Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Familia – Ultimul bastion’ Category

Preot Maxim Koslov

1. Care este diferenţa dintre îndrăgostire si dragoste, dintre dragoste si pasiune?

De obicei, pasiunea este ceea ce se defineşte prin „pentru mine, mie, eu, ceva fară de care nu pot”, iar dragostea este ceea ce sunt gata să ofer altuia. Încă din perioada antecreştină, Aristotel a dat o definiţie exactă a dragostei: dorinţa de „a face bine celuilalt”. Pentru creştin, dragostea este viaţa trăită în vederea binelui altcuiva. Dacă el va spune: „îi doresc acestuia (acesteia) nu numai binele pământesc, ci şi fericirea cerească, veşnică, iar altceva nu-mi mai doresc”, asta va reprezenta dragostea sa. Dar dacă va spune cineva că vrea acelaşi lucru, numai că împreună cu persoana pe care o vizează, aceasta este patimă. Dragostea poate părea o tragedie, o dramă reală în cazul lipsei de reciptocitate a sentimentului sau în cazul unei boli incurabile a celui iubit, iar pasiunea este necazul pe care cineva îl aduce în viaţa altcuiva, care suferă primul, cel care îl aduce suferind după aceea.

2. Dragostea si îndrăgostirea, sentimente cărora le este dedicată aproape întreaga literatură artistică, sunt date de Dumnezeu, dar patima, ca un cheag de energie, este o reacţie biochimică si este de la cel viclean?

In mare parte, acel lucru de care se ocupă literatura artistică este pasiunea. Pasiunea absolutizată devine, în acest caz, denaturare monstruoasă provenind de la cel viclean, o parodie demonică a ceea ce trebuie să fie dragostea. Dacă în cazul dragostei adevărare cel mai important lucru este sacrificiul de sine pentru binele veşnic al celuilalt, în cazul pasiunii cea mai importantă este posedarea celuilalt pentru sine. Despre aceasta scrie foarre bine Clive Lewis, în cartea Scrisorile unui nebun: el asază în gura demonului rău Gnus diferite rationamente care ne amintesc despre neputinta principială a duhurilor răului de a în relege ceea ce numesc ele dragostea lui Hristos. În viziunea acestora, dragostea este doar dorinţa de posedare şi ea are drept consecinţă distrugerea. Dragostea creştină provine însă din altfel de sentimente.

Nu putem deduce de aici nici faptul că atracţia emoţională, sufletească sau fizică pe care o simt unul pentru celălalt un tânăr si o tânără ar fi ceva condamnat de Biserică si de neacceptat pentru creştinul ortodox. Dar putem conchide că recunoaşterea unui statut prioritar al tendinţei spre dragostea-pasiune faţă de celelalte valori ale vietii, inclusiv fară de cele morale, nu este compatibilă cu creştinismul autentic. Mulţi dintre apărătorii unui asemenea punct de vedere, de la Tolstoi la Bulgakov, sau de la Soljeniţîn (În cartea sa Roata roşie) până la atât de popularul Coelho din zilele noastre, îşi argumentează poziţia prin cuvintele Mântuitorului către femeia desfrânată, căreia i s-au iertat multe, fiindcă „mult a iubit” (Luca 7, 47). Acest argument are in spate lipsa dorinţei de a citi Evanghelia aşa cum este ea scrisă, căci cuvintele citate vorbesc clar despre dragostea de Dumnezeu, care acoperă multe păcate. Atunci când omul trece peste pasiunile sale, acestea sunt iertate în faţa lui Dumnezeu şi chiar pentru omul însusi, care înaintează în viata duhovnicească, dar de data aceasta nu doar prin înţelegerea omenească sau prin voinţa proprie. Aşa că nu despre pasiune şi îndrăgostire vorbesc cuvintele acestea ale Mântuitorulul.

În ce priveşte pasiunea, aceasta se vădeşte prin reacţii biochimice ale organismului uman, numai că acestea nu explică întreaga derulare a procesului. Fiindcă omul este o fiinta psihofizică, tot ce se întâmplă cu el în sfera duhoviniceasca are o reflexie şi în trupesc. Acest lucru nu se petrece însă şi în sens invers. Nu poţi, adică, iubi pe cineva dacă iei vreo pastilă care ti-ar modifica structura chimică a organismului. Prin tot felul de pastile (ca de exemplu „pilula albastră”) se poate prelungi actul sexual, dar nimeni nu se poate îndrăgosti în acest fel. De asemenea, nu poţi tine în frâu o pasiune doar cu ajutorul procedurilor medicale.

În literatura ortodoxă s-a scris mult despre diferenţa dintre definiţia creştină şi cea păgână a dragostei. Vom aminti aici doar Capetele despre dragoste ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, Imnurile despre dragostea Dumnezeiască ale Sfântului Simeon Noul Teolog sau gândurile episcopului Barnaba (Beleaev) din Fundamentele artei sfinţeniei.

3. Este obligatorie îndrăgostirea reciprocă între soţ si soţie?

Nu, şi nici nu este de dorit, dacă prin îndrăgostire se înţelege acea atracţie pasională pentru o persoană. O astfel de idealizare a calităţilor fizice şi spirituale nu îţi permite să vezi în iubit omul care este el de fapt, lucru care duce, de cele mai multe ori, la urmări negative: necazuri în viaţa de familie atunci când se risipeste norul iluziei si trebuie să trăiesti zi de zi cu o persoană reală, nu cu o fantasmă pe care ţi-ai plăsmuit-o. De aceea, cel mai înţelept este să-l priveşti cu echilibru pe celălalt şi să-l primeşti cu bucurie; a te bucura de prietenul tău, care e un celălalt, si nu constiinta plată a faptului că anume el este cel pe care vrei să-l vezi alături şi căruia te vei strădui să nu-i fii povară prea grea, aceasta este o temelie sănătoasă pentru familia creştină. Nu trebuie să ne creăm un cult din îndrăgostirea pasională, care a caracterizat de-a lungul secolelor viaţa în afara Bisericii. Cu mult mai puternică decât această îndrăgostire este dragostea conjugală, atunci când partenerii trec an de an prin bucurii şi necazuri fără a se trăda unul pe celălalt, şi aceasta până la capăt. Dragostea este cu mult mai mare decât simpla atracţie, chiar dacă aceasta din urmă ar fi bază pentru crearea unei familii. O astfel de dragoste poate fi dobândită atunci când nu există pasiune fară măsură la începutul unei relaţii. Nu spun că îndrăgostirea tinerească nu ar putea să se transforme în ceva serios, fiindcă poate, dar nu trebuie ca aceasta să fie văzută ca o conditie absolut necesară creării unei familii. Dacă ai o atitudine firească, de prietenie, fată de alesul tău si dacă te simţi bine alături de el, dar nu arzi de pasiune, iar atunci când sunteţi împreună stelele nu se aprind deasupra capetelor voastre, aceasta nu înseamnă că nu puteţi forma, împreună, o familie. Nu trebuie aşteptat acel cineva cu care ai vrea să simţi anume cele descrise mai sus. Repet: nu trebuie să facem un cult din îndrăgostirea pasională.

Anunțuri

Read Full Post »