Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Alimente periculoase’ Category

Fast şi instant sunt cuvinte asociate în ultimele decenii cu anumite produse alimentare şi cu un tip de alimentaţie cu preparare rapidă pentru a putea fi consumate pe fugă. Înainte de americanizarea limbajului comercial la noi, circula cuvântul „minuturi”, prepararea era ,,la minut”.

În oraşele mari din Statele Unite şi Europa Centrală, precum şi la noi în ultima vreme, fast-urile şi instant-urile au devenit un mod de a considera şi a trăi viaţa în grabă, într-o goană nebună, sub teroarea timpului care ne întoarce la mitul Greciei Antice despre Uranus mâncându-şi copiii.

Fast şi instant au devenit concepte din ce în ce mai încăpătoare într-o lume idolatră, fără apărare, vrăjită, iar nu dezvrăjită de spiritualitatea dominantă New Age. Nerăbdarea şi graba devenite o patologie a „secolului vitezei” – cum a fost denumit secolul XX – şi cu atât mai mult în secolul XXI, au schimbat viaţa, în toate compartimentele ei inclusiv în intimitatea familială. Intimitate familială, linişte şi regăsire în atmosfera propriului cămin, în care mesele calde preparate acasă, cu specific familial, cu suflet de mamă, cu prezenţa tuturor generaţiilor în jurul mesei, cu „noapte bună” înainte de culcare, cu salutul si zâmbetul dimineţii, dar mai cu seamă cu „Tatăl nostru” înainte de a mânca sunt foarte aproape de dispariţie totală. Se pierde sfânta şi roditoarea coagulare familială. Alungarea lui Hristos-Viaţa usucă, fărâmiţează, deşertifică solurile Terrei şi inimile „neplugărite” de rugăciune ale pământenilor. În schimb, existenţa devine tot mai dependentă şi în aceeaşi măsură degradată de materii şi radiatii nenaturale, în alimentatie, tratamente medicale, construcţii, transport etc. Inventivitatea omenirii explozivă în aceste vremuri de pe urmă, pusă în slujba vieţii, se perverteşte şi devine distructivă. Duhul uciderii şi al sinuciderii bântuie o lume care, fără Dumnezeu, nu ştie să trăiască şi nici nu mai doreşte să trăiască, căutând să se întoarcă în nimicul din care a fost creată.

Cuptoarele cu microunde coc şi ţesuturile utilizatorilor

Până şi cuptoarele cu microunde confirmă zicala despre iadul pavat cu bune intenţii, zicală profetică, foarte nimerită culturii şi civilizaţiei zilelor noastre.

Mâncarea gătită la cuptoarele cu microunde este una din cauzele cele mai semnificative ale unei sănătăti proaste, şi este cu siguranţă şi una dintre cele mai ignorate.

Un semnal de alarmă a fost constituit de un fapt întâmplat în 1991 la un spital din Oklahoma, S.U.A. Acolo, o pacientă, pe nume Norma Levitt, a murit în urma unui banal transfer de sânge, deoarece asistenta care trebuia să încălzească sângele a folosit pentru aceasta cuptorul cu microunde, fapt care a dus la alterarea sângelui din cauza microundelor. Spitalul a fost dat în judecată.

Doi cercetători, Dr. Hans Ulrich Hertei şi Dr. Bernard H. Blanc, au confirmat că gătitul la cuptoarele cu microunde modifică în mod semnificativ nutrientii alimentelor. Dr. Hertei a lucrat înainte ca nutriţionist timp de câţiva ani la, una dintre marile companii producătoare de alimente din Elvetia. Atunci când a atras atentia asupra procedeelor dubioase folosite de acea companie pentru prelucrarea alimentelor, procedee ce aveau ca efect denaturarea lor, a fost concediat. Apoi s-a asociat cu Dr. Blanc de la Institutul Federal Elvetian de Biochimie.

Cei doi au studiat efectul mâncării gătite la cuptoarele cu microunde asupra a opt persoane, luându-le eşantioane de sânge după ce aceştia mâncaseră. Ei au găsit că, după ce subiecţii au consumat alimente preparate la cuptorul cu microunde, nivelul hemoglobinei din sânge a scăzut. ,,Rezultatele au arătat tendinţe spre anemie. Situaţia a devenit încă mai pronunţată în timpul celei de-a doua luni a studiului”, au declarat cei doi oameni de ştiinţă. Ne putem întreba care ar fi fost rezultatele pe care le-ar fi obţinut dacă ar fi studiat persoane care au consumat mâncare preparată la cuptoarele cu microunde timp de un an sau mai mult…

Modificarea violentă pe care o produc cuptoarele cu microunde asupra moleculelor alimentelor creează noi substanţe denumite compuşi radiolitici. Aceştia reprezintă mutaţii necunoscute în lumea naturală. Gătitul clasic duce şi el la formarea unor compuşi radiolitici (de aceea este fără îndoială preferabil să consumăm cât mai multe alimente crude), însă gătitul la cuptoare cu microunde produce incomparabil mai mulţi astfel de compuşi. Aceasta duce apoi la deteriorarea sângelui şi a sistemului imunitar.

Aceleaşi studii au arătat şi că numărul leucocitelor creşte după fiecare masă la care se consumă alimente preparate la cuptoarele cu microunde – fapt pe care hematologii îl iau foarte în serios, deoarece reprezintă adesea semnul unor efecte extrem de vătămătoare, ca de exemplu al otrăvirii.

De asemenea, după consumarea de alimente gătite la cuptorul cu microunde, s-a constatat creşterea nivelului colesterolului. Dr. Hertel a declarat: ,,Opiniile ştiinţifice obişnuite afirmă că valorile colesterolului se modifică de obicei lent pe perioade lungi de timp. În acest studiu însă, valorile au crescut rapid după consumarea legumelor expuse la microunde.” El crede că studiul său confirmă noile date ştiinţifice care sugerează că se pot ivi creşteri rapide de colesterol în sânge din cauza stresului acut. ,,De asemenea – a adăugat el – nivelele colesterolului din sânge sunt mai puţin influenţate de continutul de colesterol al alimentelor decât de factorii de stres. Astfel de factori cauzatori de stres pot fi constituiti de alimente care virtual nu contin deloc colesterol legumele expuse la microunde.”

Rezultatele au fost publicate în revista Search for Health în primăvara anului 1992. Cum au fost întâmpinate aceste cercetări? O puternică organizaţie comercială, Asociaţia Elveţiană a Dealerilor de Aparate Electrocasnice şi Industriale, a reuşit să-l influenţeze pe preşedintele Curţii Juridice din Seftingen, cantonul Berna, să emită un ordin prin care lui Hertei şi Blanc li s-a interzis să îşi mai publice rezultatele cercetărilor, urmând ca în caz contrar să fie pasibili de amenzi usturătoare sau de până la un an de închisoare. Ca răspuns la aceasta, Blanc s-a dezis de rezultatele pe care le-a obţinut. În schimb, Hertei a început o serie de conferinţe şi a cerut un proces la curtea cu juri.

În fine, în 1998, interdicţia Curţii Juridice a fost abrogată. Într-un proces ce a avut loc la Strasbourg în ziua de 25 august 1998, în care părţile au fost reprezentate de Dr. Hertei şi respectiv de statul elveţian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor lui Hertel prin decizia din 1993. Curtea a decis că acel ordin, care îi interzicea să declare că alimentele gătite la cuptoarele cu microunde sunt periculoase pentru sănătate, venea în contradicţie cu dreptul la libera exprimare. În plus, statul elveţian a fost obligat să plătească despăgubiri în valoare de 40.000 de franci.

Interzicerea cuptoarelor cu microunde în Rusia

După cel de-al doilea război mondial, ruşii au efectuat numeroase experimente legate de cuptoarele cu microunde. Din 1957 şi până recent, cercetările lor au fost efectuate în principal la Institutul de tehnologie radio din Klinsk, Belarus. În conformitate cu spusele cercetătorului american William Kopp, care a strâns laolaltă multe dintre rezultatele cercetărilor efectuate în Rusia şi Germania – şi se pare că a fost şi persecutat din cauza aceasta (J. Nat. Sci., 1998; 1:42-3) – următoarele efecte au fost observate de echipele de cercetători ruşi:

1. Încălzirea cărnii preparate într-un cuptor cu microunde un timp suficient pentru consum uman a creat:

* d-nitrosodietanolamină (un binecunoscut agent cauzator al cancerului)

* destabilizarea compuşilor biomoleculari cu proteină activă

* crearea unui efect de legătură cu radioactivitatea din atmosferă

* crearea de agenţi cauzatori ai cancerului în cadrul compuşilor proteină-hidrosilat în lapte şi cereale;

2. Emisiile de microunde au produs de asemenea alterarea comportării catabolice ( de rupere) a glucosidei – şi galactosidei – elemente din fructele îngheţate care sunt încălzite în acest mod;

3. Microundele au alterat comportarea catabolică a alcaloizilor din plante atunci când legume crude, gătite sau îngheţate au fost expuse la microunde chiar şi pe perioade foarte scurte de timp;

4. Radicalii liberi producători de cancer au fost creati în cadrul anumitor formatiuni moleculare din plante, în special în rădăcinile legumelor crude;

5. Ingerarea alimentelor supuse la microunde a produs un procentaj mai mare de celule canceroase în sânge;

6. Din cauza modificărilor chimice ale substanţelor din alimente, au apărut disfuncţii ale sistemului limfatic, conducând la degenerarea capacităţii sistemului imunitar de a se proteja împotriva extinderii cancerului;

7. Catabolismul instabil al alimentelor supuse microundelor a alterat substantele elementare din alimente, conducând la tulburări ale sistemului digestiv;

8. Cei care au ingerat alimente gătite în cuptoarele cu microunde au prezentat o incidenţă statistică mai mare a cancerului stomacului şi intestinelor, precum şi o degradare generală a ţesuturilor celulare periferice, cu o deteriorare treptată a funcţiilor sistemelor digestiv şi excretor;

9. Expunerea la microunde a produs descreşteri semnificative ale valorii nutritionale a tuturor alimentelor studiate, şi în particular:

* o descreştere a biodisponibilităţii vitaminelor B, C şi E, a mineralelor esenţiale şi a lipotroficelor

* distrugerea valorii nutriţionale a nucleoproteinelor din carne

* scăderea activităţii metabolice a alcaloizilor, glucosidelor, galactosidelor şi nitrilosidelor (adică a tuturor substanţelor de bază din fructe şi legume)

* o marcată accelerare a dezintegrării structurale în toate alimentele.

S-a constatat de asemenea că efectele negative nu apar numai în cazul ingerării alimentelor preparate la cuptorul cu microunde, ci şi în cazul expunerii la cârnpul energetic în sine (de exemplu, stând în faţa cuptorului cu microunde). Printre aceste efecte biologice ale cuptoarelor cu microunde se pot enumera:

1. Afectarea impulsurilor electrice nervoase în cadrul potenţialelor joncţiunilor creierului;

2. Efecte negative asupra producerii hormonilor şi a mentinerii echilibrului hormonal la bărbati şi femei;

3. Nivele semnificativ mai ridicate ale alterării formelor de undă ale semnalelor alfa, teta şi delta din creier;

4. Din cauza acestei alterări a undelor din creier, s-au înregistrat efecte negative asupra psihicului, precum pierderea memoriei, pierderea capacităţii de concentrare, scăderea vitezei proceselor intelectului şi insomnii la indivizii supuşi efectelor emisiei continue a aparatelor cu microunde, fie acestea aparate de gătit sau staţii de transmisie.

Ca urmare a acestor rezultate obtinute de oamenii de ştiinţă, cuptoarele cu microunde au fost interzise în

Rusia în 1976; interdicţia a fost ridicată după Perestroika.

Alte studii despre efectele nocive ale cuptoarelor cu microunde asupra sănătăţii

Dr. Lita Lee din Hawaii scrie în prestigioasa revistă „ The Lancet”, în numărul din 9 decembrie 1989: ,,Încălzirea la cuptorul cu microunde a laptelui pentru bebeluşi conduce la transformarea anumitor trans-aminoacizi în cis-izomerii lor sintetici. Izomerii sintetici nu sunt biologic activi. Mai mult, unul dintre aminoacizi, L-prolina, se transformă în izomerul d al său, care este cunoscut ca neurotoxic (adică otrăvitor pentru sistemul nervos) şi nefrotoxic (adică otrăvitor pentru rinichi). Este suficient de rău că mulţi bebeluşi nu sunt alăptaţi de mamele lor şi că în schimb li se dă lapte preparat în industrie, însă acum acest lapte este făcut încă şi mai toxic prin supunerea sa la radiaţiile cuptorului cu microunde.”

În cartea sa Health Effects of Microwave Radiation – Microwave Ovens (Efectele asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de cuptoarele cu microunde), precum şi în articolele semnate de ea în numerele din martie şi septembrie 1991 ale revistei „Earthletter”, Dr. Lita Lee afirmă că toate cuptoarle cu .microunde emit radiaţii electromagnetice, vatămă alimentele şi transformă substanţele din alimentele gătite în ele în produse toxice şi cancerigene.

În cartea sa The Body Electric, Robert O. Becker descrie cercetările efectuate de ruşi asupra efectelor asupra sănătăţii ale radiaţiilor din domeniul microundelor, efecte descrise de aceştia sub numele de „boala microundelor”. La pagina 314, Becker afirmă:

„Primele semne ale acestei boli sunt: o presiune redusă a sângelui şi un puls slab. Manifestările ulterioare cele mai des întâlnite sunt: excitarea cronică a sistemului nervos simpatic, dureri de cap, ameţeală, dureri ale ochilor, insomnii, iritabilitate, anxietate, dureri de stomac, incapacitatea de concentrare, căderea părului, precum şi o incidenţă crescută a apendicitelor, cataractelor, problemelor aparatului reproducător şi cancerelor.”

Şi totuşi, cuptoare cu microunde continuă să se vândă. De ce? Pur şi simplu pentru că sunt fast şi într-o lume fast, se cumpără tot ce e fast.

Read Full Post »

Problema fluorului din apa potabila, pasta de dinţi ori din alimentele conservate

–          pozitia unei cercetatoare australiene –

–          pentru cei care nu inteleg traducerea o aveti mai jos, cineva, care are timp, o poate insera direct in film –

http://www.youtube.com/watch?v=nZBRBPgTOt0

Adevarul este că fluorul este o otravă și că tratarea apei potabile cu fluor este un experiment social început acum patruzeci de ani. Unul dintre cei mai cunoscuti experți în fluoruri ne transmite un nou avertisment în legătură cu efectele fluorului asupra sănătății noastre și asupra copiilor nenăscuți. Reporterul nostru a primit două povești diferite, una de la medicii dentiști și o alta de la birocrații din Sănătate.

„Este considerată o otravă. De ce am pune o otravă în apa pe care o bem?”

Otrava despre care vorbim este fluorura adăugată în apa potabilă pentru că birocrații de la Sănătate și dentiștii ne spun că e pentru sănătatea noastră, pentru a reduce cariile dentare și pentru a le limita la nivele care nu dăunează. Afirmație cu care nu este de acord Prof. Sheshila.

”Ar trebui să realizeze că este o substanță otrăvitoare, nu ne menține sănătatea, este un agent cauzator de boli iar fluoridarea apei ar trebui oprită cât mai curând. Prof.Sheshila este unul dintre cei mai cunoscuți experți în fluoruri și vastele sale cercetări împreună cu 70 de ani de diverse căutări din India îi susțin afirmațiile, care sunt foarte îngrijorătoare.

”Consider că o femeie însărcinată care consumă produse contaminate cu fluor, și folosesc cuvântul produse incluzând aici apa, pasta de dinți, ceaiul negru, produse alimentare a căror procesare implică fluorul, orice lichid, orice produs în care conținutul de fluor e mare, va provoca embrionului, fetusului, copilului ce urmează sa se nască o mulțime de daune.”

Asociația Dentiștilor din America avertizează mamele împotriva folosirii apei fluoridate la prepararea laptelui praf așa cum se poate vedea aici.

”Dar ele nu citesc, nu sunt conștiente, nu sunt la curent cu aceasta, nu se informează, deci ne aflăm într-o situație extrem de gravă.”

Prof. Sheshila susține că acest consum de fluor poate fi cauza mai multor boli, cum sunt durerile de gât, de spate și cele articulare, care pot fi greșit diagnosticate de doctori. Foarte frecvent ea face teste de urină pentru a verifica nivelul de fluor din organismul pacienților săi.

” Înlătură ingestia de fluor, începând cu pasta de dinți, ceaiul negru, apa fluoridată și toate celelalte, și vei aduce nivelul fluorului la limite acceptabile, iar pacientul va începe să se însănătoșească.”

Fluorul este folosit deasemenea ca și conservant, și este deci inclus în multe produse pe care le consumăm și pe a căror etichetă nu este menționat ca în cazul pastei de dinți.

”Este deci introdus în corpul nostru prin intermediul a multe surse iar noi nu suntem conștienți de aceast lucru. ”

Fluorura care se introduce în apa noastră potabilă este un reziduu toxic rezultat la producerea îngrășămintelor chimice.

”Timp de aproape o sută de ani, industria de îngrășăminte a emanat în atmosferă două gaze foarte toxice: fluorura de hidrogen și tetrafluorura de siliciu. În cele din urmă li s-a solicitat captarea acestor gaze, și au realizat-o cu ajutorul apei pulverizate; apa transformă aceste două gaze extrem de toxice în acid hexafluorosilicic, iar acest lichid rezultat în urma procesului de spălare, ce are o concentrație de aproximativ 25%, este distribuit pe tot teritoriul țării cu ajutorul cisternelor și introdus în apa noastră potabilă.”

Iată ce conține amestecul produs în Australia, un cocteil dezgustător de metale grele: arsenic, bariu, beriliu, cadniu, cupru, plumb, mercur și multe altele, și într-o concentrație mult mai mare decât cea a îngășămintelor chimice de laborator pe bază de arsenic.

”De ce să obligăm lumea să consume o apă otrăvitoare?”

Ei bine este vorba de un tratament forțat, aplicat în masă și există mai mult de o mie de medici și oameni de știință din întreaga lume care, ca și prof. Sheshila, condamnă această situație.

”Problema introducerii unui medicament în apă este evident o problemă asupra căreia cetățenii, informați fiind, să aibă posibilitatea să-și dea sau nu consimțămantul. Așa spune etica medicală elementară.”

Fluorul urmează a fi introdus în apa Lacului Albastru din Mt. Gambier. Alexianis a făcut o petiție împotriva acestei hotărâri, pe care au semnat-o peste 6000 de locuitori, adică mai mult de un sfert din locuitorii orașului dar care a fost ignorată de Guvern.

”Problema fluoridării apei a fost extrem de ignorată de Guvern; nu sub aspectul că încearcă să o impună, ci în privința dreptul comunității de a-și exprima opțiunea; iar ei pur și simplu ne-au ignorat. Atât eu cât și majoritatea celorlalți suntem de-a dreptul furioși pe gradul de ignoranță cu care a fost tratată această chestiune.”

Am vrut să vorbim cu cineva din departamentul de Sănătate despre această problemă, dar am primit doar o adresă scrisă, care nu răspundea explicit la întrebarea noastră, ci specifica doar că în Mt. Gambier copiii au cu 78% mai multe carii decât cei din Adelaide care beau apă fluoridată, și că aceasta este considerată nepericuloasă și folosită în multe state dezvoltate, cum ar fi Statele Unite, Marea Britanie și Canada.

Dar ar mai fi de adăugat și alte state pe această listă, așa cum subliniază prof. Paul Cannon în campania sa împotriva fluoridării apei.

”Cele mai multe state vest europene nu fluoridează apa: Austria, Belgia, Olanda, Franța, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Italia, Grecia, Portugalia, un număr copleșitor de state din întreaga lume nu fluoridează apa. Și ce credeți? Dinții lor sunt la fel de buni, dacă nu chiar mai buni, decât ai noștri.”

”Agravează cariile dentare. Dinții devin poroși, se perforează, se fărâmițează, se sparg și deasemenea oamenii își pierd dinții mult mai devreme, adică devin știrbi.”

Deși mișcarea împotriva fluoridării apei afirmă că există suficiente evidențe care le susțin afirmațiile, Guvernul încă refuză să-i asculte sau să înființeaze studii de cercetare a impactului fluorului asupra sănătății.

”Adevărații vinovați sunt acești birocrați care denaturează informația înainte de a ajunge la cei care iau decizii, și cu ei ne luptăm noi. Vreau să spun că, ne așteptăm ca politicienii să denatureze lucrurile, dar n-ar trebui să admitem ca simplii funcționari de stat să facă asta.”

Este deci o greșeală?

”Bineînțeles.”

Fluorizarea otravirea globala

Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse, in mod deliberat, substante nocive, care v-ar afecta integritatea fizica, actionand chiar si asupra capacitatii de rationare. Desi pare greu de crezut , exista probe care atesta ca acest lucru se intampla.Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din omeniul sanatatii publice, adaugarea in apa a unei cantitati ,chiar si infime,de fluor, nu numai ca previne aparitia cariilor, dar duce si la imbolnavirea organismului.Mai mult decat atat , poate afecta si comportamentul individului.Pur si simplu ingrozitor!

La finele anului 2003, Guvernul Britanic a luat o masura care a afectat in mod direct consumu lde apa fluorizata.S-a afirmat in mod public , ca nici un copil mai mic de cinci ani nu va avea probleme cu dantura. Pentru realizarea acestei promisiuni cu cativa ani inainte fusese iniitiata o campanie de fluorizare a apei in anumite puncte din RegatulUnit.

Din 2001, un grup de sustinatori ai acestei masuri , alcatuit in principal din medici stomatologi , acerut guvernului sa extinda aceasta campanie. Buletinul FMIpentru sanatatea dentara a copiilor arata ca doar 18% dintre districtele sanitare a fost indeplinita aceasta promisiune. John Renshaw, presedintele Asociatiei DentareBritanice, impreuna cu un grup denumit Alianta, alcatuit din 79 de medici stomatologi si voluntari pentru sanatatea copilului, sustin ca , in ariile in care apa a fost fluorizata sanatatea bucala s-a ameliorat in mod vizibil , in comparatie cu zonele unde nu s-au aplicat aceasta masura.
Astazi, aproximativ10% din populatia Regatului Unit consuma apa fluorizata, in special in zonele din vestul si nord-estul tarii.Alianta a propus extinderea campaniei in nordul Angliei , Scotiei, Irlandei de Nord, Tarii Galilor si in Londra.
Oare populatia cunoaste originea floorului utilizat in pastele de dinti sau adaugat in apa? E constienta de efectele secundare recunscute? De ce se recomanda folosirea acestei substante si nu se vorbeste si despre efectele ei nocive?

Florul, mai nociv decat plumbul
Fluorul este ultimul dintre nemetalele din tabelul periodic(Gaze nobile aparte).A fost descoperit in 1771 de catre chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar abia in anul 1886, chimistul francez Henry Moissan a reusit sa-l izoleze, dupa numerose incercari nereusite ale unor oameni de stiinta faimosi , precum Farraday sa Davy(multi alti cercetatori au murit otraviti cu fluor).
Fluorul este prezent sub forma unui gaz verde-galbui, foarte coroziv si nociv, cu miros puternic, neplacut. Dintre toate elementele chimice, el este cel mai reactiv formand multi compusi. Ca exemplu de toxicitate trebuie mentionat acidul fluorhidric, cu inalt grad de coroziune. datorita usurintei cu care ataca sticla, este utilizat in industria gravurii.

Nu va alarmati totusi, cel putin deocamdata;derivatul care se foloseste in pasta de dinti, in pastile,inclusiv in apa potabila, este floura de sodiu. Cu toate acestea exista o informatie pe care marea majoritate a populatiei nu o cunoaste si care suna infricosator, daca-i dam crezare doctoruluiJohn Yiamouyiannis : ,,Nu adaugam in mod deliberat arsenic si nici plumb in apa. dar adaugam fluor. De fapt, fluorul este mai toxic decat plumbul, iar arsenicul este doar putin mai otravitor ca fluorul.”
Daca veti citi paginile urmatoare, va veti da seama ca acest lucru nu este decat virful aisebergului dintr-o companie care foloseste fiinta umana pe post de cobai, iar multinationalele sunt principaliii beneficiari. Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit… sunt doar cateva tari in care apa fluorizata ajunge la niveluri mult mai ridicate decat cele recomandate , fiind estimate poporului de la de la 0,5ppm la 1ppm3.
Fluorizarea a inceput ,,oficial” prin anii ’30, cand un grup de oameni de stiinta a descoperit ca , adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element devenea benefic in lupta contra cariilor. De atunci s-a dus o ferventa campanie in favoarea fluorului-considerat un ,,extraordinar” aliat impotriva bolilor dentare-, si s-a pus accent pe necesitatea includerii acestui element printre ingredientele pastelor de dinti si in compozitia celorlalte produse de acest fel. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate produce si multe tulburari de sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.
Cati dintre noi stiu , de ex., ca acest element care se utilizeaza  în fluorizarea apei sau a pastei de dinti provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiumului? Cu siguranta foarte putin…Florura de sodiu este un reziduu obtinut din fabricarea aluminiului! Este folosit nu numai la produsele anterior mentionate , dar este si un ingredient intalnit, in mod obisnuit la fabricarea otravurilor, pentru sobolani si pentru gandaci, asta pentru a mentiona doar cateva dintre intrebuintarile sale.

Adevarul despre derivatii din fluor
PRIMELE INTOXICARI cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale. In anul 1850, fabricile de fier, cupru si aluminium au evacuat in aer mari cantitati de substante cu grad ridicat de toxicitate, omorand animale, plante si chiar fiinte umane.Poluarea s-a intesificat in anii ’20, atunci cand dezvoltarea infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor industrializate.

Marile fabrici metalurgice, in special cele americane, au cunoscut o adevarata explozie cantitativa si calitativa, fiind impulsioante,in buna masura , de avantul industriei militare, care promitea mari sume de bani in schimbul producerii armamentului sau dispozitivelor care foloseau materialele mentionate. A aparut insa o problema: milioanele de tone de floruri obtinute sub forma de reziduri .S-a hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau in mediul inconjurator, netinadu-se cont de faptul ca erau foarte nocive pentru sanatatea publica. Totusi contaminarea nu a putut fi ascunsa, astfel incat populatia a cerut daune marilor companii raspunzatoare obtinand chiar importante despagubiri din partea acestora.

Guvernele s-au vazut nevoite sa aloce sume mai mari pentru controlul poluarii generate de fabricarea metalelor, aluminiul fiind unul dintre cele mai toxice.

In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa se foloseasca la o scara din ce in ce mai mare, la prepararea unor otravruri, cum ar fi cea de sobolan.

La inceputul anilor’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie miraculoasa pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza pe adaugarea fluorului, in cantitati controlabile in apa potabila, ajutand astfel la prevenirea cariilor dentare. Cateva persoane, printre care scriitorul si doctorul Joe Griffiths, afirma ca acest fapt nu a fost o descoperire medicala, ci o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important:toxicitatea fluorului.

In aceea periada ,omul stiinta Gerald J.Cox (foto)a adus la cunostinta publicului larg faptul ca un derivat cu o valoare economica scazuta se transformase intr-un potential aliat impotriva cariilor, obtinandu-se numeroase rezultate, in special pentru sanatate bucala a copiilor. putini isi imaginau atunci ca domnul Cox era platit de Fundatia ALCOA,(link Romania) unul dintre principalii fabricanti de aluminiu din lume si finantator al cercetarilor legate de apa fluorizata.
O intrebare-usor ironica-venea din partea conducatorilor Statelor Unite:Se varsa florura in toata apa potabila a tarii?Cum raspunsul era afirmativ, problemele fabricantilor de aluminiu luasera sfarsit. Chiar daca doza pentru un singur individ era infima, calculata la toata populatia, ea insemna producerea a sute de mii de tone pentru alimentarea la nivel national.

In anul 1939, fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o singura propunere intr-o realitate, multumita cercetarilor facute de Gerald J. Cox, care nu era nici doctor nici stomatolog…ci un om de stiinta angajat de principala companie de producere a aluminiumului, cea care primise deja cereri masive pentru otravirea cu fluor.

Au trecut mult ani pana cand a inceput sa apara primele rapoarte care puneau sub semnul intrebarii beneficiile acestei substante. Cauzele acestei intarzieri sunt usor de explicat:marile industrii, precum ALCOA, sustinusera de-a lungul anilor o campanie in favoarea fluorului ascunzand informatii relevante despre aceasta substanta toxica.
Intre anii 1986 si 1987, a fost finalizat cel mai mare studiu realizat pana atunci despre efectele acestui element, studiu initiat de Institutul American de Cercetari in Domeniul Dentar. La proiect au participat 39 000 de mii de subiecti cu varste cuprinse intre 5-17 ani , din diferite zone ale tarii. O treime dintre acestia traiau in zone unde apa fusese fluorizata; o a doua treime bause apa partial fluorizata;iar restul locuiau in zone unde nu fusese aplicata aceasta masura contestata. S-au analizat fisele intocmite de stomatologi, precum si starea ulterioara a sanatatii bucale si s-a ajuns la concluzia ca nu au existat diferente notabile intre zonele fluorizate si cele nefluorizate. Cu toate acestea, vestile proaste n-au intarziat sa apara.

In 1988, Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea transforma celulele normale in celule canceroase. Desi aceasta descoperire parea alarmanta, putine tari au luat masuri. Doctorul Hardy Limeback, director al Departamentului de Chirurgie Dentara Preventiva din cadrul Universitatii din Toronto si presedinte al Ascociatiei Canadiene Pentru Cercetare Dentara, a facut niste declaratii uluitoare ziarului Tribune la finele anului 1999.

In acel interviu, Limeback isi schimba radical pozitia si explica:,,Copiii mai mici de trei ani nu trebuie sa foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet”.

Carui fapt se datoreaza aceasta schimbare de opinie atat de brusca ? Acelasi doctor declara intr-un interviu acordat anchetatorului David Icke:,, Au fost deversate floruri contaminate in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol. Majoritatea aditivilor de floruri provin din curatarea caminelor din Florida. Aditivii sunt un produs toxic secundar al industriei ,asta inseamna ca am administrat populatiei floruri toxice prin intermediul apei potabile, iar persoane fara nici o vina au fost expuse la substante cancerigene, cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de substante toxice din organism , repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi catastrofale.”

Din nefericire, un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile doctorului Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor din zonele in care nivelul florului din apa este mai ridicat decat in alte parti , riscul de producere al fracturilor de sold a crescut considerabil. Mai mult decat atat, s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a fiintei umane. Prezenta unei cantitati prea mari in componenta scheletului uman e periculoasa, deoarece oasele devin mult mai fragile.
Dar nu acesta este primul simptom al unui nivel prea mare de fluorin organism, ci fluoroza dentara, o boala care face dintii sa devina fragili si decolorati si care este azi in Canada cea mai tratata boala in clinicile dentare.Dupa cum vedem fluorul a devenit o problema prioritara.

La data de 22 martie1990, revista New Egland Jurnal of Medicine a publicat un studiu priviind crestera numarului de fracturi osoase la bolnavii de osteoporoza, fenomen legat de consumul de fluor.

In acelasi an,si pe parcursul urmatorilor doi, revista de specialitate a Asociatiei Medicale Americane a publicat trei articole, care vorbeau despre legatura dintre fracturile de sold si fluorul adaugat in apa. Laputin timpdupa aceea, un studiu desfasurat de Procter&Gamble a demonstrat ca, adaugand doar o jumatate din cantitatea recomandata, creste semnificativ riscul de aparitie a defectelor genetice. In 1993,Institutul de Stiinta, Sanatate si Mediu Inconjurator al Statelor Unite a ajuns la acceasi concluzie. Ca si cum acest lucru n-ar fi fost suficient, in 1992, o cercetare intreprinsa de Universitatea din Arizona a demonstrat cum cresterea numarului de carii este direct proportionala cu cantitatea de fluor din apa potabila.

Conform estimarilor stiintifice, cantitatea de fluor in apa nu trebuie sa depaseasca 1 ppm. Cu toate acestea, in multe zone din SUA si in alte tari, nivelul depaseste 2 sau 3 ppm, fiind, in opinia doctorului James Patrick,om de stiinta din cadrul Institutului National de Sanatate, total inadecvat in sopuri terapeutice. De fapt, exista tari care considera chiar si 1 ppm o cantitate foarte mare. Este interesant de observat ca, in Japonia, de exemplu, se utilizeaza ca indice superior a 8-a parte din cantitatea recomandata de guvernul nord-american.

S-a dovedit ca fluorul nu mai actioneaza dupa varsta de 20 de ani,contrar afirmatiilor care sustin ca are efect toata viata. S-a demonstrat, de asemenea, ca poate produce grave afectiuni ale oaselor si ale dintilor. Totusi de ce continuam sa-l folosim? Cu siguranta, sunt multi bani la mijloc. Costurile de diminuare a acestei probleme aparute in timpul Revolutiei Industriale vor fi prea mari pentru ca guvernele si industriile sa si le poata permite; de vreme ce exista solutii mai putin costisitoare, de ce sa nu fie utilizate in continuare?! Sunt destui cei care afirma ca folosirea fluorului in apa nu aduce doar asa-zise beneficii pentru sanatatea bucala, ci are si nenumarate efecte nocive, multe necunoscute inca. pentru a intelege mai bine lucrurile, trebuie sa ne intoarcem in trecut,la cele mai nefericite episoade ale celui de-al doilea razboi mondial.

Fluorurile, lagarele de concentrare si controlul mental

Potrivit cercetatorului Ian E. Stephen, specialist in efectele nocive ale fluorului asupra sanatatii, in timpul mandatului prim-ministrului Margareth Thatcher, gradul de fluorizare a apei, in Irlanda de Nord, s-a triplat. Conform lui Stephen, acest lucru nu a fost facut in scop profilactic, pentru a se preveni aparitia cariilor, ci din dorinta de a calma o zona a tarii cu risc ridicat de conflict. Daca a fost asa, de unde stia prim-ministrul ca apa fluorizata avea proprietati de modificare a comportamentului individului?

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, au fost create o multime de lagare de concentrare unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi. Infometarea si imbolnavirile erau doar cateva dintre metode, la acestea adaugandu-se drogurile si experimentele, mult mai crude. Nivelul tensiunii din lagarele de concentrare era extrem si inorice moment s-ar fi putut isca revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si ieftina de a mentine prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor adaugate in apa drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.

Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite, pentru a mentine populatia „sub control”. Fabrica I.G.Farben urma sa produca aceste doze de fluor. Era o companie germana de produse chimice, una dintre cele mai mari din lume la vremea respectiva. Principala sa filiala se afla aproape de lagarul de la Auschwitz, dintr-un motiv foarte simplu: mana de lucru era „gratuita” si departe de zonele bombardate de aliati. Printre alte substante produse de aceasta fabrica se numara si Zyklon-B, un gaz utilizat in timpul conflictului armat pentru exterminarea masiva a prizonierilor din lagarele de concentrare.

La sfarsitul razboiului, aliatii controlau deja toate instalatiile si tehnologiile produse in laboratoarele Farben. A fost trimis aici un grup de cercetatori condusi de un om de stiinta numit Charles Elliot Perkins, expert in chimie, biochimie, fiziologie si patalogie. A fost informat despre metodele folosite de germani pentru supunerea prizonierilor, printre care figura si utilizarea fluorului.

Insa Perkins a comis o greseala fatala: a spus prea multelucruri adevarate. Dupa cercetarile facute intre 1940 si 1950, el a declarat ca fluorura din apaa produs modificari majore la nivelul creierului, mai precis in hipocamp. Inainte de a muri(se presupune ca a fost asasinat), a declarat de multe ori ca trebuie evitata fluorizarea globala.

Surprinzator este faptul ca nu s-a putut demonstra legatura cu guvernul, citata de Perkins, dar exista alte probe care arata ca persoane din SUA, cu putere economica mare, erau implicate in ce se intampla la I.G.Farben.

Inainte de inceputul razboiului,prin anii ’20, compania I.G. Farben a incheiat afaceri de milioane cu diverse companii si personalitati din SUA, ir in timpul conflictului armat aceste afaceri s-au mentinut (printre aceste firme si personaje s-au aflat si Henry Ford, General Motors Company sau Standard Oil, al familiei Rockefeller). Toate aceste firme si oameni de afaceri multimilionari au investit mari sume de bani pentru construirea de fabrici sub mrca I.G. Farben, printre acestia detasandu-se extrem de bogata familie Mellon. In 1933 a fost creat Mellon Institute, o fundatie independenta care se ocupa de finantarea noilor descoperiri din domeniul stiintei si tehnologiei,printre ele aflandu-se, in mod curios, si „extraordinara substanta profilactica pentru carii”.

Relevant este faptul ca familia Mellon a fondat uriasa fabrica de aluminiu ALCO, cea mai mare producatoare de reziduuri toxice. Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asupra sanatatii? Au fost ascunse aceste informatii pnetru a proteja sinistra conspiratie financiara, care folosea fluorul ca moneda de schimb? Si,mai mult decat atat, detinand aceste informatii, cu ce intentii au initiat cele mai puternice firme americane o campanie internationala pentru promovarea folosirii fluorului in afara tarii lor?

Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam ca mai mult de 60 de calmante care se vand astazi pe piata folosesc fluorul in compozitia lor, desi acesta intensifica efectul celorlalte substante. De exemplu, Diazepam, cunoscut si sub numele de Valium, are efecte mult mai puternice prin fluorizare, dand nastere unui alt calmant puternic, Rohypnolul, care este produs de Roche Products, o filiala a companiei I.G. Farben.

Dar acest caz nu este unic. Stelazine, puternicul tranchilizant fluorurat, ete folosit astazi in toate azilele de batrani si in ospiciile din toata lumea. De ce? Raspunsul ar putea fi simplu. Germanii care administrau fluor prizonierilor din lagarele de concentrara, urmareau acelasi lucru: linistire „fiarelor”, precum si supunerea si controlarea acestora.

Nu intentionam sa dovedim ca guvernele urmaresc sa ne controleze mintile si sa ne narcotizeze, dar dorim sa va prezentam un adevar pe care multe institutii de sanatate nu vor sa-l recunoasca, ascunzand, uneori, o parte din informatii. Dumneavoastra va revine sarcina de a decide ce medicamnete vi se administreaza si care este motivul acestei administrari, avand rija sa nu fiti tratati ca niste cobai. Cine stie, poate ca data viitoare, cand veti bea un pahar cu apa sau va veti spala pe dinti, va veti gandi si veti decide singuri daca va face sau nu bine o doza „mica” de fluorura de sodiu sau alte substante derivate din aceasta otrava invizibila? David Heylen Campos ,, Minciuni Oficiale”

Publicat de Iron Lung

Read Full Post »

O substanţă controversată, care ajută legumele să crească mai repede, este folosită în exces de legumicultorii cu tradiţie din ţara noastră.

 

Românii abia aşteaptă la fiecare început de vară să dea bani pe o min­ciună, aceea că roşiile cultivate de grădinarii noştrii sunt mai sănătoase decât cele din import. Cumpără­tori au plătit şi 20 de lei pe kilogram luna trecută, convinşi că tomatele din zone cu tradiţie, ca sudul ţării sau Galaţiul, sunt cultivate natural. Ce nu ştiu consumatorii este că legumicul­torii români folosesc în exces o substanţă controversată, nu­mită Ethrel. Rolul acesteia este de a grăbi coacerea legumelor, dar chiar şi reprezentantul pro­du­că­torului afirmă că în mod normal ar trebui interzisă.

Miracolul numit Ethrel

Trei zile. De atât au avut nevoie reporterii „României libere” pentru ca o roşie crudă, care abia a crescut pe fir, să se înroşească şi să fie gata de vânzare. Secretul coacerii rapide, chiar şi când vremea e rece şi ploioasă, stă în Ethrel, un produs interzis în unele ţări, dar care este folosit pe scară largă de grădinarii români care se grăbesc  să ajungă la piaţă la începutul sezonului, când roşiile sunt mai scumpe. Orice grădinar cinstit  recu­noaşte că în condiţiile climaterice din ţara noastră roşiile nu au cum să se coacă natural până în luna mai chiar dacă au fost plantate în sere încălzite. În schimb, cei mai mulţi dintre legumicultori folosesc Ethrel, un produs chimic care face ca o roşie stropită să se coacă aproape pe loc. Deşi, în România, utilizarea sa este strict reglementată, ţăranii abuzează de această substanţă pentru a ajunge cât mai devreme în pieţele din oraşe.

Reporterii României libere au descoperit că legumicultorii cumpără la liber Ethrel şi îl aruncă pe roşii fără nici un discernământ şi fără să respecte indicaţiile producătorului, punând astfel în pericol sănătatea consumatorilor.

„Mai rapid ca Ethrel nu există”

Am mers în mai multe comune din judeţul Olt şi ne-am oprit la magazinele care vând pesticide şi îngrăşăminte pentru agricultură. Am cerut să cumpărăm Ethrel şi am fost serviţi încă de la prima unitate unde am intrat.

Reporter: Mai aveţi Ethrel?

Vânzătoare: Numai la suta de grame. Costă 70 de lei un flacon.

R.: Cât ajunge ăsta?

V.: Depinde cum vreţi să îl daţi.

R.: La roşii, că nu se mai încălzeşte.

V.: Merge 5 mililitri.

R.: Mai aveţi şi alte substanţe similare?

V.: Da, pentru coacere naturală, dar nu la fel de rapidă şi se numeşte Drister.

R.: Vreau de ăsta rapid.

V.: Mai rapid ca Ethrel nu există.

Ethrelul se vinde la discreţie şi în târgurile organizate săptămânal în comune. Unii vânzători sunt totuşi mai precauţi. „Nu mai avem voie să comercializăm acest produs de cinci ani de zile”, ne-a răspuns un comerciant. Totuşi, legumicultorii din Olt ne-au declarat că multe magazine oferă această substanţă numai dacă vânzătorul îl cunoaşte pe cumpărător.

„Plantele se usucă, dar ne convine”

Cum funcţionează Ethrelul? Hormonul chimic din produs stimulează apariţia mai devreme a unei substanţe care se găseşte în mod natural în legume şi fructe atunci când se coc.  Unii specialişti afirmă că dacă s-ar respecta regulile pentru stropire – diluarea atentă a soluţiei şi acordarea unui timp de pauză de zece zile, necesar ca hormonul să iasă din roşie – Ethrelul nu ar fi toxic. Numai că legumicultorii români, dornici să prindă preţurile mari care se practică la începutul verii, utilizează o soluţie mai concentrată decât cea recomandată şi nu mai aşteaptă să treacă perioada de volatizare a substanţei chimic. Roşia este recoltată şi ajunge pe masa consumatorului cu tot cu hormonii de stimulare a creşterii.

„La începutul luni mai, a vândut un vecin roşiile cu 18 lei kilogramul. A venit un angrosist şi i le-a luat de la poartă. Când am văzut aşa, ne-am pus toţi pe căutat Ethrel”, ne-a povestit un grădinar din Teleorman.

Acesta ne-a explicat că majoritatea cultivatorilor de roşii aplică următoarea reţetă. „Plantele sunt în seră. Omul stropeşte plantele şi apoi închide ermetic sera, pentru ca substanţa să nu se piardă în aer. În trei zile, roşia e coaptă, dar restul plantei se usucă. Dar pe producător nu-l deranjează. Vinde roşiile la preţ mare, acum la început de sezon, după care plantează în acelaşi loc vinete sau gogoşari. Nu aşteaptă nimeni 10 zile, pentru că tocmai asta e şi ideea, să ajungem cât mai repede pe piaţă”, a explicat grădinarul.

„E interzis, aveţi grijă”

Am încercat să obţinem Ethrel chiar de la producătorul acestei substanţe, compania Bayer. L-am sunat pe unul dintre  distribuitorii oficiali pentru zona Teleorman, Nicuşor Ţăroiu, căruia i-am spus să suntem legumicultori începători care vor să ajungă repede pe piaţă cu roşiile.  „Nu se mai foloseşte în România la tomate. A fost scoasă de la omologare şi este practic interzisă. Atenţie mare la lucrul ăsta, pentru că substanţa se aduce pe diverse căi din Moldova, Ucraina sau alte ţări şi se vinde în unele magazine”, ne-a explicat Nicuşor Ţăroiu. Acesta a precizat că Ethrelul a fost interzis în ţara noastră deoarece a fost folosit în exces de legumicultorii români. „Totul a pornit de la utilizarea excesivă. De dragul de a le face mari şi numai bune de piaţă s-a folosit foarte mult şi la analizele de laborator a fost găsit în cantităţi foarte mari”, ne-a explicat distribuitorul Bayer. Totuşi, acesta a admis că agricultorii români nu au renunţat la practica grăbirii coacerii roşiilor.

continuare în pagina 2

„Ethrelul e în continuare căutat, foarte mulţi mă sună, dar este un produs care nu mai poate fi folosit în România, mai ales dacă produceţi pentru vânzare”. Am dorit să aflăm care sunt, concret, rezultatele analizelor de laborator despre care vorbeşte Nicuşor Ţăroiu. Din păcate, am fost purtaţi de la o instituţie a statului la alta, fără nici un rezultat. Astfel, Ministerul Agriculturii ne-a răspuns: „pentru detalii vă recomandăm să vă adresaţi Institutului Naţional de Sănătate Publică”. De la acest institut, ni s-a transmis că despre analize trebuie să ne interesăm la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinată şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Doar că şi nici aici nu am obţinut vreun rezultat. „Vă comunicăm că în cadrul laboratoarelor din reţeaua ANSVSA care realizează analize din produse alimentare de origine vegetală, nu se efectuează determinarea prezenţei produsului Ethrel sau a altui produs utilizat pentru maturizarea rapidă a legumelor”.

În fine, am încercat să obţinem o poziţie oficială de la conducerea centrală a companiei. Deşi am aşteptam două săptămâni un răspuns, nu am primit nimic.

„Problema e să nu se greşească concentraţia”

Fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, susţine că substanţele care grăbesc maturizarea legumelor nu sunt nocive în sine. „Faptul că se grăbeşte maturarea, mai ales acolo unde se valorifică roşiile mai rapid, nu este un lucru rău, pentru că aceste substanţe nu se acumulează în roşii.  Toate aceste substanţe se găsesc şi în mod natural în legumele şi fructele aflate la maturitate. Practic, când se creşte artificial această concentraţie, se grăbeşte maturizarea”, a afirmat Valeriu Tabără. Fostul ministru a menţionat totuşi că e important ca producătorii să nu exagereze cu folosirea acestei substanţe.  „Problema este să nu se greşească la concentraţie, apoi să se aerisească foarte bine încăperea sau, în câmp, să nu se folosească substanţe care se acumulează în plantă, pe care le găseşte şi peste zece zile. Pentru că pe principiul ăsta nu ar trebui să mai folosim substanţe împotriva dăunătorilor. De exemplu, sulfatul de cupru, limitat ca utilizare, este mai periculos decât ethrelul”, a menţionat Valeriu Tabără. De asemenea, acesta a menţionat că e esenţială să se respecte perioada de aşteptare, ca substanţa să dispară din plantă, înainte de recoltare.

Controverse mondiale

Dezbateri legate de folosirea Ethrelului au avut loc în toată lumea. Substanţa a fost interzisă în India, unde era folosită în exces pentru coacerea rapidă a bananelor. De asemenea, reglementări au fost impuse inclusiv în ţări precum Ghana, unde hormonul este utilizat pentru coacerea rapidă a ananasului. Uniunea Europeană permite ca în legumele ce se vând pe teritoriul său se se găsească o cantitate infimă din această substanţă, respectiv 0.5 părţi la un milion dintr-un litru.

Una dintre ţările în care Ethrelul a fost declarat sigur este Vietnamul.

Ethrel este interzis în India, unde era folosit pentru coacerea rapidă a bananelor.

Efecte secundare pentru oameni

În stare nediluată, Ethrelul este coroziv şi poate cauza răni grave ale ochilor, se arată într-un pliant internaţional al acestui produs. „Este periculos dacă este înghiţit, inhalat sau absorbit prin piele. Chiar în specificaţiile pentru România se menţionează că „cele mai importante simptome şi efecte, atât acute, cât şi întârziate sunt arsuri ale pielii si ale ţesutului membranelor mucoase, iritaţie gastro-intestinală”.

Cum recunoşti o roşie coaptă cu Ethrel

Consumatorii au o singură metodă de a descoperi cu ochiul liber dacă leguma pe care o cumpără  este sau nu coaptă mai repede decât normal. Astfel, tomatele, deşi sunt roşii pe dinafară, în general sunt verzui în interior, iar miezul este încă tare şi cu gust de necopt.

Read Full Post »

 

Tnuva Frappe: Cafea şi 3 E-uri

Mihaela Ionescu -4/04/2009

•Aditivii alimentari utilizaţi pentru Tnuva Frappe pot duce la probleme ale tractusului digestiv, la tulburări de atenţie şi la afecţiuni ale sistemului osos. De aceea, este recomandat să fie evitat de consumatorii care au astfel de maladii, pentru a nu le croniciza.

•Băutura din lapte cu cafea Tnuva Frappe este dezechilibrată din punct de vedere nutriţional, având un exces de glucide cu index glicemic foarte ridicat şi absorbţie rapidă (zahăr), dar şi lipide din lapte, ne spune profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

•Acesta face analiza profilului nutriţional bazându-se pe normele Regulamentului European 1924/2006, care stabileşte care sunt standardele pe care trebuie să le îndeplinească un produs alimentar pentru a fi echilibrat din punct de vedere nutriţional.

•ADITIVII

•Pentru a obţine o culoare cât mai plăcută, producătorul a folosit sirop de zahăr caramelizat E150. Acesta poate declanşa sindromul de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD), poate încetini creşterea, poate duce la distensii intestinale şi la hipertrofia muşchilor.

•De asemenea, distruge vitamina B şi afectează cromozomii. Un alt aditiv cu efecte nocive este şi fosfatul de sodiu, E339. Acesta este incriminat în împiedicarea asimilării şi fixării calciului în oase, putând induce osteoporoză şi/sau depuneri anormale de calciu (osteofite-cioc de papagal).

•Doza zilnică admisă pentru toate sursele de fosfor din alimentaţie, stabilită de JEFCA (forul mondial care reglementează utilizarea aditivilor alimentari), este de 70 mg/kg corp. Caragenanul E407 poate duce la apariţia problemelor de tractus intestinal, mergând până la ulcer şi cancer de stomac, în cazul unui consum exagerat.

•CONCLUZIILE SPECIALISTULUI

•În urma analizei informaţiilor înscrise pe etichetă profesorul Mencinicopschi ne spune că produsul analizat nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, suferinzilor de maladii cardiovasculare, renale, celor cu boli hepatice, persoanelor cu maladii neurodegenerative (Parkinson. Alzheimer), celor cu sindrom de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD), celor cu astm, cu probleme stomatologice.

•Diabeticii vor cere sfatul medicului curant înainte de consum şi vor ţine cont de cantitatea de glucide. Persoanele care suferă de intoleranţă la lactoză vor testa o cantitate mică de produs pentru a vedea care este reacţia organismului.

•INGREDIENTE

•Lapte pasteurizat, apă, zahăr, cafea 0,3%, sirop de zahăr caramelizat E150, corector de aciditate fosfat de sodiu E339, stabilizatori caragenan E407, aroma de cafea şi vanilie. Valoare nutritivă medie pentru 100 g: valoare energetică: 68 kcal/288 kJ, proteine 2,8 g, glucide 9,8 g, lipide 2 g.

Read Full Post »