Despre lipsa de înfrânare înainte de căsătorie şi despre consecinţele ei

„Se cuvine să îi îndepărtăm pe copii atât de spectacolele dăunătoare cât şi de muzica molatecă şi voluptoasă pentru ca sufletul lor să nu fie vrăjit de ele. Să nu-i ducem nici la teatru, nici la banchete şi beţii, ci să-i păzim pe tinerii noştri mai mult chiar decât pe fecioarele care sunt închise în odaia lor.

Nimic nu împodobeşte mai mult, în mod natural, această vârstă, decât cununa cuminţeniei. E foarte important ca tânărul să fie neprihănit când se căsătoreşte. Dacă nu s-a dedat desfrâului şi nu are sufletul corupt, tânărul o va iubi pe fata cu care se uneşte prin taina cununiei şi numai pe aceasta o va dori. Când tinerii se îndreaptă spre căsătorie cu o asemenea prudenţă şi iubirea trupească devine mai caldă şi afecţiunea mai sinceră şi iubirea spirituală mai autentică. Căsătoriile din zilele noastre au ajuns să fie mai mult târguieli şi schimburi comerciale. Şi dacă tânărul s-a dedat desfrâului înainte de căsătorie şi după căsătorie va continua să se uite după alte femei şi atunci ce rost mai are căsătoria? Mai mare îi va fi osânda şi mai de neiertat păcatul pentru că se va face de ruşine, mergând la femeile desfrânate şi comiţând adulter, în timp ce soţia lui îl aşteaptă acasă”.

Sfântul Ioan Gură de Aur foloseşte argumente logice solide, când recomandă castitatea şi înţelepciunea. Acestea sunt lucruri pe care copiii nu le învaţă din vorbe, ci graţie grijii părinţilor de a-i feri de tovărăşiile rele spre a nu-i expune de timpuriu păcatului. Câţi părinţi nu dau greş azi în această privinţă, adeseori din neştiinţă? „Copilul meu e liber să aleagă şi să înţeleagă singur ce e corect”, susţin ei. Copilul, însă, nu e deocamdată capabil să distingă ce e bun pentru el, de asta e copil! Părinţii respectivi practic uită că, la fel ca şi adultul, copilul nu e liber din încă un motiv: el nu trăieşte în Rai, ci zilnic e bombardat, prin intermediul televizorului şi a celorlalte mass-media, cu mesaje de pansexualitate, mesaje de necredinţă sau de samavolnicie. Părinţii respectivi ignoră faptul că, de multe ori, la tineri, înclinaţia spre plăcere e mai puternică decât înfrânarea şi, în consecinţă, tinerii sunt atraşi de păcat fie pentru că se consideră îndeajuns de puternici ca să nu fie distruşi de el, fie pentru că au impresia că nu se pot împotrivi ispitei, din moment ce „toti ceilalti fac asta!”.

 

Read Full Post »

Dumnezeu îi va răsplăti pe părinţii care le dau o educatie corectă , copiilor lor

Desigur, părinţii nu sunt singuri in această luptă dificilă. Dumnezeu îi mângâie şi-i întăreşte şi le pregăteşte totodată cununi pentru ostenelile lor. De aceea, Sfântul Ioan Hrisostom spune:

„Există răsplată şi pentru femei, nu numai pentru bărbaţi. Ascultă ce spune Sfânta Scriptură despre ele… Sfântul Apostol Pavel afirmă: «femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă» (1 Timotei 2, 14) şi adaugă imediat: «ea se va mântui prin naştere de fii» deoarece, dacă copiii care se nasc primesc o educaţie bună şi sunt conduşi spre virtute prin grija ta de mamă, acest fapt devine sursa şi motivul mântuirii tale şi astfel vei fi răsplătită nu doar pentru propriile tale realizări, ci şi pentru grija pe care le-ai purtat-o copiilor. Şi ca să înveţi că pe mamă nu o face naşterea de prunci şi că nu în asta constă răsplata, Sfântul Apostol Pavel spune iarăşi, referindu-se la statutul de văduvă: «dacă a crescut copii» (1 Timotei 5, 10), nu zice «dacă a născut copii», ci «dacă a crescut copii». Pentru că naşterea se datorează naturii, iar creşterea de copii tine de intentie.

De aceea, când a spus «ea se va mântui prin naştere de fii», nu s-a oprit aici, ci, dorind să arate că nu-i suficient ca femeia să nască prunci, a adăugat: «dacă va stărui, cu întelepciune, în credintă, în iubire şi în sfinţenie» (1 Timotei 2, 15) pentru a sublinia că important este să-i educe corect. Vroia să spună că vei fi răsplătită, în cazul în care copiii tăi vor stărui în credinţă şi în iubire şi în sfinţenie. Dacă tu îi îndrumi spre virtute, dacă îi înveţi şi-i povăţuieşti, pentru această grijă a ta te aşteaptă o mare răsplată de la Dumnezeu.

 

 

Read Full Post »

Cum să împăcăm virtutea cu banii şi proprietatea

Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată legătura dintre bunurile materiale şi valorile morale. „Să ne instruim copiii să preţuiască virtutea mai mult decât orice şi să nu considere avuţia un lucru important deoarece, adeseori, când tânărul nu ştie cum să întrebuinteze banii, ea devine un obstacol în calea virtuţii.

Şi aşa cum copiii riscă de multe ori să se rănească, când pun mâna pe un cuţit sau pe o sabie, din cauză că nu ştiu cum să le folosească, iar mamele lor, pe bună dreptate, nu-i lasă să atingă acele obiecte, tot astfel şi tinerii, când moştenesc avere şi nu vor să o folosească cum se cuvine, riscă să facă o grămadă de păcate şi, ca atare, îi paşte o mare primejdie. Pentru că averea prilejuieşte desfătările şi voluptăţile cele absurde şi relele cele nemăsurate. Şi acest lucru e valabil nu numai pentru bani, ci şi pentru tot ceea ce tinerii moştenesc şi nu ştiu să folosească cum trebuie”.

E uimitor cât de actuală este şi această afirmatie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

În zilele noastre, părinţii se dedică unei goane frenetice după bani cu scopul de a le lăsa o moştenire cât mai mare copiilor lor. Acesta fiind obiectivul principal al vieţii lor, muncesc cât e ziua de lungă. Unii au chiar două sau trei slujbe pentru a reuşi să le satisfacă toate pretenţiile copiilor lor. Dar oare nu încearcă, pe această cale, să-şi realizeze propriile lor ambiţii şi să-şi înăbuşe sentimentul de nesiguranţă care îi macină? Şi, într-adevăr, le lasă moştenire copiilor lor case, maşini şi bani, care însă nu pot să le asigure fericirea.

Copiii lor nu vor şti să preţuiască valoarea acelor bunuri, nu vor şti că ele se dobândesc cu efort, şi, prin urmare, le vor risipi repede pentru că „e mai greu să păstrezi bunurile decât să le capeţi”. De asemenea, acei copii nu vor fi în stare să facă un lucru care necesită un pic de efort.

Şi ce lucru nu cere efort? „Virtutea se găseşte printre cele rele, aşa cum trandafirul se află printre spinii cei sălbatici şi ascuţiţi”, după cum observă şi Sfântul Grigorie Teologul.

Şi cel mai rău e să-i auzi pe tinerii din ziua de azi spunând, când dau de cea mai mică greutate în viaţa de familie, „ne despărţim”, „nu ne potrivim”, „suntem incompatibili” etc.

De fapt, părinţii lor sunt de vină pentru că le-au dat pe toate de-a gata şi nu i-au învăţat să se trudească (să se ostenească) şi să aprecieze munca şi strădania. Cum să se consolideze relaţia unui cuplu tânăr, dacă tinerii respectivi nu sunt capabili să-şi unească eforturile în vederea dobândirii unui lucru bun?

Tinerii din epoca noastră sunt învătati să-şi câştige uşor banii, să fie avizi de bani, chiar dacă asta presupune să-i nedreptăţească pe alţii. Şi cum nu li s-au insuflat principii morale, ei nu pot înţelege că banii nu sunt de ajuns pentru a-l face pe om fericit. Sfinţii Trei Ierarhi subliniază că e nevoie de strădanie, de omenie, de înţelegere, de răbdare, de speranţă şi de credinţă în Dumnezeu pentru ca omul să fie fericit.

Dar şi copiii se vor întoarce la un moment dat împotriva părinţilor, spunăndu-le: „Cine ţi-a zis să-mi laşi avere? Eu aş fi vrut să te ocupi de mine, să simt interesul şi iubirea ta şi nu să te aud mândrindu-te că ai dobândit multe de dragul meu. Cine va umple acum golurile mele afective?”.

Read Full Post »

Atenţie la ce ascultă şi ce văd copiii

Cu alt prilej, Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că părinţii trebuie să fie atenţi şi la detaliile vieţii de zi cu zi, să nu trateze cu indiferenţă manifestările copiilor lor. E vorba de o observaţie cu miez psihologic.

„Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult” (Psalmul 43, 1-2). Luati aminte la aceste cuvinte, voi cei care vă neglijaţi copiii şi nu daţi importanţă faptului că aceştia cântă uneori cântece diavoleşti, luaţi aminte voi cei care ignoraţi povestirile sfinte.

Cântece viclene, deşănţate, existau şi pe’ timpul Sfântului Ioan Hrisostom, dar nu se compară cu cele care ne inundă nouă azi timpanele prin intermediul televizorului, radioului şi discurilor digitale. Ce să spunem, când azi copiii noştri cresc cu cântece de dragoste de două parale, care le înflăcărează şi le corup imaginaţia, hrănindu-le instinctele şi patimile? Genuri de muzică şi cântece satanice, precum rock & roll, heavy metal, rap etc. Şi cel mai trist e faptul că sunt însoţite de videoclipuri jalnice, care le întunecă mintea nu numai copiilor, ci şi adulţilor.

E uşor să-i protejăm pe copii, la o vârstă fragedă, de cântecele şi imaginile dăunătoare sufletului şi, concomitent, să-i întărim duhovniceşte, obişnuindu-i să asculte cântece sănătoase şi evlavioase (precum psalmii şi imnurile bisericeşti), cântece traditionale, vietile sfintilor etc.

Dacă nu procedăm astfel, ulterior va trebui să depunem un efort mai mare şi mai bine coordonat pentru a „stinge focul” pricinuit în sufletul tinerilor de deprinderile rele, spre a-i întoarce pe calea cea bună, dacă nu cumva e deja prea târziu.

Şi acest lucru e foarte uşor pentru părinţii şi pedagogul zilelor noastre cu mijloacele moderne de care dispunem. Cunosc familii ale căror case sunt „temple ale lui Dumnezeu” pentru că acolo se ascultă numai posturile de radio creştine şi casete cu vieţile sfinţilor şi cântece creştine. Copiii dobândesc foarte repede simţuri sănătoase şi devin astfel capabili să-i corecteze chiar şi pe adulţi, când aceştia îşi încalcă principiile.

Read Full Post »

Exemplul şi atitudinea pedagogului

Toti Părintii Bisericii ne-au atras atentia asupra faptului că exemplul personal al părinţilor şi al dascălului constituie un factor determinant în educarea corectă a copiilor. De altminteri, fiecare Părinte al Bisericii a fost o pildă vie de bun păstor, urmând exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, „Mai-marele păstorilor”, care reprezenta o sursă de inspiraţie pentru ei. Niciunul dintre Sfintii Părinti nu a căutat să obtină functii înalte şi demnităti, ci, dimpotrivă, ei au fost siliti de către altii să le primească. Au avut, de asemenea, curajul şi puterea de a renunţa la funcţiile şi dernnităţile respective, atunci când era nevoie. Au apărat cu înflăcărare adevărul, primejduindu-şi de multe ori şi viaţa lor vremelnică.

 

Sfântul Vasile cel Mare ne învaţă:

„Când o casă nu e bine cârmuită şi domnesc acolo nervii, ţipetele, insultele, hohotele de râs, desfătările, desfrânarea şi alte devieri morale, dezonoarea şi ruşinea, atunci toate acestea îl împovărează pe cel care este capul familiei respective”. Alături de valoarea exemplului personal, Sfântul Ierarh Vasile scoate în evidenţă aici responsabilitatea capului familiei şi a părinţilor, în genere, pentru ceea ce se întâmplă în casă şi pentru comportamentul copiilor”.

Sfântul Ioan Gură de Aur împărtăşeşte, la rândul său, părerea Sfântului Vasile, afirmând că într-o bună zi sotul va da socoteală înaintea Domnului atât pentru soţia sa cât şi pentru copiii lor, dacă nu a făcut tot ce îi stătea în putinţă în vederea mântuirii lor. Dacă un om care are copii neascultători nu-i demn să fie înăltat la cinstea de episcop, cu atât mai mult nu va fi demn să intre în împărăţia cerurilor”, explică Sfântul Ioan Hrisostom.

Şi cu alt prilej, Sfântul Vasile, steaua Cezareei, notează că dascălul sau părintele e dator să fie milostiv şi răbdător cu copiii care din neştiinţă (din lipsă de experienţă) omit să-şi împlinească vreuna dintre îndatoriri. Nu se cuvine, însă, să închidă ochii asupra greşelii respective. Trebuie să-i trateze cu îngăduinţă şi blândeţe pe cei neascultători pentru a-i tămădui prin milostivire şi chibzuinţă. Trebuie să găsească modalitatea potrivită de lecuire el fiecărei patimi, nu să-i dojenească cu dispreţ pe copii, ci să-i sfătuiască şi să-i educe cu duhul blândetii”!”. E de remarcat cât de mult insistau Sfinţii Părinţi asupra blândeţii şi moderaţiei în educaţie, lucru ce se potriveşte şi cu descoperirile recente din domeniul psihologiei. Dacă suntem agresivi cu copiii, le vom afecta mai mult ca sigur dezvoltarea psihică şi socială, împingându-i să adopte şi ei un comportament greşit, asemănător cu al nostru, atât faţă de fraţii lor cât şi faţă de restul lumii.

Sfântul Grigorie Teologul observă, la rândul său, că „blândeţea părinţilor faţă de copiii neascultători poate avea un rezultat pozitiv. Se întâmplă ca, de multe ori, tatăl să cedeze în faţa răutăţilor persistente ale copilului lipsit de evlavie. Unul se dedă jocului de zaruri, altul băuturii şi iubirilor pătimaşe ce distrug căsniciile, altul a ridicat mâna asupra tatălui său. Tatăl cel bun şi-a înăbuşit, însă, mânia. Blândeţea tatălui îi ţine întotdeauna în frâu pe copii, pe când trufia lui dă naştere tupeului, impertinenţei”?”. De câte ori părinţii, care se plâng că nu-i ascultă copiii lor sau că sunt obraznici şi au tupeu, sunt practic direct responsabili de comportamentul acestora: fie din cauză că sunt dispreţuitori cu copiii lor, când îi ceartă, fie din cauză că soţul nu se poartă frumos cu soţia sau invers sotia nu se poartă bine cu sotul, iar comportamentul lor se oglindeşte în cel al copiilor, care nu fac altceva decât să-i imite?!

Cugetând asupra însemnătăţii acestor principii pedagogice şi inspirându-se totodată din morala Evangheliei, Sfântul Vasile spune: „cel care are un cuvânt de spus trebuie să fie milostiv cu cei care au nevoie de îndurare într-o mai mare măsură (adică, cu cei care au sufletul vătămat).

Şi, pe bună dreptate, ce valoare mai poate avea sistemul nostru de educaţie contemporan, dacă îi privilegiază numai pe copiii bine înzestraţi de natură, marginalizându-i pe cei cu probleme comportamentale sau cu dizabilităţi? Părinţii, învăţătorul şi preotul trebuie să le .acorde o atenţie specială copiilor care suferă de un handicap sau care sunt dezavantajaţi fie din cauza temperamentului lor, fie din cauza condiţiilor de viaţă în care au crescut.

 

 

Read Full Post »

Să ne creştem copiii după voia Domnului

Să vedem care este principiul de bază în educarea copiilor, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur”, dar şi al altor Părinţi ai Bisericii.

„Vrei să devină copilul tău un om responsabil? De la bun început, să-I creşti „întru învăţătura şi certarea Domnului”. Să nu crezi că e inutil să asculte cu atentie Sfânta Scriptură pentru că acolo va auzi pentru prima dată cuvintele „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Ieşirea 20, 12). Acest lucru este spre binele tău. Nu spune:

„Asta e valabil pentru călugări. Oare îmi voi face copilul călugăr?”. Nu-i nevoie să devină călugăr … Laicii au mai multă nevoie să cunoască aceste învăţături, şi îndeosebi copiii pentru că ei sunt mai fluşturatici, mai neserioşi'”.

Şi altundeva Sfântul Hrisostom adaugă: Să nu-mi spuneţi că nu trebuie să se ocupe cu problemele duhovniceşti copiii. .. Se cuvine ca una dintre cele şapte zile ale săptămânii să-i fie consacrată Domnului Dumnezeului nostru. Când îi duceţi pe copii la teatru, nu obiectaţi că ar avea lectii ori altceva mai bun de făcut, dar când e vorba să câştige ceva pe plan spiritual, să aibă foloase duhovniceşti, sustineti că sunt ocupati cu altele. Nu vă dati seama că îl mâniati pe Dumnezeu când pentru orice vă găsiţi timp liber, în schimb consideraţi că e stânjenitor şi anacronic să dedice copiii timp şi lucrurilor bineplăcute Domnului? .. Dacă, de la început, copiii sunt îndepărtaţi de rău şi conduşi pe virtutii, ei vor dobândi obişnuinte bune şi o fire bună. Şi nu vor mai fi atraşi uşor de lucrurile rele pentru că obişnuinţa respectivă îi va reţine în lucrarea faptelor bune.

Sfântul Vasile cel Mare ne aminteşte că am fost creaţi „după chipul lui Dumnezeu”, aceasta fiind starea noastră naturală, iniţială. Ca să ajungem la asemănarea cu Tatăl nostru ceresc trebuie însă să o dorim noi înşine, să ne folosim liberul arbitru (voinţa), şi putem izbândi în acest sens ducând o „viaţă desăvârşită” şi străduindu-ne să îndeplinim voia Domnului.

Câţi părinţi nu pretextează şi azi că şi-ar obosi copilaşii cu educaţia religioasă?! Ar fi trebuit să-l audă pe Sfântul Vasile cel Mare, când spunea: „Să nu fim laşi şi şovăitori cu copiii, de teamă că ar obosi, ci să ne bucurăm că într-o bună zi vor fi proslăviţi. Sfântul Ierarh Vasile nu se referă aici la mărirea deşartă, ci la răsplata cerească pe care trebuie să fim siguri că o vor primi copiii noştri pentru viaţa lor curată, potrivit cuvintelor de netăgăduit ale Domnului Iisus Hristos. Şi, cu altă ocazie, tot Sfântul Vasile îl îndeamnă pe fiecare părinte în parte: “Să nu-ţi abandonezi copiii pe pământ, ci să-i înalţi la cer”!”.

În sfârşit, Sfântul Grigorie zice, adresându-i-se unui tată: „Virtutea copiilor e slava părinţilor … Un lucru i-am insuflat copilului tău în locul celor multe: credinţa în Dumnezeu şi dispreţuirea bunurilor lumeşti. E cel mai important lucru şi nu o voi tăgădui”.

 

Read Full Post »