Motto:
„Pentru Hristos sau pentru taina lui Hristos au primit toate veacurile şi cele af1ătoare n lăuntrul veacurilor începutul existenţei, Căci încă dinainte de veacuri a fost cugetată şi rânduită unirea mărginitulul (definitului) şi a nemărginitului (indefinitului), a măsuratului şi a nemăsuratului, a Creatorului şi a creaturii, a stabilitătli şi a mişcării. Iar această taină s-a arătat în Hristos, Care S-a arătat în zilele mai de pe urmă, aducănd prin ea implinirea hotărârii de mai înainte a lui Dumnezeu. Aceasta pentru ca cele ce se mişcă după fire să găsească odihna in jurul Aceluia Care este după fiinţă cu totul nemişcat din mişcarea lor fată de ele însele şi una fată de alta; de asemenea ca să primească prin experienţă cunoştinţa trăită a Aceluia în Care s-au învrednicit să se odihneasca, cunoştinţă care le oferă posesiunea fericită, neschimbată şi constantă a Celui cunoscut de ele. „
(Sfântul Maxim Mărturtsltorul , Răspunsul 60 către Talasie)
În icoana din turla bisericii este înfăţişat Mântuitorul Iisus Hristos ca Pantocrator, ca Atotţiitor, ca Stăpân al întregii creaţii. Prin această reprezentare sensibilă Biserica surprinde şi propovăduieşte adevărul Revelaţiei şi intervenţiei continui a lui Dumnezeu în lumea creată de El: Dumnezeu, „Cel ce este”, Cel necreat, a adus la existenţă cerurile şi pământul” prin Cuvântul Său, chemând şi ocârmuind întreaga zidire la părtăşia vieţii şi bunătăţii Lui nemuritoare. Atenţia şi iubirea lui Dumnezeu neîncetată faţă de lume şi faţă de oamenii zidiţi de El după chipul Său n-i se revarsă şi nouă azi şi in vecii vecilor în Biserica Lui Dreptmăritoare. Aici Îl întălnim în luminâ pe Dumnezeu ca Persoană, aici ne unim cu El prin iubire şi prin har, aici ne unim şi noi unii cu alţii în Iisus Hristos, Părintele şi totodată fratele nostru pentru veşnicie.
In opoziţie cu învăţătura şi viaţa ortodoxă, însă, omului contemporan i se propun o multitudine de alte moduri de gândire şi de viaţă, de „căi” spirituale care, deşi par atractive la arătare, nu-i pot oferi cu adevărat viaţa veşnică şi fericirea lăuntrică după care aspiră prin fire. Concepţiile existenţialiste eronate (aparent creştine şi păgâne) care sunt promovate azi prin diverse curente „spirituale” nu-şi au originea în Dumnezeu Dătătorul de viaţă şi, deci, nu pot duce la viaţa veşnică, la unirea cu El sau la vreo pretinsă desăvârşire, fără El.
Tema aleasă de noi spre analiză, cosmologia, este de mare actualitate atât în teologia ortodoxă cât şi în teologiile altor confesiuni creştine. Dacă în prima jumătate a secolului XX temele predilecte ale teologiilor creştine au fost în general din domeniul eclesiologiei şi al pnevmatologiei, în ultima jumătate de veac tot mai mulţi teologi şi-au îndreptat atenţia spre cosmologie, provocaţi atât de avântul ştiinţei, cât şi de criza ecologică mondială. Teologia ortodoxă românească, în special prin Părintele profesor Dumitru Stăniloae, a oferit şi ea un răspuns clar şi coerent, ancorat în Revelaţie şi în scrierile Sfinţilor Părinţi, tuturor problemelor actuale ale omenirii, probleme ridicate de unele concepţii cosmologice (intens mediatizate) de origine deistă sau panteistă.
Am purces, aşadar, la redactarea prezentei lucrări, din două motive: întăi dintr-o atracţie personală pentru studiul operei Sfântului Maxim Mărturisitorul, operă al cărei adânc de înţelegere rămâne totdeauna un izvor nesecat de aprofundare în cugetarea şi contemplarea duhovnicească, iar apoi, dintr-o nevoie de a clarifica un răspuns la întrebările tinerilor care frecventează biserica şi biblioteca Aşezămăntulul Studenţesc Sfântul Apostol Andrei. Am urmărit ca scop, astfel, lămurirea concepţiei ortodoxe şi a atitudinii Bisericii în raport cu lumea, concepţie confruntată în cultura românească actuală cu numeroase tendinţe deviante de la Adevărul creştin, concepţii de import venite din spaţii spirituale eterodoxe. Suntem totuşi conştienţi că tema cosmologiei este mult prea vastă pentru a putea fi epuizată în paginile de faţă, şi de aceea ne dăm seama de limitele noastre în încercarea de cuprindere în prezenta lucrare a tuturor comorilor gândirii Sfântului Maxim Mărturisitorul referitoare la acest domeniu, ca şi a tuturor perspectivelor de dialog între discursul teologic şi cel ştiinţific, între gândirea ortodoxă şi cea eterodoxă.
Pentru aceasta am structurat cartea în cinci capitole, în care expunem cosmologia ortodoxă în cristalizarea ei istorică, pornind de la Revelaţia vechi- şi nou- testamentară a Cuvântului lui Dumnezeu păstrată şi actualizată în Biserica Lui Dreptrnăritoare, în primul capitol vom face o incursiune în concepţiile cosmologice principale existente în istoria şi în cultura antichităţii. Capitolul al doilea va cuprinde, pe scurt viaţa şi opera Sfântului Maxim MărturisitoruL iar în capitolul al treilea vom prezenta cosmologia teonomă a Sfântului Maxim Mărturisitorul, ca sinteză şi ca rod al teologiei biblice şi patristice din primele secole creştine. Capitolul al patrulea va surprinde (pe scurt) pe de o parte cosmologia ortodoxă dezvoltată în perioada Evului Mediu prin învăţătura Sfântului Grigorie Palama despre energiile divine necreate, iar pe de altă parte cosmologia autonomă afirmată în Europa apuseană, învăţătură care a generat secularizarea lumii creştine. Vom prezenta şi poziţia teologiei ortodoxe faţă de creaţionism şi evoluţionism, ca şi faţă de criza ecologică mondială. În final. vom expune câteva concluzii cu care încheiem studiul de faţă. Îndrăznim să dăm şi îndemnul ca în şcoli, măcar la orele de religie, să se prezinte modelul cosmologic ortodox, model confirmat azi şi de rezultatele ştiinţei contemporane.
Am folosit în mod special pentru redactarea acestei lucrări operele Sfântului Maxim Mărturisitorul traduse şi comentate în limba română de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae şi grupate în volumele 2, 3 din Filocalia românească şi 80, 81 din colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB), precum şi cărţile Părintelui Profesor Dumitru Popescu, şi ale Părintelui Profesor Ştefan Buchiu. Pentru documentare ştiinţifică am consultat Manualul de Teologie dogmatică (în trei volume) al Părintelui Dumitru Stănlloae, ca şi alte dicţionare, cărţi, studii şi articole menţionate la Bibliografie. Recomandăm cititorilor noştri să studieze cu atenţie toate referinţele bibliografice, dacă este cu putinţă, şi să citească în întregime fiecare context.
Cartea se adresează cititorilor interesaţi de dialogul dintre teologie şi ştiinţă, dialog repus în scenă de cercetările fizicii în domeniile micro- şi macro-cosmic din ultimii cincizeci de ani. Scopul nostru este de a face lectura cărţii accesibilă cu uşurinţă tuturor, de vreme ce toată lumea este afectată de problema fundamentală a cosmologiilor actuale, aceea a disputei între creaţionism şi evoluţionism, întrucât impactul acestei dispute ideologice are consecinţe foarte adânci în plan educaţional şi social. Sperăm ca printre cititorii acestei cărţi să fie şi fizicieni interesaţi de spiritualitate care n-au luat contact până acum cu teologia şi cu spiritualitatea ortodoxă. Ei vor constata că Ortodoxia oferă celor mai avansate teorii cosmologice nu numai cadrul filozofic adecvat, ci şi un orizont infinit – gândirea, lucrarea şi viaţa veşnicâ dumnezeiască. Ne-am bucura, de asemenea, ca această carte să fie citită şi de tinerii ale căror nevoi şi căutări spirituale sunt ispitite de numeroase „căi” de autodeificare în afara Adevărului – Iisus Hristos şi a Bisericii Sale. Vom fi mulţumiţi dacă putina experienţă adunată în prezenta lucrare va fi de folos măcar câtorva dintre cei ce caută sincer răspunsuri la frământările lor spirituale.
Pentru toate acestea, mă simt îndatorat să aduc laudă lui Dumnezeu Celui în Treime închinat şi preaslăvit în veci, Cel Ce m-a adus întâi la cunoştinţa luminii celei simţitoare şi apoi m-a învrednicit şi de lumina cea înţelegătoare a Mântuitoruiui nostru Iisus Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii, şi mulţumesc Părintelui duhovnic Adrian Făgeţeanu, care m-a îndemnat la realizarea acestei cărţi, precum şi Părintelui Diacon Doru Costache, cu care am discutat multe din problemele abordate în prezenta lucrare, precum şi tuturor Părinţilor şi profesorilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. De asemenea, mulţumesc prietenilor Valentin Diaconiţa şi Nicuşor Mihăilescu pentru sprijinul tehnic şi financiar pe care ni l-au acordat. Fie ca în bunătatea Sa cea negrăită, Dumnezeu să primească şi umila noastră jertfă şi doxologie scrisă închinată Lui.
Autorul
de Sărbătoarea Sfăntului Maxim Mărturisitorul 21 ianuarie 2001
Mihail Ortho Blog 