Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2012

http://trezirealarealitate.ro/2012/10/exista-sau-nu-exista-un-proiect-israel-in-romania-iv/

Anunțuri

Read Full Post »

În care biofizicianul Firmilian Gherasim face o prezentare accesibilă a geneticii şi arată că evoluţionismul este o colecţie de falsuri şi ipoteze nedemonstrate.

Cuvânt înainte al autorului

În anul 1859, cercetătorul britanic Charles Darwin lansa o teorie care încerca să explice originea speciilor de plante şi animale altfel decât prin creaţie. Conform acestei teorii speciile ar evolua în mod natural unele din altele, de la forme mai simple la forme mai complexe, şi astfel ar fi luat naştere toate vieţuitoarele existente astăzi, inclusiv omul, despre care se afirmă că ar proveni dintr-o specie de maimuţă.

 

Această teorie nu a fost demonstrată niciodată, dar unele partide politice, fiind interesate mai ales de aspectul moral al problemei (dacă omul se trage din maimuţă atunci suntem liberi să ne comportăm ca animalele), au preluat ideea şi au reuşit să o impună ca teorie oficială. Astfel s-a ajuns ca în toate şcolile din ţările guvernate de asemenea partide, să se înveţe că omul se trage din maimuţă.

 

Multă vreme am crezut şi eu că aşa stau lucrurile, deoarece aşa învăţasem la şcoală, dar, atunci când am început să studiez mai serios problema, am descoperit numeroase probe care demonstrau netemeinicia teoriei evoluţioniste. În cele din urmă a trebuit să accept faptul ca omul nu se poate trage din maimuţă, că există un Dumnezeu care a creat lumea şi deci că teoriile materialiste în care crezusem până atunci erau false.

 

Un timp nu am publicat nimic pe această temă şi poate că nu aş fi făcut-o nici acum dar, văzând că în şcolile din România continuă să se predea minciuna evoluţionistă chiar şi după mai bine de un deceniu de la căderea regimului comunist, am considerat că nu mai trebuie să tac. De aceea m-atn decis să scriu această carte, în care voi încerca să prezint câteva din argumentele ştiinţifice care m-au convins să trec de la ateism la credinţă.

 

Dat fiind că genetica oferă multe argumente de acest fel, mă voi referi în primul rând la ele, iar pentru ca această carte să poată fi înţeleasă şi de nespecialişti, voi încerca să expun faptele la un nivel cât mai accesibil, fără a altera totuşi corectitudinea informaţiei ştiinţifice.

Partea 1

CUNOŞTINŢE ELEMENT ARE DE GENETICĂ

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Organismele vii posedă o capacitate deosebită şi anume aceea de a da naştere la urmaşi. Acest lucru nu are loc la întâmplare, ci descendenţii sunt întotdeauna asemănători părinţilor lor, după cum a remarcat şi înţelepciunea populară: „Din stejar, stejar răsare”, „Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă” etc.

Vedem, deci, că organismele vii posedă anumite caractere specifice care se moştenesc din generaţie în generaţie. Acest fenomen se numeşte ereditate.

Pe de altă parte, fiecare organism prezintă unele caractere care-l diferenţiază de toate celelalte organisme, astfel încât fiecare individ este, practic, un unicat. Acest fenomen se numeşte variabilitate.

Ştiinţa care studiază ereditatea şi variabilitatea organismelor vii se numeşte genetică.

Primele observaţii cu privire la ereditate datează încă din antichitate dar disciplina ştiinţifică a geneticii a apărut mai târziu. Astăzi se consideră că părintele geneticii moderne este călugărul catolic ceh Gregor Mendel care, în urma unor experienţe efectuate între anul 1857-1865 pe diferite soiuri de mazăre, a formulat primele legi ale eredităţii. Epoca de maximă înflorire a geneticii a început în secolul XX, când a fost formulată teoria cromozomială a eredităţii şi, mai ales în ultimele decenii, când s-a dezvoltat genetica moleculară.

2. INFORMAŢIA GENETICĂ. MOLECULA DE ADN

Aşa cum am văzut, organismele vii posedă anumite caractere pe care le pot transmite la urmaşi, Rezultă, deci, că în fiecare organism se află înregistrată o anumită cantitate de informaţie care codifică aceste caractere ereditare. Aceasta este informaţia genetică. Să vedem acum unde este stocată această informaţie.

Corpul oricărui organism viu este alcătuit din celule. Organismele cele mai simple au corpul alcătuit dintr-o singură celulă. Organismele mai complexe au corpul compus dintr-un număr mare de celule, diferenţiate şi aranjate astfel încât să alcătuiască diversele organe ale acestuia. Fiecare celulă este formată în principal din membrană, citoplasmă şi nucleu. În nucleul fiecărei celule se găseşte o structură macromoleculară complexă numită ADN (acid dezoxiribonucleic). Aceasta are rolul de a stoca informaţia genetică. S-au descoperit unele molecule de ADN mai mici şi în afara nucleului celular. Acestea se numesc ADN extranuclear. Rolul principal în stocarea informaţiei genetice îl are totuşi ADN-ul nuclear.

Diferitele caractere individuale sunt rezultatul interacţiunii informaţiei genetice din moleculele de ADN nuclear şi extranuclear cu condiţiile de mediu.

În acest context putem defini două noţiuni noi: genotipul şi fenotipul.

Genotipul cuprinde totalitatea informaţiei genetice dintr-un organism.

Fenotipul este ansamblul însuşiri lor morfologice, fiziologice, biochimice ale unui individ, rezultate din interacţiunea genotipului cu mediul.

Cercetările recente au scos în evidenţă faptul că aceste interacţiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai trebuie să existe undeva un stoc de informaţie. Unii cercetători încearcă să identifice noi structuri informaţionale biomoleculare, în timp ce alţii sunt de părere că această informaţie ar putea avea un suport de o altă natură (de natură spirituală). Deocamdată nici una din aceste versiuni nu a fost demonstrată, dar cercetările continuă.

3. STRUCTuRA ACIZILOR NUCLEICI

Acizii nucleici sunt substanţe chimice macromoleculare obţinute prin polimerizarea unor unităţi mai simple, numite nucleotide. O nucleotidă este constituită dintr-un radical fosforic, un zahar şi o bază azotată.

Zaharurile care intră în alcătuirea acizilor nucleici sunt riboza la ARN(acid ribonucleic) şi dezoxiriboza la ADN.

Bazele azotate din macromolecula de ADN sunt: adenina (A), guanina (G), citoziua (C) şi timina (T). La ARN, în locul timinei se află uracilul (U).

a) Acidul dezoxiribonucleic (ADN). Macromolecula de ADN este bicatenară, fiind formată din două lanţuri polinucleotidice, înfăşurate elicoidal în jurul unui ax comun, forrnând astfel un dublu helix. Cele două catene sunt complementare, în sensul că, dacă pe prima catenă se găseşte adenină, pe cea de-a doua catenă, în dreptul ei, se găseşte întotdeauna timină, iar dacă pe prima catenă se găseşte guanină, pe a doua avem citozină şi reciproc: în dreptul timinei se găseşte adenină, iar în dreptul citozinei se află guanina. Între bazele azotate complementare (A-T şi C-G) se formează legături de hidrogen care asigură menţinerea împreună a celor două catene polinucleotidice.

Sinteza ADN se realizează după modelul semiconservativ şi se numeşte replicaţie. Prin ruperea legăturilor de hidrogen, cele două catene complementare se separă, iar pe ele sunt ataşate nucleotide libere din citoplasmă, pe bază de complementaritate. În urma acestui proces, în care sunt implicate numeroase enzime (molecule proteice cu rol de catalizatori ai unor reacţii biochimice), rezultă două molecule de ADN bicatenar identice cu molecula iniţială, fiecare având o catenă veche (care a avut rol de model) şi o catenă nou sintetizată.

b) Acidul ribonucleic (ARN)

ARN are în general o structură monocatenară, fiind alcătuit dintr-un singur lanţ polinucleotidic. În celulă ARN este sintetizat pe baza informaţiei conţinute în molecula de ADN prin complementaritatea A-U, T-A, C-G, G-c.

Există mai multe tipuri de ARN (ARN viral, ARN mesager, ARN de transfer, ARN ribozomal, ARN nuclear mic), ale căror roluri le vom explica la momentul potrivit.

4. ORGANIZAREA GENOMULUI

In funcţie de modul cum este organizat genomul, organismele se împart în două mari categorii: procariote şi eucariote.

Procariotele sunt microorganisrne (bacterii, alge albastre-verzi, arhebacterii) care nu au nucleul separat de citoplasmă printr-o membrană nucleară şi se reproduc prin diviziune simplă. La aceste microorganisme, genornul nuclear este reprezentat de o singură macrornoleculă circulară de ADN bicatenar (un singur cromozom).

Eucariotele sunt organisme unicelulare sau multicelulare care au nucleul separat de citoplasmă printr-o membrană nucleară. Aceste organisme au o cantitate mult mai mare de material genetic nuclear, repartizat în mai mulţi cromozomi. Numărul acestor cromozomi este o caracteristică de specie, fiind acelaşi pentru toţi indivizii unei specii şi pentru toate celulele somatice ale unui organism. Structura cromozomului eucariot este mult mai complexă decât cea a cromozomului unic de la procariote. La eucariote întâlnim două tipuri de diviziune celulară: mitoza (diviziune celulară cu păstrarea constantă a numărului de cromozomi, prin care iau naştere celulele somatice) şi meioza (diviziune prin care iau naştere celulele de reproducere, care posedă jumătate din setul de cromozomi).

5. GENELE.

SINTEZA PROTEINELOR. CODUL GENETIC

După cum am văzut, macromolecula de ADN conţine un număr extrem de mare de nucleotide. Pe această macromoleculă există un număr mare de segmente (între câteva mii şi câteva sute de mii) care codifică sinteza unor proteine sau a altor biomolecule. Aceste segmente se numesc gene structurale. În afară de genele structurale mai există şi alte tipuri de gene (gene operatoare, gene reglatoare, promotor), care sunt tot secvenţe polinucleotidice cu rol de reglare a activităţii genelor structurale. Despre acestea vom vorbi mai pe larg în capitolul referitor la reglajul genetic.

Proteinele sunt componente esenţiale ale organismelor vii, care îndeplinesc diferite roluri: proteine structurale, enzime, hormoni etc. Din punct de vedere chimic, proteinele sunt nişte macromolecule, constând din unul sau mai multe lanţuri polipeptidice, obţinute prin polimerizarea unor molecule mai mici, numite aminoacizi. Secvenţa aminoacizi lor determină structura şi funcţia proteinei. Proteinele sunt sintetizate de organismele vii pe baza informaţiei conţinute în genele structurale. Procesul de sinteză a proteinelor decurge în felul următor. Mai întâi informaţia conţinută în genele structurale este preluată de o moleculă de ARN mesager (ARNm) sintetizată pe baza complemenunităţii bazelor azotate. Acest proces se numeşte transcripţie. Tot prin transcripţie are loc şi sinteza rnoleculelor de ARN ribozomal (ARNr) şi ARN de transfer (ARNt). Apoi această moleculă este „citită” de către nişte organite celulare numite ribozomi (alcătuite din ARNI’ şi alte biomolecule) şi, pe baza informaţiei conţinute este sintetizată o catenă polipeptidică. Acest proces se numeşte translaţie.

În procesele de transcripţie şi translaţie intervin numeroase enzime precum şi ARNt, care are rolul de a transporta aminoacizii la ribozomi şi de a decodifica informaţia conţinută în ARNm. Sinteza proteinelor are loc cu consum de energie.

Aşadar, în cadrul procesului de translaţie, informaţia genetică, constând dintr-o secvenţă de baze azotate este tradusă într-o secvenţă de aminoacizi, pe baza unui cod, numit cod genetic. Acest cod face ca fiecărei secvenţe de 3 baze azotate (numită codon) să-i corespundă un aminoacid. Codul conţine deci 64 de codoni dintre care 61 de codoni codifică unul sau altul dintre cei 20 de aminoacizi, iar 3 codoni sunt codoni stop (deci codul este degenerat, în sensul că există aminoacizi care sunt codificati de mai multi codoni diferiţi). ”

Codul genetic este universal, adică la toate organismele vii, indiferent dacă sunt procariote sau eucariote, aceleaşi triplete de baze azotate codifică aceiaşi aminoacizi.

Cercetările recente au dus totuşi la descoperirea câtorva excepţii de la universalitatea codului genetic. De exemplu, codul genetic al ADN din mitocondrii (organite celulare din celulele eucariote} prezintă câteva diferenţe minore faţă de cel nuclear (universal).

La eucariote, procesul de sinteză a proteinelor prezintă o particularitate suplimentară: multe din genele eucariotelor conţin, pe lângă segmentele care codifică aminoacizi (numite exoni), şi unele segmente de ADN non-informaţional, numite introni, Genele eucariotelor au, deci, o structură de mozaic, fiind compuse din secvenţe de exoni şi introni. Pentru sinteza proteinelor sunt utili numai exonii şi, de aceea, între transcripţie şi translaţie există o etapă intermediară de eliminare a acestor introni. Procesul de sinteză a proteinelor decurge, deci, astfel: prin transcripţie se sintetizează ARNm precursor, apoi sunt eliminaţi intronii şi se obţine ARNm matur iar acesta, după ce traversează membrana nucleară şi ajunge în citoplasmă, este decodificat prin procesul de translaţie şi pe baza lui se sintetizează o catenă polipeptidică. Din punct de vedere biochimie, intronii nu se deosebesc cu nimic de exoni iar mecanismul prin care celula reuşeşte totuşi să facă distincţie între ei încă nu a fost elucidat.

6. REGLAJUL GENETIC

Aşa cum am văzut, principalul rol al genelor este acela de a codifica sinteza proteinelor. Numai că, proteinele nu sunt necesare într-o celulă toate odată şi nici în aceeaşi cantitate. Din acest motiv este necesară existenţa unui sistem de reglaj al activităţii genelor. De acest sistem ne vom ocupa în continuare.

a) Reglajul genetic la procariote.

În genomul celular există trei tipuri de gene: structurale, operatoare şi reglatoare.

Genele structurale conţin informaţia genetică pentru sinteza unor catene polipeptidice sau a altor biomolecule (ARNr, ARNt).

Genele operatoare sunt plasate alăturat faţă de genele structurale (împreună cu care alcătuiesc o unitate structurală numită operon) şi au rolul de comutatori chimiei, care declanşează sau nu activitatea genelor structurale. Din structura operonului mai face parte şi promotorul, care este un segment de ADN format din câteva zeci de nucleotide şi care serveşte ca loc de recunoaştere pentru enzima ARN-polimeraza determinând astfel iniţierea transcripţiei.

Genele reglatoare au rolul de a codifica sinteza unor molecule proteice, numite represori care atunci când se fixează pe gena operatoare, blochează transcripţia.

Există două tipuri de sisteme de reglaj genetic: inductibil şi represibil. In sistemele represibile, represorul se fixeaza pe operator numai dacă în celulă există o anumită substanţă cu rol de semnal chimic numită corepresor. În sistemele inductibile, represorul este în mod normal fixat pe operator, iar în prezenţa unei anumite substanţe numite inductor (care are aici tot rol de semnal chimic) acesta devine inactiv eliberând operatorul şi permiţând astfel începerea transcripţiei. In acest mod, prezenta sau absenta unor anumiţi compuşi chimiei poate regla activitatea genelor.

b) Reglajul genetic la eucariote.

Reglajul genetic la eucariote, datorită complexităţii mult mal ridicate a genomului la aceste organisme, are un caracter mult mai complex decât la procariote şi prezinta mai multe niveluri.

În celulele eucariote, ADN-ul nuclear este asociat cu proteine histonice, formând fibra de cromatină.

Aceasta se poate afla sub două forme: o formă mai condensată numită heterocromatină şi o formă mai puţin condensată numită eucromatină. În heterocromatină nu se realizează transcripţia, deci genele sunt inactive, pe când în eucromatină se poate realiza transcripţia. Acesta este primul nivel al reglajului genetic la eucariote, care acţionează la nivelul unor segmente cromozomi ale care conţin un număr mare de gene. La eucariotele cu organizare complexă, într-un anumit tip de ţesut se eucromatinizează numai segmentele care conţin gene necesare funcţionării ţesutului respectiv, celelalte fiind heterocromatinizate.

Următorul nivel al reglajului genetic este cel al transcripţiei. Reglajul transcripţional poate fi pozitiv sau negativ, după modul cum acţionează proteinele inductoare sau represoare. Predominant este reglajul pozitiv.

Urmează nivelul de reglaj la nivelul maturării ARNm prin eliminarea intronilor.

La nivelul reglajului transportului ARNm se selectează moleculele de ARNm matur care vor trece din nucleu în citoplasmă.

Reglajul translaţional selectează moleculele de ARNm care vor fi translatate În proteine.

Ultimul nivel cunoscut al reglajului genetic la cucariote este cel al degradării ARNm după translaţie.

Între toate aceste niveluri ale reglajului genetic la eucariote există o coordonare perfectă care asigură buna funcţionare a celulei.

Reglajul genetic, mai ales la eucariote, este departe de a-şi fi dezvăluit toate tainele.

7. TRANSMITEREA INFORMAŢIEI GENETICE

Aşa cum am mai precizat, organismele vii posedă capacitatea de a da naştere la urmaşi, aceştia fiind asemănători părinţilor Acest fapt implică transmiterea informţiei genetice de la o generaţie la alta. In cele ce urmează, vom încerca să vedem cum se realizeză acest lucru.

a) transmiterea informatiei genetice la procariote.

Procariotele se reproduc prin diviziune simplă în cursul ciclului de diviziune are loc replicarea moleculei unice de ADN nuclear, după care cele două copii rezultate se separă În doi nuclei distincţi, iar celula se divide în două celule fiice, fiecare având un nucleu cu una din moleculele de ADN rezultate. Astfel obţinem două microorganisme noi, identice din punct de vedere genetic cu cel iniţial.

b) transmiterea informaţiei genetice la eucariote.

Reproducerea eucariotelor este mai complexă. După cum am mai amintit, la eucariote există două tipuri de diviziune celulară: meioza şi mitoza.

În celulele somatice ale organismelor eucariote se gasesc în mod normal un număr par de cromozomi (2n), grupaţi în perechi. Aceste celule se numesc diploide. În urma meiozei, din celulele diploide iau naştere gameţii (celule de reproducere) care au numai jumătate din numărul de cromozomi (n), fiind deci haploide. Gameţii pot fi masculini sau feminini, după sexul vieţuitorului care le-a dat naştere.

Prin contopirea unui gamet feminin cu unul masculin, proveniţi de la aceeaşi specie, ia naştere o celulă-ou cu 2n cromozomi, jumătate din ei fiind moşteniţi de la mamă, iar cealaltă jumătate de la tată. Din această celulă se formează ulterior un nou organism prin diviziuni mitotice repetate. În timpul ciclului mitotic are loc replicaţia ADN-ului nuclear, obţinându-se 4n cromozomi, care se separă dând naştere la două celule cu 2n cromozomi. Ciclul mitotic este mult mai complex decât diviziunea simplă a procariotelor, astfel că, dincolo de aparentele ascrnănări, ele sunt totuşi mult diferite.

Până acum am descris reproducerea sexuată dar, la unele eucariote, este posibilă şi o altă formă de reproducere numită reproducere vegetativă. În acest caz, un fragment din organismul părinte (uneori chiar şi o singură celulă) se separă şi dă naştere la un nou organism, identic din punct de vedere genetic cu cel iniţial. În acest proces singura formă de diviziune celulară care are loc este mitoza.

Însă cel mai uimitor aspect prezent la eucariotele multicelulare îl reprezintă diferenţierea celulară. Creşterea noului organism nu este o simplă adăugare de celule noi, ci este însoţită de diferenţiere celulară, pentru a da naştere la diferitele ţesuturi şi organe care intră în componenţa acestuia. În consecinţă, deşi celulele somatice ale unui organism au toate aceeaşi informaţie genetică, această informaţie se exprimă în mod diferit, în funcţie de ţesutul în care se află celula.

Întrebarea care se pune este: de unde „ştie” o celulă din ce organ şi din ce ţesut trebuie să facă parte şi care sunt genele specifice organului şi ţesutului respective pe care trebuie să le exprime? O parte din aceste informatii sunt cuprinse chiar în genomul celular, o altă parte sunt rezultatul interacţiunii dintre gene şi mediu dar cercetările recente arată că acestea nu sunt suficiente deci mai trebuie să existe undeva un stoc de informatie.

8.TRANSMITEREA CARACTERELOR EREDITARE

Am văzut mai sus care este mecanismul de transmitere a informaţiei genetice de la o generaţie la alta. În continuare vom încerca să vedem cum se transmit caracterele genetice individuale pe parcursul generaţiilor succesive în cazul vieţuitoarelor cu reproducere sexuată.

Atunci când un anumit caracter este prezent în limbii gameţi care dau naştere la noul organism lucrurile sunt simple: acel caracter va fi prezent şi la noul individ. Să vedem, însă, ce se întâmplă atunci când cei doi părinţi au caractere diferite.

Primele experienţe ştiinţifice în acest domeniu au rost făcute de un călugăr catolic cu preocupări în domeniul biologiei, pe nume Gregor Mendel.

Să presupunem că în privinţa unui anumit caracter genetic (de exemplu culoarea blănii) avem două tipuri de animale cu gene diferite (gene alele). Să notăm aceste gene cu A şi a. Animalele având 2n cromozomi, rezultă că fiecare are două gene care codifică acest caracter. Deci, iniţial avem un animal de tip AA şi unul de tip aa. Dacă încrucişăm cele două tipuri de animale, indivizii rezultaţi vor moşteni n cromozomi de la tată şi n de la mamă, deci vor avea un genotip hibrid, de tip Aa, Dacă încrucişăm între ele aceste animale hibride, obţinem un rezultat aparent surprinzător: indivizii rezultaţi nu sunt toţi de tip Aa, ci sunt 50% de tip Aa, 25% de tip AA şi 25% de tip aa. Să vedem cum se explică acest fapt.

Prin diviziunea meiotică, dintr-o celulă cu 2n cromozomi se obţin două celule cu n cromozomi, care sunt gameţii. Aceştia, având numai n cromozomi, nu sunt de tip hibrid Aa ci sunt fie A, fie a. Un animal de lip AA va produce numai gameţi de tip A, un animal de tip aa va produce numai gameţi de tip a, iar un animal de tip Aa va produce 50% gameţi da tip A şi 50% de tip a. Probabilitatea ca doi gameţi (unul masculin şi unul feminin) să se contopească pentru a da naştere la un nou organism nu depinde de faptul că cei doi gameţi sunt de acelaşi tip (A sau a) sau de tip diferit. Prin contopirea a doi gameţi de tip A se obţine un individ AA, din doi gameţi de tip a se obţine un individ aa, iar din contopirea unui gamet A cu unul a se obţine un individ Aa.

Să urmărim ce se întâmplă în cazul în care încrucişăm două animale de tip Aa (fiecare din ele produce 50% gameţi A şi 50% a, iar probabilităţi le de întâlnire sunt egale):

Vedem că prin contopirea strict probabilistică a acestor gameţi obţinem într-adevăr 50% indivizi Aa, 25% indivizi AA şi 25% indivizi aa.

În multe cazuri, prin încrucişarea unui organism de tip AA cu unul de tip aa, se obţin indivizi care din punct de vedere genotipic sunt de tip Aa, dar fenotipic sunt identici cu cei de tip AA. În acest caz spunem că gena A este dominantă, iar gena a este rece si vă (se exprimă numai în organismele de tip aa). Deci, din indivizi care par să aparţină tipului A (dar în realitate sunt hibrizi Aa), putem obţine descendenţi de tip a.

Există şi cazuri în care gena de tip a este letală în stare homozigotă aa. dar nu şi în stare hibridă Aa. În acest caz nu obţinem niciodată indivizi aa, ci numai AA şi Aa.

Dacă împerechem doi indivizi care diferă prin două caractere distincte (A şi B), dacă genele care codifică aceste caractere se găsesc pe cromozomi diferiţi, aceste caractere se transmit independent. Astfel, dacă în prima generaţie obţinem hibrizi AaBb, aceştia produc patru tipuri de gameţi: ab, aB, Ab şi AB, din combinarea acestora rezultând indivizi cu genotipuri distincte.

În schimb, atunci când genele care codifică aceste caractere sunt situate pe acelaşi cromozom, caracterele se transmit împreună, deci cromozomul se transmite ca un tot. Acest fenomen se numeşte linkage. În acest caz hibrizii AaBb produc numai două tipuri de gameţi: AB şi ab.

Totuşi, în unele cazuri, deşi genele care codifică cele două caractere sunt situate pe acelaşi cromozom, se obţin, pe lângă gameţii AB şi ab, şi un mic procent de gameţi Ab şi aB. Acest fapt este datorat unui fenomen numit crossing over, prin care între cromozomii pereche are loc un schimb reciproc de gene.

Până acum am analizat numai cazuri în care gena care codifica un anumit caracter prezenta două variante. Există însă situaţii când o genă care codifică un anumit caracter poate avea mai multe variante. În acest caz este posibil ca mai multe din aceste gene să fie dominante (codominanţă).

Vom exemplifica acest fapt descriind determinismul genetic al grupelor sanguine umane. Aceste grupe sunt determinate de trei tipuri de gene: La, Lb şi I. Genele La şi Lb sunt codominante în timp ce gena I este recesivă. In funcţie de combinaţia de gene prezente în genomul unui individ putem obţine următoarele grupe sanguine:

Există şi cazuri în care un anumit caracter fenotipic este rezultatul interacţiunii mai multor gene, acest fenomen, numit poligenie, intervenind în transmiterea caracterelor cantitative (înălţime, greutate, productivitate, nuanţele de culoare ale pielii sau ale florilor etc.).

După cum am văzut, prin astfel de recombinări genetice, pornind de la un număr relativ mic de gene diferite se pot obţine un număr mare de genotipuri distincte (la om, numărul variantelor posibile este atât de mare, încât dacă l-am scrie desfăşurat, cifrele lui ar ocupa cam o carte de dimensiunile celei de faţă), ceea ce face ca fiecare individ să fie, practic, un unicat.

9. EREDITATEA EXTRANUCLEARĂ

In celulele vii, rolul cel mai important din punct de vedere genetic îl are genomul nuclear, despre care am vorbit mai sus. Dar, în afară de acesta, mai există şi material genetic extranuclear, redus cantitativ dar nu totul lipsit de importanţă.

La procariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de plasmide. Acestea sunt nişte molecule circulare de ADN care conţin câteva gene (de exemplu, genele care dau rezistenţă la antibiotice). Dată fiind dimensiunea redusă a acestor plasmide, ele sunt multiplicate mai repede decât genomul nuclear, deci numărul lor în celulă creşte, Prin procesul numit conjugare o bacterie care posedă un anumit tip de plasmide poate transfera o parte din ele la o bacterie caree nu posedă plasmidele respective, În acest fel anumite caractere se pot transmite mai repede decât prin diviziune şi se pot obţine populaţii relativ numeroase care posedă un anumit caracter într-un timp scurt.

La eucariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de genomul unor organite celulare, cum ar fi mitocondriile şi cloroplastele. Aceste organite celulare posedă un genom propriu, format dintr-o moleculă circulară de ADN care conţine un număr de gene (Ia mitocondrii gene pentru sinteza enzimelor care intervin în respiraţia celulară, iar la cloroplaste gene care intervin în fotosinteză), Numărul acestor gene este mai mare (100-150) în cazul cloroplastelor decât în cazul mitocondriilor. Mitocondriile şi cloroplastele se transmit exclusiv pe cale maternă, deci şi genele acestora se transmit pe aceeaşi cale.

10. VIRUSURILE

Virusurile sunt constituite dintr-o cantitate mică de material genetic (ADN sau ARN) cuprinsă într-o capsidă proteică. Virusurile nu au metabolism propriu şi nu se pot auto reproduce, deci nu se poate spune că sunt organisme vii.

În schimb, dacă un virus pătrunde într-o celulă, enzimele celulei respective multiplică genomul viral şi pe baza genelor cuprinse în el sintetizează proteinele care alcătuiesc capsida, ceea ce duce la formarea de noi virusun.

În timp, procesul de multiplicare a virusuri lor duce la moartea celulei gazdă. Prin distrugerea acestei celule noile virusuri sunt dispersate în mediu, putând pătrunde apoi în alte celule.

Read Full Post »

VREAU SA-L CUNOSC PE TATA!
Adultilor le plac drepturile. Ei si le imagineaza si le si legifereaza. Le legifereaza la nivel national si international, in constitutii, tratate, conventii. Imaginatia lor in decretarea de noi drepturi este bine cunoscuta si pare a fi fara limite. Si e atit de prolifica incit nimeni nu le poate sta in cale sau sa tempereze inflatia de drepturi pe care cu totii o cunoastem. Nici chiar copiii, cele mai firave si inocente fiinte ale societatii. Adultii nu se gindesc la ei cind isi decreteaza propriile drepturi. Indraznim insa sa afirmam ca unele din aceste „drepturi ale adultilor” sunt de fapt crime legalizate pe care adultii le savirsesc impotriva celor mici. Astfel de crime sunt sunt multe si grave. Fiecare manifestare imorala inventata ori practicata de adulti este ridicata la rang de „drept al omului” fara a lua in considerare impactul lor asupra copiilor. Sunt, in consecinta, un fel de crime legale impotriva copiilor. Adultii au dreptul sa voteze, sa intre in parlament, sa legifereze. Cum le place. Copiii nu. Adultii se gindesc doar la ei, sunt egoisti, si nu iau in seama interesele fundamentale ori bunastarea morala si emotionala a copiilor. Un ultim exemplu, strigator la cer, tocmai parvine din Franta laica si agresiv seculara a lui Hollande, unde socialistii francezi au anuntat un proiect de lege pentru legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si eliminarea din actele oficiale a termenilor de „mama” si „tata” si inlocuirea lor cu termenul de „parinti.” De acum inainte micutii francezi vor fi identificati in actele oficiale ca avind „parinti”, nu „mama si tata”. [Link: http://www.newz.ro/stire/142242/franta-interzice-cuvintele-%27mama%27-si-%27tata%27.html]
Astazi insa comentam asupra unei alte crime impotriva celor mici, o crima deosebita, mai putin discutata sau cunoscuta: aceea de a interzice copiilor sa-si cunoasca filiatia paternala sau maternala, adica parintii biologici. O generatia noua de copii devine adulta, aceea a copiilor nascuti prin donarea anonima de material genetic: barbatii isi doneaza sperma iar femeile ovulele. Pina in prezent, acestor copiii le-a fost interzis sa-si cunoasca mamele sau tatii biologici. Nu doar cind sunt micuti, dar si cind devin adulti. Si nu putini dintre ei sufar. Mai alesc vazind ca sunt inconjurati de copii si adulti normali care isi cunosc parintii biologici, adica fiintele umane care le-au dat viata si i-au adus pe lume. Oare nu au copiii un drept de a-si cunoaste parintii biologici? Dreptul de a iubi si de a fi iubiti de cei care i-au adus pe lume? Fara indoiala. De altfel, Articolul 7(1) al Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului enunta un drept al copiilor de a-si cunoaste parintii biologici. (“Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de acestia.”) Se pare, insa, ca acest drept, de altfel atit de evident, este ignorat de legiuitori. Iar copiii, ajunsi adulti, continua sa sufere. Stilurile de viata moderne si tehnologia moderna isi dau mina in deprivarea copiilor de acest drept fundamental. Femei tinere care doresc copii dar nu soti; barbati care-si doresc copii dar nu sotii; femei care traiesc impreuna fara barbati, ori barbati care traiesc impreuna fara femei pot, in zilele noastre, sa-si satisfaca foarte usor dorinta de a avea copii prin intermediul tehnologiei moderne. Atita timp cit pe piata sunt bani si cumparatori si vinzatori de material genetic. Si din acestia se gasesc peste tot. La fel si surogate, adica femei binevoitoare sa poarte, contra cost, sarcina pentru barbati necasatoriti ori cupluri de barbati care traiesc impreuna.
Are anonimatul donatorilor si surogatelor consecinte asupra copiilor care se nasc si cresc fara sa-si cunoasca parintii biologici? Fara indolaia. Sunt aceste consecinte negative? Fara indoiala. Iar simtamintele acestor copii, acum deveniti adulti, incep sa fie exprimate tot mai vocifer si des. Se si organizeaza in grupuri de discutii si de activism legislativ. Cauta sa schimbe legile sa li se acorde si lor un drept esential, acela de a-si cunoaste parintii biologici. Incearca in tribunale, parlamente, in editorialele marilor publicatii occidentale. Uneori reusesc, dar de cele mai multe ori nu. Astazi ne concentram asupra acestor demersuri in Canada, tara care a facut pionierat in reproductia umana prin donarea anonima de sperma si ovule. In acest scop reproducem, in traducere romana, un articol dintr-o publicatie canadiana. Articolul original poate fi citit in engleza aici:http://www.thedailybeast.com/newsweek/2011/02/25/donor-conceived-and-out-of-the-closet.print.html Materialul a fost tradus, editat si adaptat pentru cititorii nostri de parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.
 
 
Copiii donatorilor de sperma anonimi cresc, iau cuvantul si isi cer drepturile intr-un forum incarcat de controverse

de Alessandra Rafferty 

 
Copii si adolescenti suferinzi
Cand era tanara, Alana S. obisnuia sa spuna celor care o intrebau ca tatal ei a murit cand era mica si ca nu a reusit sa-l cunoasca. Pentru asta, primea o imbratisare sincera si o compatimire de felul, „Imi pare atat de rau”. Dar cand le spunea oamenilor adevarul despre tatal ei, ea primea un raspuns mai degraba plin de confuzii.  „Cand le spun oamenilor ca sunt conceputa in laborator, Doamne, fata lor nu mai schiteaza nimic”, spune Alana. „Ei sunt socati, paralizati”. Aceasta reactie a determinat-o sa creeze AnonymousUs.org, o istorie online a celor conceputi in laborator, familiile lor, donatorii si personalul medical.  Obiectivul lui este sa fie o resursa de vindecare proprie. „Ma simt ca o bucatica intr-un mare mozaic si vreau sa vad bucatelele celorlalti oameni pentru a obtine o imagine completa”, spune ea. AnonymousUs.org este o parte a prezentei online crescande a adultilor care au fost conceputi in vitro – copii care nu sunt tocmai in ordine.
Spre deosebire de Joni si Laser, adolescentii conceputi cu donatori ai cuplului de lesbiene Jules si Nic din recentul film The Kids Are All Right, foarte putini oameni conceputi cu donator au acces la informatii despre donatorul lor. Majoritatea donatorilor sunt anonimi si doresc sa ramana asa, si majoritatea datelor inregistrate sunt distruse. Pentru Alana S., Lindsay Greenawalt, autorul blogului Confessions of a Cryokid; si Olivia Pratten, o jurnalista din Toronto care astepta ca un tribunal canadian sa stabileasca o regula pentru dezvaluirea inregistrarilor donatorilor, aceasta atitudine este inacceptabila. Ele argumenteaza ca materialul genetic, tatii lor biologici sunt reali si o parte viscerala a ceea ce ele sunt, si ca au dreptul uman fundamental de a cunoaste aceasta mostenire: „De fiecare data cand ma uit in oglinda, il vad pe tatal meu”, spune Alana S.
In mod curent, in Statele Unite, ai nevoie de licenta pentru a vinde un prezervativ sau pentru a tunde parul intr-un salon, dar nicidecum pentru a negocia viata umana. Industria fertilitatii de 3 milioane de dolari functioneaza fara a fi reglementata, oferind pagini albe celor care cauta informatii unde noi restul avem acces liber la statistici vitale ale registrelor publice. „Nu sunt un tratament, sunt o persoana, si acele registre imi apartin”, spune Pratten. Pratten, in varsta de 28 de ani, spune ca tribunalul i-a fost ultima scapare. „Acum cinci ani, era expresia Sunteti un grup marginal cu probleme”, spune ea. Acum tribunalul ne asculta. A depus o petitie la Curtea Suprema a provinciei British Columbia pentru a deschide registrele donatorilor (desi ea suspecteaza ca al ei a fost deja distrus). Ea vede insa problema din punct de vedere practic: „Vrem aceleasi drepturi pe care le au cei care sunt adoptati”. (British Columbia are printre cele mai liberale legi privind adoptia din Canada, unde orice persoana adoptata care ajunge la 18 ani poate accesa registrele de nastere.)
 
Lipsiti de drepturi
Acest drept exista in doar 8 state din SUA. Regatul Unit, Suedia, Norvegia, Germania, Italia, Noua Zeelanda si Australia au legiferat pentru o mai mare transparenta privind donatiile de sperma si de ovule. In aceste tari, este ilegal sa vinzi mijloace pentru reproducerea umana, clinicile sunt licentiate, donatorii sunt inregistrati intr-o agentie centrala si nu pot fi anonimi, si numarul donatiilor este limitat. Activistii ar prefera sa vada ca la fel se intampla si in Statele Unite. In ciuda prezentei lor crescande, ei nu au reusit sa se uneasca intr-o singura organizatie puternica, desi activista si scriitoarea pentru drepturile celor adoptati Zara Phillips noteaza ca mai multi oameni conceputi in laborator au cautat parteneriate la conferintele despre adoptii. Lindsay Greenawalt, de 26 de ani, si-a inceput blogul, Confessions of a Cryokid ca un mod de a da friu liber frustrarii si a-si cauta tatal donator. Cautarea lui Greenawalt dupa tatal ei biologic a modelat-o literalmente. Ea crede ca a devenit o parte a sistemului de sprijin pentru ceilalti: „Am ajuns la punctul cand este mai putin vorba de mine si mai mult despre ceea ce pot da inapoi si sprijinul pe care il pot obtine si sa fiu o resursa pentru oameni.”
Alana S., de 24 de ani, este preocupata sa capteze latura emotionala a lucrurilor intr-o istorie colectiva care sa ofere un loc pentru oricine este implicat – copii, donatori, parinti sociali, surogati, sau doctori – sa contribuie cu povestile lor de viata intr-un anonimat total. „Am avut o multime de probleme personale pentru a trece prin asta, dar nu am vrut sa-mi umilesc mama sau pe oricine altcineva din familia mea,” spune ea despre conceptia saitului. Copiii conceputi cu donator adesea vorbesc despre faptul ca se simt sau sunt perceputi ca „grozavii ale naturii”. „A fost foarte important pentru mine sa intalnesc altii ca mine intr-o comunitate online”, spune Greenawalt. „Nu am mai intalnit nicio alta persoana conceputa cu donator”. Si deoarece cautarea parintelui biologic si militarea pentru donatie la vedere este o smucitura a loialitatii in razboiul dintre tanjirea pentru descoperirea familiei genetice si sentimentele fragile ale familiei sociale, majoritatea coplesitoare se teme sa inainteze, observa Greenawalt, care nu putea telefona acasa pentru ca parintii ei nu vroiau sa abordeze subiectul. „Cand mediatizez, ramane in mintea mea ideea Nu spune nimic ce te-ar putea dezmosteni! Toti avem acest sentiment ca nu putem fi complet sinceri”, spune ea.
Un alt factor care impiedica aducerea vocilor celor conceputi cu donator in for este perceptia ca cei care vor sa-si cunoasca mostenirea biologica originala sunt nerecunoscutori fata de familiile din care fac parte deja. Iar multi oameni nu cred ca de fapt exista o problema. „Iubirea este de ajuns”, spun ei, dar nu vor dezvalui ipocrizia inerenta in dorinta unui cuplu infertil de a avea un copil biologic si apoi sa ii interzica acelui copil sa-si cunoasca radacinile biologice proprii. Mass-media in general sunt preocupate doar de portretizarea „reuniunilor” fericite ca la showurile lui Oprah, si nu chinul anilor neroditori sau cautarile dureroase. Activistii vor sa clarifice ca intentia lor nu este de a-si rani familiile, ci doar sa puna capat frustrarii. Pratten spune, „Sunt fericita. Sunt iubita. Tatal meu este tatal meu. Parintii mei sprijina cazul meu. Ei sunt prezenti la tribunal cu mine in fiecare zi”.
 
 
Studii ingrijoratoare
Studiile asupra starii de bine de durata ale indivizilor conceputi cu donator sunt putine. Intr-un studiu provocativ din 2010, intitulat My Daddy’s Name Is Donor, cercetatoarea Elizabeth Marquardt, director al Centrului pentru Casatorie si Familii la Institutul pentru Valorile Americane, s-au supravegheat 485 de adulti conceputi cu donator, 562 de indivizi adoptati, si 563 de adulti tineri crescuti de parintii lor biologici. Marquardt si co-autorii Norval Glenn si Karen Clark au descoperit la copiii conceputi cu donator ca sunt mai predispusi spre depresie sau anxietate si se angajeaza in abuzul de substante si delicventa. Marquardt a primit cateva critici pentru ca studiul sau nu a fost revizuit cu atentie, insa si pentru ca nu sprijina casatoriile unisex: „Suntem atacati cind afirmam ca mamele si tatii conteaza pentru copii,” spune ea. Suntem asemuiti cu o agenda conservatoare sau religioasa.” „Nu este o problema religioasa”, spune Greenawalt, care personal evita religia „Este una de etica”.
De fapt, The Sperm Bank of California, (Banca de Sperma a Californiei), care serveste o larga clientela de lesbiene si mame singure a preluat initiativa in Statele Unite privind transparenta in donatia de sperma. Joanna Scheib, profesor asociat adjunct de psihologie la Universitatea din California, Davis, si directorul de cercetare a bancii, isi conduce singura studiile si descopera ca dinamica familiei este factorul cheie al starii de bine al copiilor din cuplurile homosexuale. Un studiu recent al lui Nanette Gartrell publicat in jurnalul Pediatrics a ajuns la o concluzie similara. Banca este pioniera programului Dezvaluirea Identitatii, primul de acest gen din SUA, unde cei conceputi cu donatori pot accesa registrele lor la varsta de 18 ani.
 
Dreptul de a cunoaste pe mama si pe tata
Toti cercetatorii insa par sa fie de acord asupra acestui punct: majoritatea adolescentilor conceputi cu donator sunt curiosi privind originile lor biologice. „Ei vor informatia pe care majoritatea dintre noi o avem de la nastere si pe care o consideram sigura si asta ajuta la a raspunde la intrebarile pe care noi toti ni le punem in procesul psihologic normal al dezvoltarii identitatii personale – ceea ce suntem”, spune Scheib. Poate cea mai mare provocare pentru a fi luati in serios este faptul ca „simpatiile colective ale societatii se indreapta spre nefertili”, explica Greenawalt. „Nu conteaza ce spunem, ei se vor uita prin lentile infertilitatii si ne vor vedea nerecunoscatori.” Alana S. in aceeasi directie spune: „Am intalnit cupluri infertile si le simpatizam. Suntem prietene cu persoane infertile si le cunoastem povestea.”.
Pasi mari au fost facuti in contexte creative. Multi din comunitatea celor conceputi cu donator au primit cu bine personajele apropiate de realitate din filmul nominalizat la Oscar The Kids Are All Right (desigur o saritura in timp de la degradantele comedii romantice ca The Switch sau The Back-Up Plan), dar ei sunt descurajati ca, inca o data, ceea ce vedem este doar perspectiva parintilor. „Filmul ofera impresia ca (donatorul) nu va fi o parte din viata lor si ca ei vor fi ine”. Inseminarea cu donator are un impact pe viata care este prea putin inteles, in special de cei mai multi dintre noi care nu-si vor gasi niciodata tatal sau mama genetici,” spune Bill Cordray, 65 de ani, un pionier in lupta pentru drepturile celor conceputi cu donator si moderator al grupului Yahoo PCVAI (Persoane concepute prin inseminare artificiala), unul dintre primele forumuri ale comunitatii.
Practica vanzarii gametilor creste. Femei din campusurile colegiilor de elita sunt urmarite cu agresivitate pentru ovulele lor, si cataloagele donatorilor de sperma arata acum ca acela al celebritatilor. O legislatie mai stricta din unele tari a incurajat „turismul reproductiv” in altele, determinand Societatea Europeana a Reproducerii Umane si a Embriologiei sa propuna un cod standardizat de practica. Potrivit CDC [Nota AFR: Center for Disease Control – Centrul pentru Controlul Bolilor – este o agentie federala SUA care monitorizeaza extinderea bolilor si epidemiilor], mai mult de 1% dintre americani se nasc prin tehnologia reproducerii asistate (in Australia mai mult de 3 procente). Nimeni nu stie exact cati din acesti copii sunt produsele ovulelor si spermei anonime. Ceea ce insa stim despre acesti „copii” este ca sunt adulti si folosesc internetul si tehnologia ADN pentru a incerca sa scrie primul capitol din povestea vietilor lor: cine i-a adus pe lume. Incep sa-si pierda pasivitatea si rusinea din trecut si cer ca vocile lor sa fie auzite. Avertizeaza Pratten: „Eu sunt doar varful icebergului.”
 
AFR Recomanda: Pe o tema similara va recomandam articolul alaturat publicat pe 25 septembrie. Priveste exploatarea tinerelor din universitati de catre cuplurile homosexuale si batrinele lesbiene care le cumpara ovulele sau le inchiriaza pintecele pentru o vreme pentru a avea copii.http://www.thepublicdiscourse.com/2012/09/6168?printerfriendly=true
Va recomandam inca un articol, tot recent, care „decreteaza” un alt drept al adultilor, acela de a alege, prin mutatii tehnologice, sexul copiilor nenascuti, un prerogativ care pina de mult apartinea exclusiv lui Dumnezeu si naturii. Link: http://www.policymic.com/articles/15191/sex-selection-of-fetuses-is-a-parental-right 
 
SENATUL RESPINGE CONSILIEREA FEMEILOR INSARCINATE
Pe 24 septembrie Senatul a respins, cu un vot de 53 la 2, proiectul legislativ de consiliere a femeilor insarcinate. Suntem consternati de acest vot iresponsabil care e in detrimentul familiei si al Romaniei. Tinerele insarcinate au nevoie de informatii privind impactul avortului asupra propriei bunastari fizice si psihice. Colegii de la Pro-Vita au pregatit urmatorul anunt privind votul de luni.
http://www.culturavietii.ro/2012/09/24/senatul-a-respins-propunerea-de-lege-pentru-infiintarea-cabinetelor-de-consiliere-in-criza-de-sarcina/ Senatul a respins propunerea legislativă pentru înființarea cabinetelor de consiliere în criza de sarcină, initiativă care a stârnit atât de multe controverse și pasiuni în această primăvară. Am scris de mai multe ori pe acest blog despre propunerea celor 51 de initiatori – semnată, aproape în totalitate, de parlamentari PDL, mai exact 2 senatori si 48 de deputati – si nu este un secret pentru nimeni că organizațiile provita românești au susținut și susțin o asemenea formă de sprijin pentru femeia aflată într-un moment de cumpănă al vieții sale. Rezultatul votului în plen nu este o surpriză, de vreme ce comisia de specialitate – cea care recomandă plenului, conform procedurilor, adoptarea sau respingerea unui proiect de lege – a ignorat total argumentele aduse de noi în dezbatere, preferând să le preia exclusiv pe cele ale taberei adverse (așa-zișii „reprezentanți ai societății civile”, cu Institutul de Politici Publice și Fundația Soros în prim plan).  Deocamdată vă putem comunica faptul că 53 de senatori au votat împotriva adoptării, 2 pentru adoptare și alți 11 s-au abținut. Oricum, Camera Deputaților este decizională pentru această propunere iar dezbaterile vor începe în săptămânile următoare.
Vom reveni cu actualizarea informatiilor. Deocamdată, să subliniem că fostul deputat PDL Cătălin Croitoru, după ce și-a trădat partidul fugind la PSD chiar în ziua votării moțiunii de cenzură contra guvernului Ungureanu, și-a retras semnătura de pe propunerea unde era și el inițiator. Ceea ce ne spune, la prima vedere, fie că dl. Croitoru, fost lider sindical, a devenit peste noapte partizan al avortului, fie că habar n-a avut ce a semnat, fie că acționează, la fel ca mai toți acești oameni ajunși să ne reprezinte, doar din interes electoral. Doar vin alegerile, iar o asemenea lege ar fi evident nepopulară într-o țară de „creștini” unde avortul este o procedură banală, accesibilă și practicată la o scară incredibilă. Și când ne gândim că odată l-am apreciat pe acest om pentru sprijinul dat în campania contra celor care doreau să elimine simbolurile religioase din scoli! Dar, duplicitatea este una din trăsăturile politicienilor români. Ne aducem aminte de cazul d-nei Teodora Bertzi (PNL), premiată de PF Daniel „în semn de recunostintă si apreciere pentru sprijinirea activităților social-filantropice si teologic-educaționale ale Patriarhiei Române”, susținătoare vehementă a avortului în cazul unei fete de 11 ani, caz care a ocupat multă vreme prima pagină a ziarelor acum 4 ani. (Va urma)
 
VESTI BUNE PENTRU FAMILIA ROMANA!
Pe 25 septembrie Guvernul a facut ceva bun pentru familia romana: au crescut indemnizatiile pentru copii. Informatia a fost scrisa de jurista Dana Barbu: Astazi a fost adoptat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială. Mai exact, este vorba (printre altele) despre modificari aduse concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului … modificari in bine! Printre acestea se numara: (1) cresterea cuantumului indemnizatiei de la 75% la 85% (desi plafoanele maxime raman neschimbate); (2) dreptul de acordare a stimulentului de 500 de lei si pentru parintele ce opteaza pentru varianta concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani; (3) eliminarea discriminarii legate de acordarea indemnizatiei doar pentru primii 3 copii. Se pare ca proiectul va intra in vigoare la 1 octombrie 2012 (daca va trece si de presedinte si nu se va reintoarce in Parlament). In orice caz, o veste buna pentru parinti!
 
PENTRU ROMANII DIN LONDRA
Am primit urmatorul anunt din partea unor romani din Londra pentru romanii din Londra. Dragi prieteni, Biserica Romana SPERANTA si HAR are deosebita placere sa va invite la un Eveniment Unic in istoria Comunitatii Romane din Londra: CONCERT cu formatia PROCONSUL (www.proconsul.com.ro), Sambata 13 Octombrie 2012 la ora 19:00. CONCERTUL va avea loc intr-un local special inchiriat, chiar langa SATUL OLIMPIC din STRATFORD. Detalii aici: http://www.speranta-har.org.uk/proconsul.html Pe langa muzica de calitate, unul din cei doi vorbitori va fi: ES Dr Ion Jinga, Ambasadorul Romaniei la Londra. Vino sa petreci o seara de neuitat in Londra impreuna cu Fomatia PROCONSUL. Biletele pot fi cumparate doar la: http://www.speranta-har.org.uk/bileteproconsul.html Va rugam sa ne ajutati la informarea Comunitatii Romane mediatizand acest eveniment prin mijloacele de care dispuneti. Daca doriti posterul cu Concertul PROCONSUL, dati-ne de stire si vi-l vom trimite. Pentru orice alte informatii, va rugam nu ezitati sa ne scrieti. Multumim mult si va asteptam la CONCERT PROCONSUL.  Echipa SPERANTA si HAR. www.speranta-har.org.ukwww.facebook.com/SperantaSiHarUK
 
FELICITARI AUSTRALIEI!
Daca socialistii francezi o iau razna, parlamentarii Australiei protejaza familia si casatoria naturala. Joia trecuta parlamentul federal australian a respins, cu o majoritate covirsitoare, legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Australia. Link:http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5jSHBCV7yOqODzUWTRzu3doQqxyMQ?docId=CNG.ad00043d32a4959140347b7f45ef6e6d.9f1
 
VA MULTUMIM PENTRU APRECIERI
Inca un mesaj pentru care va suntem recunoscatori. Vă mulțumim pentru mesajele dumneavoastră pline de esență creștină! Țineți-vă tari! Așteptăm cu interes noile mesaje. Nicu T., tată a 4 copii si care a crescut deja un copil provenit din prima căsătorie a soției. P.S. Societatea de azi, în loc să te ajute să crești copii integri (la urma urmei tot în interesul societății) te obstrucționează parcă din ce în ce mai mult, înșelându-i pe copiii tăi, prin faptul că le oferă independența de la o vârstă la care voința copiilor nu e încă maturizată. Copiii își dau seama de această înșelăciune de multe ori prea târziu, când au reușit deja să facă mult rău: propriei persoane, familiei și societății în general. Da, copiii noștri au nevoie de independență, pentru a-și dezvolta neîngrădiți personalitatea și a-și dezvolta o relație personală cu Creatorul lor, dar numai pe măsură ce știu ce să facă cu propria voință. Ceea ce este acum nu e în folosul societății. Imposibil ca ea să nu își dea seama de acest lucru. Cum se explică, totuși, că cei ce o conduc accentuează numai o latură a adevărului și nu dau directive echilibrate? Asistăm oare la un nou fel de dictatură, ce a „libertăţii” şi a toleranţei? Dumnezeu să vă binecuvânteze! (NT)
 
NOUL AN SCOLAR
Cu prilejul noului an scolar Patriarhul Daniel a emis comunicatul de mai jos privind starea jalnica in care se afla invatamintul din Romania. Socotim important ca parintii sa exercite un rol mai pregnant in educatia copiilor lor.
 
Cooperarea dintre Familie, Şcoală şi Biserică în actul educaţional (17 septembrie 2012) Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor, părinților și profesorilor, cu ocazia începerii anului școlar 2012-2013, 17 septembrie 2012: Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.
În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră și lucidă a sistemului de învățământ din țara noastră. Cauzele eșecului din școala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost și vor mai fi analizate de specialiștii din diverse instituții abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea și școala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul „cine are carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacă departe”, adică în străinătate.
Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel când zice: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2). În acest context, dorim ca la începutul unui nou an școlar să adresăm câteva îndemnuri care țin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualității creștine în actul educaţional, știut fiind că educația religioasă în familie şi în școală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educațional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferență spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educației religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste.
Deoarece predarea religiei în școală este un act misionar creștin, cu profunde conotații educaționale și spirituale, educația religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi iubirea de ţară şi de neam. Biserica, alături de Familie și de Şcoală, trebuie să fie activă şi creatoare în educația copiilor și a tinerilor. Prin urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii, să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educațional, sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării noastre. Având în vedere caracterul dinamic, ușor modelabil, al copiilor și tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educație bazată pe valorile creștine şi democratice europene: credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate și responsabilitate, egalitate în faţa legii și solidaritate în faţa suferinţei.
Anevoioasa tranziție românească, de la un regim totalitar monolitic la unul democratic şi pluralist, a făcut și face numeroase victime în societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi copiii și tinerii. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delicvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului, se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educației în școală și în familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări și face eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât şi prin diferite programe adresate copiilor și tinerilor, ca de pildă: „Hristos împărtășit copiilor”; „Alege Școala!”; „Copilul învață iubirea lui Hristos”, care se desfășoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an școlar (2012-2013) să binecuvinteze pe elevi, profesori, preoți și părinți, dar şi pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul educațional și de formare spirituală! Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă pentru prezentul şi viitorul poporului român! Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare, † DANIEL, Patriarhul României
 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Haideti, haideti! Semnati, semnati! Nu mai avem mult sa ajungem la cele 10.000 de semnaturi pe care le dorim in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am ajuns la 9.700 si mai avem nevoie de mai putin de 300 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.700 mai intra 300! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central dreptului copilului de a creste cu mama si tata lui si de a-i cunoaste.
 
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 

 

Read Full Post »

UN BAIETEL VREA SA FIE FETITA!
Revolutia sexuala face si are multe victime. Printre ele se afla si copiii. Confuzia care deja permeaza gindirea adultilor privind identitatea de gen incepe sa-i afecteze si pe ei. Creeaza confuzie in mintile lor inocente de la o virsta frageda. Un fenomen nemaintilnit cu doar o generatie in urma se reliefeaza tot mai pregnant in societatile occidentale – confuzia crescinda a copiilor privind propria identitate sexuala.
Educatia sexuala care e predata in scolile occidentale, si pentru care si in Romania tot mai multi pedagogi pledeaza, a facut ravagii in mintile copiilor. Ceea ce era cert si indubitabil ieri, nu mai este cert astazi. Copiilor li se spune tot mai mult in clasele de educatie sexuala ca identitatea sexuala, masculina ori feminina, e o chestiune subiectiva nu un dat biologic. Ca este un fenomen fluid care se deapana de-a lungul vietii, si care ia sensuri si directii diferite depinzind de situatii de viata si influente externe. Ca de fapt nu exista doar doua identitati sexuale imuabile, cea feminina si masculina, ci si alte orientari si identitati, numite intermediare (intersex = intre-sexe), terte ori multiple. Aceasta confuzie deformeaza mintile copiilor. Despre aceasta deformare scriem astazi – copii de gradinita sau clase primare care nu sunt siguri de identitatea sexuala proprie. Ce sunt, se intreaba ei? Baiat sau fata? Din nefericire aceasta confuzie, in loc de a fi privita ca o malformatie psihologica care poate fi corectata in anii de inceput ai vietii, este privita tot mai mult, chiar si de parinti, ca ceva normal. Anomalia devine noul normal. Si nu e de mirare. Fiindca generatia actuala de parinti occidentali a fost indoctrinata, inca din clasele elementare, in confuzia sexuala de care au suferit cind erau copii. Astfel incit confuzia de gen devine ereditara, se transmite de la generatie la generatie si se intensifica pe parcursul timpului. In loc sa fie rectificata la nivel mintal, este promovata chirurgical: baietii care spun ca se simt, ori s-ar simti, mai comfortabili ca fete, sunt transformati, prin interventii chirurgicale in fete, si invers. Este asta un lucru bun sau rau pentru copii? Ori pentru societate? Noi numim lucrul acesta inca o crima legala pe care adultii o comit impotriva copiilor lor.
La acest subiect cit se poate de serios dar tragic ne oprim astazi. Reproducem in traducere romana un articol publicat in februarie in Chicago Tribune. A fost pregatit pentru pentru dtra de David si Lizeta Tut (AFR Timisoara). Le multumim. Articolul original e intitulat “Sex-changing treatment for kids” It’s on the rise” (“Schimbarea sexului la copii: e in crestere”) si poate fi citit aici: http://apnews.myway.com/article/20120220/D9T13HO02.html
Un articol de LINDSEY TANNER
Un număr mic, dar in crestere de adolescenti si copii chiar mai tineri, care cred ca s-au născut cu sex greşit obtin sprijin de la părinţi şi de la medicii care le ofera tratamente de schimbare de sex, conform rapoartelor din jurnalul medical Pediatrics. Este o chestiune care ridică întrebări de natura etica, iar unii experti îndeamnă la prudentă în tratarea copiilor cu medicamente şi hormoni de blocare a pubertătii.
 
La doar 8 ani
Un elev de 8 ani aflat în clasa a doua, din Los Angeles, este un pacient tipic. Născut fată, copilul a aclamat, la vârsta de 18 luni, „eu sunt băiat” si a rămas cu aceasta convingere. Familia a fost socata, dar acum se referă la copil ca la un băiat. „Ii urmăresc primele semne de pubertate pentru a putea începe tratamentul”, a declarat mama pentru Associated Press. Medicii pediatrii trebuie sa stie de existenta acestor copii si faptul ca ei merita sa fie tratati, a spus dr. Norman Spack, autorul unuia dintre cele trei rapoarte publicate si director national al primei clinici ce tratează probleme de identitate pentru copii, Spitalul de Copii din Boston. „Dacă va deschideti usile, acestia sunt copii care vor venii, ei sunt acolo. Sunt in aria voastra de expertiza, in domeniul vostru”, a declarat Spack, într-un interviu.            Schimbarea rolului sexual si, pretinzând ocazional de a fi de sex opus este un lucru frecvent la copii mici. Dar acesi copii sunt diferiti. Ei sunt siguri că s-au născut cu organele sexuale gresite. Unii sunt etichetati ca suferind  de „tulburare de identitate sexuala”, un diagnostic psihiatric. Dar Spack este printre medicii care cred că termenul acesta este impropriu. Cercetările emergente sugerează că pot avea mai multe caracteristici cerebrale similare sexului opus. Spack spune, ca dupa unele estimări, 1 din 10.000 de copii prezintă aceasta conditie.
 
Aspecte etice
Oferirea de tratamente de schimbare de sex pentru copiii mai mici de 18 ani ridică probleme etice, iar motivele lor trebuie să fie atent examinate, a spus dr. Margaret Moon, un membru al Academiei Americane de Pediatrie, si a comitetului de bio-etică. Ea nu a fost implicata in elaborarea nici unuia dintre rapoarte. Unii copii pot primi un diagnostic psihiatric atunci când acestia traverseaza un moment extrem de inconfortabil in definirea rolurilor sexuale sau unii pot fi homosexuali şi sunt obligati sa suporte tratamente pe care părintii le găsesc mai confortabile decat acceptarea conditiei de homosexualitate, a declarat profesorul Luna, care predă la Institutul Johns Hopkins Berman de Bioetica.
Este dăunător „un tratament ireversibil început prea devreme”, a declarat Moon. Medicii care oferă acest tratament sunt de parere ca lipsa lui ar fi mult mai dăunătoare. Aceşti copii recurg uneori la auto-mutilare pentru a încerca să-si schimbe anatomia, celelalte două rapoarte din jurnal notează că unii dintre ei trebuie sa faca fata abuzului verbal şi fizic şi sunt predispusi la stres, depresie si tentative de suicid. Spack a declarat ca aceste probleme dispar de obicei la copiii care au avut parte de tratament şi carora li se permite să trăiască ca sexul opus.
Indrumarile sau principiile trasate de Societatea de Endocrinologie aproba tratamentul hormonal pentru schimbare de sex, cu mentiunea ca acesta nu ar trebui să fie administrat înainte de începerea pubertătii. In acel moment, principiile sugerate recomandau administrarea tratamentului de blocare a pubertătii pana la vârsta de 16 ani, apoi de-a lungul vietii hormoni de schimbare de sex, cu monitorizarea potentialelor riscuri de sănătate.  În proces ar trebui sa fie implicati profesionisti psihiatri. Membrii grupului sunt de obicei medici care tratau boli de natura hormonala.
 
Date statistice
Aceste îndrumării, împreună cu videoclipuri pe YouTube postate de adolescenti care trec printr-o faza de schimbare de sex si alte mesaje mass-media, au contribuit la cresterea gradului de constientizare cu privire la tratament şi a determinat mai multe familii să ceară ajutor, a spus Spack. S-a raportat o crestere cvadrupla a numărului de pacienti la spitalul sau din Boston. Clinica sa de Management de Gen (sex), care s-a deschis în 2007, tratează în medie aproximativ 19 pacienti în fiecare an, comparativ cu aproximativ patru pe an tratati pentru probleme de gen, la sfârsitul anilor 1990. Raportul oferă detalii despre cele 97 de cazuri,  fete şi băieţi, tratate între 1998 şi 2010, dintre care cel mai tânăr copil a avut 4 ani. Copiii mici şi familiile lor au parte de consiliere psihologică şi sunt monitorizati până apar primele semne de pubertate, de obicei în jurul vârstei de 11 sau 12 ani.
Apoi, copiii sunt tratati cu medicamente de stopare a pubertătii, ce constau în injectii sau plasturi aplicate pe brat care costa 1.000 de dolari lunar. Într-un alt raport al Jrnalului Pediatrics, un medic din Texas sustine ca a oferit tratament de schimbare de gen la un număr tot mai mare de copii, astfel încât are o clinica in cadrul Spitalului de Copii din Los Angeles, unde copilul de  8 ani, amintit mai sus, ii este pacient.
Medicamentele utilizate in clinici sunt aprobate si au ca efect întârzierea pubertătii la copiii care încep procesul de maturizare prea curând. Efectele medicamentelor sunt reversibile, iar Spack spune că nu au provocat complicatii la pacientii sai. Ideea este de a oferi acestor copii timp să se maturizeze emotional si sa fie siguri că doresc să continue cu o schimbare permanenta de sex. Doar 1 din 97 au optat tratamentul permanent, a spus Spack.
 
Interventii chirurgicale
Copiii vor suporta mai uşor schimbarea de sex si vor necesita un tratament mai puţin drastic in viitor, în cazul în care tratamentul medicamentos începe mai devreme, a spus Spack. De exemplu, băieţii care voi devenii fete vor dezvolta sânii, iar fetele care vor devenii baietii vor avea un piept plat, dacă pubertatea este blocata şi tratamentul hormonal de schimbare de gen este inceput destul de repede, a spus Spack. Hormonii sexuali, mai ales în doze mari, atunci când sunt folositi pe termen lung, pot avea efecte secundare grave, inclusiv cheaguri de sânge si cancer. Spack a spus ca el foloseste doze mici, mai sigure, dar că pacientii ar trebui să fie monitorizati in orice caz.
Interventiile chirurgicale de schimbare a sexului, care pot include eliminarea sau crearea de penisuri, sunt realizare doar de o mână de medici din SUA, la pacientii de cel putin 18 ani, a afirmat Spack. Clinica sa a lucrat cu chirurgi locali, care au făcut operatii de suprimare a sânilor la fete de la vârsta de 16 ani, dar interventia chirurgicala poate fi relativ minora sau evitata, dacă pubertatea este oprită în timp, a declarat el.
Mama copilului de 8 ani din Los Angeles, spune că fetita ei e nerăbdătore să înceapă tratamentul. Când copilul a aflat ca poate lua injectii pentru a bloca dezvoltarea de sâni, a fost foarte entuziasmats, a spus mama. De asemenea, ea stie că  în cele din urmă va trebuie sa ia injectii de testosteron pentru restul vietii, dar chestiunea interventiilor chirurgicale este acum incertă. Copilul frecventează o scoală publică  în care colegii de clasă nu stiu, că din punct de vedere biologic, el este fată. Din acest motiv, mama sa a solicitat anonimatul. Mama i-a spus si i-a explicat anatomia unei fete, dar ea a respins, a refuzat chiar să poarte rochii şi a insistat cu privire la utilizarea unui nume  de băiat chiar de la grădinită.
Mama a crezut ca este doar o faza peste care va trece, apoi ca copilul ei ar putea fi o lesbiană si a căutat ajutorul unui terapeut pentru a-si confirma suspiciunea. Atunci a auzit prima dată termenul de „tulburare de identitate de sex” si a aflat că de multe ori este o problema pe care copii nu o depăsesc. Acceptarea identitătii a fost dificila pentru ambii părinti, a spus femeia. Scolile private au refuzat să-l înscrie ca pe un băiat, si medicii pediatri de familie au refuzat, să-l trateze ca pe un băiat.
Au găsit un medic, dr. Jo Olson, director medical al unei clinici transsexuale de la Spitalul de Copii din Los Angeles. Olson a declarat ca rapoartele jurnalului ar trebui să convingă mai multi medici sa ofere acestor copii tratamentul de schimbare de sex sau sa-i trimită la specialisti care vor face asta. „Ar fi atât de bine daca acest diagnostic ar fi mutat din zona sănătătii mintale, în zona medicală”, a spus Olson.
 
AFR Va Recomanda: Un articol mai recent, lung dar si foarte informativ, privind confuzia sexuala la copii a fost publicat in august in New York Times. Titlul articolului este, spunem noi, insensitiv, “What’s So Bad About a Boy Who Wants to Wear a Dress?” (“Ce-i asa de rau la un baiat care vrea sa poarte rochita?”) http://www.nytimes.com/2012/08/12/magazine/whats-so-bad-about-a-boy-who-wants-to-wear-a-dress.html?_r=1 Observati nonsalanta si lipsa de ingrijorare cu care unii parinti trateaza confuzia sexuala a copiilor lor. Este tipica in special la familiile libertine, neconformiste, netraditionale. Este tipica in caminele amestecate si rezultate din casatorii multiple, ori experimentarea cu orientari sexuale multiple. Dar situatia aceasta nu e limitata doar la Statele Unite. Europa are si ea un numar crescind de copii si adolescenti “neconformisti” din punct de vedere sexual. In Europa, fenomenul acesta pare a fi mai pronuntat in Danemarca unde multi baieti tineri au trasaturi marcante feminine – s-au feminizat. Acolo “gender nonconformity” (neconformitatea de gen) e privita ca ceva “cool” si vrednic de imitat. Intrebam insa, in timp, unde va ajunge o astfel de societate? Si aceasta anomalie face parte din “valorile europene”? Trebuie acceptata? Tolerata?
 
DIFERENTA INTRE SEXE A DEVENIT TABU
Saptamina trecuta, colega noastra de la Pro Vita Media, Larisa Iftime, a publicat in traducere romana un material similar cu al nostru – un interviu din publicatia franceza Famille Chretiene privind confuzia sexuala la adulti. Se pare ca doar afirmatia ca intre cele doua sexe exista diferente a devenit un subiect tabu la occidentali. Cine inca afirma lucrul acesta incepe sa fie vazut ca o persoana inculta, ingnoranta si necunoscatoare a ultimelor idei avantagardiste privind sexualitatea umana. Reproducem interviul.
Interviu publicat in revista Famille Chretienne, in iulie 2012. Autori: Clotilde Hamon si Samuel Pruvot Preluat de pe site-ul: Le blog de cathophalsbourg. 
 
De la introducerea lor in cadrul cursurilor de stiinte politice [in Franta – n.tr.], in 2011, „studiile de gen” suscita controverse. Ce v-a determinat sa intrati in aceasta dezbatere?: Raspuns: Am intervenit in dezbatere cu cartea „Femeile, intre sex si gen”, pentru a spune ca notiunea de „gen” nu elimina consideratiile despre sexe, contrar celor sustinute de Judith Butler si teoreticienii teoriei „Queer”. Acum imi dau seama ca aceasta pozitie nuantata si indelung argumentata ajunge greu in presa. Oricine spune astazi ca tot ceea ce este construit si artificial este acuzat ca e „naturalist”, ca reduce totul la natura si biologie, orice ar spune! Eu nu ma opun total cercetarii „genului”, stiintelor politice sau altor stiinte. Exista o constructie sociala si o interpretare culturala despre diferenta sexuala, asa cum se arata in diversitatea culturilor, institutiilor, relatiilor sociale. Dar distinctia intre sexe, in sens strict, ramane relevanta, cand analizam ceea ce Francois Jacob a numit „logica viului”, pentru ca fiintele umane sunt fiinte vii, pana la proba contrarie. Am sentimentul clar ca diferenta sexuala a devenit pentru unii un adevarat tabu, un subiect interzis. In loc de o reflectie filosofica si antropologica, avem de-a face cu o lupta politica, ca si cum ar fi reactionar sa spui ca exista barbati si femei. Este atat de amuzant sa spui asta, atunci cand toata lumea se felicita pentru progresele  egalitatii [de gen]. Dar nu „studiile de gen” sunt problema, ci „studiile despre homosexuali” [Queer theory].
 
Pe ce se intemeiaza aceasta controversa? Raspuns: „Studiile de gen” privesc aspectul social al relatiilor barbati-femei. Ele nu contesta diferenta intre sexe si asimetria organismelor sexuate. Dar pentru „gandirea Queer” sau „teoria Queer”, reprezentata de Judith Butler, intrebarea nu mai este constructia sociala a sexelor, cu atat mai putin istoria dominatiei masculine, ci dominatia „heterosexuala”. De aici si polemica. Ceea ce este complet diferit! Ar trebui sa se abordeze, de fapt, ambele probleme. Dar, in opinia mea, lupta impotriva homofobiei nu implica negarea diferentei sexuale.
 
 
In Franta, ideile lui Judith Butler sunt sustinute in numele eliberarii corpului … Raspuns: In cartea sa, „Corpul care conteaza”, Judith Butler reduce organismul la o materie prima, inerta,  plastica, ce nu ar avea nici o proprietate. Aceasta este o violenta extrema asupra corpului, si, prin urmare, asupra persoanelor, asa cum am aratat in „Corps en miettes” (Corpul in bucati” (Flammarion, 2009)). E un curent fals modern care considera corpul ca pe un material de fabricatie. Acesta ne face sa consideram animalele ca lucruri, apoi ar trebui sa consideram fiintele umane ca lucruri. Dar fiintele umane sunt indivizi vii, persoane. Distinctia intre persoane si lucruri este, de asemenea, fundamentala in dreptul nostru.
 
Care sunt implicatiile acestor idei asupra conceptului de familie? Raspuns: Una din consecinte este tocmai aceea de a privi copilul ca pe un produs fabricat in laborator, iar parintii legali, ca pe indivizi neutri al caror sex este nesemnificativ. Totusi, chiar cand vine vorba de fertilizarea in vitro (FIV), rolurile sexului, masculin si feminin, la nastere, nu sunt identice. A fi „tata” si „mama” – se intampla ca si eu sa fiu mama si bunica – se refera la sexul nostru, nu si la sexualitatea noastra sau la „orientarea sexuala” a noastra. Putem intoarce lucrurile cum dorim, nu vom putea face ca aceste doua roluri sa fie interschimbabile. Ele sunt, de asemenea, interdependente. Cu toate acestea, asa cum sunt femei care poarta copiii si le dau nastere, ele pot avea copii fara a fi legate din punct de vedere legal de un barbat. Dimpotriva, paternitatea, considerata incerta, s-a construit pe casatorie si pe fidelitatea sotiei, iar istoria casatoriei patriarhale a fost aceea a subordonarii legale a femeilor autoritatii maritale.
 
De fapt, amintiti-va legatura intre institutia casatoriei si a filiatiei … Raspuns: Altadata, am  avut de a face cu filiatia naturala si legala. Ambele aceste legaturi, uneori, coincid, alteori, sunt distincte, la fel ca in adoptie. Ceea ce complica lucrurile sunt toate aceste noi posibilitati biotehnologice: fertilizarea in vitro, donarea de gameti (ovule sau spermatozoizi), transferul de embrioni, chiar si mama-surogat, acolo unde este permisa. Aici vorbim de copii biologici, mai degraba, decat de copii naturali.
 
Care sunt noile provocari ale technologiilor? Raspuns: Daca copilul este conceput ca un obiect „fabricat”, nimic nu mai sta la baza filiatiei sale. Ea devine o constructie juridica independent de conditiile nasterii lui. Prin urmare, totul este posibil. Chiar si notiunea de „tata” sau de „mama” devine problematica. Notiunea de cuplu parental nu se mai impune in mod necesar: de ce doi parinti si nu trei sau cinci? Dintotdeauna, filiatia, inclusiv parintii adoptivi, s-a inspirat din modelul cuplului mixt (masculin-feminin), si a atribuit copilului o linie dubla, masculina si feminina. Ne intrebam: intram in era copilului fabricat, a omului fabricat, fara a lua in considerare logica procrearii? Daca este asa, atunci trebuie sa stim ca se sterge orice legatura intre ascendenti si descendenti.
 
Cum poate cineva pretinde ca are doi tati sau doua mame? Raspuns: Ni se spune ca un copil poate avea doi tati sau doua mame. Dar chiar daca un copil poate fi ingrijit de doi barbati sau de doua femei, ar trebui sa-l lasam oare sa-si imagineze ca poate proveni din doi barbati sau din doua femei, sau ar trebui sa faca el distinctia intre istoria sa reala, parintii sai, originea sa, daca doriti, si familia care-l creste? Noi [francezii] trebuie atunci sa anulam, cum au facut-o mai multe tari europene, anonimatul in donarea de gameti.
 
Tema paradei gay din 2012 este „Egalitatea de sanse – acum!”. Cum este inteleasa astazi notiunea de egalitate? Raspuns: Egalitatea nu inseamna similaritate. Egalitatea de gen, drepturi egale, se scandeaza acum. Dar intrebarea este mult mai complexa, deoarece exista anumite drepturi care iau in considerare intrarea in calcul a unei disimetrii sexuale sau care tin de generatie, de exemplu, diferenta intre copii si adulti sau intre adulti si batrani. Cu alte cuvinte, nu am avem toti aceleasi drepturi. Dreptul la pensionare este tributar varstei, precum si dreptul la educatie. Noi nu ne aflam intr-o relatie de egalitate intre indivizi neutri. Drepturile sociale sunt legate de o anumita situatie, de o anumita conditie. Intrebarea care se pune este in special dreptul copilului. Ma tem ca sub masca egalitatii, suntem tentati sa nu vorbim decat despre dreptul de a avea un copil. Oare societatea trebuie sa ofere fiecaruia mijloacele tehnice pentru a avea un copil, inclusiv cu ajutorul organelor altora, cum ar fi materialul anonim (celule, uter)? Toti avem dreptul, inclusiv legiuitorul, sa definim drepturile copilului. Interviuri preluate © Asociatia Provita Media
 
CONFUZIE SEXUALA LA BACAU
Dragi romani: confuzia sexuala a ajuns si la Bacau. Da, Bacaul nostru din Romania. Despre ce este vorba? Organizatia extremista si pro-homosexuala americana Southern Poverty Law Center, a lansat proiectul Mix It Up Schools, un proiect care are ca obiectiv promovarea homosexualitatii in scoli in numele tolerantei. (Cititi aici: http://www.tolerance.org/search/apachesolr_search/sexual orientation.) Pe 30 octombrie organizeaza un “prinz” al tolerantei in cadrul caruia elevi heterosexuali si homosexuali vor avea “partasie” impreuna. Peste 2000 de scoli americane vor participa la acest eveniment. 10 scoli din alte tari vor participa si ele, printre care si Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” din Bacau, Romania. Cititi detaliile aici:http://www.tolerance.org/mix-it-up/map
Ne exprimam dezaprobarea totala fata de participarea Colegiului la acest eveniment care nu va aduce decit confuzie in mintile copiilor nostri. Ne exprimam dezaprobarea fata de autoritatile si oficialitatile care au aprobat derularea acestui eveniment in Romania, fie ca e vorba de Guvernul Romaniei, Ministerul Educatiei, ori conducerea Colegiului din Bacau. Recomandam tuturor cititorilor nostri din Bacau, si de fapt tuturor bacauanilor, sa nu permita copiilor lor sa participe la acest eveniment. Le recomandam deasemenea sa protesteze pe linga oficialitati organizarea acestui eveniment si sa ceara anularea lui. Va rugam adresati-va preocuparile si protestele dlui director Adrian Fuioaga, email ctanghelsaligny@yahoo.com, ori fax 234-581-381.
Organizatia Southern Poverty Law Center a inceput-o bine, dar apoi a luat-o razna. Initial a fost o organizatie care pleda integrarea rasiala si se opunea discriminarii rasiale. In ultimii ani insa a inceput sa promoveze “toleranta” fata de homosexualitate. A devenit una din cele mai agresive organizatii pro-homosexuale din SUA. Este dezavuata de majoritatea liderilor religiosi de culoare din SUA. In vara a clasificat organizatia pro-familie din SUA, Family Research Council, ca organizatie care promoveaza ura (“hate group”). A catalogat in aceasi categorie si alte grupuri crestine pro-valori cum este Alliance Defense Fund. Romanii nu are nevoie de prezenta sau influenta lui Southern Poverty Law Center in Romania.
 
CONFERINTA PRIVIND CONFUZIA IDENTITATII SEXUALE 
Va rugam participati. Invitaţie la conferinţe: În zilele de 4 şi 5 octombrie 2012 vor avea loc în RădăuţiSuceava şi Fălticeni trei conferinţe care au ca invitat pe biofizicianul dr. Virgiliu Gheorghe, cunoscut publicului larg în special ca autor al volumelor de ştiinţă Efectele televiziunii asupra minţii umane (4 vol.). Intrarea este liberă. Organizatorii au onoarea de a vă invita la aceste evenimente, care se vor desfăşura după următorul program: Joi, 4 octombrie: ora 13.00: CASA MUNICIPALĂ DE CULTURĂ RĂDĂUŢI Titlu: Tinerii în era digitală; Erotismul mediatic şi internetul; Organizatori: COLEGIUL TEHNIC RĂDĂUŢI, COLEGIUL NAŢIONAL “EUDOXIU HURMUZACHI” RĂDĂUŢI,COLEGIUL “ANDRONIC MOTRESCU” RĂDĂUŢI. Parteneri: Protopopiatul Rădăuţi, Revista „Familia Ortodoxă”, Tipografia Accent Print, Casa Municipală de Cultură Rădăuţi
 
 
Joi, 4 octombrie: ora 18.00: UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA – Sala AUDITORIUM (Corp F) Titlu: Când bărbaţii nu mai sunt  bărbaţi şi femeile, femei… Despre identitatea de gen Organizatori: ASCOR Suceava, Bucovina Profundă, Revista „Familia Ortodoxă”
 
 
Vineri, 5 octombrie, orele 18:00: Sala “Aurel Băeşu” – Muzeul „Ion Irimescu”, FĂLTICENI, Titlu: Efectele televiziunii şi internetului asupra sănătăţii mentale; dereglări şi tulburări psihice; cum ne putem salva copiii; Organizatori: MUZEUL DE ARTĂ „ION IRIMESCU” şi REVISTA “FAMILIA ORTODOXĂ”
Biofizicianul VIRGILIU GHEORGHE, este doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic (titlul lucrării: Televiziunea şi mijloacele video-audio ca factori în formarea etosului omului contemporan). Ultima carte publicată: Pornografia – Maladia secolului XXI (2011). Ultima conferinţă la Suceava, în octombrie 2011, a avut titlul: Revoluţia sexuală – mistificare a dorinţei şi naturii umane, la UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA. 
 
STAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
– Comunicat de presă AFR – 24 septembrie 2012 Cu prilejul inceputului noului an scolar din Romania, AFR a emis saptamina aceasta urmatorul Comunicat de Presa.
Sistemul de învăţământ pe care România democratică l-a moştenit în 1989 era un sistem adaptat realităţilor statului socialist. În anii care au urmat, ţara a trecut prin prefaceri profunde, atât politic, cât şi economic. Economia de piaţă şi integrarea internaţională au devenit caracteristici şi determinanţi majori ai vieţii economice din România. Guvernele care s-au succedat la putere din 1989 şi până astăzi au realizat o serie de reforme ale sistemului de învăţământ. Nu în câteva rânduri, o modificare iniţiată de un guvern a fost anulată de următorul guvern. Cei afectaţi direct de această indecizie şi instabilitate au fost, evident, elevii. Privite astăzi în perspectivă, seria de aşa-zise reforme ale învăţământului par să fi fost mai degrabă ambiţii experimentale ale miniştrilor de resort ai vremii, realizate pe spatele elevilor şi al părinţilor. Generaţii de elevi au intrat în şcoală, neştiind când şi cum o vor absolvi.
În timp ce preocuparea guvernelor şi miniştrilor a fost restructurarea învăţământului în forma sa, s-a acordat prea puţină atenţie fondului. În timp ce sistemul din 1989 corespundea realităţilor economice de atunci, sistemul actual, cu disciplinele care sunt predate, nu a ţinut pasul cu evoluţia economiei naţionale şi internaţionale. Învăţământul românesc a ajuns să fie încărcat cu materii depăşite şi cu un volum exagerat de informaţii împins spre clase tot mai mici. Tot acest balast are ca rezultat incapacitatea elevilor, încă din clasele primare, de asimilare a informaţiilor nepotrivite pentru dezvoltarea lor intelectuală şi cognitivă, iar această rupere de ritm care survine timpuriu conduce la rezultate slabe la examenele de capacitate şi bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta, şi nu numai, sunt dovada rupturii aproape complete dintre elevi şi materialul informaţional care le este predat. Cei ce pierd sunt elevii şi absolvenţii, care nu se pot întoarce în şcoală pentru încă o încercare de a asimila acel material educaţional neadecvat. În felul acesta, generaţii întregi de elevi sunt jertfite din cauza incapacităţii conducătorilor de a crea un sistem adecvat, dar şi pentru a se păstra în sistem o serie de catedre şi discipline care nu mai au nicio justificare astăzi. Absolvenţii sunt pierduţi din punct de vedere economic, pentru că falsa pregătire pe care le-a asigurat-o sistemul le face imposibilă conectarea la economia ţării şi găsirea unui loc de muncă adecvat. La rândul lor, părinţii au o povară în plus – aceea de a-şi întreţine copiii deveniţi adulţi şi şomeri. În dreptul său, Statul risipeşte resurse materiale şi financiare pe un sistem ineficient, care nu îi întoarce ulterior ajutorul, sub formă de contribuţie la viaţa economică, ci îl împovărează şi mai mult pe partea de asistenţă socială. Aceasta, în timp ce mentalitatea etatist-socialistă predominantă în sistem refuză să legifereze şcolirea acasă a copiilor (homeschooling-ul) care, în toate ţările în care se practică, asigură rezultate academice superioare celor din sistemul public.
Facem un apel către toţi factorii politici şi academici implicaţi în gestionarea sistemului românesc de învăţământ să trateze cu atenţia cuvenită acest domeniu esenţial pentru tinerele generaţii şi pentru viitorul României. Sistemul românesc de învăţământ are nevoie de o reformă reală, profundă, ţinându-se cont de realităţile economice şi geo-politice ale secolului XXI. Evident, pentru o asemenea reformă este nevoie de oameni de decizie cu viziune pe termen mediu şi lung, capabili să înţeleagă necesităţile de azi şi de mâine ale României şi nu numai. Diletantismul care a caracterizat schimbările de până acum ale învăţământului românesc trebuie să înceteze. Avem nevoie de făuritori ai unui nou sistem de învăţământ, aşa cum am avut la începutul secolului XX într-un Lazăr sau Haşdeu, care să pună bazele unui sistem adaptat României de azi şi de mâine. (Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR)
 
PROTEJATI-VA COPIII DE PORNOGRAFIE!
Dam curs comentariilor dtre din ultimele luni. Ne-ati intrebat ce pot face parintii pentru a bloca accesul copiilor la pornografie pe internet. Pentru a va ajuta am alcatuit pentru dtra un pliant care contine instructiunile de rigoare. L-am numit pliantul INTERNET CURAT realizat de Alianta Familiilor din Romania. Va rugam sa-l descarcati si sa-l dati mai departe. Identifica pasi specifici pentru blocarea accesului la unele situri. http://www.alianta-familiilor.ro/internetcurat.pdf

 

 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Haideti, haideti! Semnati, semnati! Nu mai avem mult sa ajungem la cele 10.000 de semnaturi pe care le dorim in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am trecut de 9.700 si mai avem nevoie de mai putin de 300 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.700 mai intra 300! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central dreptului copilului de a creste cu mama si tata lui si de a-i cunoaste.
 
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 

Read Full Post »