Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cuvant din întelepciunea lui Dumnezeu catre tineri – Arhim. Mina Dobzeu’ Category



Interviu cu arhimandritul Mina Dobzeu de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” Huşi.

– Părinte Mina, cum vedeţi dumneavoastră acum, În 1999, feţele antihristului?

– Una din feţele antihristului a căzut prin focul pe care îl pregătea pentru omenire. Uniunea Sovietică, vreme de mai bine de 40 de ani, a construit armament atomic, rachete, avioane şi submarine. Dar acum a venit mizeria şi sărăcia peste popoarele sovietice, imperiul s-a dezmembrat şi ateii bolşevici, car erau principalii susţinători ai lui antihrist, au intrat sub povara focului pe care îl pregăteau pentru alţii. Puterea comunistă s-a spulberat peste noapte, ca şi cum nu ar fi fost. Astfel s-a arătat voia lui Dumnezeu, care îi iubeşte pe creştini şi nu i-a lăsat la nesfârşit sub talpa ateilor.

– Antihristul are multe măşti. Puteţi indica o faţă mai nouă decât comunismul, a spiritului care se manifestă Împotriva lui Hristos?

– Acum a apărut o formă nouă de ateism, sub numele de New Age. Aceasta include mai multe direcţii: magia, spiritismul, parapsihologia, paranormalul, satanismul, yoghinismul, bioenergia. Unele au existat în lumea păgână şi sunt reactivate acum pe scară largă. Altele se bizuie pe descoperiri noi. Ei susţin ideea că s-a încheiat epoca peştelui şi vine aceea a vărsătorului de ape, deci era  creştinismului e gata şi vine Era Nouă, aceea pe care o propovăduiesc ei sb forma sincretismului rezultat din talmeş-balmeşul enumerat mai sus. Este calea prin care se formează o conştiiţă largă, anulând deosebirile dintre bine şi rău, dintre noral şi imoral. Pentru ei există numai raţiunea, raţiunea şi raţiunea, de trei ori, închipuind omul drept centru al univrsului. EI insistă ca paranormalul să fie considerat o ştiintă, ba chiar e ridicat la rang de religie. Antihristul din trecut, comunismul, se impunea forţat, prin constrângere. Aceată formă nouă a antihristului se impune prin vraji, prin seducerea omului, prin înşelăciunea difuzata în numeroase publicaţii şi posturi de televiziune. Pe tineri şi pe oamenii care se lasă amăgiţi de senzaţionalul cu continut New Age din toată mass-media îi sfătuim să fie atenţe, să se întoarcă la credinţa în care au fost botezaţi, sa cunoască învăţătura sfântă, să se întoarcă la Dumnezu, să nu se lase înşelaţi. Această învăţătură ateistă a paranormalului este de natură diabolică şi va căde: prin sabia cuvântului lui Dumnezeu. Va fi o confruntare între Evanghelia dreaptă şi aceea falsificată de sectari şi de aceşti magicieni şi ei se vor prăbuşi, aşa cum a cazut şi comunismul. Însă deocamdată n-au ajuns la apogeu ca atunci când le va da Dumnezeu o lovitură să fie definitivă, Acestea sunt lucruri care se desfăşoară în timp, cata vreme îi îngăduie Dumnezeu.

– Dar mai întâ se va face unitatea statelor şi după aceea unitatea religilori …

– Există în planl lui Dumnezeu acest lucru, ca să fie „pământ nou şi cer nou”, adică o lume în care să predomine dreptatea. Planurile oamenilor sunt multiple, dar Dumnezeu le dejoacă proiectele lor: „orice sfat veţi sfătui risipi-I-va Domul, că iarăşi de vei putea, iarăşi vei fi biruit, căci cu noi este Dumnezeu.” De se va afirma păgânismul la putere iar va fi biruit de puterea lui Dumnezeu.

– Ce alte lucrări antihristice aţi mai depistat dumneavoastră în societatea contemporană?

– O lucrare satanică este masoneria, alta este Martorii lui Iehova. Aceasta din urmă este proiectată tot de iudei, ca să facă o religie universală fară Hristos. Practic, multe voieşte omul, multe proiectează, dar vor cădea toate la vremea cuvenită, pentru că Domnul împărăţeşte peste toate. Mai tineti minte că, în perioada păgânismului comunist, s-a arătat pe cer semnul Fiului omului. Ce înseamnă aceasta? Că spiritualitatea creştină a fost răstignită? La răsărit soarele s-a întunecat ca şi cum ar fi fost acoperită cu un sac. Luând geografic expresia, rezultă că soarele Hristos a fost întunecat în partea de răsărit a pământului. Luna în sânge s-a prefăcut, adică generaţia aceasta a pierit însângerată, Stelele din cer au căzut, ceea ce înseamnă că ierarhii bisericii, în special în Rusia, au fost exterminaţi, bisericile au fost închise, rnânăstirile pustiite, s-a scos învăţărnântul religios din şcoală, mulţi preoţi călugări au ajuns în închisoare, chiar şi mirenii au suferit pentru credinţa lor. Asta fiindcă au purtat pecetea lui antihrist pe frunte sau pe mâna dreaptă.

– Ce era pecetea lui Antihrist, părinte?

– Pecetea lui antihrist vizează mintea şi lucrarea. Pe frunte înseamnă să accepţi ideologia lor, adică să fii robit cu mintea şi pe mână înseamnă să lucrezi conform acestei ideologii. Întâi cu mintea şi apoi cu mâna comuniştii nu au mai făcut cruce şi au interzis crucea. Au făcut, cum se zice la Scripturi, „icoana fiarei celei dintâi”, adică au construit un imperiu asemenea celui roman care era prigonit creştinismul.

– Atunci cum explicaţi cifra 666, care se pune pe frunte sau pe mână? Că iată am auzit că în America erau deja anul trecut 7000 de inşi care purtau pe mână un cip, sub piele, cu cifra 666 …

– Aceia sunt satanişti, nu putem generaliza. Implanturile acestea ţin de progresul ştiinţei. Cifra 666 se explică astfel: omul are un al şaselea simţ, care este raţiunea. Revelaţia Vechiului Testament este cifra şapte. Revelaţia Noului Testament este cifra opt, Legea Harului. Nouă reprezintă ierarhi cerească, cele nouă cete. Zece este divinitatea. Când a venit comunismul la putere, nu a rămas la cifra opt, adică la Hristos, nici la cifra şapte, la revelaţia Vechiului Testament, ci a coborât la cifra şase, care este a raţiunii omului, adică a păgânismului. Nu au coborât nici mai jos, la cele cinci simţuri, nici nu au urcat. Comuniştii s-au fixat stabil în şase, adică raţiune, raţiune, raţiune sau 666. Au repetat, asemănător cu creştinii care spun de trei ori Amin, Amin, Amin.

– A dispărut comunismul. Înseamnă că a dispărut şi 666, raţiune, raţiune, raţiune, promovat de ei? Nu cumva ateismul se perpetuează şi vine din altă parte acum?

– Am mai spus că New Age a preluat ştafeta atee, dar nu se mulţumeşte numai cu raţiunea, ci reinvie formele magice ale păgânismului. Este tot lucrarea satanei, într-o formă puţin diferită.

– Părintele Ioanichie Bălan de la Sihăstria Neamţ ne-a tâlcuit într-un interviu că primul 6 este indoiala în credinţă, al doilea 6 desfrâul generalizat şi al treilea 6 violenţa, sunt trei direcţii de acţiune, provenite din Vest,  care prăbuşesc lumea în păcat şi o despart de Dumnezeu.

– Raţiune, raţiune, raţiune nu are nimic de a face cu revelaţia divină. Ţine de ştiinţa pozitivă şi e deformată prin promovarea magiei actuale. Nu trebuie să ne îngrijoreze emfaza unor mari guru care se cred protectorii lumii, prin invocarea spiritelor. Acelea sunt spiritele rele. Noi invocăm puterea care guvernează, care binecuvântează şi care pedepseşte. Ştiinţa e dar de la Dumnezeu, dar dacă omul o foloseşte în scopuri rele, tot omul trage consecinţele.

– Ce părere aveţi despre proiectatul control asupra omului prin intermediul calculatoarelor şi sateliţilor? Printr-un cip implantat în mâna oricarui individ va putea fi controlat de la distanţă orice ar face …

– Când Dumnezeu a zis omului: „Stăpâniţi pământul!” a avut în vedere ştiinţa care este un dar divin. Depinde de om cum o foloseşte, în bine sau în rău. Fiţi convins însă că orice ar inventa omul, dacă este folosit împotriva voinţei lui Dumnezeu, împotriva firescului, impotriva binelui, va fi răsturnat cu puterea celui Preaînalt, Nimic nu poţi să stăpâneşti fără voia lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne îngrozească vraja cu care vin ei acum spre noi. Comunismul ne persecuta, ne constrângea să facem ce nu vrem.

– Aveţi dreptate, acum se duc oamenii de bunăvoie la noua formă de ateism …

– Îi înşeală cu uşurinţă pe cei lipsiţi de educaţie religioasă, că nu s-a făcut jumătate de secol aşa ceva, îi înşeală cu bunuri materiale, apoi pe naivii care aleargă după senzaţional. Oamenii sunt derutaţi întrucât Dumnezeu îngăduie multe, să se ispitească, să se scufunde în întuneric pentru a avea de unde se întoarce. Dar să nu uităm că Hristos este puterea şi că El hotărăşte toate, că în mâna Lui se află totul. Ceea ce fac magii de la New Age e praf şi pulbere în faţa lui Dumnezeu.

Anunțuri

Read Full Post »

Biserica-mamă şi, în general, societatea românească, în ultima vreme sunt tot mai alarmate de ofensiva cultelor neoprotestante strânse în „Alianţa Evanghelică din România”, al cărei scop este de a rupe un număr cât mai mare din credincioşii Bisericii Ortodoxe.

E o realitate că Biserica creştină e divizată. Există Bisericile Ortodoxă, Catolică şi Protestantă.

În contextul actual, Biserica Ortodoxă este chemată mai mult ca oricând să scoată în evidenţă „valorile mântuitoare ale Ortodoxiei”, care sunt concepute în Biserica unică ce a umblat şi umblă în unitate cu Duhul Sfânt. Ea este chemată astăzi să facă publice aceste valori ale ei, care îşi găsesc aplicarea practică şi eficientă în Crucea Domnului asumată ca mod de existenţă de către fiecare mădular al Bisericii. În Sfânta Cruce se ascunde sensul adânc al teologiei creştine, aspectul subiectiv al mântuirii noastre.

Simplu. Tu eşti o viţă în via lui Dumnezeu, sădită după concepţia Bisericii Ortodoxe de Dumnezeu prin Iisus Hristos Mântuitorul. Îngrijirea însă o ai prin Apostoli şi urmaşii lor, adică prin preoţia sacramentală. Aceasta, ca pe o viţă-de-vie, periodic, te curăţă şi te ridică pe arac şi te întinde pe verticală şi pe orizontală, ca să aduci rod.

Aceasta nu înseamnă că membrii Bisericii, mlădiţele, viţele sunt absolut pasive, acţionându-se doar din afară  asupra lor. În cadrul preoţiei universale şi al apostolatului laicilor, membrii Bisericii, credincioşii, ca mădulare vii în Trupul lui Hristos, au un larg câmp de acţiune .. La înmulţirea pâinilor, Sfinţii’ Apostoli primeau pâinile şi peştii din mâinile Mântuitorului şi le dădeau altora, iar aceştia, la rându! lor, la alţii, în aşa fel, încât fiecare se făcea un purtător de hrană cerească, de Iisus Hristos.

A accepta acest mod de viaţă în Biserica lui Hristos, înseamnă a te lepăda de sine, a lua crucea ei şi a-i urma Lui. Astfel eşti răstignit împreună cu El, desprins de lumea păcatului şi intrat cu El în zona cerului.

Să ne silim să rămânem mereu în cerescul plai, trăind în legătura păcii şi a dragostei cu toţi cei din jurul nostru. Să păzim şi să trăim poruncile dumnezeieşti.

Să priveghem cu post şi rugăciune însoţite de faptele mii ei creştine. Să ne învrednicim prin împărtăşirea cu Domnul Iisus Hristos, să ajungem la purificarea noastră printr-o mai deasă spovedanie şi împărtăşire cu Trupul şi Sângele Său. Acesta ne este antidotul spre întărire, spre luminarea minţii şi a conştiinţei, spre îmblânzirea inimii şi împărtăşirea cu Sfântul Duh, astfel devenim trup din Trupul lui Hristos, dobândind simţămintele Curate ale lui Hristos.

Credincioşii protestanţi şi neoprotestanţi resping cultul Sfintei Cruci. Prin aceasta, ei resping mântuirea lucrată pe plan orizontal în Biserică, prin preoţia special împuternicită de Domnul (preoţia sacramentală) prin cuvintele: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Impărăţiei lui Dumnezeu” (Marcu 4, II). „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate … ” (Ioan 20, 23); „Ori câte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer” (Matei: 18, 18).

Cei ce au credinţi străine, respingând preoţia sacramentală, resping cele şapte Sfinte Taine, deci şi Sfânta Împărtăşanie. Iar unde nu este Sfânta Împărtăşanie nu este nici Hristos in toată strălucirea Lui, ci – vorba marelui Eminescu – „ziua scade, noaptea creşte / Şi frunzişul  se răreşte”.

Dar noi, creştinii ortodocşi, să avem încredere şi să ne înarmăm cu aceste mijloace duhovniceşti, ostăşeşti, precum ni se spune chiar de la Taina Sfântului Botez, pe care sfânta noastră Biserică ni le pune la dispoziţie spre mântuirea noastră şi a semenilor noştri. Amin.



Read Full Post »

Omul, creatură a lui Dumnezeu, are manifestări culturale, artistice, morale şi religioase, însuşiri ereditare, pe care le cultivă deopotrivă şi îşi face din ele o preocupare plăcută, care-i aduce progres şi împlinire, care îi oferă satisfacţie şi îl înnobilează.

Una dintre manifestările lui religioase este mersul la biserică.
De ce mergem la biserică?

1. Pentru că suntem membri ai unei confesiuni de credinţă, ai Bisericii Ortodoxe, care are un statut întemeiat pe principiile de bază ce se desprind din izvoarele credinţei: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, în care avem norme de credinţă care includ şi participarea la cultul divin în duminici şi sărbători, cum zice unul dintre psalmi:

„Întru sărbători Te voi binecuvânta Doamne” (Psalmi 25, 12).

2. Domnul Iisus mergea la templu şi în sinagogi unde se citea din Lege, din Psalmi şi din Profeţi, din care învăţau toţi să cunoască Legea Domnului, mântuitoare.

3. Mergem şi noi creştinii la biserică pentru că e poruncă bisericească. „Să ascultăm cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare”.

4. Mergem la biserică pentru a participa la rugăciunile publice şi pentru a învăţa din Legea Domnului în care suntem botezaţi şi în care avem nădejdea mântuirii. Pentru că, prin credinţă, suntem mântuiţi, dar nu prin orice credinţă, ci prin credinţa ce ne învaţă Biserica Ortodoxă.

5. Mergem la biserică pentru a alcătui ceată duhovnicească şi să lăudăm pe Dumnezeu în adunări ca îngerii în ceruri, deoarece Dumnezeu ne-a primit şi pe noi, pământenii, ca şi noi să slujim Domnului cu frică şi cu cutremur.

6. Mergem la biserică în duminici şi sărbători pentru sfinţirea vieţii noastre prin Sfintele Taine. Biserica este locul unde se oficiază în special Sfânta Liturghie, care este jertfă de taină cu valoare infinită, ce însoţeşte şi împlineşte rugi le noastre. Domnul fericeşte pe cei ce iubesc casa Domnului. „Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda” (Psalm 83, 5),

7. Mersul la biserică are şi implicaţii sociale pozitive.

„De ce vom face gesturile hieratice ale religiei în care întâmplător ne-am născut? Pentru că, deşi individuale, au . intenţionalitate socială, sunt gesturi colective exprimate individual. Şi de ce sunt izbăvitoare? Pentru că dau omului conştiinţa valorii sale proprii, subsumând-o fluxului istoric. Şi sunt absolut necesare fiindcă sunt modul exterior prin care ne afirmăm bunele relaţii cu Dumnezeu, Dumnezeu fiind personificarea părţii superioare a fiinţei noastre, şi a elitei sociale. Gesturile hieratice exprimă aşadar ce este mai presus de brâu în noi, suntem izvor de onorabilitate. La templu cu noi. Şi nu discret, nu modest, ci ostentativ!”l.

I Citat din Jurnalu! Fericirii, Nicolae Steinhardt, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1997, p:229. 19

Read Full Post »

Decăderea morală a societăţii umane şi, în special, a tinerei generaţii (ca urmare a educaţiei ateiste) necesită o activitate dinamică, a clerului Bisericii Creştine, pentru a readuce pe cei înstrăinaţi la viaţa de evlavie creştină, la spiritualitatea vieţii creştine, la Biserica în care au fost botezaţi.

A căzut puterea întunericului ateu panslavist lucrare de constrângere diabolic dirijată prin satanizarea colectivă a societăţii umane – lăsând urmări grave ce nu pot fi vindecate uşor.

Un edificiu, o biserică rămasă în ruină, după tehnica „avansată” a epocii, în scurt timp se poate reconstrui, pe când cu omul şi cu sufletul uman nu aşa stau lucrurile, ci trebuie ani de zile ca să-i aduci acea însănătoşire sufletească,

Ieşit de sub influenţa falsului adevăr (lumea fiind realitate unică după ei) prin căderea lui Antihrist, omul, în nedumerirea lui, încă îşi amână revenirea şi însănătoşirea prin recunoaşterea faptului că ultimul ADEVĂR nu este lumea materială, ci este Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorullumii, la Care trebuie să revină.

Însă păcatul este că în zilele noastre există tineri ce se complac în desfrâul trupesc şi spiritual şi cad pradă unui alt val de ateism, şi acum neştiinţific, nefiresc şi abject, pe care îl materializează New Age-ul. Aceştia nu vin la Hristos, Spiritul Suprem, ci umblă după senzaţional.

Diverse reviste şi alte publicaţii răspândesc tot felul de practici magice, ca: spiritism, hipnoză, bioenergie, parapsihologie, satanismul cu dansurile şi muzica rock, practici yoghine. Nefiind bine călăuziţi, unii tineri cad pradă amăgirilor de tot felul, îndeosebi invaziilor religiilor şi curentelor orientale, amestecând ideologiile şi pervertindu-Ie, spre pierzarea sufletelor lor. De la o formă de păgânism ateist trec la o altă formă de păgânism, pe o cale a lumii înapoiate, a superstiţiilor, a magiei de tot felul, aşa-zisa înţelepciune asiatică, numai la Hristos nu vin, la înţelepciunea cea dumnezeiască.

Hristos însă n-are nevoie să fie completat de Buddha, Brahma sau alte religii de provenienţă păgână. Hristos este Logosul întruchipat, este plinătatea Adevărului. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, … ” – zice Mântuitorul „Cei ce au fost înainte de Mine au fost furi şi tâlharl”,

Hristos este ultimul Adevăr, care vine de la Tatăl.

„Eu şi Tatăl Una suntem”. Hristos este Cuvântul, Înţelepciunea Tatălui venit în lume prin Întrupare. „Pe Acesta să-L ascultaţi” – zice Domnul Dumnezeu, Care Sa arătat nouă.

Să revenim la înţelepciunea dumnezeiască, la izvoarele înţelepciunii dumnezeieşti. Izvorul ei, precum spune şi Iov … este Dumnezeu şi e mai scumpă decât aurul şi argintul.

Înţelepciunea dumnezeiască o găsim în Sfintele Scripturi. Avem patru cărţi ale Vechiului Testament în care se aduce multă laudă înţelepciunii: 1. Proverbele lui Solomon; 2. Ecclesiastul; 3. Înţelepciu-nea lui Solomon; 4. Înţelepciunea lui Isus Sirah.

Veniţi să ne învăţăm şi să cunoaştem Legea Domnului în care suntem botezaţi şi să nu umblăm după un alt botez.

Veniţi la Spiritul Suprem – Dumnezeu -, la Cel de la Care avem toate darurile cele bune; deoarece toată darea cea bună este de sus, de la Părintele luminilor. El ne împărtăşeşte toate darurile pe care le cunoaştem din Sfintele Scripturi.

Aceste Daruri ale Sfântului Duh le găsim la prorocul Isaia (Il, 2) şi sunt în număr de şapte: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, cunoaşterea, evlavia, bărbăţia şi frica de Dumnezeu.

Între cele şapte daruri ale Sfântului Duh, evlavia primează în mântuire. Evlavia este trăirea practică, izvorâtă din afecţiunea inimii, care ne mână la realizarea vieţii neprihănite.

Cuvântul evlavie înseamnă religiozitate profundă, exteriorizată printr-o îndeplinire practică a ritual ului religios; cucernicie.

Evlavia este virtutea diriguitoare în calea mântuirii, este credinţa lucrătoare în fapte bune. Este râvnă, zel, din îndemnul Duhului Sfânt la îndeplinirea faptelor creştineşti. Evlavia este flacăra, este tăciunele care se aprinde la adierea Sfântului Duh. Celelalte daruri îi aduc împlinirea.

Evlavia este axul ce îşi are rădăcina plantată în credinţă, creşterea în iubire şi idealul în nădejde. Celelalte daruri ale Sfântului Duh sunt ramurile ce-l împodobesc pe omul evlavios şi dau roade. Iar roadele Sfântului Duh sunt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Ga1., 5, 22-23).

Cuvânt din Înţelepciunea lui Dumnezeu către tineri ispita. Este virtuos. Se înfrânează, Se nevoieşte. Posteşte. Se roagă. Se pocăieşte, în sensul adevărat al cuvântului. Astfel, credinţa e lucrătoare prin fapte bune, iar conştiinţa devine mereu trează, prin viaţa de evlavie. Plin de râvnă, omul se înscrie pe treptele mântuirii şi se apropie de Cel ce este modelul desăvârşirii noastre.

Viaţa de evlavie e depăşire în trepte. Credinţa prin botez ne naşte şi ne spală de păcate, de păcatul strămoşesc. Iubirea de Dumnezeu ne îmbracă în Har  dumnezeiesc, iar nădejdea ne împlineşte, sporind evlavia, şi Harul lui Dumnezeu se arată lucrător în noi, în sfinţirea vieţii noastre. Ne alimentează sufletul din seva Harului dumnezeiesc şi ni-l călăuzeşte pe calea mântuirii. Evlavia cultivată să ducă la o viaţă echilibrată, să nu cadă în sentimentalism bigot, fanatism, ipocrizie, în care se practicii nişte porunci fara sens, fapte pe Care Domnul le infiereazA, păzind nişte forme şi neglijând fondul: mila, adevărul şi dreptatea. Sau zice multe rugăciuni cu grabil şi cu mintea împrăştiată, neglijând calitatea rugăciunii. Nu stăruie să se roage din toată inima, din tot sufletul: merge la biserică, se roagă, se spovedeşte, dar nu se schimbă cu nimic în mai bine, ci rămâne în deprinderi le rele: înjură, e rău de gură, certăreţ, n-are respect faţă de părinţi, de cei vârstnici, faţă de colegii lui de muncă.

Fanaticul dispreţuieşte pe colegii lui, pe cei ce n-au convingerile lui religioase, până la violenţă.

Credul eşti atunci când crezi tot ce auzi, fără să le treci prin prisma raţiunii sănătoase, a credinţei Bisericii ortodoxe. Să fii credincios şi nu credul!

Superstiţia. Să nu fii superstiţios, adică să ţii practici păgâne: că îţi iese în cale cu gol, o pisică neagră, un preot sau să ţii sărbători păgâneşti precum: nu lucrez, nu spăl, nu cos vinerea.

Ipocrizia. Făţarnicul face lucrul de faţa lumii, crede, se roagă, face fapte creştineşti pentru laudă. Cel mândru se laudă. Merge la biserică din snobism, pentru că aşa e în obiceiul creştini1or.

Să fugim de plafonare şi să nu ne complăcern în superficialitate faţă de cunoaşterea celor ale credinţei!

Să nu uităm că există dracul care ne frânează râvna spre cele duhovniceşti, sau ne dirijează viaţa spre o evlavie bolnăvicioasă, de care am amintit.

Îndemn la viaţa de evlavie

Privegheaţ! – zice Domnul – şi vă rugaţi, ca sa nu cădeţi in ispită” (Mat., 26, 41).

Stăm de veghe, să veghem asupra gândurilor, vorbelor şi faptelor noastre, căci mai întâi mintea e uşa prin care intră păcatul. Dacă primim în gând păcatul şi acesta zăboveşte, ne complăcem în el, ii oferim scaun, iar gândul cel păcătos se lăţeşte, se extinde şi în simţuri. De aceea, siliţi-vă ca să faceţi distincţie cu grabă, să denunţaţi duhul răutăţii, izbiţi-l pe uşă afară şi zăvorâţi uşa. Iar de intră pe geam, zăvorâţi geamul.

„Privegheaţi” mai înseamnă şi a zăbovi în rugăciune ziua şi noaptea, ca să ne punem sub ocrotirea lui Dumnezeu şi a îngerului păzitor pentru a scăpa de ispititorul.

„Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi zic vouă vor căuta să intre şi nu vor putea” (Luca, 13,24). „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie” (Luca, 9, 23).

„Tăiaţi mădularele voastre cele rele” (Matei, 18, 8- 9).

Daca mâna ta… piciorul tău… ochiul tău … te sminteşte … scoate-le … „Căci omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu EI (Hristos), ca să se nimicească trupul păcatului pentru a nu ai fi robi ai păcatului” (Romani, 6, 6).

Tinere!

Domnul Iisus Care, Dumnezeu fiind, – Fiul Tatălui care s-a făcut fiul Omului pentru tine, a venit ca să poarte şi el trup al omului pământean, să-I prezinte pe acest trup al fiului Omului un model de viaţă al omului în neprihănire. Pentru tine, tinere, a trecut prin viaţa de copilărie şi a iubit nevinovăţia copiilor. Pentru tine a trăit şi viaţa tinereţii ca să-ţi dea un îndemn de viaţă a tânărului şi ţie ca tânărului din Evanghelie, când l-a întrebat:

„Învăţătorule Bune, ce să fac, ca să moştenesc viaţa de veci?”.

Răspunsul ce la dat Dumnezeu Iisus tânărului, a fost şi pentru tine: „Ca să intri în viaţa (veşnică), păzeşte poruncile” .. Şi când tânărul a întrebat, care sunt poruncile, Domnul i le-a numărat sumar pe cele mai importante: „Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter” – Marcu 10, 19. Ia aminte, tinere, că şi ţie îţi vorbeşte Domnul, să nu ucizi, să nu trăieşti în adulter (în desfrâu, în păcate de moarte).

Să nu-ţi omori sufletul prin păcate de moarte.

Să iei aminte căci părinţii, creştini fiind, te-au învăţat pe tine, tinere, cum şi Biserica – mama ta spirituală, după  cuvântul Domnului te învaţă pe tine, ca până la căsătorie să trăieşti în casti tate şi nu în căsătorii de probă, nu în păcate de tot felul, de manifestări sexuale încât ni-e ruşine să le şi pronunţăm.

„Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă” (Rom., 13, 13).

„Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Rom. 13, 14).

Veţi zice: „E lucru greu să-ţi păstrezi casti tate a într-o lume atât de grav coruptă”.

E nevoie de un mediu liniştit.

Caută-ţi liniştea la şcoală, la o casă de cultură, la un muzeu, la Biserică, la o Mănăstire şi nu la discotecă unde este şcoala iadului, unde se învaţă toate relele: fumat, beţii, dansuri diabolice, desfrâu, folosirea drogurilor etc.



Încheiere

E nevoie de un mediu liniştit.

Intră în cămara ta, în singurătate – numai cu Domnul.

Roagă-te în ascuns. Priveghează. Roagă-te cu rugăciunea pustnicului: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul.

Foloseşte cartea de rugăciune. Creează-ţi un mediu potrivit rugăciunii.

Se poate? Cum?

Taie mădularele tale rele. Taie prieteniile tale rele.

Fugi de mediul infect. Fugi de locurile şi de anturajul ispiti tor. Fugi de tovărăşiile rele. Că sămânţa putrejunii e în noi.

Cum se vindecă sămânţa putrejunii din nou? Ce pot să facă cei tineri, într-o lume viciată?

Soluţia este: rugăciunea stăruitoare, postul si înfrânarea poftelor.

E vremea postului. Ce trebuie să facem? Iată ce: rugăciune particulară, posturile, participarea la Sfânta Liturghie în Duminici şi sărbători, respectarea zilelor de duminici şi sărbători, citirea Sfintei Scripturi şi a învăţăturii de credinţă, lectura religioasă morală, spovedania mai deasă şi împărtăşirea după dezlegarea duhovnicului, cercuri literare religioase, pelerinaje la mânăstiri, la Locurile Sfinte ..

Pârghiile vizibile formale duc la cele invizibile, spirituale. Sfânta Icoană, candela aprinsă, genunchii plecaţi prin care ne aflăm înaintea Domnului şi împodobim în noi chipul Lui; prosternaţi în supunere, în smerenie. Icoana, chipul ideal pe care tu trebuie să-I realizezi, este Iisus, sau un ucenic de-al Lui – un sfânt. El S-a luminat şi a fost Lumina lumii. Şi S-a consumat ca untdelemnul în candelă sau ca lumânarea până la jertfirea totală, pentru a răspândi lumină.

Fă şi tu asemenea!

Împodobim în noi chipul lui Dumnezeu, ca să-L aducem şi să-L realizăm şi la asemănare. Prin ce? Prin priveghere – Domnul Iisus S-a rugat. Roagă-te şi tu. Sfinţii au păzit poruncile lui Dumnezeu. Păzeşte-le şi tu. Sfinţii au fost înălţaţi în slavă. Vei fi şi tu înălţat la starea de fericire, de vei învinge lumea păcatului, precum zice Domnul: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Când te rogi cu candela aprinsă, te aprinzi şi tu de dragoste de Dumnezeu.

Cuvânt din înţelepciunea lui Dumnezeu către tineri Până când? Până unde?

Creşti în intensitate mereu. Şi vei simţi că Harul lui Dumnezeu te încinge cu putere de Sus. Prin priveghere ne aflăm înaintea Domnului şi-I spunem dorinţa noastră:

vrem viaţă neprihănită, vrem mântuire, suntem slabi, vrem ajutorul Tău, suntem mici, ne prosternăm Înaintea Ta. Suntem creatura Ta. Desăvârşeşte opera Ta! Te rugăm în supunere.

Făgăduiesc să pun început bun şi să trăiesc viaţă de evlavie, păzind poruncile Tale, care să-mi fie mântuire. Făgăduiesc. Ajută-mi!

Tu eşti scăparea mea. Tu eşti sfinţirea mea. Tu eşti mântuirea mea. Şi ne dăruieşte, Bunule, deşteptare şi putere, ca să facem voia Ta, cu bună plăcere, În chip desăvârşit.

Read Full Post »

Omul este obsedat de problema suferinţei: răul este prezent în orice vreme şi trebuie rezolvat. Lucrurile s-au lămurit când a luat naştere un nou capitol în ierarhia sistemelor de cunoaştere: creştinismul. Omul s-a întâlnit cu Dumnezeu. De aici încolo are datoria să deschidă calea pentru rezolvarea problemei suferinţei. A fost posibilă împăcarea? Este şi problema care adânceşte suferinţa: eşti împăcat sau nu cu Dumnezeu?

Ne supunem unei morale izvorâte din legalitate, dar şi unei morale inspirată de prezenţa Divină, aceasta din urmă devenind o forţă. Între noi şi Dumnezeu, acţiunea este dublă. Natura (lutul) închisă în om îşi schimbă frumuseţea în contact cu Dumnezeu: se eliberează de rău, se realizează minunea Împăcării Într-o altă lume, aceea a lui „dincolo”. Face totul ca individ care se conduce după ordinea morală, dar ca persoană, Îşi caută sensul în sine, condus de iubire spre virtuţi.

Îşi dă seama că ultimul adevăr nu mai este lumea materială, „ci este Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, la care trebuie să revenim”. Dar pentru aţi da seama de nişte probleme ca acestea, trebuie să fii bine călăuzit. Doresc să le spun tinerilor, În această lucrare, că, În libertatea lor, au de ales între bine şi rău. Altă alegere nu mai este. Cred în acelaşi timp că nici unul dintre ei nu-şi doreşte să-şi închine viaţa răului sau să aibă părtăşie cu el să nu fie.

Prin urmare, a trăi în duhul bun trebuie să te cultivi în el. Cuvântul pe care-I vei citi aici nu rămâne numai la nivel de informaţie, ci te va şi împărtăşi, pentru că este cuvânt în trăire duhovnicească. Se referă la experienţe în care Dumnezeu vorbeşte cu omul prin Însuşi Fiul Său. Lasă-te împărtăşit de cuvânt în timpul lecturii şi vei găsi în el pe Dumnezeu, energie de viaţă. Adică vei cultiva cele ce sunt ale vieţii.

Vei învăţa că evlavia creştină este între cele şapte daruri ale Sf. Duh şi ea primează în mântuire: „este trăirea practică, izvorâtă din afecţiunea inimii, care ne mână la realizarea vieţii neprihănite”. Îţi voi spune şi ce să faci zilnic pentru aceasta: să priveghezi, după îndemnul Mântuitorului: .Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită” (Matei: 26, 41): nu primi păcatul în gând, zăboveşte permanent în rugăciune.

Mă adresez direct şi-ţi spun: „Tinere!… Creşti în intensitate mereu. Şi vei simţi că harul lui Dumnezeu te încinge cu putere de Sus. Prin priveghere, ne aflăm înaintea Domnului şi-I spunem dorinţa noastră: vrem viaţă neprihănită; vrem mântuire; suntem slabi, vrem ajutorul Tău; suntem mici, ne prosternăm înaintea Ta. Suntem creatura Ta. Desăvârşeşte opera Ta! Te rugăm în supunere (…) Făgaduiesc. Ajuta-mi!”

În Psalmul 83;5, citim următoarele: „Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda”. Dacă n-ai ştiut că Biserica este Casa Domnului, eu îţi scriu asta şi îţi răspund la întrebarea „De ce merge creştinul la Biserică”, ca să înţelegi de ce Psalmul 25,12 spune: „Întru adunări Te voi cuvânta, Doamne!”

De ce-ţi spun toate acestea?

Ca să te mântuieşti. Mântuirea este scopul omului şi dorinţa lui Dumnezeu. Dar cum s·o faci dacă nu cunoşti

Cuvânt din înţelepciunea lui Dumnezeu către tineri „valorile mântuitoare ale Ortodoxiei”. Citeşte şi le vei afla, vei observa că nu poţi singur şi că fără ajutorul Domnului Iisus nu se poate nimic. El este pacea noastră şi eu te-aş întreba să-ţi răspunzi sincer ce ştii despre ordine şi armonie în duhul păcii? Să presupunem că ştii foarte bine cum stau lucrurile. Te rog să citeşti în punctul meu de vedere:

„Hristos – pacea noastră”, să vezi dacă te îmbogăţeşti cu ceva prin studiul meu, în aşa fel încât să poţi spune în încheiere: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5,6).

Trebuie să păzim Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu cum vrea fiecare, după priceperea fiecăruia. Lucrarea poate să te lămurească şi în acest sens. Călătoria ta către veşnici a lui Dumnezeu se face prin pocăinţă şi prin luptă. Este întoarcerea de la moarte la viaţă şi se realizează numai dacă te afli în legătură cu Harul lui Dumnezeu. Altfel, nu poţi ieşi din amăgirile Antihristului: feţele lui sunt multe, pentru orice timp şi pentru orice împrejurare. îţi vorbesc despre forma nouă a lui, care se impune prin vrajă, Este bine să afli eli tot ceea ce se dezvoltă impotriva lui Dumnezeu fiinţează prin sfat. Insă Cartea Sfântă a prevăzut şi anihilarea: „orice sfat veţi sfătui risipi-l-va Domnul, căci cu noi este Dumnezeu”.

Cultivarea duhovnicească include şi un alt principiu: înălţarea spre împărăţie impune păstrarea verticalităţii la toate nivelele. Şi acesta nu este un dar cu ajutorul căruia reuşim să nu ne încovoiem. Că omul singur „nu ştie nici măcar vremea lui; întocmai ca şi peştii care sunt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările prinse în laţ; aşa sunt prinşi fără de veste oameni în vremea de restrişte, când vine dintr-odată peste ei” (Ecclesiast 9,12). De aceea omul trebuie să aibă credinţă tare: „Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5).

Noul asalt al lui antihrist, al profeţilor mincinoşi, cuprinşi sub umbrela Noii Ere, al optulea cap „din cele şapte”, din lucrarea apocaliptică cuprinde urzeli ale diavolului sub care cad pradă cei slabi in credinţă, foarte mulţi tineri mai ales. Şi pentru acest lucru, am inclus la sfârşitul lucrării un „Îndrumător la dispoziţia tinerilor care vor să-şi descopere vocaţia pentru o viaţă monahală”, Ei vor inţelege încă o dată importanţa pocăinţei, rolul şi locul mânăstirilor în lucrarea de pocăinţă, iar unii dintre ei, cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, se vor orienta spre mânăstirile ortodoxe, redutele monahismului, avangarda Bisericii.

Prin urmare, să ascultăm de legea cea nouă ca să trăim bucuria că şi cărturarul şi cei care nu sunt cărturari, dar sunt înţelepţi, se pot acoperi de bucuria că Dumnezeu poate fi cunoscut. Ne deschidem spre El ca să ducem cu noi tăria cuvântului care eliberează. Existăm ca persoane? Atunci să ne supunem unui control răspunzător, specific lumii tăriilor duhovniceşti. Amin.

Arhim. Mina Dobzeu

Read Full Post »