Depresia ca patimă şi ca boala – partea I

Prin multe necazuri se cuvine noua sa intram în Împărăţia lui Dumnezeu (Fapte 14, 22)

Scopul fundamental al acestei broşuri este acela de a arăta că o parte însemnată a stărilor depresive sunt urmare a unui mod păcătos de viaţă, urmare a acţiunii distructive a păcatului asupra sufletului omenesc. Cuvintele acestea sunt valabile în primul rând pentru depresiile nevrotice, care, după cum se va arăta mai jos, sunt înrudite cu patimile păcătoase ale trândăviei şi întristării.

Există şi un tip de depresie ce se dezvoltă „de la natură” şi nu este legat direct de cauze duhovniceşti. Este o stare de boală care cere interventie medicală calificată.

Depresie – informaţii generale

Depresia (de la cuvântul latinesc depressio – „constricţie, apăsare”) este dispoziţia sufletească abătută, însoţită de moleşeală, astenie, de o apreciere descurajat-pesimistă a evenimentelor.

Această suferinţă e cunoscută lumii din timpuri imemoriale, de când s-a petrecut căderea în păcat a celui dintâi om.

Depresia este cel mai răspândit simptom al bolilor sufleteşti. Până la 7-8 procente din populaţia planetei suferă de tulburări depresive. În particular, în anul 1983 s-a calculat că în lume sunt peste 100 milioane de bolnavi de depresie. Actualmente numărul acesta a crescut simţitor. De pildă, din totalul bolilor psihice ale vârstei a treia între 40 şi 60 de procente sunt reprezentate de către depresie.

Circa 75 de procente dintre oamenii care suferă de depresie au luat măcar o dată în calcul ideea sinuciderii, iar 10-15 procente dintre aceştia au şi comis-o. Ca atare, este greu de supraapreciat întreaga importanţă şi complexitate a temei abordate.

Depresia „a întinerit”. Victime ale ei devin nu numai oamenii de vârsta a treia şi “balzaciană”, ci şi tineretul, chiar copiii. Între psihiatri se vorbeşte din ce în ce mai des despre depresia infantilă, despre particularităţile provenientei şi ale tabloului său clinic.

Diagnosticul de „depresie” este pus atât de des încât a devenit ceva obişnuit.

M-am ocupat vreme destul de îndelungată cu recuperarea persoanelor care au suferit de pe urma acţiunii psihodistructive a sectelor totalitare şi activităţilor ocultiste. Între cele mai frecvente complicaţii psihice ale acesteia sunt depresia, fobiile de tot felul, anxietatea.

Tulburările depresive sunt un „însoţitor” al celor împătimiţi de băutură, de droguri.

Certurile, divorţurile, conflictele, bolile ş.a.m.d. constituie zilnica „sarcină” depresivă cu care, ca medic-psihoterapeut, am a mă întâlni practic ele mai multe ori pe zi. Mulţi oameni au mereu la ei tablete sedative pentru cazuri ele stress, prăbuşire nervoasă.

Descurajarea, lipsa bucuriei de a trăi, posomorârea, melancolia sunt, din păcate, atât de proprii contemporanilor noştri.  În ziua de astăzi mulţi consideră că depresia este o boală a civilizaţiei cu cerinţele ei mai presus de puterile omului şi cu suprasarcinile ei emoţiona le. Fără îndoială că în mare parte acest punct de vedere este îndreptăţit. Există chiar o specie de tulburare depresivă numit depresie de epuizare.

În literatura de specialitate se vorbeşte tot mai des despre depresia existenţială sau noogenă, adică acea specie de tulburare depresivă care este legată de pierderea sau absenţa sensului vieţii.

Să vorbim puţin despre particularităţile clinice ale depresiei. Depresia este un sindrom (ansamblu de manifestări morbide) care se întâlneşte în multe maladii psihice şi în unele maladii somatice (trupeşti). în ultimul caz depresia apare deseori ca reacţie psihologică a personalităţii în faţa ameninţării la adresa sănătăţii sau vieţii. De exemplu, s-a stabilit că, chiar la 6-12 luni după declanşarea infarctului, la 90% dintre pacienţi se pune în evidenţă depresia. Cauzele persistentei acesteia sunt, după cum a demonstrat practica, legate de pierderea sensului vieţii, de crahul speranţelor.

Se face distincţie între episodul depresiv, reacţia depresivă, starea depresivă şi boala depresivă prelungită.

Psihiatrii au descris cândva aşa-numita „triadă depresivă”:

– dispoziţia tristă;

– gândirea încetinită;

– inhibiţia motorie.

Printre alte manifestări ale deprimării se numără tulburările de somn, scăderea capacităţii de concentrare şi de atenţie, scăderea apetitului, pierderea reacţiilor emoţionale de mai înainte, scăderea interesului faţă de evenimentele vieţii de zi cu zi, nehotărârea chinuitoare, sentimentul de handicap, ideile sau acţiunile suicidale (de sinucidere).

Dacă ar fi să sistematizăm tulburările depresive, o atare sistematizare poate arăta astfel:

Depresii nevrotice: apar „pe teren nervos”, ca rezultat al şocurilor nervoase, conflictelor (externe şi interne, sufleteşti) la omul potenţial sănătos din punct de vedere psihic. Majoritatea cercetătorilor subliniază rolul particularitătilor de personalitate în formarea depresiei nevrotice.

Depresii somatogene, tulburări psihice ca rezultat al bolilor somatice.

Depresii endogene, dezvoltarea lor este condiţionată de factori constituţionali. Depresiile de acest tip se întâlnesc în clinica schizofreniei, psihozei maniaco-depresive, în psihozele de involuţie (senilitate).

Schizofrenia este o boală care se manifestă prin modificări caracteristice ale personalităţii. în tabloul clinic al schizofreniei se pot distinge: 1) tulburări de gândire: incoerenţă, „devieri” logice, delir ş.a.: 2) tulburări emotionale: 3) percepţii false (halucinaţii s.a.), precum şi o serie de alte tulburări. Schizofrenia constituie mai degrabă nu o singură boală, ci o grupă de psihoze reunite sub o singură denumire, care pot varia ca intensitate şi durată a manifestărilor patologice precum şi ca evoluţie. Bolnavii de schizofrenie au nevoie de observaţie şi tratament psihiatrie.

 

Psihoza maniaco-depresivă este o boală psihică ale cărei semne clinice fundamentale sunt fazele maniacale, depresive sau mixte, care pot alterna în diverse succesiuni. Uneori, în clinica psihozei maniaco-depresive predomină o anumită fază. Particularitatea caracteristică a acestei boli este prezenţa intervalelor „luminoase” (când cel afectat este practic sănătos). În perioadele de acutizare este neapărată nevoie de tratament, iar pentru perioada dintre crize se indică măsuri profilactice.

Ele nu sunt legalte de factori situaţionali şi de împrejurări ale vieţii, ci se dezvoltă „de la natură”. În depresia endogenă se observă în mod particular: dezorganizarea grosieră a personalităţii cu desprindere de lumea reală; risc ereditar; caracter ciclic: acutizări sezoniere (primăvara, toamna bolnavul se simte mai rău), deteriorare mai marcată a stării psihice la orele dimineţii; tendinţă spre evoluţie trenantă.

Depresii mascate: se manifestă prin diferite suferinţe fizice (dureri de inimă sau de stomac, de cap ş.a.m.d.). În acest caz nu depresia însoţeşte suferinţa fizică, ci suferinţa fizică este manifestare a depresiei.

Dacă e să vorbim despre tratamentul depresiei, devine evident faptul că depresia nevrotică este o problemă a personalităţii şi acest tip de depresie se tratează prin mijloace predominant duhovniceşti şi psihologice. Pentru ortodox, este vorba de lupta cu patimile, de mergerea spre Hristos pe calea răbdării, smereniei, nerăutăţii, dragostei.

Pe lângă acestea sunt, bineînţeles, importante odihna cu măsură, activitatea fizică, comunicarea chibzuită şi folositoare pentru suflet.

Depresia endogenă nu poate fi, de regulă, vindecată fără prescrierea medicamentelor necesare de către medicul-psihiatru . Într-o serie de cazuri se cere internare şi terapie intensivă în condiţii de spital. În ce priveşte acest tip de depresie, tentativele de limitare la poveţe şi îndemnuri sunt practic lipsite de rezultat. A aprecia o depresie de acest fel ca pe o patimă păcătoasă este o abordare incorectă a problemei.

Depresiile mascate şi cele somatogene necesită, de asemenea, tratament medicamentos.

Depresia nevrotică

O parte însemnată a stărilor depresive sunt urmare a modului păcătos de viaţă, urmare a acţiunii distructive a păcatului asupra sufletului omenesc. Aceste cuvinte sunt valabile în primul rând pentru depresiile nevrotice, care, precum vom arăta mai jos, sunt înrudi te cu patimile păcătoase ale întristării şi trândăvirii.

În „Bazele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”, adoptate la Sinodul Arhieresc Jubiliar (Moscova, 13-16 august 2000), se spune printre altele: „Biserica priveşte bolile psi hlce ca pe una dintre manifestările vătămărli generale de către păcat a naturii umane: Distingând în structura personalităţii nivelurile duhovnicesc, sufletesc şi trupesc de organizare, Sfinţii Părinţi făceau distincţie între bolile dezvoltate „de la natură” şi cele provocate de lucrarea demonică sau de patimile care l-au înrobit pe om”,

Depresia nevrotică este la baza sa duhovnicească o stare psihopatologică ce s-a dezvoltat în urma patimilor trândăvirii şi întristării, „care l-au înrobit pe om” – iar orice patimă este „aţâţată” şi mai mult de către draci, care află în sânul lor adăpost.

Stiinta cunoaste multe lucruri despre apariţia tulburărilor depresive, însă în mediul savant nu se acceptă să se vorbească despre păcat, deşi cauza multor forme de depresie este tocmai el, fapt despre care dau mărturie Sfinţii Părinţi şi întreaga experienţă ascetică a Ortodoxiei.

Cu mult înainte de observaţiile ştiinţifice psihiatrice privitoare la provenienţa depresiei nevrotice, Sfinţii Părinţi au descris foarte exact această boală sufletească, numind-o „patimi păcătoase ale trândăvirli şi întristării” – aşa încât în acest caz diagnostieului medical îi corespunde un „diagnostic” duhovnicesc.

Depresia este un semnal sui generis al sufletului, prin care acesta îşi arată starea nenorocită – însă nu plâns pentru păcate, ci chin al sufletului nepocăit, căruia demonii îi şoptesc: „Totul merge prost, n-ai de ce să mai tragi nădejde … ”

Nevroza depresivă începe cel mai adesea din pricina problemelor de viaţă. Dispoziţia omului se înrăutăteşte, nimic nu-i mai aduce bucurie, totul îl enervează; cade în posomorâre, în întristare, tot ce îl înconjoară apare într-o lumină întunecată. Foarte adesea stări de acest fel apar pentru că „nu mi-a ieşit în viaţă cum am vrut: nu mi s-au înfăptuit dorinţele, a avut loc un anumit conflict, cineva m-a jignit” ş.a.m.d.

Nu orice întristare e însă păcătoasă.

În zilele de amărăciune, în clipele de întristare omul devine „mort” faţă de multe mişcări păcătoase ale sufletului său. Iubirea de cinstiri, de bani, de plăcerile simţurilor trec pe planul al doilea în astfel de perioade ale vieţii. La bucurie, omul uită de sine; la necaz îşi întoarce gândurile, vrând-nevrând, spre sine însuşi, îşi conştientizează păcătoşenia tot mai profund.

Dacă aceasta nu se întâmplă, dacă întristarea este „de dragul întristării”, iar pocăinţei i se substituie „autocanibalismul” nevrotic, care în afară de distrugere nu oferă sufletului nimic, este evident că a avut loc o falsificare. O astfel de întristare mincinoasă este patimă păcătoasă.

Bineînţeles că minciuna, clevetirile josnice şi jignlrile nu aduc bucurie sufletului, dar dacă omul este cu desăvârşire zdrobit de ele şi rămâne vreme îndelungată într-o dispoziţie tristă sau, mai mult, într-o stare de deznădejde, de pierdere deplină a stăpânirii de sine, a nădejdii în mila lui Dumnezeu şi a credinţei în sfinţenia Purtării de grijă dumnezeieşti pentru om, aceasta nu mai este nicidecum o stare creştinească a sufletului, ci este deja păcat. În atare caz, şi cel viclean atât aşteaptă: ca omul să calce strâmb şi să se arunce în prăpastia trăirilor sufleteşti apăsătoare şi a deznădejdii.

Întristarea este întotdeauna părere de rău (pentru ceea ce s-a pierdut, pentru ceea ce nu s-a împlinit s.a.m.d.), iar trândăvirea este precedată mai mereu de lenevie, nelucrarc, iubire exagerată a confortului, iubire de sine.

Sfântul Ierarh Ignatie (Briancianinov) defineşte patimile păcătoase ale trândăvirii şi întristării în următorul mod:

ÎNTRISTAREA = amărăciunea, mâhnirea, curmarea nădejdii în Dumnezeu, îndoirea de făgăduinţele dumnezeieşti, nemulţumirea faţă de Dumnezeu pentru cele ce se întâmplă, puţinătatea de suflet, nerăbdarea, nemustrarea de sine, supărarea ţinută împotriva aproapelui, cârtirea, lepădarea de crucea propriului destin, încercarea de a te coborî de pe ea.

TRÂNDĂVIREA = lenevia la orice faptă bună şi mai ales la rugăciune, părăsirea pravilei bisericeşti şi a celei de chilie, nepăsarea, lipsa de evlavie, odihnirea peste măsură prin somn, prin zăcere şi prin răsfătul de tot felul, umblatul din loc în loc, grăirea în deşert, glumele deşarte, purtarea profanatoare, uitarea propriilor păcate, uitarea poruncilor lui Hristos, robirea de către gânduri, lipsa fricii de Dumnezeu, împietrirea, nesimţirea, deznădăjduirea.

După cum afirmă Sfinţii Părinţi, întristarea vine atunci când o patimă nu s-a văzut satisfăcută: de pildă, când omul nu a primit suma de bani pe care o voia, când simţămintele i-au fost respinse de aleasa inimii lui, când nu a fost avansat la serviciu de multă vreme ş.a.rn.d.

Patimile păcătoase sunt legate între ele şi se influenţează între ele. Astfel, trufia şi slava deşartă sunt „susţinute” de lăcomia pântecelui şi de curvie, iar toate acest.e patimi sunt în acelaşi timp legate de iubirea de bani. Rezultatele acestei “tovărăşii” sunt: mânia, întristarea, trândăvirea – vorbind metaforic, sindromul „corăbiilor înecate”.

Trândăvirea, întristarea îl pândesc pe cel ce n-a dobândit credinţă tare în Dumnezeu. Aceste patimi stăpânesc adeseori în sufletul celor care, lepădând Cerescul, s-au lipit cu tărie de pământesc. Altfel spus, la temelia sa adâncă depresia nevrotică este urmare a necredinţei în mântuitoarea Purtare de grijă a lui Dumnezeu. În atare caz, necazurile şi suferinţele sunt pentru om ceva respingător, absolut inutil. La drept vorbind, aceasta este urmarea logică a filosofiei hedonismului, a vieţii „după propriul plac”, spre care năzuiesc foarte mulţi oameni.

Preasfinţitul Varnava (Beliaev) remarcă pe această temă: „Există în ştiinţa despre mântuire o lucrare care îl duce pe om la Dumnezeu pe cea mai scurtă cale. Este vorba de întristarea pentru păcate, de întristarea după Dumnezeu… experienţa şi suflarea harului în inimă dau încredinţarea că rugăciunea cu lacrimi fierbinţi de pocăinţă în singurătate este singurul mijloc de mângâiere. Ce-i drept, la început se varsă lacrimi amare, corozive, dar mai apoi se simt uşurare, bucurie, luminare. Cu cât înaintează omul mai mult pe calea rnântuirii, cu atât i se sălăşluieste veselia mai mult în suflet; plângi, curg lacrimile şiroaie, iar în inimă e tot mai senin şi mai cald. Minunat lucru  Nepătrunsă lucrare a harului! ..

Există însă şi alt plâns, şi altă întristare. Împătimita modei plânge fiindcă nu are noua pălărie de primăvară şi că i s-au demodat ghetele, că „cutare” a început să o curteze pe „cutare”, iar „cutare” e mai frumoasă ori mai fericită decât ea; tânărul se întristează pentru puţinătatea banilor de buzunar pe care îi poate cheltui pentru plăceri; soţia plânge din orgoliu rănit pentru că soţul o înşală, iar soţul, la rândul său, pentru că are insuccese la serviciu; medicul, inginerul, avocatul – toţi sunt nemulţumiţi pentru că nu câştigă destul, oricât ar avea li se pare puţin; comerciantul cade în deznădejde pentru o pagubă suferită, şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. Toţi plâng şi se întristează chiar când trăiesc în lux şi în bogăţie, dar lucruri stricăcioase sunt acestea pentru care ei se dau de ceasul morţii. Nu au ceva sau pierd ceva, şi se întristează. Uneori de pe urma acestei întristări se ofilesc, se îmbolnăvesc şi chiar mor. Această întristare este drăcească. Vrăjmaşul neamului omenesc este cel care o insuflă. Se chinuie, geme omenirea, încearcă să-şi facă viaţa lipsită de întristare, dar fără Dumnezeu nimic nu poate”.

În lucrarea sa fundamentală „Bazele artei sfinţeniei”, episcopul Varnava face o fină analiză duhovnicesc-psihologică a temei abordate. Iată câteva extrase din această lucrare.

” … Dintre toate cele opt căpetenii ale răutăţii, duhul trândăvirii e cel mai greu, zice Sfântul Ioan Scărarul. Într-adevăr, împotriva fiecărei patimi slujeşte drept doctorle virtutea potrivnică ei (de pildă, împotriva lăcomiei pântecelui – înfrânarea, împotriva iubirii de avuţii – neagonisirea, împotriva trufiei – smerenia ş.a.m.d.), dar împotriva trândăvirii nu există o astfel de virtute specială. Iată de ce la Sfinţii Părinţi ea e numită uneori „moarte atotpierzătoare”, întrucât cere puteri multe pentru a se tămădui şi atrage după sine toate păcatele şi mii de rele, mergând la mire ni până la lepădarea însăşi ideii de mântuire personală, iar la monahi până la dezbrăcarea mantiei şi întoarcerea în lume. În schimb, nici una dintre patimi nu îi aduce neooitorului atâtea cununi ca trânddoirea. Tocmai în lupta cu această patimă se cunoaşte cum slujeşte omul lui Dumnezeu – fără făţărnicie sau cu lenevie şi nepăsare, şi plata este pe măsură.

Când, unde şi cum năvăleşte asupra omului duhul trândăvirii?

Despre o anumita vreme a năvălirii se poate vorbi numai în cazul monahilor-sihastri.

Pe timpul vechilor Părinţi ai pustiei, vrăjmaşul îi ispitea de obicei în jurul amiezii, când soarele se afla la zenit şi din pricina căldurii pe care începea să o respire pustia, era firesc ca mintea şi trupul să slăbească. Mai ales după o noapte fără somn, petrecută la rugăciune. Iar până la întărirea cu hrană mai era mult, pentru că o gustau numai spre seară, după apusul soarelui. Atunci, dracul aducea asupra lor trândăvirea, teama că ostenelile lor sunt zadarnice, teama că se vor îmbolnăvi şi nu va fi cine să-i ajute la bătrâneţe, sila faţă de sălaşul lor, de multă vreme înmiresmat cu rugăciunea, care, pasămite, n-ar mai aduce nici un folos. Tocmai de acest demon îl îndeamnă Domnul pe nevoitor să nu se teamă, grăindu-i prin prorocul: Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua şi de dracul cel de amiazazi (Ps. 90, 5-6).

În ce-i priveşte pe mirenii păcătoşi, care trăiesc după voia lor şi cum îi taie capul, care dorm bine, se îmbuibă de

Intristarea

Ce este întristarea?

„Întristarea este piedică în calea a tot binele”, spune Sfântul Nil Sinaitul. „Când duhul rău al întristării pune stăpânire pe suflet” – citim descrierea lucrării acestei patimi la Cuviosul Serafim de Sarov, „atunci, umplându-l de amărăciune şi neplăcere, nu-l lasă să facă rugăciune cu osârdia cuvenită, îl împiedică să se îndeletnicească cu citirea Scripturilor cu luarea-aminte cuvenită, îl lipseşte de blândeţe şi de seninătate faţă de fraţi şi naşte scârba fată de orice împreună-vorbire: pentru că sufletul plin de intristare, făcându-se ca nebun şi ieşit din minţi, nu poate nici să primească liniştit sfat bun, nici să răspundă cu blândeţe la întrebările ce i se pun. El fuge de oameni ca de nişte pricinuitori ai tulburării sale, şi nu pricepe că pricina suferinţei e înlăuntrul său … ”

De unde vine întristarea? Întristarea este de obicei urmare a gândurilor mânioase ori a nereuşitei de a satisface o oarecare patimă. Ca atare, cel ce îşi va birui poftele şi patimile va izgoni pentru totdeauna din inima sa şi întristarea. Astfel, cel înfrânat nu se va întrista că a rămas fără prânz, cel feciorelnic – că nu i-a reuşit fapta murdară la care se gândise într-o clipă de întuneca re a minţii, cel nemânios – că n-a avut prilejul să se răzbune, iar cel smerit cugetă tor – că e lipsit de cinstiri din partea oamenilor. Cel neagonisitor nu se va amărî nici dacă va rămâne fără ultima leţcaie …

Cu oamenii pătimaşi se întâmplă însă că întristarea vine asupra lor fără vreo pricină văzută. Atunci, zice Cuviosul Ioan Cassian, „prin înrâurirea subţire a vrăjmaşului suntem supuşi unui asemenea necaz că nu putem să primim cu obisnuita plăcere nici măcar cercetarea (vizita) oamenilor la care ţinem şi a rudelor noastre, şi orice ne-ar spune aceştia într-o discuţie cuviincioasă ni se pare că vine la vreme nepotrivită şi că e de prisos … ”

Totuşi, aceasta dovedeşte numai că întristarea nu-şi are întotdeauna pricinile în surse exterioare. Nu. Înăuntrul nostru, în adâncul inimii, stau seminţele ascunse ale patimilor, care, îndată ce se revarsă asupra sufletului ploaia ispitelor, dau îndată mlădiţe şi roade. Ca atare, trebuie spus din nou că dacă am fi nepătimaşi nu doar pe dinafară, ci am avea adevărată linişte în suflet, nici un fel de uneltiri ale dracului întristării n-ar putea avea înrâurire asupra noastră. Pământul inimii, uscat de post, de privegheri şi de rugăciuni, n-ar putea să mai primească seminţele patirniior insufla te de către draci.

De aici reiese că nu trebuie să fugim de oameni cu scopul de a evita întristarea. Ce-i drept, nu poate să scape de tulburare omul care trăieşte în lume şi intră mereu în contact cu persoane care îi sunt cu desăvârşire străine ca duh, stăpânite nu doar de patimi, ci uneori chiar de dracii înşişi. Dar gândul că simpla schimbare a locului aduce uşurare este greşit. Schimbând mediul, omul schimbă doar pricinile care-i stârnesc patimile. Nu asta îi trebuie, ci răbdare şi încă ceva, de care se va vorbi mai jos. Dacă omul va avea răbdare şi, îndeobşte, curăţia inimii, va fi în stare să spună împreună cu prorocul David: cu cei ce urau pacea eram făcător de pace (Ps. 119, 6). Atunci se va împăca lesne nu doar cu oamenii, ci şi cu fiarele sălbatice, şi acelea îl vor cinsti, după cuvântul Scripturii: fiarele cele sălbatice vor avea pace cu tine (Iov 5, 23).

Ucigaşii întristării

S-a zis deja că întristarea se hrăneşte pe socoteala existenţei patimilor în om. Îndepărtează din tine împătimirea de lucruri, de poftă, de lăcomia pântecelui, şi nici o întristare nu va mai vreodată în tine. Pot fi arătate însă şi mijloace pozitive, care taie din rădăcină această patimă, în special rugăciunea, milostenia şi neagonisirea.

Omul suferă, se chinuie din pricina întristării, sufletul lui tânjeşte. Şi iată că se duce la doctor. Acesta îi prescrie preparate care îl calmează şi îi îmbunătăţesc dispoziţia sufletească, uşurându-i în mod artificial suferinţele dar tratamentul, după cum remarcă pe bună dreptate medicul ortodox V. K. Neviarovici, în multe cazuri nu vindecă deloc sufletul bolnav şi prin el omul este doar îndepărtat de suferinţe, care au mai întotdeauna un sens terapeutic din punct de vedere duhovnicesc. Subliniem că aici este vorba despre depresia nevrotică. În depresia endogenă tactica este alta.

Forma nevrotică a tulburărilor depresive este legată în modul ce mai direct de starea morală a omului. Desigur, eu, ca medic, uşurez suferinţele pacienţilor prin medicamente, discuţii şi prin simpla compasiune omenească – dar satisfacţia la consult vine numai atunci când convorbirea se poartă despre suflet, despre credinţă, despre pocăinţă. Cu acordul pacientului şi la dorinţa lui, încercăm să dăm simptomelor bolii o apreciere de pe poziţii duhovniceşti.

Singura cale corectă spre vindecarea de nervozitate, de trândăvire, de întristare şi spre dobândire a păcii sufleteşti trece prin adevărata credinţă ortodoxă, prin pocăinţă şi prin îndreptarea vieţii după poruncile lui Dumnezeu. Pentru om, principalul este să înţeleagă sursele păcătoase ale stării sale psihice, să conştientizeze profund neputinţa sa, să urască păcatele demonice ale trufiei, slavei deşarte, rnâniei, trândăvirii, minciunii, curviei şi să dorească să se schimbe, să se întoarcă spre Domnul cu nefăţarnică pocăinţă.

Adevărata cauză a tulburărilor depresive constă de regulă în păcatele săvârşite de către om. Sfinţii Părinţi considerau că la baza tuturor suferinţelor sufleteşti stă trufia. Ca atare, pentru a scăpa de depresia nevrotică, omul trebuie să se străduie pentru dobândirea smereniei. Nivelul ridicat de pretenţii care nu se înfăptuiesc în viaţă, conflictul între dorinţă şi realitate lasă totdeauna în suflet simţământul frustrării, întristării, arnărăciunii, supărării.

Absolut indispensabil pentru fiecare creştin este mersul la slujbe, mai ales în zilele de duminică şi de praznic, precum şi participarea la Tainele Bisericii .. În rugăciunea pe care preotul o citeşte înainte de spovedanie există cuvintele acestea: De vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat. De Sfintele Taine trebuie să ne apropiem cu frângere de inimă, cu credinţă adâncă şi cu nădejde în mila lui Dumnezeu.

Trebuie neapărat ca omul să citească Sfânta Scriptură, mai ales Evanghelia, şi să împlinească poruncile lui Hristos, ce sunt cuprinse acolo. Un ajutor de nepretuit îl oferă literatura patristică. O mare bucurie aduc creştinului faptele bune, grija pentru aproapele.

Să păstrăm în inimile noastre minunatele şi marile cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel: Pururea bucuraţi-va. Neîncetat rugaţi-va. Întru toate mulţumiţi, caci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi (l Tes. 5, 16).

La sfârşitul capitolului despre depresia nevrotică este potrivit să vorbim despre greul păcat al sinuciderii, pentru că tocmai trândăvirea şi deznădejdea sunt premergătorii acestui păcat cumplit.

Care sunt cauzele sinuciderilor?

Punctul de vedere al medicilor este următorul: majoritatea covârşitoare a sinucigaşilor sunt sănătoşi din punct de vedere psihic. Sinuciderea este o criză a personalităţii. Factorii sociali nu au aici nici o însemnătate hotărâtoare: este vorba de o problemă spirituală.

Arhiepiscopul Ioan Şahovskoi scrie:

„Sărmani pătimitori, sinucigaşilor!… Voi n-aţi primit răscumpărarea prin scurtele suferinţe curăţitoa re de pe pământ, suferinţe dulci pentru cel care le îmbrăţişează – o, mult mai dulci decât plăcerile nălucite de dorul cărora aţi murit. Da, stătea în puterea voastră ceea ce v-a şoptit puterea răului, care atunci n-avea nici o stăpânire asupra-vă, dar tot în puterea voastră stătea şi să nu faceţi asta. În puterea voastră stătea să ştiţi că Dumnezeu există, că El nu-i doar expresia cea mai înaltă a Dreptăţii mai presus de înţelegerea noastră, ci chiar mult mai mult decât toate aceste firave concepţii omeneşti. În puterea voastră stătea să înţelegeţi că Dumnezeu nu poate să dea Cruce şi să nu dea puteri, că în pu terea voastră stătea să vă întoarceţi spre Dumnezeu, să vă mântuiti prin chemarea (nemincinoasâ) a Numelui Său.,,”

Înainte de sinucidere, sinucigaşii nu ştiu deloc că în preajma lor stă duhul rău, nespus de scârbavnic, care-i sileşte să îşi ucidă trupul, să sfarme preţiosul „vas de lut”, care păzeşte sufletul până la soroacele hotărnicite de Dumnezeu. Şi sfătuieşte acest duh, şi îndeamnă, şi stăruie, şi sileşte, şi înspăimântează cu toate spaimele, doardoar va apăsa omul pe trăgaci sau va sări pe fereastră, fugind de viaţă, de chinul său cel nesuferit. .. Omul nici nu gândeşte că „chinul nesuferit” nu este de la viaţă, ci de la cel de unde vin şi toate gândurile care „dau temei” uciderii de sine. Omul crede că el le cugetă pe toate, şi ajunge la concluzia sinucigaşă – dar nu cugetă el deloc, ci prin gândurile lui vorbeşte cel pe care Domnul l-a numit ucigaş de oameni dintru început …

Omul nu face altceva decât să-şi dea în mod inconştient acordul la propunerea diavolului, să ia asupra sa, fără să vadă asta, păcatul diavolului, să se unească cu păcatul şi cu diavolul. .. Un singur cuvânt de rugăciune cu pocăinţă, un singur semn al mântuitoarei Cruci, făcut măcar în gând, şi o singură privire cu credinţă către ea – şi păienjenişul răului este rupt, omul este mântuit prin puterea lui Dumnezeu de pieirea sa … Doar o scânteie mică de credinţă vie şi de credincioşie nu gândeşte că „chinul nesuferit” nu este de la viaţă, ci de la cel de unde vin şi toate gândurile care „dau temei” uciderii de sine. Omul crede că el le cugetă pe toate, şi ajunge la concluzia sinucigaşă – dar nu cugetă el deloc, ci prin gândurile lui vorbeşte cel pe care Domnul l-a numit ucigaş de oameni dintru început …

Omul nu face altceva decât să-şi dea în mod inconştient acordul la propunerea diavolului, să ia asupra sa, fără să vadă asta, păcatul diavolului, să se unească cu păcatul şi cu diavolul. .. Un singur cuvânt de rugăciune cu pocăinţă, un singur semn al mântuitoarei Cruci, făcut măcar în gând, şi o singură privire cu credinţă către ea – şi păienjenişul răului este rupt, omul este mântuit prin puterea lui Dumnezeu de pieirea sa … Doar o scânteie mică de credinţă vie şi de credincioşie faţă de Dumnezeu – şi omul e izbăvit! Dar nu toţi oamenii care s-au izbăvit de uciderea de sine sau de un alt păcat pricep că în preajma lor stătea (sau poate că stă încă ori se apropie de el câteodată) scârbosul duh rău, fiinţă pe care o descoperă doar sensibilitatea duhovnicească şi luarea-aminte duhovnicească ascuţită! Nici pe departe nu-şi dau seama toţi oamenii (fie ei şi creştini) de lucrările şi manifestările duhurilor rele, despre care cu atâta putere şi limpezime uimitoare vorbeşte cuvântul lui Dumnezeu. 90% dintre sinucigaşi fac ultimul lor pas sub înrâurirea nemijlocită a duhurilor ucigaşe de oameni dintru început (In. 8, 44). Şi propriu-zis, mai fiecare sinucidere este ucidere a omului de către demon – cu mâinile omului însuşi.

Read Full Post »

Vaccinurile si depresiile

In loc de introducere:

„Orice cercetator care a studiat comparativ evidentele asupra mitei si coruptiei in comertul international a ajuns la concluzia ca industria farmaceutica este una dintre cele mai corupte, daca nu cea mai corupta dintre toate industriile. In cercetarea mea am descoperit dovezi ale unor mite substantiale la 19 din primele 20 cele mai mari companii farmaceutice din SUA. Exista dovezi ca sumele de bani au fost platite catre orice tip de oficial guvernamental care ar fi putut contribui la sustinerea intereselor companiilor farmaceutice: mita pentru cabinetele ministrilor pentru aprobarea promovarii medicamentelor, mita catre birocratii asigurarilor sociale care fixeaza pretul de achizitie pentru medicamentele compensate de stat; mita catre inspectorii de sanatate care verifica fabricile companiilor farmaceutice; mita catre oficialii vamali, administratorii de spital, colectorii de taxe, partide politice si multi altii.

Dar o amenintare mai mare la adresa sanatatii mondiale (decat coruptia) este frauda in studiile legate de siguranta medicamentelor. Sobolanii mor in studiile clinice pentru noi medicamente si sunt inlocuiti cu animale vii; sobolanii care dezvolta tumori sunt inlocuiti cu sobolani sanatosi; doctorii care sunt platiti cu 1000 dolari per pacient pentru a testa un nou medicament arunca pilulele la toaleta si apoi fabrica rezultatele astfel incat compania sa auda ce vrea sa auda”Dr. John Braithwaite ( Canberra’s Australian National University ) http://www.newint.org/issue165/corrupt.htm mai multe detalii in cartea sa „Corporate Crime in the Pharmaceutical Industry” despre Dr. John Braithwaite: (http://www.anu.edu.au/fellows/jbraithwaite/_documents/JohnBraithwaite_CV.pdf)

Regula nr. 7: Sclavii batrani nu folosesc nimanui; doar cresc chetuielile si le pot da idei daunatoare sclavilor tineri. Orice cale de a micsora numarul scalvilor batrani este buna.

Efectul vaccinurilor asupra creierului: vaccinuri, depresii si degenerare neuronala la varste de peste 50 de ani – un alt motiv pentru evitarea vaccinurilor recomandate

Sursa,  locatie, titlul original: How Vaccines Can Damage Your Brain: Vaccines, Depression and Neurodegeneration After Age 50: Another Reason to Avoid the Recommended Vaccines

Autor:  Russell L. Blaylock, M.D. http://www.russellblaylockmd.com/

S-a estimat ca 14.8 milioane de americani sufera de depresii majore si 6 milioane dintre ei sunt de varsta a treia. Daca includem manifestarile de tip anxios care insotesc, de obicei, depresia, numarul sare la 40 milioane de adulti. La un cost de 44 miliarde de dolari per an necesari doar pentru ingrijirea persoanelor in varsta, impactul asupra bugetului national este serios. Spre sfarsitul vietii , depresia tinde sa dureze mai mult si sa fie mai severa decat depresia aparuta la varste mai tinere si, de asemenea, depresia este asociata cu o rata mare de suicid.

Inainte se considera ca o depresie majora se datoreaza deficientei de anumiti neurotransmitatori in creier, in mod particular a monoaminelor care includ serotonina, norepinefrina si dopamina. Desi modificarile legate de acesti neurotransmitatori sunt de gasit in depresiile majore, exista din ce in ce mai multe dovezi care indica faptul ca principala cauza este o inflamatie cronica, de intensitate joasa, a creierului. In plus, acum se stie ca cytokines inflamatorii au ca efect coborarea seminifcativa a nivelul de serotonina pe termen lung, printr-un numar de mecanisme diferite.

Cercetatorii au mai descoperit ca cele mai multe persoane ce sufera de depresii majore prezinta nivele mari (in lichidul spinal si in plasma sanguina ) ale unui alt neurotransmitator numit glutamat. Acesta este acelasi glutamat ce se foloseste ca aditiv alimentar, de exemplu MSG (monosodium glutamate), proteinele hidrolizate, cazeinatul de calciu sau sodiu, proteinele izolate din soia, proteina vegetala concentrata sau izolata, etc. […] Glutamatul liber existent in afara neuronilor este foarte toxic pentru conexiunile creierului si pentru celulele creierului – in special din cauza excitotoxicitatii.

Aceasta conexiune intre nivelul mare de glutamat si majoritatea depresiilor a fost descoperita accidental, atunci cand cercetatorii au observat ca ketamina ( o substanta anestezica) poate determina disparitia depresiei pentru o perioada lunga de timp. Ketamina este un medicament cu efect puternic in blocarea receptorilor de glutamat ( receptorii NMDA).

Se stia de ceva timp ca depresia poate cauza pierderi de neuroni in zona hipocampusului, adica in cea mai importanta zona a creierului legata de memoria recenta ( memoria declarativa sau de lucru), aceasta memorie fiind cea mai afectata in boala Alzheimer. Se considera ca aceasta deteriorare a creierului aparea in depresiile pe termen lung, dar asa cum s-a constatat dupa folosirea unor teste sofisticate, chiar daca creierul nu se deterioareaza (la nivel celular), memoria poate fi afectata. Unele antidepresive au capacitatea de a inversa pierderea de memorie dar si deteriorarea creierului.

Ceea ce s-a descoperit era ca nivelul mare de glutamat ( via excitotoxicitate) distrugea conexiunile creierului si, mai tarziu, chiar celulele din hipocampus iar antidepresivele scadeau nivelul de glutamat in creier. Studii ulterioare au confirmat faptul ca medicamentele care blocheaza excitotoxicitatea reduc, de asemenea, depresiile si ca unele anti depresive reduc nivelul de glutamat al creierului.

Legatura intre nivelul mare de glutamat in creier si inflamatie

Un volum imens de cercetari a demonstrat legatura intre inflamatia cronica a creierului, nivelul ridicat de glutamat ( in creier) si depresiile majore. Acum stim ca, pe masura de inaintam in varsta, nivelul de citokine (imune) inflamatorii creste ( de exemplu interleukin-1ß (IL-1), IL-6 si TNF-a). Nivelul de inflamare al corpului creste, cele mai mari valori fiind observate la varstele inaintate – la 80 – 90 de ani.

Aceasta crestere a starii inflamatorii in organism creste riscul imbolnavirii de boli legate de aceasta stare, asa cum sunt cancerul, artrita, slabiciunile musculare ( motorii), oboseala, perturbarile de somn, pierderile de memorie si starea confuza. Persoanele bolnave de Alzheimer si Parkinson au nivele chiar mai mari ale acestor citokine inflamatorii – mult mai mari.

Atunci cand substantele ce determina starea inflamatorie in creier au concentratii mari in creier, asta conduce la crestearea vulnerabilitatii celulelor creierului la un numar mare de toxine ce sunt in mediul inconjurator. Folosind tehnici sofisticate, un studiu a demonstrat ca daca expunem celulele creierului la un nivel scazut de pesticide apare un nivel scazut de toxicitate; daca expunem aceleasi celule ale creierului la un singur stimulent imunitar, prejudiciile sunt relativ mici. DAR DACA SCHIMBAM ORDINEA si expunem intai celulele creierului la stimulentul imunitar si abia apoi la aceeasi doza mica de pesticide, aceasta poate distruge un numar mare de celule ale creierului.

Importanta acestei observatii consta in faptul ca vaccinul a facut celulele creierului sa fie hipersenzitive la toxine, astfel incat chiar concentratii care, in mod normal, nu ar cauza probleme, in acest caz distrug majoritatea neuronilor. Una dintre cele mai puternice conexiuni intre toxinele din mediu ( pesticidele) si bolile neurologice este cea care apare in boala Parkinson. Motivul pentru care aceasta boala este foarte frecventa in randul populatiei in varsta este nivelul foarte mare de citokine inflamatorii. Asta explica si incidenta mare de Alzheimer, care ajunge la 50% dupa varsta de 80 de ani.

Conexiunea cu depresiile a fost decoperita accidental. Doctorii ce foloseau citokine imune pentru tratamentul pacientilor cu cancer sau hepatita au descoperit ca 1/3 dintre pacienti dezvoltau depresii majore in cateva zile de la inceperea tratamentului; depresia disparea cand tratamentul se incheia. Alte studii (in care nivelul citokinelor inflamatorii erau masurate la persoanele ce sufereau de depresii majore) au aratat ca cei mai multi dintre pacienti aveau nivele foarte mari de de citokyne inflamatorii.

Spre surpriza lor, au descoperit ca multe dintre medicamentele antidepresive in mod obisnuit micsoreaza nivelul citokynelor inflamatorii iar pacientii care nu raspundeau la tratament erau cei ce aveau cele mai mari nivele de citokyne inflamatorii.

Deci cum sunt toate acestea legate de excitotoxicitate? Oamenii de stiinta neurologi stiau de ceva timp ca citokynele inflamatorii cauzau in creier eliberarea unor mari niveluri de glutamat, practic cu cat era mai mare gradul de inflamare cu atat era mai mare nivelul de glutamat in creier. Cele mai mari niveluri sunt in lobii prefrontali si in sistemul limbic, zonele cu rolul cel mai important in controlarea starilor de bine. MSG ( glutamatul de sodiu) creste, la randul lui, gradul de inflamare.

Vaccinarea si inflamatia creierului

Multe studii au aratat ca atunci cand vaccinezi un animal nivelul cytokinelor inflamatorii din corp nu numai ca cresc dramatic, dar tot atat de dramatic cresc si substantele inflamatorii din creier. Creierul are propriul sistem imunitar care este in mod intim conectat cu sistemul imunitar din restul organismului.  Principalul tip de celule imunitare din creier se numeste microglia. In mod normal, aceste celule ale creierului sunt intr-o stare, sa-i spunem, stationara, relaxata. Odata activate se pot deplasa printre celulele creierului ca o amoeba.

In starea stationara ele elibereaza substante chimice ce sprijina cresterea si protectia celulelor creierului si a conexiunilor lor ( dendrite si sinapse). Dar atunci cand sunt activate, elibereaza un numar de substante foarte nocive, inclusiv citokine inflamatorii, chemochine, complementi, radicali liberi, produse ale peroxidarii lipidice si 2 excitotoxine: glutamat si acid quinolinic.

In esenta, aceste celule imunitare ale creierului urmaresc sa omoare invadatorii, atunci cand sistemul imunitar al organismului a transmis un mesaj urgent ca exista o invazie. In majoritatea infectiilor, aceasta faza nu dureaza mai mult de cateva zile pana la 2 saptamani, timp in care sistemul imunitar distruge invadatorii. Odata ce acest lucru este atins, sistemul imunitar isi diminueaza activitatea pentru a permite ca toate sa revina la normal iar creierul sa repare prejudiciile produse de propriul sistem imunitar.

Ceea ce stiau cercetatorii este ca in aceasta perioada de activare, oamenii se simt rau si simptomele lor sunt similare depresiei – numite generic „simptome psihice ale bolii” . Cei mai multi dintre noi au experimentat aceasta stare atunci cand sufeream de vreo boala virala : nu te poti odihni, iritabilitatea, nevoia de a sta departe de oameni, tulburari de somn, oboseala si dificultatile de concentrare.

Studiile au aratat ca exista 2 faze in aceste „simptome”: una in care avem simptome ca de gripa si a doua in care exista simptome similare depresiei si care pot sa dureze o perioada. Studiile au mai aratat ca toate aceste simptome sunt datorate nivelelor mari de citokine inflamatorii din creier, care provin din activarea microgliilor.

Un numar de studii au aratat ca dupa varsta de 50 de ani, oamenii au perioade prelungite de „simptome psihice”, perioada fiind mai lunga decat in cazul oamenilor tineri. Acesta este unul dintre motivele din pricina carora la persoanele in varsta simptomele gripei persista luni de zile dupa expunerea propriuzisa.

Exista si un alt fenomen imun care joaca un rol important in leziunile creierului cauzate de vaccin. Cercetatorii au descoperit ca atunci cand vaccinezi un animal, celulele imunitare ale creierului (migroglia) se activeaza partial, sunt intr-o stare de alerta. Daca sistemul imunitar este din nou activat ( in termen de zile, saptamani, luni) aceste celule se alerteaza la maxim si incep sa determine secretia substantelor chimice distructive la un nivel mult mai mare decat cel normal. Aceasta reactie exagerata poate fi foarte distructiva si ii face pe oameni sa se simta foarte depresivi.

Stimularea sistemului imunitar cu un vaccin este cu mult diferita de contractarea unei boli in mod natural. Vaccinurile sunt alcatuite din doua tipuri de componente: agentul impotriva caruia te vaccinezi ( de exemplu virusul de pojar) si un activator al sistemului imunitar numit adjuvant imunologic. Acesti adjuvanti sunt substante precum compusii cu aluminiu, MSG ( monoglutamat de sodiu), compusi lipidici sau chiar mercur. Scopul lor este sa faca sistemul imunitar sa reactioneze cat de intens posibil pe o perioada cat mai lunga.

Studiile au aratat ca acesti adjuvanti, dintr-un singur vaccin, pot cauza supra-activarea imunitara pentru o perioada chiar si de 2 ani. Asta inseamna ca celulele microglia din creier sunt si ele active, eliberand continuu substante chimice distructive. Exista un studiu care arata ca o singura injectie cu o substanta ce activeaza sistemul imun poate cauza supra activarea imuna a creierului pe o perioada de peste 1 an. Si asta este extrem de distructiv.

Vaccinarea antigripala si extinderea planului de vaccinare pentru persoanele in varsta

Autoritatile sanatatii publice si medicii sunt intr-o permanenta campanie pentru a vaccina persoanele in varsta in fiecare an cu vaccinul antigripal precum si pentru a creste numarul de vaccinuri noi.

Atunci cand eram neurochirurg, spitalele aveau un ordin care spunea ca toate persoanele in varsta sa fie vaccinate antigripal, exceptie faceau doar cei pentru care medicii spuneau ca este contraindicat; eu nu recomandam niciodata vaccinarea. Acum vaccinarea se face in mall-uri, corturi si oriunde este un mic loc ce le permite sa se instaleze. Si mai grav este ca folosesc minciuni si tactici de infricosare a persoanelor in varsta asa incat acestea sa accepte vaccinarea antigripala ( una dintre minciuni este ca 36.000 de persoane in varsta mor in fiecare an din cauza gripei).

Pe masura ce inaintam in varsta, sistemul nostru imunitar, inclusiv acel sistem imunitar special al creierului, elibereaza din ce in ce mai multe citokine imune inflamatorii. Asta face ca microgliile ( celule imunitare ale creierului) sa fie intr-o stare de permanenta alerta, asa cum am spus mai devreme. Deci, atunci cand iti faci primul vaccin antigripal microgiliile tale reactioneaza brusc si raman in starea aceasta pentru o perioada lunga de timp, uneori ani. Multe persoane in varsta spun ca dupa vaccinul antigripal au avut gripa. Producatorii vaccinurilor rad condescendent si raspund ca este imposibil aceste lucru pentru ca vaccinurile antigripale contin virusi morti ( atenuati). Adevarul este ca ceea ce relateaza aceste persoane este o stare prelungita de simptome de boala ca raspuns la vaccin. Pentru corp vaccinul este mai rau decat boala. Amintiti-va! Nimeni nu inregistreaza numarul de persoane in varsta care mor dupa administrarea vaccinului antigripal, mai ales daca mor dupa cateva luni, ceea ce se poate intampla, mai ales daca au o boala cronica sau sunt infirmi.

Iata adevarul socant! Persoanele in varsta au deja un nivel crescut al citokinelor inflamatorii in corpul lor si in creierul lor, iar stimularea acestor microlgii deja in alerta pana la instalarea unei supra-stimulari cronice a sistemului imunitar al creierului nu va creste NUMAI riscul de a dezvolta boli neurodegenerative dar va creste substantial si riscul manifestarii unor depresii majore. Si asta creste riscul de suicid in mod dramatic.

Anxietatea este o problema majora in depresii iar vaccinarea inrautateste aceasta stare. In fapt, vaccinarea, mai ales vaccinarile multiple, vor mentine creierul intr-o stare inflamatorie care se perpetueaza de la sine pentru ca excesul de glutamat eliberat in creier, precum si glutamatul din mancare vor creste activitatea migrogiala si excitotoxicitatea.

[….]

Majoritatea oamenilor folosesc pesticide in casa lor si studiile au aratat ca concentratiile [substantelor] folosite in casa sunt suficiente pentru a favoriza aparitia bolii Parkinson la persoanele susceptibile sa dezvolte boala. Vaccinarile, asa cum au aratat studiile, cresc enorm acest risc. Majoritatea medicilor nu cunosc aceste cercetari importante.

Amintiti-va ca autoritatile publice de sanatate insista ca persoanele in varsta sa se vaccineze antigripal in fiecare an. Asta mentine o stare aproape continua de activare a microgliilor. Recent, neurologii au anuntat ca incidenta bolilor neurodegenerative a fost subestimata si bolile neurologice au ajuns la o incidenta infioratoare. Si nu au nici o explicatie pentru acest lucru. Dar in ultimele 3 decenii, numarul de persoane in varsta vaccinate antigripal a crescut de la 20% ( inainte de 1980) la peste 60% azi.

Ca si cum asta nu ar fi suficient de trist, acum autoritatile publice de sanatate si societatile cu specializare medicala adauga un nou set de vaccinuri pentru cei cu varste peste 50 de ani, iar acest set include vaccinurile pneumococcic si meningococcic. Ceea ce se ingnora cu desavarsire de catre promotorii acestor vaccinuri este efectul dozelor multiple de adjuvanti imunitari din fiecare dintre aceste vaccinuri.

Hai sa spunem ca mergi la doctor si medicul iti spune sa iti faci vaccinul antigripal, pneumococcic si meningococcic, toate trei in aceeasi zi. Astfel esti scutit de alte vizite la medic. Ceea ce doctorul tau ignora sa iti spuna este ca ceea ce iti administreaza este o doza tripla de adjuvant imunitar, totul intr-o singura zi. Si asta inseamna ca organismul tau, creierul tau va fi asaltat de o doza masiva de activatori imunitari puternici, despre care se stie deja ca activeaza sistemul imunitar al creierului la niveluri periculoase chiar si atunci cand este administrata o singura doza. Dovezi ale acestui mecanism ( de activare a sistemului imunitar al creierului si distrugerea celulelor creierului) exista deja nu numai in studiile pe animale dar si in studiile pe oameni.

Mercurul si Aluminiul

Sunt si alte modalitati prin care vaccinurile provoaca dezastre asupra creierului. Majoritatea vaccinurilor contin compusi ai aluminiului. O multitudine de studii au aratat ca aluminiul, mai ales in combinatie cu fluorurile, este o puternica toxina pentru creier si se acumuleaza in creier. Cu fiecare vaccin, se administreaza o noua doza de aluminiu. Aceste administrari precoce de aluminiu nu se acumuleaza numai la locul injectiei ci se raspandesc spre creier unde intra in neuroni si celulele gliale ( astrocite si microglii). Un numar de studii au aratat ca aluminiul poate activa microglia si activarea se mentine pe perioade lungi de timp. Asta inseamna ca aluminiul din vaccin aduce microglia in faza de a reactiona exagerat. Urmatorul vaccin actioneaza crescand reactia inflamatorie si eliberarea de excitotoxine, glutamat si acid quinolinic.

Este necesar sa luati in considerare ca orice infectie, atac, rana la cap sau o expunere la toxine va amplifica reactia inflamatorie a creierului, declansata initial de vaccin. Studiile au aratat ca, cu cat sistemul imunitar este mai in alerta ( activat), cu atat mai mult persoana are sanse mai mari sa sufere de boli neurodegenerative.

Mercurul este si el un activator puternic al microgliilor si reactia apare chiar la concentratii extrem de mici, nanomoleculare. Din cauza nenumaratelor sale reactii cu compusii sulfidrici din organism ( care sunt peste tot), mercurul poate otravi un numar de enzime atat sistemic cat si in creier. De un interes special este abilitatea mercurului, in mod special a etilmercurului ( compusul cu mercur ce se gaseste in vaccinuri sub denumirea de timerosal) de a inhiba regularizarea nivelului de glutamat la nivelul creierului. ( Practic inhiba proteinele de transfer ptr glutamat care controleaza scoaterea glutamatului in afara neuronului, unde ar produce leziuni.)

In esenta, mercurul, in concentratiile in care este prezent in vaccinuri, genereaza  excitotixicitate, creste radicalii liberi din creier si produsii peroxidarii lipidice, inhiba enzime critice ale creierului, inhiba enzimele antioxidante si deterioareaza abilitatea de reparare a ADN-ului. Vaccinul antigripal contine suficient mercur pentru a face toate acestea. Este necesar sa va amintiti ca fiecare vaccinare antigripala adauga o noua cantitate de mercur la cea provenita din vaccinarea din anul anterior, iar mercurul se acumuleaza progresiv in creierul vostru.

In plus, aluminiul din vaccinuri aduce microglia intr-o stare similara alertei si atunci cand este combinat cu mercurul, devine mult mai toxic pentru creier. Si acum, de parca asta nu ar fi deja destul, trebuie sa luam in considerare contaminarea vaccinurilor cu alte virusuri si componente virale. Studiile au aratat ca aceasta contaminare nu este un fenomen rar; intr-un studiu desfasurat asupra vaccinurilor produse de companiile farmaceutice majore arata ca aproape 60% din vaccinuri sunt contaminate. Atunci cand au fost confruntate cu aceasta situatie, producatorii doar au dat din umeri si au spus – „Nu credem ca sunt daunatoare”

Dar studiile spun altceva. S-a demonstrat ca insertia doar a unor fragmente virale ( nu este necesara prezenta virusului intreg) este suficienta pentru a declansa sistemul migrolial al creierului si excitotoxicitatea, conducand la degenerarea creierului. Acesta este mecanismul considerat ca fiind cauza dementei declansate de virusul HIV in cazul unui numar mare de persoane ce au SIDA. Fragmente de virus (gp140 si Tat) sunt „inghitite” de catre microglia si asta declanseaza inflamatia cronica a creierului si excitotoxicitatea. Virusul herpesului si al pojarului pot sa declanseze acelasi proces.

Pericolul Vaccinurilor cu virusi vii

Sunt multe studiile care arata ca virusii vii folositi in vaccinuri pot ajunge in creier si pot sa stationeze acolo toata viata. Un astfel de studiu ( bazat pe rezultatele obtinute in urma autopsierii unor persoane in varsta) a aratat ca 20% din creier continea virusi vii de pojar si 45% din organe erau infectate. Acesti virusi suferisera nenumarate mutatii, adica puteau fi tot atat de potenti ca si celelalte tulpini de pojar dar puteau fi si mult mai virulenti. Partea proasta este ca in cele mai multe cazuri cauzeaza o distrugere lenta a tesuturilor fara sa existe vreun simptom de infectie. Si asta a fost demonstrat in mai multe studii.

Vaccinurile cu virusi vii sunt realizate folosindu-se un proces de atenuare a patogenitatii virusului prin trecerea virusului printr-o serie de culturi. Problema este ca reversul procesului poate sa se produca in organism. Exista studii care au aratat ca atunci cand organismul nostru produce radicali liberi ( si producem „tone” de astfel de radicali liberi intr-o viata) virusii din tesuturile corpului nostru sufera diverse mutatii. Asta este ceea ce s-a descoperit in studiul despre care vorbeam mai devreme ( pe persoanele autopsiate).

Acesti virusi pot declansa inflamatia si degenerarea creierului, din nou demonstrat in studii – exista o degenerare cronica a creierului pe parcursul deceniilor de viata. Pentru ca aceste degenerari sunt atat de indepartate in timp de momentul vaccinarii, medicii le atribuie ca si cauza varsta pacientului sau zestrea lui genetica , adica orice numai vaccinurile nu.

Virusologii sunt ingrijorati ca astfel de virusi vii mutanti pot infesta alte persoane, conducand la epidemii complet neasteptate de catre autoritatile de sanatate.

Concluzii

Recomandarile curente ale CDC pentru adulti includ un total de 14 inoculari separate cu agenti infectiosi si adjuvanti puternici. Ca sa fim drepti, unele dintre aceste inoculari au de a face cu conditii de risc medical speciale [..] Daca eliminam aceste inoculari, femeile sunt expuse la 10 vaccinuri iar barbatii la 7, daca urmeaza recomandarile CDC, recomandari pe care medicii le respecta.

Conform cu recomandarile CDC, vaccinarile multiple pentru o singura boala sunt separate de o perioada ce nu trebuie sa depaseasca 4 saptamani, adica o perioada suficient de scurta pentru a vaccinurile sa produca activarea si apoi hiperactivarea celulelor microglia din creier. Am vazut deja ca asta declanseaza un proces de inflamare a creierului si excitotoxicitate ce conduc nu numai la depresii, anxietate si cresterea ratei de suicid dar cresc si riscul de a dezvolta o boala neurodegenerativa.

Asa cum am mentionat inainte, intr-o vizita la medic, unei persoane i se administreaza mai multe vaccinuri si asta inseamna ca organismul sau este expus unei mari doze de adjuvant. Studii realizate pe diverse specii de animale dar si pe oameni, arata ca aceste inoculari supra-activeaza mecanismul de inflamare a creierului si aceasta inflamare poate ajunge sa dureze ani.

In plus, aditivii din vaccinuri, asa cum sunt mercurul si aluminiul, sunt toxine extrem de puternice pentru creier si se stie ca se acumuleaza in creier, de-a lungul anilor, declansand mecanismele excitotoxice si inflamatorii. Contaminantii din vaccinuri, asa cum sunt bacteriile, mycoplasma si fragmentele virale pot, de asemenea, sa produca o stare prelungita de inflamare la nivelul creierului si degenerarea neuronala.

Pentru ca persoanele in varsta au deja in corpul lor un nivel inalt al cytochinelor inflamatorii, riscul la care sunt expusi este mai mare. Cei foarte tineri ( bebelusii si copiii mici) sunt si ei expusi unui risc foarte mare pentru ca creierul lor parcurge perioada cu cea mai mare dezvoltare si exact in aceasta perioada – primii doi ani de viata – li se administreaza cel mai mare numar de vaccinuri. Copiilor li se administreaza 22 de vaccinuri in primul an de viata, iar unul dintre ele contine o doza pediatrica completa de mercur. La fel ca si adultii, ei sunt injectati cu mai multe vaccinuri intr-o singura vizita la medic ( pana la 9 inoculari). Asta-i nebunie si, in opinia mea, este criminal.

Vaccinurile antigripale nazale sunt si mai rele pentru ca introduc un virus viu in pasajul nazal, iar virusul poate parcurge apoi traiectoria nervilor olfactivi ajungand in acea parte a creierului cere este prima si cea mai afectata de boala Alzheimer. Un numar de studii au aratat ca virusii si bacteriile pot ajunge , pe aceasta ruta, in creier. Intr-un studiu cercetatorii au introdus o bacterie in nasul unui soarece ( cu ajutorul unui spray) si au observat o dezvoltare rapida a unor leziuni de tip Alzheimer in creierul soarecelui.

Deci .. ce ar trebui sa faca persoanele in varsta? In primul rand, studiile arata ca deficientele imunitare la persoanele in varsta au de a face, in primul rand, cu dieta. Carotenii, asa cum sunt beta-carotenii, alfa-carotenii, luteina si licopenul cresc semnificativ imunitatea persoanelor in varsta. Zincul, magneziul si seleniul joaca si ele un rol esential. Ar trebui evitate grasimile omega – 6 ( uleiul de porumb, floarea soarelui, canola, soya, arahide) pentru ca eleveaza inflamatia si scad imunitatea. Omega 3 prezent in uleiurile de peste este, de asemenea,  imuno-supresant. DHA nu este. Un sistem imunitar sanatos inseamna ca poti lupta cu infectiile eficient si rapid.

Exercitiile regulate precum mersul pe jos sau exercitiile cu greutati de 3-5 ori pe saptamana imbunatatesc sistemul imunitar, dar exagerarea duce la supresia imunitatii. Zaharul si carbohidratii rafinati scad imunitatea si inflameaza creierul. Exercitiile fizice protejeaza creierul impotriva efectelor imbatranirii si degenerarii.

Somnul adecvat este, de asemenea, vital pentru sanatatea creierului si pentru buna functionare a sistemului imunitar.

Autoritatile publice de sanatate, purtatorii de cuvant ai societatilor medicale majore mint populatia in legatura cu siguranta vaccinurilor. Acum avem suficiente informatii din nenumarate studii pentru a opri aceasta politica dezastruoasa de vaccinare. Suntem in fata unui dezastru in aceasta tara ( SUA) si dezastrul este in curs de desfasurare acum.

Referinte:

1. McGeer PL and McGeer EG. Local neuroinflammation and progression of Alzheimer’s disease. J Neurovirology 202; 8: 529-538.

2. Tavares RG, et al. Quinolinic acid stimulates synaptosomal glutamate release and inhibits glutamate uptake into astrocytes. Neurochem Int 2002; 40: 621-627.

3. Eastman CL, et al. Increased brain quinolinic acid production in mice infected with a neurotropic measles virus. Exp Neurol 1994; 125; 119-124.

4. Glass JD and Wesselingh SL. Microglia in HIV-associated neurological diseases. Microsc Res Tech 2001; 54: 95-105.

5. Turowski RC and Troozzi PL. Central Nervous System toxicities of cytokine therapy: In: Plotnikoff NP, et al, Eds. Cytokines, Stress and Immunity. Boca Raton, CRC Pres, 1998, pp 93-114.

6. Mrak RE, et al. Glail cytokines and Alzheimer’s disease: Review and pathogenic implications. Human Pathol 1995; 26: 816-823.

7. Klatschmidt C, et al. Stimulation of inotropic glutamate receptors activates transcription factor NFkB in primary neurons. Proc Nat Acad Sci USA 1995; 92: 9618-9622.

8. Gao HM, et al Distinct role for microglia in rotenone-induced degeneration of dopaminergic neurons. J Neurosci 2002; 22: 782-790.

9. Dyatlov VA et al. neonatal lead exposure potentates sickness behavior by Listeria monocytogenes infection in mice. Brain Behav Immun 2002; 16: 477-492.

10. Nakai Y, et al. Apoptosis and microglial activation in influenza encephalopathy. Acta Neuropath (Berl) 2003; 105: 233-239.

11. Anderson T et al. NMDA-receptor antagonist prevents measles virus-induced neurodegeneration. Eur J Neurosci 1991; 3: 66-71.

12. Conner TJ, et al. Depression stress immunological activation: the role of cytokines in depressive disorders. Life Sciences 1998; 62: 583-606.

13. Renault PF, et al. Psychiatric complications of long-term ineterferon-alpha therapy. Arch Internal Medicine 1987; 147: 1577-1580.

14. Adams F et al. Neuropsychiatric manifestations of human leukocyte interferon therapy in patients with cancer. JAMA 1984; 252: 938-941.

15. Broderick PA, et al. Interleukin-1a alters hippocampal and norepinephrine release during open field behavior in Sprague-Dawley animals: differences from the Fawn-Hooded animal model of depression. Prog Neuropsychopharmacol Biology 2002; 26: 1355-1372.

16. Katayama Y, et al. Detection of measles virus nucleoprotein mRNA in autopsied brain tissues. J General Virology 1995; 76: 3201-3204.

17. Nicolson GL et al. High frequency of systemic mycoplasma infections in Gulf War Veterans and civilians with amyotrophic lateral sclerosis. J Clin Sci 2002; 9: 525-529.

18. Blaylock RL. Interaction of cytokines, excitotoxins, and reactive nitrogen and oxygen species in autism spectrum disorders. JANA 2003; 6: 21-35.

19. Blaylock RL. Central role of excitotoxicity in autism. JANA 2003; 6: 7-19.

20. Blaylock RL. Food additive excitotoxins and degenerative brain disorders. Medical Sentinel 1999; 4: 212-215.

21. Blaylock RL. Chronic microglial activation and excitotoxicity secondary to excessive immune stimulation: Possible factors in Gulf War Syndrome and Autism. J Amer Phys Surg 2004; 9: 46-51.

22. Pilc A, et al. Mood disorders: regulation by metabotropic glutamate receptors. Biochem Pharmacol 2007; (Epub ahead of print)

23. Palucha A, Pilc A. The involvement of glutamate in the pathophysiology of depression. 2005; 18: 262-268.

24. Paul IA, Skolnick P. Glutamate and depression: clinical and preclinical studies. Ann NY Acad Sci 2003; 1003: 250-272.

25. Pittenger C, et al. The NMDA receptor as a therapeutic target in major depressive disorder. CNS Neurol Disorders Drug Targets 2007; 6: 101-115.

26. Magaki S et al. Increased production of inflammatory cytokines in mild cognitive impairment. Exp Gerontol 2007; 42: 233-240.

27. Gao H-M et al. Synergistic dopaminergic neurotoxicity if the pesticide rotenone and inflammogen lipopolysacchride: relevance to the etiology of Parkinson’s disease. J Neurosciences 2003; 23: 1228-1236.

28. Holmes C et al. Systemic infection, interleukin 1ß, and cognitive decline. J Neurol Neurosurgery Psychiatry 2003; 74: 788-789.

29. Godbout JP et al. Exaggerated neuroinflammation and sickness behavior in aged mice after activation of the peripheral innate immune system. The FASEB J 2005; 19: 1329-1331.

30. Perry VH et al. The impact of infection on the progression of neurodegenerative disease. Nature Rev Neuroscience 2003;4: 103-112.

31. Feiring B et al. Persisting responses indicating long-term protection after booster dose with meningococcal group B outer membrane vesicle vaccine. Clin Vaccine Immunology 2006; 13: 790-796.

32. Vaccine Excepients and Media Summery Center for Disease Control and Prevention. (also the source for recommended vaccines for adults and children).

[33] van Dam AM, Browns M, Louisse S, Berkenbosch F. Appearance of interleukin-1 in macrophages and in ramified microglia in the brain of endotoxin-treated rats: a pathway for the induction of non-specific symptoms of sickness? Brain Res 1992;588:291–6.

[34] Quan N, Stern EL, Whiteside MB, Herkenham M. Induction of proinflamatory cytokine mRNAs in the brain after peripheral injection of subseptic doses of lipopolysacchride in the rat. J Neuroimmunol 1999;93: 72–80.

[35] Muller N, Schwarz MJ. The immune-mediated alteration of serotonin and glutamate towards an integrated view of depression. Mol Psychiatry 2007; 12:988–1000.

[36] Comnrinck MI, Perry VH, Cunningham C. Peripheral infection evokes exaggerated sickness behavior in preclinical murine prion disease. Neuroscience 2002;112:7–11.

[37] Blaylock RL. Interaction of cytokines, excitotoxins, and reactive nitrogen and oxygen species in autism spectrum disorders. JANA 2003;6:21–35.

[38] Kim W-G, Mohney RP, Wilson B, et al. Regional difference in susceptibility to lipopolysacchride-induced neurotoxicity in the rat brain.: role of microglia. J Neuroscience 2000;20:6309–16.

[39] McGeer PL, Schwab C, Parent A, Doudet D. Presence of reactive microglia in monkey substantia nigra years after 1-methyl-4-phenyl-1,2,3,6-tetrahydropyridine exposure. Ann Neurol 2003 Nov.;54:599–604.

[40] Blaylock RL. Central role of excitotoxicity in autism. JANA 2003;6:7–19

[41] Blaylock RL. Food additive excitotoxins and degenerative brain disorders. Medical Sentinel 1999;4:212–5.

[42] Dyatlov VA et al. neonatal lead exposure potentates sickness behavior by Listeria monocytogenes infection in mice. Brain Behav Immun 2002; 16:477–92.

[43] Fattoretti P, Bertoni-Freddari C, Balietti M, et al. The effect of chronic aluminum (111) administration on the nervous system of aged rats: clues to understanding its suggested role in Alzheimer’s disease. J Alzheimer’s Dis 2003;5:437–44.

[44] Campbell A. Inflammation, neurodegenerative diseases, and environmental exposures. Ann NY Acad Sci 2004; 1035: 117-32.

[45] Campbell A, Becaria A, Lahiri DR, et al. Chronic exposure to aluminum in drinking water increases inflammatory parameters selectively in the brain. J Neurosci Res 2004;75:565–72.

[46] Platt B, Fiddler G, Riedel G, Henderson Z. Aluminum toxicity in the rat brain: histochemcial and immunocytochemical evidence. Brain Res Bull 2001;55:257–67.

[47] Tsunoda M, Sharma RP. Modulation of tumor necrosis factor alpha expression in mouse brain after exposure to aluminum in drinking water. Arch Toxicol 1999;73:419–26.

[48] Perry VH et al. The impact of infection on the progression of neurodegenerative disease. Nature Rev Neuroscience 2003;4:103–12.

[49] Charleston JS, Body RL, Bolender RP, et al. Changes in the number of astrocytes and microglia in the thalamus of the monkey Macaca fascicularis following long-term subclinical methylmercury exposure. Neurotoxicology 1996;17:127–38.

[50] Kim P, Choi BH. Selective inhibition of glutamate uptake by mercury in cultured mouse astrocytes. Yonsei Med J 1995;36:299–38.

[51] Juarez BI, Martinez ML, Montante M, et al. Methylmercury increases glutamate extracellular levels in frontal cortex of awake rats. Neurotoxicol Teratol 2002;24:767–71.

[52] Giaugaspero M, Vacirca G, Harasawa R, et al. Genotypes of pestivirus RNA detected in live virus vaccines for human use. J Vet Med Sci 2001; 63:723–33.

[53] Harasawa R, Tomiyama T. Evidence of pestivirus RNA in human vaccines. J Clin Microbiol 1994;32:1604–5.

[54] Brown DR, Schmidt B, Kretzschmar HA. Role of microglia and host prion protein in neurotoxicity of a prion protein fragment. Nature 1996; 380:345–7.

[55] Forioni G, et al. Neurotoxicity of a prion protein fragment. Nature 1993; 362:543–6.

[56] Hult B, Chang G, Masliah E, Everall I. Neurobiology of HIV. In Rev Psychiatry 2008;20:3–13.

[57] Erdmann N, Zhao J, Lopez AL, et al. Glutamate production by HIV-1 infected human macrophages is blocked by the inhibition of glutaminase. J Neurochem 2007;102:539–49.

[58] Glass JD, Wesselingh SL. Microglia in HIV-associated neurological diseases. Microsc Res Tech 2001;54:95–105.

[59] Eastman CL, et al. Increased brain quinolinic acid production in mice infected with a neurotropic measles virus. Exp Neurol 1994;125;119–24.

[60] Anderson T et al. NMDA-receptor antagonist prevents measles virusinduced neurodegeneration. Eur J Neurosci 1991;3:66–71.

[61] Dewey RA, Morrissey G, Cowsill CM, et al. Chronic brain inflammation and persistant herpes simplex virus 1 thymidine kinase expression in survivors of syngenic glioma treated by adenovirus-mediated gene therapy: implication for clinical trials. Nat Med 1999; 5: 1256-63.

[62] Katayama Y, et al. Detection of measles virus nucleoprotein mRNA in autopsied brain tissues. J General Virology 995;76:3201–4.

[63] Nicolson GL et al. High frequency of systemic mycoplasma infections in Gulf War Veterans and civilians with amyotrophic lateral sclerosis. J Clin

Sci 2002;9:525–9.

[64] McGeer PL, McGeer EG. Local neuroinflammation and progression of Alzheimer’s disease. J Neurovirology 202;8:529–38.

[65] Nakai Y, et al. Apoptosis and microglial activation in influenza encephalopathy. Acta Neuropath (Berl) 2003;105:233–9.

[66] Vaccine Excepients and Media Summery Center for Disease Control and Prevention. (Also source for recommended vaccines for adults and children.)

[67] Boelen E, Stassen FR, van der Ven AJ, et al. Detection of amyloid beta aggregates in the brain of BALB/c mice after Chlamydia pneumonia infection.

Acta Neuropathol 2007;114:255–61.

[68] Geier DA, King PG, Geier MR. Influenza Vaccine: Review of effectiveness of the U.S. immunization program, and policy considerations. Journal

of American Physicians and Surgeons 2006 Fall;11(3):69–74.

[69] Simonsen L, Reichert TA, Viboud C, et al. Impact of influenza vaccination on seasonal mortality in the U.S. elderly population. Arch Intern Med

2005; 165: 265–72.

[70] Sugita M. The biological half-time of heavy metals. The existence of a third, “slowest” component. Int Arch Occup Environ Health 1978;41(1):

25–40.

Editorial Note

Vitamina D s-a dovedit a fi extrem de eficienta in protectia impotriva gripei. NEcesarul administrarii unor doze suplimentare de vitamina D este sprijinita de 2 cercetari relativ noi:

Cannell JJ, Vieth R, Umhau JC, Holick MF, Grant WB, Madronich S, Garland CF, Giovannucci E. Epidemic influenza and vitamin D. Epidemiol. Infect. 2006 Dec;134(6):1129–40.

Travera-Mendoza LE, White JH. Cell defenses and the sunshine vitamin. Scientific American 2007 Nov.;2007:62–72.

Dr. Blaylock http://www.russellblaylockmd.com/ is a board certified neurosurgeon, author and lecturer. He attended the LSU School of Medicine in New Orleans and completed his general surgical internship and neurosurgical residency at the Medical University of South Carolina in Charleston, South Carolina. During his residency he ran the neurology program for one year and did a fellowship in neurosurgery after his residency. For the past 25 years he has practiced neurosurgery in addition to having a nutritional practice. He recently retired from both practices to devote full time to nutritional studies and research.

During his residency training he worked with the eminent neurosurgeon, Dr. Ludwig Kempe. Together they developed the transcallosal removal of intraventricular tumors, which is still used today. Dr. Blaylock presented their cases utilizing this technique to the Congress of Neurological Surgeons. They also developed the ventriculolymphatic shunt in the treatment of hydrocephalus. In addition, they conducted neuroanatomical studies together with the aim of developing improved approaches in vascular intracranial surger

Dr. Blaylock serves on the editorial staff of the Journal of the American Nutraceutical Association and is the associate editor of the Journal of American Physicians and Surgeons, official journal of the Association of American Physicians and Surgeons. He has a monthly nutrition newsletter, published by NewsMax.com, The Blaylock Wellness Newsletter.

Dr. Blaylock serves as the medical consultant for the Fluoride Toxicity Research Collaborative. He was recently awarded the Integrity in Science award by the Westin Price Foundation. Presently, he is a visiting professor in the department of biological sciences at Belhaven College in Jackson, Mississippi.
At present he is a member of the American Association of Physicians and Surgeons, the American Nutraceutical Association, the International and American Associations of Clinical Nutritionist, the International Academy of Oral Medicine and Toxicology, American College of Nutrition, American Association for Health Freedom, National Health Federation, American Academy of Anti-Aging Medicine and the Price-Pottenger Nutrition Foundation. He was recently appointed as a member of the Scientific Advisory Panel of the Life-Extension Foundation.

 

 

Read Full Post »

Educatia sexuala în scoli

Educatia sexuala în scoala
I. Motiv de îngrijorare?

In luna ianuarie 2003 s-a adus la cunostinta opiniei publice ca din 2004 se va introduce ca materie obligatorie în programa scolara, Educatia sexuala.
Dintr-un anumit punct de vedere, nu este o noutate pentru ca, se pare, la multe licee, psihologul scolii, pe lânga consilierea elevilor cu probleme, se ocupa si cu acest aspect, al educatiei sexuale la orele de dirigentie de fiecare data când era chemat.
Sa încercam sa întelegem care va fi impactul si posibilele efecte ale introducerii acestei discipline obligatorii în orarul tinerilor elevi.
Contrar parerilor multora, Biserica Ortodoxa nu are nimic împotriva educatiei sexuale, nu are nimic împotriva oricarei forme de educatie, ea însa, spunea parintele V. Raduca, profesor de morala: „dezaproba însa orice forma de initiere sau instruire în tehnici si practici care ar putea pune în pericol formarea omului pentru învesnicirea alaturi de Dumnezeu” .
Educatia sexuala este doar un instrument – de formare sau deformare – si deci totul depinde de felul în care este facuta: efectele ei pot fi benefice sau dezastruoase. Acelasi parinte afirma ca: „de multe ori, prin educatie sexuala specialistii înteleg tehnica actului sexual, protejarea de anumite maladii si planificarea sarcinilor. Niciodata însa (sau de prea putine ori), ei nu înteleg si nu recomanda: disciplinarea sentimentelor, castitatea si ceea ce este cel mai important, respectul pentru persoana celuilalt/celeilalte” .
Acest lucru se întâmpla pentru ca psihologul, terapeutul, sexologul, psihanalistul uita de multe ori ca înainte de toate sunt crestini, deci membri ai Bisericii. De aceea, ne si pare ciudat când la un talk-show televizat se aduna medicul, psihologul… si preotul care „prezinta parerea sau învatatura Bisericii” în problematica discutiei. De aici se poate întelege ca doar preotul este crestin, ca doar el poate veni cu argumentul moral, pe când ceilalti nu, ca si cum acestia ar fi pagâni.
În lipsa acestui reper, al moralitatii, o tema de Educatie sexuala poate sa se transforme foarte simplu în antieducatie. Sexualitatea nu trebuie tratata ca si dusul sau spalatul pe dinti (acte banale si stereotipe), omul nu poate si nu trebuie sa fie tratat doar ca trup. El este natura duala, trup si suflet, si cine va fi rânduit sa predea aceasta forma de educatie nu trebuie sa uite asta. Specialistul, pe lânga o viata religioasa autentica si cunoasterea psihologiei vârstelor, trebuie sa aiba dragoste sincera fata de cei în mijlocul carora se va afla. Consider ca important e sa îi trateze ca pe copiii sai. Este ceea ce lipseste multor psihologi („specialistii în cele sufletesti”), discernamântul duhovnicesc si dragostea sincera pentru tineri. Au fost situatii când psihologii au transformat orele la care au fost invitati în adevarate nebunii: explicatii luate parca din Kama Sutra sau scrierile tantrice, descrieri ale pozitiilor, prezentarea perversiunilor ca alternativa fireasca etc. Într-o astfel de situatie, îmi spunea o eleva ca a fost scandalizata si a întrebat-o pe doamna respectiva daca si copiilor ei le spune aceleasi lucruri acasa. Raspunsul a venit, dupa o clipa de soc: „nu, fata mea (care era de vârsta celor din sala) nu are astfel de preocupari…”. Raspunsul a mirat pe cei prezenti, iar doamnei psiholog i-a disparut entuziasmul de pe chip.
Atunci când intervine constiinta ca elevii ce asculta pot fi copiii tai, te trezesti la realitate si nu-i mai tratezi ca pe trup, ci ca o unitate dihotomica. Oamenii de multe ori spun vorbe ca sa fie în rândul lumii, în ton cu Occidentul, nu le simt, dar, inconstient, le asimileaza. Personal, am urmarit la TV un sondaj filmat pe strazile Capitalei pe tema aceasta. Un domn la vreo 40 de ani se arata deschis si este de acord cu introducerea Educatiei sexuale „pentru ca traim în alte vremuri, mentalitatile s-au schimbat, tinerii îsi încep viata sexuala devreme si e bine sa afle câte ceva…”. La întrebarea daca are copil adolescent si daca îl învata în acelasi duh, raspunsul a fost surprinzator: „Fata mea este serioasa…!!”. Câti dintre noi nu am întâlnit persoane care afirma, spre exemplu, ca homosexualitatea nu-i un lucru rau, dar daca fiul (sau fiica) i-ar spune ca are astfel de înclinatii, n-ar mai fi asa mare aparator si s-ar da de ceasul mortii. Sexualitatea are mai multe implicatii sufletesti, decât trupesti. Unii psihologi, medici si sexologi au înteles aceasta. S-au scris si carti extrem de interesante pe teme de sexualitate, cu multe aspecte profilactice, scrise cu condei de parinti responsabili. Din pacate, numarul acestora este mic, glasurile lor aproape stinse nu se aud în pustia perversa a acestor timpuri moderne. Traim, din acest punct de vedere, în epoca medicilor îndepartati de morala ortodoxa, Bebe Mihaescu sau Cristian Andrei, foarte mediatizati în media centrala, în epoca paginilor needucative despre sex, din perspectiva ortodoxa, din Bravo, Cosmopolitan sau Libertatea (supliment).

„Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene:
– violurile au crescut cu 300%;
– bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ;
– cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat;
– divorturile s-au dublat;
– avorturile au crescut cu 500% (!).
Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual…” .
II. Perspective noi si sumbre

La aproximativ 4 luni de la aparitia articolului de mai sus, în mai 2003, am intrat în posesia unui CD multimedia intitulat „Programul national de Educatie pentru sanatate în Scoala româneasca, Ghid multimedia pentru profesori, partea I”, CD aparut sub egida Ministerului Educatiei si Cercetarii si finantat de U.N.P.D. – România (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare).
La domeniul Sanatatea reproducerii am întâlnit subdomeniile:

Anatomie
– aparatul genital feminin;
– aparatul genital masculin.
Ceasul biologic
– ceasul organismului feminin;
– ceasul organismului masculin.
Procesul de reproducere
– Ovulul si ovogeneza;
– Spermatozoidul si spermatogeneza;
– Conceptia;
– Sarcina.
Igiena reproducerii
– Igiena organelor sexuale;
– Igiena sarcinii;
– Diagnoza prenatala.
Comportament sexual
Contraceptia

[Contraceptia ar merita ea însasi o abordare separata din perspectiva moralei ortodoxe. Precizez doar ca pe CD-ul Ministerului, abstinenta (castitatea) este sufocata de multe alte metode contraceptive… De fapt Educatia…la care ne referim este mai mult Educatie contraceptiva si sexuala, dovada clara e protocolul de colaborare încheiat între M.E.C./D.G.A.E. (Directia Generala pentru Activitati Extrascolare) si Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala (S.E.C.S.) (vezi Revista informativa editata de Minister). Într-adevar, e mai usor sa vorbesti despre folosirea prezervativului decât sa faci apologie vietii curate, a castitatii… De altfel, U.N.F.P.A. (Fondul natiunilor Unite pentru Populatie), institutie internationala implicata în derularea Programului „Educatia pentru Sanatate” are printre activitatile derulate în România si asistenta în procurarea si distribuirea de contraceptive. ]

E bine de stiut: pilula contraceptiva orala, considerata ca fiind printre cele mai eficiente mijloace de contraceptie disponibile pe piata, este varianta „soft” a avortului. Mecanismul de functionare include, pe lânga îngrosarea mucozitatii cervixului (organul care leaga uterul de vagin) în scopul împiedicarii spermatozoizilor sa patrunda în uter, si fluidizarea captuselii uterului (a endometriumul) pentru a împiedica implantarea ovulului fecundat. Din punct de vedere biologic, ovulul fecundat are în el însusi toate atributele unui făt ( Dumnezeu pune sufletul in el in momentul zamislirii ). Neputându-se implanta în uter în urma actiunii pilulei contraceptive, el moare .

Deschiderea si lectura subdomeniului Comportament sexual m-a oripilat. Aici am întâlnit urmatoarele subdiviziuni:

Comportament sexual normal
– Heterosexualitatea;
– Homosexualitatea;
– Bisexualitatea.
Aspecte particulare ale raportului sexual
– Masturbare;
– Felatie si cunnilingus;
– Sex anal.
Disfunctii sexuale la barbati
Disfunctii sexuale la femei
Perversiuni sexuale
– Perversiuni prin deformarea actului sexual (exhibitionismul, voyeurismul, urofilia, coprofilia etc.)
– Perversiuni prin anomalii de alegere (pedofilia, gerontofilia, incestul).

Deci, din perspectiva autorilor Programului national „Educatia pentru sanatate în Scoala româneasca”, homosexualitatea (masculina sau feminina, inclusiv bisexualitatea) e o practica normala: „desi multi oameni considera înca homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele juridice internationale o accepta în sfera normalului”… Mai mult decât atât, autorii CD-ului gasesc de cuviinta sa descrie în amanunt ce fac homosexualii si lesbienele în dormitor. Nu îndraznesc a le reproduce dintr-un minim bun-simt , oricum dragi parinti crestini stati „linistiti”, copiii nostri le vor auzi…la scoala!! Poate ca unii puberi, curiosi din fire, le stiau din revistele tineresti, din Forumurile paginilor web despre sexualitate. Grozavia cea mare e ca acum le vor auzi de la catedra, de la Educatori în Institutii de învatamânt. Una e strada, alta e catedra, seniori colegi! Ma mir ca partenerii educationali de la Ministerul Sanatatii si Familiei n-au realizat ca apologia relatiilor homosexuale loveste în ceea ce dânsii sunt datori sa apere: familia.

Am fost mirat sa descopar ca, din perspectiva educatorilor ce au întocmit programa în discutie, masturbarea, sexul oral* (felatie si cunnilingus) , sex anal intra în categoria Aspecte particulare ale raportului sexual , si nu la perversiuni sexuale asa cum înca, un numar mare de specialisti, le catalogheaza. Oare aceste aspecte au fost întocmite dupa mintea si practica românului sau dupa placul Occidentului? …Caci se stie, sunt si finantari externe. Dupa cuvântul unuia dintre autorii Programului, „scoala trebuie sa-si adapteze într-o masura importanta curriculum-ul la presiunile etosului comunitar, cu valorile sale specifice de ordin moral si cultural” [Revista „Educatia pentru Sanatate în Scoala Româneasca” (aparuta sub egida M.E.C.), nr. 2, pag.5] . Numai ca, dupa cum spunea un distins profesor al Teologiei argesene, Scoala si Familia ar trebui sa reintre în Biserica.

* [Guvernul Blair încurajeaza sexul oral la copii – aceasta idee fiind o parte a unui program prin care se doreste reducerea numarului de sarcini nedorite în rândul tinerilor ]

Conform unei reviste informative, „Educatia pentru sanatate în Scoala Româneasca” editata de M.E.C., „grupul tinta al Programului sunt elevii din învatamântul primar, gimnazial, profesional si de ucenici, liceal (inclusiv din învatamântul teologic si din institutiile din subordinea M.I. si M.ap.N.)”. Adica, asa cum se exprima un coleg, e vorba si de o lipsa totala de discernamânt…caci, conform Programului, si calugarii si calugaritele care învata în Seminarii trebuie sa stie câte ceva despre „normalitatea perversiunilor”…
Daca vom merge pe acelasi drum al mortii sufletesti, vom ajunge sa ne familiarizam cu pacatul, dar în asa fel încât vom considera ca promiscuitatea sexuala si credinta în Dumnezeu nu se exclud. De altfel, procesul acesta a început, se poate întâmpla sa fii banuit ca faci parte dintr-o secta daca vorbesti de castitate premaritala… Pacatul, si înca cel mare, strigator la cer, începe sa se împleteasca cu credinta crestina… „Îl iubesc pe Dumnezeu si El ma iubeste”, „Îl am pe Dumnezeu în inima” auzim uneori din gura unor desfrânati notorii …Aceasta este ispita cea mai grozava din câte exista si anume sa ajungi sa crezi ca esti bun crestin indiferent de viata pe care o duci, indiferent de fapte… Vom ajunge la o asa familiaritate cu raul, cu pacatul încât atasamentul fata de Biserica va fi pur formal, aflându-ne într-un permanent sperjur.
Ma întreb sincer daca autorii Programului „Educatia pentru sanatate în Scoala Româneasca” îsi mai amintesc când parintii le spuneau povesti la gura sobei din care au învatat ce e cinstea, dreptatea sau moralitatea…Stiu oare dânsii ce bâzdâganii faceti pe la Bucuresti? Le puteti spune acestor batrâni carunti sau nepotilor dumneavoastra ca homosexualitatea, sexul oral si anal sunt practici normale?
Un lucru e cert, cu ocazia Juramântului în fata primului ministru si a presedintelui tarii, un ministru al Guvernului României spune: „Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului român…” . Încheie spunând: „Asa sa-mi ajute Dumnezeu” si îsi face de obicei semnul Sfintei Cruci…
Amin zic, adica „Asa sa fie”!

Prof. Laurentiu Dumitru

Iata si ce se intampla prin SUA si Marea Britanie:

Medicul General al Statelor Unite este Joycelyn Elders, fosta directoare la Departamentul de Sanatate al statului Arkansas sub guvernatorul Bill Clinton. Ea solicita pentru copiii de gradinita si de scoala primara sa primeasca prezervative si sa fie instruiti cum sa si le aplice pentru a nu se infecta cu virusul SIDA, când au contact sexual. Ea subliniaza necesitatea ca fiecare copil de gradinita si de scoala primara sa fie îndoctrinat si educat pentru a avea o activitate sexuala cât mai bogata si „lipsita de pericol”. Subliniem, acestia sunt copii sub 7 ani si copii între 7 si 10 ani. Pe Joycelyn Elders a luat-o gura pe dinainte si-a declarat: „Trebuie sa predam copiilor despre avort din primii ani de scolarizare”; vazând expresia de pe fetele ascultatorilor, s-a corectat repede: „adica despre cum sa evite sarcinile”. „Copiii de trei ani sunt mai usor de educat decât cei de 18 ani”, a explicat ea, de aceea trebuie sa-i învatam cum sa-si puna prezervative de la vârsta de 3 ani. Dupa parerea ei, parintii sunt incapabili sa-si educe copiii de 3 ani, de aceea trebuie numiti în fiecare scoala „experti în reproducere” care sa împarta copiilor prezervativele la aceste „clinici speciale” scolare. Daca prezervativele nu feresc de sarcina, atunci fetita trebuie sa aiba un avort, zice Joycelyn Elders, dar parintii nu trebuie anuntati. In statul Arkansas exista deja 24 de astfel de „clinici speciale” si vreo 200 în restul tarii.

Când parintii copiilor din Arkansas au aflat ca la clinica copiii nu se duc când si-au scrântit piciorul, ci ca sa fie instruiti în metode de copulare si ca sa primeasca prezervative, iar în unele cazuri sa li se faca avorturi, au ridicat un val de proteste, si au refuzat sa iscaleasca formele legale; medicul general Joycelyn Elders si-a instruit subalternii sa procedeze la avorturi fara forme legale. Pentru cazuri în care prezervativele sunt refuzate de partenerii lor, fetitelor li se poate implanta un procedeu contraceptiv subcutanat numit Norplant, care costa $500 de fetita (natural, din banii contribuabililor). Aceste implante, zice Medicul General al Statelor Unite, Joycelyn Elders, trebuie facute si prostituatelor, care folosesc stupefiante, pentru ca astfel sa nu mai conceapa copii care vin pe lume gata drogati si sufera teribil din vina mamei lor. Dar Medicul General Joycelyn Elders n-are nici o obiectiune la stupefiante sau la promiscuitate ca atare. Zice ea: „Sper sa le putem da (prostituatelor) implanturi Norplant ca sa poate vinde activitatea lor sexuala, pentru ca sa-si cumpere stupefiantele, daca trebuie, dar fara sa aiba copii neplanificati”.

Dar la unele scoli s-au împartit copiilor de scoala prezervative care se rupeau imediat si aveau defecte de fabricatie, deci nu puteau feri copiii de infectii venerice; Joycelyn Elders a dat ordin sa fie totusi distribuite copiilor de parca ar fi fost perfecte, apoi si-a instruit subalternii sa nu avertizeze copiii ca prezervativele sunt defecte.

Prezervativele si educatia sexuala vor scadea numarul de fetite mici ramase gravide, zice Joycelyn Elders, justificând astfel costul exorbitant al „clinicilor ” ei sexuale în scoli. In realitate, numarul de fetite gravide a crescut exploziv de când a început în scoli educatia sexuala si împartirea de prezervative la copiii mici, pentru ca în orele de educatie sexuala, copiilor li se spune sa nu-si asculte parintii care vor sa-i împiedice de la placerile sexuale, la care sunt îndreptatiti de la cea mai frageda vârsta posibil. Educatia sexuala în scoli îndeamna întotdeauna copiii sa practice copulatia înainte ca ei sa aiba maturitatea emotionala care trebuie sa însoteasca acest act. In timp ce Joycelyn Elders era Directoarea Departamentului de Sanatate si-si aplica programul sexual în scolile din Arkansas, acel stat a cunoscut o crestere a numarului de fetite mici ramase însarcinate care a situat Arkansas pe locul doi în natiune în aceeasta privinta; o crestere de 130% în numarul de copii care au contactat sifilis, si o crestere de 150% în numarul de copii care au contactat virusul SIDA. Inainte ca Joycelyn Elders sa fie numita pe acel post, numarul de gravide din scoli si licee scazuse, in cinci ani consecutiv; ea sustine însa ca, fara programul ei de activitate sexuala la elevi, ar fi crescut si mai mult decât a crescut de fapt, de parca proliferarea copulatiei la copii între 3 si 18 ani este un lucru inevitabil, care trebuie sa se produca.

Guvernul Blair incurajeaza sexul oral la copii – guvernul englez incurajeaza adolescentii de 16 ani sa experimenteze sexul oral, aceasta idee fiind o parte a unui program prin care se doreste reducerea numarului de sarcini nedorite in randul tinerilor. Initiatorii declara ca se doreste descoperirea, de catre adolescenti, a unor „niveluri de intimitate”, cum ar fi sexul oral, in locul contactului propriu-zis. Acest experiment, care a fost initiat de Universitatea Exter, este coordonat de Departamentul de Sanatate si Educatie. In cadrul acestui departament, profesorii sunt initiati sa discute „puncte de oprire” pre-sex, cu tinerii. In prezent, peste zece mii de copii participa la aceste cursuri, ca parte a programului prin care se doreste reducerea drastica a ratei graviditatii, care este cea mai mare din vestul Europei. (Times)

Materiale furnizate de Fundatia Crestin Ortodoxa PRO-FILIIS

Educatia sexuală în scoli
de Bogdan Mateciuc

Ministerul Educatiei si-a afirmat recent intentia de a introduce în programa de învătământ pentru anul scolar 2003-2004 cursuri de educatie sexuală. Foarte probabil, aceste cursuri vor fi copiate după cele predate în tările „cu traditie”, ele urmând să producă astfel în rândul elevilor aceleasi rezultate ca în tările de unde au fost preluate. O scurtă privire asupra roadelor asa-numitei „educatii sexuale în scoli”, asa cum transpar ele din statisticile oficiale, ne va ajuta să abordăm această chiestiune cu mai multă responsabilitate.
În urmă cu peste 20 de ani scolile din Statele Unite începeau să uzurpe autoritatea părintilor si să predea o „educatie sexuală” liberă de valori morale, oferind chiar indicatii specifice despre folosirea contraceptivelor. Afirmând că părintii sunt incompetenti si că copiii au nevoie să fie informati despre cum să evite consecintele relatiilor sexuale (de exemplu, sarcinile nedorite si bolile cu transmitere sexuală), promotorii educatiei sexuale hedoniste au initiat ceva care nu avea nici o legătură cu adevărata educatie sexuală, creând de fapt o „conditionare sexuală”, adică o manipulare si o îndoctrinare. Programele erau predate initial în ultimii ani de liceu, dar au fost apoi extinse si la clasele mai mici, ajungând până la grădinită. Au avut nevoie de doisprezece ani de îndoctrinare sistematică pentru a-i infecta pe copii si pe adolescenti cu o conceptie hedonistă despre viată si pentru a le schimba atitudinea si valorile crestine cu unele neo-păgâne, pe scurt, pentru a-i îndoctrina cu un umanism ateist. Asa cum arăta Randy Engel, expert în educatie sexuală, în cartea ei Educatia sexuală: Ultima Molimă (Sex Education: The Final Plague), acest sprijin pentru educatia sexuală îsi are rădăcinile în miscarea împotriva vietii si în malthusianismul sfârsitului de secol 19, propagate în secolul 20 de Margaret Sanger, fondatoarea organizatiei Planned Parenthood („Familii planificate”). Această organizatie este azi foarte activă în scolile din SUA si este afiliatul nord-american al IPPF (International Planned Parenthood Federation – Federatia Internatională a Familiilor Planificate), care are reprezentante în aproape toate tările lumii.
În realitate, programele de educatie sexuală hedoniste sunt folosite în multe scoli din lume pentru a schimba valorile si atitudinile copiilor prin asa-numita „clarificare a valorilor”. În mod înselător, aceste programe sunt numite „crestere si dezvoltare umană”, „viata de familie”, „populatie si dezvoltare”, „educarea populatiei”, toate toate fiind înrudite întrucât provin din aceeasi sursă – IPPF (Federatia Internatională a Familiilor Planificate) si afiliatii ei, UNESCO (prin al său CRESALC) si de la alte institutii care promovează controlul nasterilor. Prin intermediul acestei îndoctrinări sexuale, ei îi învată pe copii si pe adolescenti:
1. O nouă definitie a familiei si a rolului bărbatului si al femeii, potrivit miscărilor de homosexuali si feministe.
2. O etică depinzând de situatie, adică un relativism moral, exprimat mai popular prin lozinca „fă ce vrei, atât timp cât nu deranjezi pe nimeni”.
3. O conceptie hedonistă despre sexualitate.
4. O mentalitate anti-copii.
În aceste programe, ei prezintă băieti si fete dezbrăcati si activităti sexuale de orice fel (inclusiv aberante – sodomie, zoofilie, prostitutie, onanie, etc.). Astfel, ei trezesc în copii impulsurile sexuale si le distrug cumpătarea si inocenta. La toate acestea se adaugă indicatiile despre folosirea diferitelor metode contraceptive, inclusiv indicatii despre avort, acestea fiind prezentate ca „responsabilitate sexuală”, în scopul desensibilizării lor în ceea ce priveste natura intimă si sacralitatea sexualitătii. Asta se petrece în scolile din Statele Unite de peste douăzeci de ani, cu rezultate dezastruoase. De exemplu, în 1970, înainte de începerea educatiei sexuale în scoli, numai o treime dintre adolescentele însărcinate erau singure; astăzi sunt singure două treimi. În acest sens, congresmanul William Dannemeyer scrie în cartea lui Umbră pe pământ că există o relatie directă între sumele cheltuite de fiecare stat al SUA cu educatia sexuală din scoli si rata sarcinilor nedorite în rândul adolescentilor. Statele care cheltuie cele mai mici sume cu educatia sexuală au si cele mai reduse statistici privind cazurile de sarcină.
Promotorii contraceptivelor pentru minori pretind că acestea ajută la reducerea cazurilor de sarcină la adolescenti. Totusi, un studiu privind tinerele singure, cu vârste între 15 si 19 ani si care au întretinut relatii sexuale, arată că odată cu cresterea activitătii sexuale creste si posibilitatea de sarcină, desi ele folosesc în mod constant contraceptive. Ineficienta majoritătii contraceptivelor (în special la tineri) este principala cauză a acestui fenomen si, cu cât e mai mare numărul de tineri care folosesc contraceptive, cu atât e mai mare si numărul „accidentelor”, ceea ce duce la si mai multe avorturi. O treime din numărul total de avorturi care au loc anual în S.U.A. (aproximativ 1,5 milioane) au loc la tinere sub 18 ani. În ultimii 30 de ani au fost omorâti prin avort 35 de milioane de americani, adică o dată si jumătate populatia României.
Expertul în probleme ale populatiei, Jacqueline Kasun, autoarea cărtii „Războiul împotriva populatiei”, a studiat informatiile furnizate chiar de organizatia Planned Parenthood si a ajuns la următoarea concluzie: „Statele Unite, care oferă acces la programe de controlul nasterii finantate de guvern, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină în rândul adolescentelor – nasteri si avorturi”. Kasun arată că Statul California, care oferă minorilor contraceptive si întreruperi de sarcină fără consimtământul părintilor si care alocă mai multi bani decât oricare alt stat al SUA pentru contraceptive, înregistrează cele mai multe avorturi la adolescente si locul doi la cazurile de sarcină la adolescente.
Pentru a combate problema sarcinilor la adolescente, există clinici de stat în SUA (inclusiv în multe scoli) care oferă minorilor consultatii privind controlul nasterilor si chiar contraceptive gratuite, fără consimtământul sau cunostinta părintilor. Foarte multe scoli din SUA continuă să implementeze programe de educatie sexuală care includ instructiuni despre folosirea contraceptivelor, vizând copii tot mai tineri, în ciuda faptului că toată lumea stie că aceasta e un adevărat dezastru.
Cei care continuă să promoveze aceste programe pretind că, oferind copiilor si adolescentilor instructiuni detaliate despre actul sexual si despre cum pot fi evitate consecintele acestuia, ei îi învată pe tineri să nu întretină relatii sexuale (?!). E ca si cum ai spune că îi poti învăta pe tineri în detaliu cum se folosesc toate drogurile, le explici senzatiile plăcute generate de acestea, îi înveti cum să le folosească pentru a evita consecintele negative si după aceea speri că ei nu le vor folosi. Dr. Louise Tyrer de la filiala Planned Parenthood din New York recunoaste că mai mult de două treimi dintre avorturile care au loc anual în SUA sunt un rezultat al ineficientiei contraceptivelor. Desigur, pe măsură ce ei vor continua să promoveze contraceptivele si să le pună la dispozitia tinerilor, va exista si mai multă promiscuitate, în special dacă se oferă si întreruperi de sarcină fără stirea părintilor, asta în caz de esec al contraceptivelor folosite.
Chiar Planned Parenthood, ale cărei materiale „educationale” există în multe scoli din lume, recunoaste într-o revistă proprie că „desi tot mai multi tineri folosesc contraceptive si cu o mai mare persistentă ca mai înainte, totusi numărul de sarcini în afara căsătoriei continuă să crească.”
Profesorul Kingsley Davis, membru al consiliului de administratie al organizatiei pro-contraceptie si pro-avort „Zero Population Growth” (Zero cresterea populatiei) a declarat: „Ironia e că cresterea numărului de nasteri nelegitime a avut loc exact atunci când utilizarea contraceptivelor era considerată mai respectabilă si mai generalizată”.
Nu este deci surprinzător că aceste programe hedoniste de educatie sexuală (care includ instructiuni despre utilizarea contraceptivelor) sunt departe de orice valoare morală, distrug castitatea si modestia copiilor nostri si îi incită să întretină relatii sexuale premaritale. Acesta este motivul pentru care în SUA în fiecare an un milion de adolescente rămân însărcinate si 2,5 milioane de adolescenti contractează boli cu transmitere sexuală (BTS), care au ca rezultat sterilitatea si chiar decesul.
Recent, filiala locală a Planned Parenthood din Statul Massachusetts a initiat o campanie de presiuni pentru a determina Consiliul Educational al Statului să includă „educatia sexuală” ca obiect obligatoriu de studiu în programa analitică. Practic, Planned Parenthood a solicitat ca educatia sexuală să fie obligatorie în toate scolile de stat din Massachusetts.
Desi programele analitice individuale pot diferi de la o regiune la alta, „educatia sexuală generală” include instructiuni despre prezervative si utilizarea lor, dispozitive si medicamente contraceptive, medicamente care induc avortul, avort si homosexualitate. Aceste programe pot eventual mentiona si cuvântul „abstinentă”, însă doar pentru a discredita conceptul. Abstinenta nu este nicidecum recomandată ca standard al compotamentului sexual uman.
Desi Consiliul Educational din Massachusetts a respins solicitările Planned Parenthood, aceasta nu a adus si închiderea cazului. După ce a esuat cu presiunile la nivel de stat, Planned Parenthood intentionează să-si concentreze acum eforturile la nivel local, făcând presiuni asupra comitetelor scolare.
De unde obsesia aceasta a PP pentru programe obligatorii de educatie sexuală? Să aruncăm o privire asupra componentei financiare a afacerii: în 1997-1998, membrii Planned Parenthood au beneficiat de un contract de 15.224 dolari pentru „instruirea” profesorilor din Boston în ale educatiei sexuale. Un raport intern al Planned Parenthood, ajuns în posesia unei organizatii crestine, arată că „educatia joacă un rol direct în crearea de clienti pentru clinicile de planificare familială ale PP filiala Massachusetts”, asigurând astfel „stabilitatea financiară a acesteia.”
Statisticile actuale demonstrează esecul total al acestor programe, nu numai în Statele Unite, ci în lumea întreagă, în ceea ce priveste reducerea cazurilor de sarcină sau a numărului de adolescenti activi sexual. În ultimii 20 de ani activitatea sexuală premaritală aproape s-a dublat la adolescentii din SUA (The Miami Herald, 5 ianuarie 1991). Statele Unite, tara cu cele mai multe contraceptive, inclusiv pentru minori si fără acordul părintilor, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină la adolescente din lumea industrializată (International Dateline, septembrie 1991).
O altă tară industrializată în care educatia sexuală a esuat este Suedia, locul de nastere al „revolutiei sexuale”. Mai întâi au fost introduse cursurile de educatie sexuală în scoli (între 1938 si 1988 – 51 de ani de educatie sexuală). Apoi a fost legalizată contraceptia, homosexualitatea si avortul. În 1955, din cauza numărului foarte mare de adolescente însărcinate si boli venerice, educatia sexuală a devenit obligatorie, în 1975 guvernul oferind gratuit întreruperi de sarcină până în săptămâna a 18-a, indiferent de motiv. În lumina (întunericul?) acestei situatii, un raport guvernamental din 1985 sublinia preocuparea si dezamăgirea autoritătilor privind liberalizarea sexuală din ultimii ani. Suedia a început să dea înapoi, asa cum vor trebui să facă si celelalte tări mai devreme sau mai târziu.
E trist că aceste greseli s-au răspândit si în tările mai putin dezvoltate si vin acum si în România, prin intermediul organizatiilor care promovează controlul nasterilor.
Nu putem vorbi de educatie sexuală în scoli fără a mentiona organizatiile anti-viată si anti-crestine (gen Planned Parenthood) care promovează contraceptia si avortul, inclusiv pentru minori fără cunostinta sau acordul părintilor. Planned Parenthood a reusit să-si introducă materialele „educationale” în multe scoli din întreaga lume. Filosofia lor hedonistă si materialistă stă la baza majoritătii cursurilor de educatie sexuală predate în scoli. În plus, aceste cursuri au fost copiate de UNESCO, ale cărei programe sunt eufemistic denumite „educarea populatiei” si au aceeasi filosofie ca Planned Parenthood.
Credinciosi fondatoarei lor, Margaret Sanger, Planned Parenthood si afiliatii lor din toate tările continuă să răspândească azi aceeasi filosofie hedonistă si materialistă bazată pe umanismul ateist si relativism moral. Conform Planned Parenthood (PP), nu există valori absolute cum ar fi Cele 10 Porunci. PP le spune copiilor că sexualitatea nu implică deloc aspecte morale bune sau rele, ei trebuind pur si simplu să exploreze toate aspectele si să tragă singuri concluziile după aceea, chiar dacă acestea diferă de principiile morale pe care le-au învătat de la părinti. PP a definit familia ca fiind relatia care există între doi oameni care trăiesc împreună, definitie care asează relatiile homosexuale pe acelasi nivel cu căsătoria. În ghidul lor de educatie sexuală, Planned Parenthood afirmă că valorile sunt principii si credinte pe care ni le creăm singuri si care se schimbă cu timpul, important fiind ca fiecare să decidă pentru sine care-i sunt valorile, indiferent de ce spun altii. Mesajul pe care îl transmite această organizatie cursantilor de la orele de educatie sexuală este acela că fiecare persoană are dreptul să întretină relatii sexuale cu oricine si că partenerul depinde numai de preferintele sexuale ale persoanei în cauză.
Planned Parenthood îi învată pe minori că normele si considerentele morale au prea putin de-a face cu sexualitatea. A le vorbi tinerilor despre sexualitate si contraceptive fără a le vorbi si despre morală înseamnă a-i face să-si piardă bunul simt si să vadă avortul ca o solutie în caz de esec al contraceptiei.
Nu sunt împotriva faptului că tinerii trebuie să aibă informatii despre relatiile sexuale, dar ceea ce se predă actualmente în scolile din Occident NU ESTE educatie sexuală. Atât timp cât orice valori morale si de bun-simt sunt date la o parte, rezultatul este o degringoladă sexuală fără limite, iar statisticile vorbesc de la sine.
Mentalitatea libertină despre relatiile sexuale prinde tot mai mult teren si în România. Este la modă a eticheta castitatea si cumpătarea drept „principii învechite, de pe vremea bunicii.” În ceea ce priveste credinta, „eu am credinta mea, în inimă”, dar Dumnezeul „din inimă” e atât de mic si de bine pitit, încât nici nu se mai vede.
Ce principii au avut însă bunica si bunicul? Ce viată au putut trăit ei, având asemenea principii ca bază?
Tuturor ne place să citim prin reviste relatări despre bătrânei care s-au căsătorit la 20, respectiv 18 ani, si care trăiesc si acum fericiti în nu-stiu-ce sat, având 80-90 de ani. Copiii si nepotii vin mereu la ei de Crăciun, iar ei sunt multumiti că au trecut cu bine peste greutătile vietii.
Am vrea si noi să avem o căsnicie fericită ca a lor. Pe de altă parte, nu vrem să avem parte de povesti de genul celor citite în revistele „Povesti adevărate” sau „Povestea mea”. Asa ceva e un vis urât pentru oricine.
Cei doi bătrânei au avut o viată fericită tocmai pentru că s-au bazat pe acele principii considerate de noi azi ca „învechite”. Tinerii de azi ar vrea si libertinaj sexual, si fericire la maturitate si batrânete. Ori, asa ceva nu se poate. Cum îti asterni la tinerete, asa dormi la maturitate.
Relatiile sexuale începute la vârste fragede, în afara căsătoriei, fac ca la momentul căsătoriei cei doi să nu mai aibă nimic intim de oferit unul altuia si nici acel sentiment al unicitătii căsniciei lor. „Ce fac cu tine am mai făcut si cu alta/altul.” Rezultatul e un plictis fatal si, în final, divortul si permanenta goană după ceva nou.
Blazarea multor tineri din ziua de azi se datorează libertinajului practicat în toate aspectele vietii, libertinaj propovăduit si de asa-zisa „educatie sexuală”. La 20 de ani ei sunt deja plictisiti de viată, caută senzatii noi în droguri, alcool si experiente sexuale aberante si, după ce totul devine „fumat”, sunt internati pentru boli psihice sau se sinucid.
Dumnezeu nu se lasă batjocorit: libertinajul practicat de om se întoarce împotriva lui. Dacă nu crezi în Dumnezeu nu înseamnă că El nu există. Negarea realitătii nu duce la anularea ei. Dumnezeu e tot acolo, iar libertinajul sexual e un continuu afront la adresa Lui. Mai devreme sau mai târziu cei care se conduc după principii „moderne” ajung fată în fată cu Dumnezeu si cu consecintele faptelor lor.
Dar ce e modern în a avea relatii sexuale la 15 ani sau a trăi împreună fără a fi căsătorit? Acestea sunt lucruri vechi de când lumea. Modern si nou e cu adevărat a NU face ce face lumea de când se stie, iar Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos – a venit tocmai pentru a ne arăta un nou mod de viată.

Avem posibilitatea să prevenim efectele negative ale „educatiei sexuale” din scoli de care se „bucură” statele cu traditie în domeniu. Dacă sunteti împotriva introducerii „educatiei sexuale” în scoli, scrieti-le:

Presedintele României
Guvernul României
Ministerul Educatiei si Cercetării
Departamentul pentru Analiză Institutională si Socială (din cadrul Guvernului)

În fond, e vorba de viata noastră si a copiilor nostri.

Bogdan Mateciuc

 

 

Read Full Post »