Pentru rugăciunile Sfântului Prooroc Ieremia
Somnul cel de 70 de ani al lui Abimeleh
Sinaxarele închină a patra zi a lui Brumar plângerii proorocului Ieremia pentru Ierusalim şi pentru robirea lui, amintind şi una dintre cele mai mari minuni săvârşite înainte de venirea Mântuitorului pe pământ: adormirea vreme de 70 de ani a milostivului Abimeleh.
A grăit Ieremia către Domnul, zicând:
– Rogu-Te, Doamne, ce voi face lui Abimeleh etiopianul, că multe faceri de bine a făcut mie, robului Tău? Căci acesta m-a scos din lacul împuţiciunii în care mă băgaseră: şi nu voi să vază pierzarea cetăţii, ca să nu se sperie şi să moară de frică, fiind fricos şi mic la suflet.
Şi a zis Domnul către Ieremia:
– Trimite-l pe el la via lui Agrippa; şi-l voi acoperi pe el sub umbra muntelui, până se va întoarce poporul din robie.
Atunci a luat Ieremia proorocul sfintele vase de slujire ale templului şi, după porunca lui Dumnezeu, le-a băgat într-o piatră pecetluind-o cu inelul său, în numele lui Dumnezeu: „Adică Iahve, care după cei şaptezeci de tâlcuitori se înţelege Domnul”. Şi, o, minune! Tiparul peceţii s-a făcut atât de adânc, ca şi când ar fi fost săpat cu o unealtă de fier. Iar piatra a acoperit-o un nor, pentru ca să fie anevoie cunoscută oamenilor. Se afla însă piatra aceasta în pustiul în care mai întâi Moise a făcut Chivotul lui Dumnezeu.
Iar dimineaţa a zis Ieremia lui Abimeleh:
– Ia coşniţa aceasta, fiule, şi du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, şi adu smochine ca să mănânce bolnavii poporului, că spre tine este veselia lor şi peste capul tău stă slava lor.
Şi îndată a plecat acela la vie.
Ajungând la vie şi soarele apunând ziua, iată puterea caldeilor venind a înconjurat cetatea Ierusalimului şi a trâmbiţat îngerul cel mare, zicând: – Să intre în cetate toată puterea caldeilor, căci s-au deschis vouă porţile.
Atunci Sfântul Prooroc, luând cheile Templului, a ieşit afară din cetate şi, aruncându-le înaintea soarelui, a zis:
– Ia acestea şi le păzeşte până la ziua in care te va cerceta Domnul pentru ele; căci noi n-am fost vrednici să le păzim.
Iar Baruh, ieşind afară din cetate, a rămas şezând într-un mormânt. Şi Abimeleh luând smochine pe arsura soarelui, s-a apropiat de un copac şi a şezut la umbra lui să se odihnească puţin şi, plecându-şi capul lângă coşniţă, a adormit 70 de ani. Şi aceasta s-a făcut după porunca lui Dumnezeu, pentru cuvântul cel zis lui Ieremia, că „Eu îl voi acoperi pe el”.
Şi după ce s-a sculat şi-a zis: „Dulce am dormit, însă puţin, căci din pricina aceasta este îngreuiat capul meu că nu s-a îndestulat de somn”.
Descoperind smochinele a aflat că pica lapte din ele, ca şi când cu puţin mai înainte le-ar fi cules şi iarăşi şi-a zis: „Aş vrea să dorm încă. Dar fiindcă cu grăbire m-a trimis Ieremia, de voi dormi, voi zăbovi: şi pentru aceasta el se va mâhni; că doară nu este osteneală şi arsură toată ziua; să mă duc mai curând, şi acolo voi dormi”.
Luând smochinele a sosit în Ierusalim, şi nu cunoştea nici Ierusalimul, şi nu afla nici casa sa, nici pe vreo rudenie sau prieten. Şi iar şi-a zis sieşi: „Bine este cuvântat Domnul, uimire mi s-a făcut mie astăzi. Nu este cetatea aceasta Ierusalimul? S-a înşelat mintea mea, pentru că nu m-am săturat de somn”.
Şi a ieşit afară din cetate. Luând seama după semne, zicea: „Aceasta este cetate,. nu m-am înşelat”. Şi intrând iarăşi în cetate, şi cercetând-o, n-a aflat pe cineva dintre rudenii sau dintre prietenii săi.
„Bine este cuvântat Domnul, mare uimire mi s-a făcut mie”, şi-a spus în sine. Ieşind afară, a rămas mâhnit, neştiind ce să facă.
Punând jos coşniţa cu smochine, a zis: „Aicea am să şed, până când Domnul îmi va ridica uimirea”. Şi şezând el, iată din ţarina sa venea un bătrân, către care a zis:
– Ţie zic, bătrânule, care cetate este aceasta? Iar bătrânul i-a răspuns:
– Ierusalimul, fiule.
Şi a zis Abimeleh:
– Unde este Ieremia proorocul şi preotul lui Dumnezeu şi Baruh citeţul şi tot poporul cetăţii? Caci nu i-am aflat pe ei.
Şi a răspuns bătrânul:
– Nu eşti din cetatea aceasta, dacă astăzi ţi-ai adus aminte de Ieremia şi de popor, şi întrebi de el, după atâţia ani.
Poporul este în Babilon, fiule, acum de şaptezeci de ani, fiindcă a fost robit de împăratul Nabucodonosor, şi cum tu, tânăr fiind şi nenăscut încă atunci, întrebi acum de cele ce niciodată nu le-ai văzut?
Şi auzind acestea Abimeleh, a zis bătrânului:
– De nu ai fi fost bătrân, şi pentru că nu este iertat omului lui Dumnezeu a ocărî pe mai-marele său, aş fi râs de tine şi ţi-aş fi zis ca eşti nebun, spunându-mi că poporul a fost dus rob în Babilon. Căci şi jgheaburile cerului s-ar fi deschis şi îngerii lui Dumnezeu ar fi venit să-i ia pe ei cu putere şi stăpânire, încât nu ar fi putut ajunge aşa degrab’ la Babilon. Căci puţină vreme este de când m-a trimis părintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru puţine smochine, ca să le dăm celor bolnavi din popor; şi ducându-mă sub un copac, din pricina arsurii soarelui, am dormit puţin. Şi, socotind că am zăbovit şi descoperind smochinele, am aflat că pica lapte din ele precum le culesesern, şi tu îmi spui că a fost rabit poporul la Babilon? Şi ca sa cunoşti tu însuţi că nu mint, ia smochinele şi vezi.
Şi văzând bătrânul smochinele, a zis:
– O, fiule, tu eşti fiu de om drept şi n-a voit Dumnezeu sa-şi arate ţie pustiirea cetatiii acesteia, ci a adus spre tine uimirea aceasta. lată, 70 de ani are poporul de când a fost robit în Babilon, şi ca sa afli că acestea ce-ţi grăiesc sunt adevărate, caută la ţarini şi vezi, că nu s-a ivit încă creşterea semănăturilor, vezi şi smochinele că nu le este încă vremea, şi cunoaşte tu însuţi, şi te înduplecă mie, celui ce-ţi vorbesc adevarul.
Atunci Abimeleh, ca din beţie deşteptându-se şi desluşind cu de-amănuntul pământul şi copacii de pe el, a zis:
– Bine eşti cuvântat Dumnezeul cerului şi al pământului, odihna sufletelor drepţilor!
Sfântul Prooroc Iezechiel mângâietorul robiei babiloniene
Minunea învierii oaselor celor mulţi
Fiul lui Vuzi din Arira s-a învrednicit de la Domnul a primi harul proorociei, cu 477 de ani înainte ca Tatăl să trimită pe Însuşi Fiul Său Cel Unul Născut să Se jertfească pentru mântuirea neamului omenesc.
Vieţile Sfinţilor de peste tot anul amintesc de cele mai importante minuni ale proorocului care a alinat, prin profeţiile sale, durerile robirii, semănând nădejdea izbăvirii, iar când au fost robiţi evreii în Babilon, a fost dus şi el împreună cu ei. Şi după ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat şi acest preamărit semn, adică: să ia aminte la râul Babilonului cel numit Hovar şi, când vor vedea ca seacă, atunci să aibă nădejdea ca va sa vina asupra Babilonului secera pustiirii; iar când vor vedea creşterea apei, atunci să aibă nădejdea ca se vor întoarce la Ierusalim” (pag. 453).
Tot despre proorocul îngropat în ţarina lui Tur, în mormântul lui Arfaxad, se spune: „Oarecând caldeii necăjind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor şi, făcând înaintea lor semne, i-a înfricoşat şi i-a făcut să înceteze a mai supăra pe Israel. În vremea când israelitenii strigau cii au pierdut nădejdea, şi mai mult nu nădejduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea învierii oaselor celor morţi, pe care a vazut-o în vedenie, a înduplecat pe popor ca este nadejde de liberare lui Israel” (Ibidem, pag. 452) – ef. Iezechiel, cap. 37.
Acelaşi prooroc al Vechiului Testament, altadata, prin rugăciunea sa, a dat evreilor celor ce flămânziseră hrana îndestulată de peşte; şi pentru mulţi dintre cei ce leşinasera a cerut de la Dumnezeu viaţa şi mângâiere.