Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Invataturi ale sfintilor parinti’ Category

 

„Eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt.” Atunci s-au înspăimântat amândoi şi au căzut cu faţa la pământ, căci erau cuprinşi de frică. (Tob. 12, 15-16)

Din momentul zămislirii unui om în pântecele maicii sale, Domnul trimite un înger care să vegheze asupra maicii şi a rodului ei. Dacă noul născut va fi botezat, acest înger îi devine păzitor în întreaga lui viaţă, conducându-l pe calea mântuirii, uşurându-i durerile de moarte şi însoţind sufletul său atunci când trece prin vămi.

Noi nu putem să ne închipuim ce prieten apropiat şi ce tovarăş ajutător în orice faptă plăcută lui Dumnezeu e îngerul păzitor pentru orice suflet creştinesc care năzuieşte către Dumnezeu. Cei mai multi dintre noi trăiesc înstrăinaţi de îngerul păzitor, însă el este întotdeauna împreună cu noi ca să ne păzească de năvălirile pline de turbare ale demonilor şi să ne insufle gânduri şi intenţii bune, simţiri luminoase în inimă, voie bună în faptele noastre. Este de ajuns ca omul să trăiască cu mângâietorul gând că acest minunat tovarăş ceresc se află întotdeaunacu noi şi vrea să ne fie primul ajutător şi sfătuitor în orice lucrare a noastră, şi el în fiecare zi şi în fiecare ceas va simţi tot mai puternic şi mai binecuvântat prezenţa lui şi dreapta lui cea tare, cu care ne-a prins puternic de mână, ca să ne ducă la Dumnezeu, în împărăţia Lui cea cerească ..

Tot astfel şi cu sfinţii, care sunt ocrotitorii noştri cereşti. Aceştia sunt plăcuţi ai lui Dumnezeu ale căror nume le purtăm (ori în a căror zi de cinstire în Biserică ne-am născut); pe care îi iubim din tot sufletul pentru că ne-au ajutat cu ceva în multele trude ale vieţii noastre; pe care îi simţim foarte aproape şi binefăcători ai noştri.

Însă îngerii şi sfinţii plăcuţi ai lui Dumnezeu pot să se prefacă în pârâşi ai noştri înaintea Domnului în ziua înfricoşătoarei Judecăţi a Lui, dacă noi nu voim să ascultăm de Dumnezeu şi devenim robi ai păcatului şi ai diavolului. Fericitul Augustin spune că faptele noastre cele rele sunt scrise ca într-o carte, care este purtată de duhurile cele cereşti puse să certe pe cei păcătoşi pentru aceste încălcări. Deşi compătimitori cu noi, îngerii şi-au aşezat graniţe în afara cărora îndurarea lor se preface în mâniere. Sfântul Vasile cel Mare spune că precum fumul pune pe fugă albinele, tot astfel păcatul cel vrednic de plâns şi urât mirositor îndepărtează din viaţa noastră pe îngerul nostru păzitor. Cât de mare este importanţa îngerilor şi a sfintilor în viata omului o arată următorul exemplu:

Pe când schiegumena Gavriila (Risiţkaia) era tânără fecioară, maica ei duhovnicească, monahia Ilaria, obişnuia să-i spună: „Multe cărţi vei citi în viaţă, însă, înainte de toate, străduieşte-te să câştigi pe îngerul tău păzitor ca strajă a credinţei tale şi mijlocitor pentru mântuirea ta – citind în fiecare zi în întregime canonul lui de rugăciune!”

Tânăra Maria (acesta a fost numele ei din lume) s-a străduit să implinească sfatul maicii sale duhovniceşti. Pe lângă canonul îngerului păzitor, ea adăuga adesea şi osârdnică rugăciune către Sfântul Nicolae.

Într-o zi, Maria se spăla la râu şi a început pe neaşteptate să se afunde. Văzând că puterile ei de a se salva erau zadarnice, ultimul gând care i-a trecut prin cap a fost acesta: „Iată, moartea a sosit. Unde sunteti voi îngere păzitor al meu şi Sfinte Nicolae, cărora eu m-am rugat în fiecare zi? Unde sunteti să-mi salvati acum viaţa?” ,

În acel moment, fata care se îneca a simţit cum o mână puternică a prins-o de picior şi în aceeaşi clipă a azvârlit-o pe mal… După această întâmplare, viitoarea egumenă a înteles că rugăciunea către îngerul păzitor şi către Sfântul Nicolae nu este niciodată zadarnică, iar când ea a devenit egumenă, a introdus în mănăstirea pe care o conducea, ca regulă, în fiecare zi, citirea canonului îngerului păzitor. Sfinţii Părinţi ne învaţă să ne rugăm nu doar îngerului nostru păzitor, ci şi îngerului păzitor al altor oameni. De pildă, trebuie să mergi cu o oarecare rugăminte la un intâistătător, care este neînduplecat şi nu vrea să îndeplinească cererea ta – atunci tu îţi pleci gândul către îngerul păzitor al lui şi te rogi să-i înmoaie inima mai-marelui tău, şi vei vedea cum totul se va preschimba în bine. Dacă nu poţi să te împaci cu vrăjmaşul tău care ţi-a făcut rău multă vreme – roagă-te cât mai des îngerului său păzitor şi el se va împăca cu tine. În acest scop sunt de trebuinţă doar credinţa, dragostea şi îndelunga răbdare.

Despre rugăciunea sfinţilor preaînţeleptul Iisus Sirah a spus: Cel care slujeşte lui Dumnezeu cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge (Sir. 35, 17).

Noi, ca şi creştini ortodocşi, credem în aceasta.

Fragment din cartea „Cum sa ne rugam ca sa ne asculte Dumnezeu rugaciunea”. Traducere din limba bulgara de Gheorghita Ciocioi

Read Full Post »

Cuvant al Sfintilor Parinti despre judecata

„Cine nu este predispus spre rău nu este capabil nici să judece” (Sfântul Grigorie Teologul).

„Dacă noi n-am avea neajunsuri n-am simţi o aşa mare plăcere de a le observa la alţii. Nu căuta să cunoştifaptele altora; se vor găsi şi în tine multe din faptele de care bănuieşti pe aproapele tău” (Sfântul Nil Sinaitul).

„Omul care osândeşte pe alţii seamănă cu o oglindă care reflectă pe toţi într-însa, iar pe sine nu se vede” (Sfântul Dimitrie al Rostovului).

„Când vom acoperi greşelile fratelui nostru, atunci şi Dumnezeu ne va acoperi greşelile noastre; iar când vom vădi păcatele fratelui, atunci şi Dumnezeu va da pe faţă păcatele noastre” (Avva Pimen).

„Cel ce crede că în vremea ieşirii din trup trebuie să se înfăţişeze la judecata lui Dumnezeu, acela în nici un caz nu va osândi pe aproapele pentru că trebuie să dea el însuşi socoteală lui Dumnezeu de toate faptele sale” (Avva Isaia).

„Nu lua în derâdere şi nu-l osândi pe cel ce a căzut în ispită, ci roagă-te mai des ca să nu cazi tu însuţi în ispită” (Sfântul Efrem Sirul).

„Nu gândi rău de nimeni, altminteri te vei face tu însuţi rău.

Nu-i dispreţui pe păcătoşi pentru neajunsurile lor, pentru ca să nu fii tu însuţi ispitit de aceleaşi neajunsuri în care sunt ispitiţi ei” (Sfântul Isaac Sirul).

Osândind oamenii păcătoşi ne osândim pe noi înşine, pentru că nici noi nu suntem liberi de păcate” (Sfântul Marcu Ascetul).

„Nu osândi pe aproapele; tu îi cunoşti păcatul, dar pocăinţa n-o cunoşti” (Avva Dorotei).

„Să vă fie frică să osândiţi pe cineva chiar în inima voastră, nu numai pe faţă” (Avva Isaia).

Read Full Post »