Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Dictatura biometrica’ Category

STUDIU GENERAL ASUPRA MICROCIPULUI DE TIP R.F.I.D.

 Introducerea documentelor electronice în România

Începând cu 1 ianuarie 2009, în România se emit paşapoarte electronice care, pe lângă datele personale obişnuite, conţin elemente biometrice – imaginea facială şi impresiunlle digitale (amprente) – stocate pe un microcip de tip R.F.I.D. (Radio Frequency Identification – identificare prin unde radio). România este prima ţară din Uniunea Europeană cu acest regim al actelor de identitate reglementat prin OGU 94/2008, HG 1566/20083 şi prin Regulamentul Consiliului Europei nr. 2.25212004. Nici o ţară din Europa nu deţine deocamdată acest tip de paşaport cu ambele elemente biometrice incorporare. Început în judeţul Ilfov, până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului în toată ţara.

1 http://en.wikipedia.org/wikilRFID

2 ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 94 din 24 iunie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 30 iunie 2008.

3 HOTĂRÂRE nr 1.566 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărărn Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora publicatii în: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 15 decembrie 2008.

http://eur-lex.europa.eu

III ORDIN nr. 1.455 din 25 septembrie 2006 privind forma, dimensiunile fi conţinutul permisulul de conducere publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 5 octombrie 2006

ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 184 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 2 decembrie 2008.

8 NORME METODOLOGICE din 16 noiembrie 2004 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicat:1, precum şi a formei şi conţinutului cărţii electronice de identitate MONITORUL OFICIAL nr. 1.113 din 27 noiembrie 2004.

Măsura a fost implementată în ascuns, fără promovarea în mass-media şi fără o bază legislativă naţională (actualul Ordin nr. 1.455/20065 nu include microcipul între elementele permisului), ci doar în baza Directivei UE 126/2006 privind permisele de conducere. Cip-ul va conţine obişnuitele date personale, dar şi informaţii privind starea de sănătate: vederea, auzul, boli, ori restricţionări de tipul „posesorul trebuie să conducă doar ziua sau doar însoţit”. Contravenţiile, amenzile şi orice alte date vor fi stocate tot aici, asemenea unui cazier care nu se poate şterge.

Pentru 1 ianuarie 2011 e programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip R,F.I.D., platforma-pilot fiind realizată în judeţul Caraş-Severin, de unde proiectul se va extinde în anii următori în celelalte judeţe (OGU 184/20087), Informaţiile sunt memorate pe două suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Microcipul permite detectarea posesorului de la distanţă, fără ştirea acestuia, iar datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele, şi numai de către Ministerul Internelor şi cel al Comunicaţiilor (Norme metodologice ale OC 69/20028). Există aşadar un drept suveran asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise: cine înscrie, ce înscrie şi cât înscrie.

Aspecte internaţionale

Campania de introducere a noilor documente biometrice de identitate şi călătorie a început după anul 2000, odată cu dezvoltarea la scară largă a tehnologiei microcipurilor R.F.I.D., la nivelul Uniunii Europene paşapoartele biometrice intrând în vigoare din anu12006. Măsura face parte din proiectul de creare a unei singure baze de date biometrice mondiale cu denumirea de Consorţiu Informaţional Internaţional, controlat de SUA şi, în parte, de Marea Britanie la care s-au adăugat şi alte ţări sub pretextul luptei antiteroriste”. Lucrurile evoluează într-un ritm îngrijorător, întrucât încă de pe acum există presiuni din partea organizaţiilor internaţionale şi ale diverselor agenţii guvernamentale de implantare a microcipului chiar în corpul uman. Unele state deja au intrat în această fază, implantând cipul la anumiţi bolnavi din spitale, la elevii de şcoală sau la persoanele în vârstă. Numeroase organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, asociaţii civile şi culte religioase din Statele Unite şi Uniunea Europeană au protestat faţă de această campanie iresponsabilă de marcare a fiinţei umane, de îngrădire a libertăţii şi de înjosire a demnităţii persoanei.

La nivel de stat, poporul grec, în frunte cu Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia, a respins încă din 1997 introducerea buletinelor electronice în faza de proiect, reacţionând prompt şi fără ezitare.

În statul vecin, Serbia, în urma unei campanii pornite de o organizaţie non-guvernamentală, cu susţinerea Bisericii Ortodoxe Sârbe şi a cercurilor academice, după doi ani de proteste, introducerea cipurilor biometrice a fost blocată până la o dezbatere publică naţională. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie „Viaţa fără a fi însemnat”, a mers mai departe, contestând în 2008 legea abuzivă la Curtea Supremă a Serbiei.

Despre toate aceste frământări în presa românească nu s-a scris aproape nimic. La începutul anului ştirea a venit brusc, punându-ne în faţa faptului împlinit: „de la 1 ianuarie 2009 românilor li se vor introduce … „. într-un stat de drept asemenea măsuri nu se pot iniţia fără o informare prealabilă a populaţiei despre cursul evenimentelor şi despre implicaţiile în viaţa persoanei, fără o conştientizare a opiniei publice.

Ce este si la ce foloseste microcipul R.F.I.D.?

Microcipul R.F.I.D. este un circuit electronic de câţiva milimetri care înmagazinează şi transmite informaţii prin unde radio către un aparat de citire. Primele microcipuri au apărut în anii ’70 în Statele Unite şi de atunci s-au perfecţionat continuu, ajungând să fie folosite in cele mai variate domenii ale industriei şi serviciilor, aplicate sau încorporate pe produsele din supermarket-uri, pe cărţi, pe medicamente, în mijloacele de transport în comun, la aparatele de securitate, pe paşapoarte şi acte de identitate, dar şi în şcoli sau închisori, ca dispozitive de urmărire, şi chiar implantate pe animale şi pe oameni.

Ceea ce a început ca un sistem de gestionare a mărfurilor s-a extins treptat, din anii ’90, la identificarea animalelor şi, în final, la urmărirea şi monitorizarea persoanelor. Astfel, elevilor din unele şcoli li se aplică cipuri pe ghiozdane sau pe ceasuri, pentru a fi urmăriţi de părinţii lor, unele penitenciare folosesc brăţări electrice pentru controlul eficient al deţinuţilor, iar din 2004 anumite spitale implantează pacienţii lor cu cipuri pentru a le monitoriza simptomele şi evoluţia bolii. În asemenea cazuri s-au putut observa reacţii adverse: arsuri, apariţia celulelor cancerigene în jurul cipului, migrarea acestuia în organism, sensibilitatea la radiaţii, electricitate sau câmpuri electromagnetice, precum şi o întreagă serie de alergii şi infecţii.

 http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Identification_of_patients_and_hospital_staff

 http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Privacy

 

Lipsa de securitate a microcipului

Cipurile încorporate în paşapoartele biometrice şi în actele de identitate pot conţine substanţial mai multe informaţii faţă de simplul cod de bare, pe care îl încorporează şi îl înlocuiesc. Nu există nici o garanţie că pe lângă nume şi adresă, nu vor fi trecute de pildă şi datele medicale, cazierul persoanei, anumite tulburări de care suferă, detalii despre alte persoane din viaţa sa, despre evenimente la care a luat parte, ori chiar opţiunile sale politice sau religioase. Acest minuscul cip este dosar electronic la purtător, pe el putând fi adăugate sau şterse orice fel de date, de la distanţă şi la bunul plac al supraveghetorului. Deşi încă se folosesc în paralel, se urmăreşte înlocuirea treptată a codului de bare prin cipul electronic, probabil cu păstrarea sistemului de citire prin repetarea cifrei 6.

Informaţiile conţinute pe cipurile pasive pot fi citite de la 10 metri distanţă, fără ca purtătorul să-şi dea seama şi fără consimţământul său, iar cele de pe cipurile active, dotate cu antenă de emisie, chiar până la 100 metri, în funcţie de puterea aparatului de citire. De exemplu un scanner aflat la aeroport va citi de la depărtare datele de pe cipul din paşaport fără ca titularul să ştie, chiar cu actul în buzunar. Securitatea informaţiilor este extrem de fragilă, orice persoană cu puţine cunoştinţe şi aparatură putând intra în posesia lor. Paşapoartele biometrice produse în Marea Britanie au fost fraudare în 48 de ore de la intrarea în circulaţie, iar cele americane, care oficial puteau fi citite doar de la distanţă mică, de câţiva centimetri, au fost supuse unui experiment de citire de la peste 10 metri distanţă. Aparatele de citire – scannerele – pot fi montate în orice încăpere, nu doar în instituţiile publice avizare, spre exemplu într-o şcoală, într-un magazin, într-un birou, încadrat în tocul uşii sau în tavan ori în aparatul de aer condiţionat. Datele oricărei persoane care are la ea actele de identitate – carte de identitate, permis auto, paşaport – pot fi citite instantaneu şi încorporare într-o bază de date, iar cipurile avansate pot înregistra şi sunetele din jur. Aplicaţiile sunt practic nelimitate. Fie că ne aflăm la serviciu, la cumpărături, la spital sau in orice alt loc, nu ne dăm seama când suntem scanaţi. Cipul poate emite un semnal de localizare a posesorului, asemănător sistemelor GPS, şi poate fi urmărit constant de către o staţie terestră. Dacă telefoanele mobile sunt urmărite oriunde dintr-un satelit, să ne închipuim ce poate face un satelit când e vorba de un cip ce poate primi şi transmite informaţii şi care conţine mult mai multe date personale decât un telefon mobil.

Printre avantajele prezentate de cei care implementează sistemul microcipurilor se numără securitatea sporită a persoanei, combaterea infracţionalităţii, prevenirea fraudelor. În realitate am văzut că noile acte biometrice sunt mult mai uşor de fraudat, iar fragilitatea sistemului de date creşte numărul de infractori potenţiali. Între un act de identitate cu foi şi cu elemente grafice imprimate şi unul cu circuite electronice cu informaţii codare, întotdeauna va fi mai uşor de fraudat cel din urmă. Dacă înainte existau câteva cazuri de furt de identitate la 1.000 de oameni, acum o singură persoană cu aparatură corespunzătoare poate citi şi descărca datele tuturor celor 1.000 de oameni. Unde este securitatea? La fel şi dacă vorbim de bani lichizi şi bani electronici, a căror securitate este mult mai fragilă. E mai probabil în zilele noastre să ne golească cineva banii din cont prin operaţiuni informatice, decât să ne deposedeze de bani lichizi prin tâlhărie.

Un studiu efectuat de The Identity Theft Resource Center arată că în anul 2008 cazurile de pierdere a datelor şi de accesare neautorizată au crescut brusc, cu 47%, faţă de 2007. Astfel, din datele publice privind pierderea datelor personale în SUA, rezultă 251.175.706 de înregistrări pierdute sau accesate fraudulos începând cu ianuarie 2005, fiind implicate companii binecunoscute (Eastman Kodak, Fedlîx). unităţi de învăţământ, unităţi de control al sănătăţii publice şi spitale, servicii de utilităţi publice.

În august 2008, o companie privată din Marea Britanie a pierdut datele despre 10.000 de infractori şi 84.000 de deţinuţi şi 30.000 de înregistrări din registrul naţional al Poliţiei. BBC estimează că în perioada ianuarie-aprilie 2008, s-au pierdut informaţii confidenţiale ale aproximativ 4.000.000 de cetăţeni ai Marii Britanii.

Cu toate acestea, în timp ce controlul posesorului asupra siguranţei datelor personale este nul, s-a observat că legislaţia privind protecţia acestor date tinde să pedepsească victimele şi nu instituţiile vinovate de pierderea lor.

Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane

Cele mai avansate cercetări ştiinţifice privind interacţiunea dintre organismul uman şi aparatura electronică intră în cea mai mare parte sub incidenţa secretului militar. Există motive întemeiate să credem că rezultatele depăşesc cu mult ceea ce un om obişnuit îşi poate imagina.

Într-o revistă editată de Departamentul de Justiţie American, autorul, director al Consiliului de Politici pentru Cercetări Penale al Statului Texas, prezintă posibilele tehnologii care ar putea fi folosite în monitorizarea şi controlul infractorilor recidivişti şi comentează pe marginea ameninţărilor la adresa democraţiei pe care aceste tehnologii le ridică. O posibilă tehnică de coerciţie ar fi următoarea: „,., am putea implanta un cip în violatorii recidivişti pentru a le monitoriza deplasările şi a le măsura nivelurile hormonale care controlează libidoul… Aceşti infractori ar putea fi paralizaţi instantaneu de substanţe chimice, eliberate de dispozitivul care li s-a implantat, dacă s-ar apropia de grădiniţe, şcoli şi locuinţe dotate cu sisteme de alarmă speciale”,

Relevant este şi materialul extras din previziunile Forţelor Aviatice Americane elaborate în anul 1996. Citim în acest document”: „pare posibil să putem produce limbaj de mare fidelitate în corpul uman, creând posibilitatea de a sugestiona în mod secret şi de a direcţiona psihologic o persoană. Când un puls de microunde de mare putere de ordinul gigahertzilor loveşte corpul uman, apare o variaţie foarte mică de temperatură. Aceasta este asociată cu o dilatare instantanee a ţesutului uşor încălzit. Această dilatare este îndeajuns de rapidă pentru a produce o undă acustică. Dacă se foloseşte o secvenţă de pulsuri se poate crea un câmp acustic intern în intervalul de 5-15 kilohertzi, care este auzibil. În acest fel este posibil să se „vorbească” cu un adversar într-un mod cât se poate de tulburător pentru acesta. Conform aceluiaşi raport „se pot controla emoţiile (deci şi acţiunile), produce somn, transmite sugestii, interfera atât cu memoria de scurtă cât şi cu cea de lungă durată, produce o serie de experienţe personale şi şterge o scrie de experienţe personale … „.

Toate aceste date au menirea de a ne face să întrezărim uriaşul potenţial tehnologic pe care l-a atins omenirea în secolul XXI. Ce vom face dacă această tehnologie se va afla în mâinile unor persoane sau grupuri fără responsabilitate şi fără conştiinţă?

Aspecte morale

Omul este făcut după chipul lui Dumnezeu şi în vederea unei nesfârşite asemănări cu El. Cugetul ortodox arc temeiuri pentru a susţine că acceptarea cipului pe actele de identitate este o înjosire a demnităţii de creştin şi ca are efecte în viaţa sufletească a celor care sunt de acord cu aceste măsuri. Acceptarea cipului pe actele de identitate este un compromis care duce la slăbirea credinţei şi a nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Persistând în logica acestui compromis se va ajunge inevitabil la implantarea cipului în trupul uman. Prin această pecetluire creştinii îşi vor încredinţa viaţa unui sistem care se declară autonom faţă de Dumnezeu. Această pecetluire va fi într-un fel un nou botez, dar nu în numele lui Hristos şi ea va reprezenta intrarea simbolică, psihologică şi fizică în robia sistemului.

Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, in vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13,16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.

Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.

Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform acu 184/2008) şi buletinele cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să incorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?

Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.

Efortul pe care îl avem astăzi de făcut este să înţelegem corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret. Armele noastre sunt în primul rând cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cerc ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră preocupare trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.

În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului, să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (in 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.

Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei

Din punct de vedere juridic, măsura introducerii actelor biometrice in România încalcă legile care garantează libertatea persoanei, din Constituţia României?, cât şi normele internaţionale ale drepturilor omului. Reproducem mai jos fragmente din prevederile respective:

Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale UE (protecţia datelor cu caracter personal):

1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

Aceste date trebuie tratate in mod loial, in scopuri precise şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are drept de acces la datele colectate care o privesc fi să obţină rectificarea acestora. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente.

Art. 23 alin. 1 din Constituţia României – libertatea individuală: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”.

Art. 25 din Constituţia României – libera circulaţie: ,,(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa in orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni in ţară”.

Art. 26 din Constituţia României – viaţa intimă: ,,(1) Autorităţiie publice respecta fi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privata. (2) Persoana fizică are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi ţibertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri „.

Art. 27 alin. 1 din Constituţia României – inviolabilitatea domiciliului (indirect): „Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliu, ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”. (reamintim că cipul poate servi ca dispozitiv de localizare ori de înregistrare a sunetelor, pe care posesorul îl ia cu el la domiciliu)

Art. 29 alin. 1 din Constituţia României – libertatea conştiinţei: „Libertatea gândirii fi a opiniilor, precum fi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”.

Art. 31 – dreptul la informaţie: ,,(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice fi asupra problemelor de interes personal” (posesorul nu are acces la informaţiile din propriul cip; în raport cu acestea el este persoană neautoriz.ată).

La vremea apariţiei cărţilor de identitate simple, cetăţeanul putea alege: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Sau HG 978/200631, de pildă, referitor la fotografiile de paşaport care lasă libertatea personalului monahal ca „fotografia poate fi realizată cu capul acoperit, pentru motive religioase”. O prevedere similară este şi art. 4 alin. 1 din Legea 446 din 200632 privind serviciul militar: „Cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”.

O garanţie fundamentală o oferă Carta Drepturilor Fundamentale a UE prin art. 10 -libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. La alineatul 2 se prevede: „Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept”.

Este de remarcat că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic. Astfel, într-un proces intentat de doi cetăţeni britanici statului Marii Britanii la CEDO, Marea Cameră a concluzionat-” la 28 februarie 2008 că: „reţinerea de mostre de celule şi a profilului ADN încalcă dreptul la viaţă privată, stipulat în Articolul 8 § 1 al Convenţiei Drepturilor Omului. Curtea consideră că amprentele digitale conţin informaţii unice despre persoană şi reţinerea lor fără consimţărnântul persoanei nu poate fi privită ca neutră sau insignifiantă. Reţinerea amprentelor digitale poate aşadar, în sine, să cauzeze importante îngrijorări privind viaţa privată şi, în consecinţă, constituie o interferenţă cu dreptul de a respecta viaţa privată.” Aceste temeiuri sunt suficiente pentru a cere modificarea dispoziţiilor legale privind noile acte biometrice, astfel încât fiecare să aibă posibilitatea să accepte sau să respingă o măsură care constituie o ingerinţă în viaţa sa privată.

Când statul greşeşte

Istoria arată că au existat decizii la nivel de stat care au influenţat in mod negativ întreaga populaţie a unei ţări sau a unei mari părţi din ea.

În Statele Unite, în anii ’60, medicamentul thalomide”, contra greţurilor şi insomniei femeilor însărcinate, a fost declarat sigur în privinţa reacţiilor adverse. Rezultatul a fost tragic: mii de copii s-au născut malformaţi, cu braţe şi picioare ca înotătoarele peştilor.

Cazuri ca acesta au determinat apariţia organizaţiilor non-guvernamentale de protecţie a consumatorilor şi de monitorizare a posibilelor abuzuri ale statului. De asemenea, cetăţenii au înţeles că nu se pot încrede orbeşte în deciziile guvernanţilor. Astfel au apărut acţiuni de respingere a unor legi care lezau interesul populaţiei.

Un exemplu recent din ţara noastră este introducerea vaccinului Gardasil, împotriva cancerului de col uterin, la fete. Ministerul Sănătătii a făcut acestui vaccin campanie în 2008, fără să atenţioneze că în Statele Unite se înregistraseră deja 25 de decese şi cifra uimitoare de 10.000 de cazuri de reacţii adverse, însoţite de riscul pe termen lung de cancer sau sterilitate. Populaţia nu a avut încredere în această campanie şi doar 2,57% din elevele de clasa a IV-a vizate au acceptat vaccinul.

Există diverse motive pentru apariţia unor astfel de situaţii. Unul dintre acestea este faptul că deciziile luate de diverse organisme internaţionale au fost transplantate uneori în legislaţia noastră fără a se lua în calcul impactul lor social, neţinând cont de dorinţele şi necesităţile reale ale poporului român. De exemplu, în iunie 2008, europarlamentarii români au aprobat Tratatul de la Lisabona (noua formă a Constituţiei UE), fără amendamente, deşi 9 state încă nu o ratificaseră, iar celelalte o făcuseră cu rezerve. Din 387 de delegaţi români, unul singur a votat împotrivă: „Am votat împotriva Tratatului pentru că România nu a avut nici o contribuţie la acest document. În momentul de faţă arătăm că la nivelul UE noi nu contăm. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus european.

Un motiv în plus de îngrijorare pentru securitatea persoanei îl constituie recenta lege 298 din 18 noiembrie 200838 privind reţinerea informaţiilor. Aceasta obligă furnizorii reţelelor publice de comunicaţii (operatorii de telefonie fixă şi mobilă) şi furnizorii de comunicaţii electronice (operatorii de Internet) să reţină, să păstreze şi să predea, la cerere, autorităţilor competente, date privind convorbirile telefonice şi mesajele pe Internet. Datele trebuie păstrare timp de 6 luni de la înregistrare, şi pot fi cerute în cadrul unui proces în principiu numai de către judecător sau procuror (art. 3 alin. 2). Adevăratul nucleu al legii pare a fi însă art. 20, din care cităm un fragment:”În scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, organele de stat cu atribuţii în acest domeniu pot avea acces la datele reţinure”. Aceasta înseamnă că orice agenţie, comisie sau corp guvernamental, poate fi uşor împuternici să prelucreze aceste date, în numele securităţii naţionale. Prevalenţa puterii politice asupra puterii judecătoreşti a creat dintotdeauna deviaţii în bunul mers al societăţii, cu urmări asupra siguranţei individuale. Legat de această lege şi de problema paşapoartelor biometrice, s-a exprimat avocatul şi senatorul român Iulian Urban. În cadrul interviului publicat în Curentul din 22 ianuarie 200939, cu titlul „Noile măsuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatură”, acesta a sesizat tendinţa spre centralism: „oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului. Aşa că, referitor la <<siguranţă>>, eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăteni care controlează, prin sintagma „securitate a statului”, pe ceilalţi cetăţeni”.

Aceste exemple ne arată că, în ultimă instanţă, nu putem încredinţa total statului responsabilitatea pentru viaţa noastră.

Concluzii

Toate datele prezentate mai sus ne trezesc îngrijorarea cu privire la viitorul libertăţii persoanei şi a respectării conştiinţei religioase în România. Cipurile de pe noile acte de identitate şi călătorie nu prezintă siguranţă tehnică) informaţiile de pe ele putând fi cu uşurinţă deturnate şi folosite în scopuri contrare intereselor noastre.

În virtutea drepturilor fundamentale garantate de art. 23-31 din Constituţia României – libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie , considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul libertăţii convingerilor şi al conştiinţei religioase

Solicităm Parlamentului României, Guvernului şi instituţiilor publice interesate suspendarea de urgenţă a aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardelor pentru permisele auto şi a OUG 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate precum şi iniţierea unei dezbateri publice la nivel naţional, pentru ca societatea românească să conştientizeze implicaţiile pe care le are introducerea noilor documente electronice faţă de protecţia libertăţilor cetăţeneşti şi a vieţii private.

Read Full Post »

CUVÂNT ÎNAINTE

Arhimandritul Justin Pârvu

 

Vrem să fim sclavi sau liberi?

Cartea aceasta, Dictatura biometrică, o recomand tuturor cititorilor care mai vor încă să fie liberi într-un stat democratic şi celor care mai vor încă să fie fii ai lui Dumnezeu şi nu ai Mamonei. Această carte este o sinteză a tuturor publicaţiilor care s-au făcut până în prezent pe tema acestui subiect. Are o importanţă deosebită pentru că pune la îndemâna tuturor creştinilor, în special ortodocşilor, informaţii necesare cu privire la problema introducerii microcipurilor de tip R.F.I.D. în actele noastre de identitate şi în toată viaţa noastră. Pentru că la ora actuală este o campanie extraordinar de satanică pentru distrugerea şi desfiinţarea lui Hristos din inima creştinului. Întotdeauna au fost potrivnici creştinismului , de data aceasta însă este parcă o concentrare a tuturor forţelor întunericului din toate timpurile, a experienţelor îndelungate a celui rău şi vechi de zile, şi aplicarea lor asupra sufletului uman, căruia i s-a declarat război final de distrugere a fiinţei sale cu desăvârşire. Întotdeauna au fost şi creştini buni, şi creştini răi; întotdeauna au fost şi persecutori, şi preamăritori; au fost şi oameni care s-au sacrificat pentru această învăţătură frumoasă, creştin ortodoxă, – pentru că ortodoxia este cea mai mare bogăţie pe care o moşteneşte pământul nostru european sau bătrânul continent european, – dar au fost şi denigratori şi trădători care au săpat la surparea temeliei Bisericii lui Hristos. Dar cu cât trădătorii au săpat mai mult, cu atât sângele mucenicilor au înălţat Biserica lui Hristos, pe care nici porţile iadului nu o vor putea birui.

Această carte nu vine numai spre informarea dumneavoastră, ci ea este menită să aducă putere în sufletele dumneavoastră să vă opuneţi şi să luptaţi împotriva acestui sistem de înrobire desăvârşită atât a trupului, cât şi a sufletului. La ora aceasta, fiecare creştin trebuie să se angajeze în luptă foarte deschis, pe cât îi este cu putinţă. Pentru că Sfinţii Părinţi şi canoanele Sfintei noastre Biserici, ne învaţă despre existenţa unui război nevăzut cu diavolul, potrivnicul mântuirii noastre, război care ne îndeamnă să punem mâna pe armele duhovniceşti: smerenia, postul, rugăciunea, mărturisirea şi toate celelalte fapte bune; pentru că viaţa aceasta este o luptă şi nu o sezătoare. Mărturisirea este un act important în lucrarea noastră de mântuire, fără de care celelalte virtuţi nu ne vor fi recunoscute înaintea tronului de Judecată a lui Dumnezeu. Pentru că Mântuitorul spune clar în Evanghelie: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Mt. 10:32-33). Mărturisirea este, aşadar, o datorie, o poruncă dumnezeiască şi suntem datori să ne apărăm în faţa celor care se ridică împotriva noastră şi a Bisericii lui Hristos) fără să aşteptăm alte porunci oficiale, ci să ascultăm de glasul Evangheliei când este vorba de batjocorirea lui Hristos. Nu avem nevoie să ne poruncească cineva să luptăm împotriva prigonitorilor lui Hristos, sau să aşteptăm prilej de ascultare faţă de mai marii lumii acesteia. Ascultarea este una, lupta împotriva diavolului este alta. A asculta – în momentul acesta – când văd că este casa vecinului în flăcări, iar eu stau cu găleata plină cu apă şi nu mă duc să o vărs să surp incendiul acesta mare care mistuie casa, pentru că nu mi-a poruncit şeful meu, acea ascultare este oarbă, după cum orb este şi sufletul acelui om.

Se vorbeşte că nu este acuma sfârşitul. Da! Şi eu spun că nu este acuma, dar noi trebuie să fim pregătiţi, pentru că toate evenimentele conclud la această stare de lucru. Se vede că toată activitatea aceasta de înrobire a noastră, se duce nu numai împotriva crcştinismului, ci şi a umanităţii în genere; este vorba de un atac puternic la adresa persoanei umane şi fiecare creştin este dator să-şi pună viaţa pentru credinţa lui, pentru sufletul lui. Până acum a mai mers şi cu partidul, şi cu carnetul roşu; a mai mers şi cu carnetul portocaliu, şi cu carnetul galben, dar de data aceasta avem de-a face cu un carnet multicolor care ne privează de libertate şi de viaţă. Depinde de ce vrem: Vrem să fim sclavi sau liberi? Vrem să fim morţi sau vii? Dar preţul libertăţii şi al vieţii a crescut mai mult decât criza economică în care ne aflăm; este nevoie de mult sacrificiu şi va costa izvoare de lacrimi şi râuri de sânge. Mărturiseşti pe Hristos, rămâi în credinţa Lui, nu-L mărturiseşti pe Hristos, lepădat vei fi înaintea îngerilor şi Judecăţii lui Dumnezeu.

De aceea, îndemn prin aceste rânduri, ca fiecare creştin să intre în arena cu fiare, cu fruntea aţintită senină către Hristos! Să fim mereu într-o trezvie deplină, în curtea aceasta a ortodoxiei noastre, a Bisericii noastre şi să se găsească fiecare pe poziţia de a fi cu adevărat un ucenic al lui Hristos.

Mulţi dintre credincioşi mă întreabă: „Ce să facem noi pentru toate lucrările acestea”? Păi, în toată această situaţie nu se poate face ceva mai frumos decât a ne ruga fiecare în parte, în viaţa de familie; a ne educa copiii noştri într-un spirit foarte auster, aspru, ca de la vârsta fragedă să cunoască şi să trăiască credinţa noastră ortodoxă. Avem modelul fiilor lui Brâncoveanu. Nu cedaţi! Mai bine să strigăm: „Loveşte, potrivnice a lui Hristos!” decât să ne pierdem viaţa cea veşnică. Plecaţi capetele voastre spre junghiere şi împotriviţi-vă fiarei apostate!

Ştiu că nu este uşor; am ajuns fii vlăguiţi ai acestui neam mult obidit, mult încercat şi mult prea trădat. Acum, peste românii noştri, vin şi greutăţile acestea financiare şi toate necazurile şi ne vindem şi pe un blid de linte. Pentru că aşa este firea noastră slabă şi neputincioasă şi needucată; pentru că niciodată nu a fost o legătură strânsă între omul, căruia Dumnezeu i-a dăruit mai multă înţelepciune şi a făcut oleacă de carte şi omul simplu, omul de jos, care avea nevoie de luminare şi de dragostea celuilalt. Nu, românul nostru intelectual îndată s-a împăunat cu mărirea lui, cu postul lui, cu înţelepciunea lui şi a uitat de ograda lui de altă dată, a pomilor frumoşi, a oilor, a caierelor de furcă, unde povestea bunica din viaţa lui Ion Creangă, Făt Frumos şi a întregii noastre frumuseţi literare. Astăzi se uită în curţile europene pline de vile şi de cuvinte moarte şi participă la ferecarea valorilor noastre ortodoxe şi româneşti, la ferecarea credinţei şi a tot ce a mai rămas frumos pe plaiurile noastre mioritice.

Puterile noastre sunt slabe şi am rămas puţini. Dar ne-a rămas ceva ce nu vor putea niciodată fereca: Mila lui Hristos, Dumnezeul nostru! Rămân toate pe seama marii Lui iubiri de oameni, ca El să ne scoată şi din această stare de lucru, ca întotdeauna, şi să Îşi manifeste mila şi bunătatea Sa faţă noi! Avem mijlocitori pe sfinţii noştri martiri din închisorile comuniste, cei care şi-au dat viaţa pentru Dumnezeu şi neamul lor, cărora să le cerem rugăciunile, ca unii ce au luptat şi au biruit Fiara prin puterea Crucii lui Hristos.

6 mai 2009,   la pomenirea Sfântului şi Dreptului Iov, mult-răbdătorul

INTRODUCERE

Victor Roncea

Paşi fatali spre o dictatură absolută

Începând cu 1 ianuarie, anul acesta, în urma unui alt mare tun dat de Guvernul Tăriceanu în inima poporului, în prag de Crăciun, România s-a conformat priorităţilor Uniunii Republicilor Socialiste ale Animalelor (URSA) şi a introdus Paşapoarte cu cip biometric la tot poporu’, asemenea bovinelor şi ovinelor, uitând însă să-l şi întrebe dacă vrea. Pentru cei care nu ştiu, URSA este un alt titlu dat de George Orwell nuvelei sale satirice la adresa dictaturii lui Stalin, Ferma Animalelor. Între timp am mai evoluat, a apărut şi cuvântul Europeană după Uniune, ca pretext legal pentru toate afacerile necurate care se petrec pe plaiul românesc. Cu „priorităţile şi normele UE” în sus şi în jos, am ajuns să fim ţara care oferă de 10 ori mai multe contribuţii financiare Uniunii faţă de cât primim înapoi. La fel, la capitolul cipuri: ne-am trezit, printr-o Hotărâre de Guvern dată pe furiş şi pe grăbiş în decembrie 2008, să fim primele bipede din UE cu Paşapoarte Biometrice, chiar înainte de votul din Parlamentul European, care recomanda folosirea lor de la 1 iulie anul acesta.

Chestiunea introducerii obligatorii a cipului biometric în actele de identitate ale românilor este atât o problemă legală şi morală, cât şi una socială şi religioasă. Deja mai multe studii profesioniste, româneşti, europene şi americane, au apărut în dezbaterea societăţii civile preocupate de starea naţiunii. Acestea au fost înaintate şi autorităţilor statului şi Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe Române, pentru a nu se spune că nu s-a ştiut. Până acum, rezultatul informării acestor organe este nul. Din punct de vedere legal, Hotărârea de Guvern, dată pe 15 decembrie 2008 (deci după alegeri!) este … ilegală. Pe lângă numeroasele articole din Constituţie încălcate abuziv, instituirea obligativităţii „cipuirii” ignoră însăşi normele Comisiei Europene, stipulate foarte clar într-un Raport al Grupului European pentru Etică în Ştiinţă şi Noi Tehnologii: un răstimp de 18-36 de luni rezervat dezbaterii publice naţionale. Or, studiind Nota de Fundamentare a Hotărârii 1566/2008 semnată de Cristian David, încă ministru de Interne la acea dată, ce observăm? O dată că este vorba de o Hotărâre dată pentru modificarea unei alte Hotărâri, nr 557/2006; deci nici măcar nu avem, de fapt, o Lege dezbătută şi aprobată de Parlamentul României în deplină cunoştinţă de cauză. Apoi, la Secţiunea a 3-a, „Impactul socio-economic al proiectului de act normativ”, constatăm încălcarea flagrantă a însăşi „normelor UE” invocate. Respectiv, la punctul 3 se afirmă scurt: „Impactul social- Nu este cazul”. Şi-atunci, dacă se socoteşte că „nu este cazul”, cum se explică cele 500.000 de semnături strânse până acum, ca urmare a Apelului Părintelui Justin Pârvu? Şi unde este dezbaterea publică?

La Bucureşti, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, şi-a propus şi el o afacere similară: să implanteze microcipuri R.F.I.D., similare celor din noile Paşapoarte ale românilor, tuturor câinilor şi pisicilor din Bucureşti. Chiar dacă, poate, Primăria nu ştie că 10% dintre animalele pe care s-a experimentat introducerea subcutanată a cipului au făcut în scurt timp cancer, cel puţin a supus acest proiect aberant de Hotărâre unei dezbateri publice. Ceea ce a fost refuzat oamenilor de către Guvernul Tăriceanu! Mai mult, ca urmare a protestului ciobanilor – pe bună dreptate – noul Cabinet Boc, a putut să solicite Comisiei Europene că cipuirea – „crotalierea” mieilor să fie opţională. Respectiv, premierul Emil Boc a declarat la întâlnirea avută în luna martie cu comisarul european pe Sănătate, Androulla Vassiliou, ca ţara noastră se alătura grupului de state membre care susţin că identificarea electronică a ovinelor şi caprinelor să fie opţională. Oficialii români au explicat comisarului european că „o asemenea măsură nu este oportună în actualul context al crizei economice din cauza costurilor ridicate”. Iată cum, exact ca în Ferma Animalelor, am devenit mai prejos decât patrupedele. Oare de ce premierul Boc nu s-a gândit să solicite, până acum, acelaşi lucru şi pentru oameni? E aceeaşi criză, nu? Şi de ce n-am avea şi noi dreptul să alegem: cu sau fără cip? Nu cumva afaceriştii care s-au pus pe cipuit românii au mai mare trecere pe lângă toate guvernele decât înfigătorii de crotalii în urechile animalelor? Sau proiectul controlului total al noii ordini biometrice nu ţine cont de „criza mondială”?

Pe lângă studierea afacerii de miliarde de euro (aţi citit bine), pusă pe roate în spatele uşilor închise, Serviciul Român de Informaţii ar trebui să observe şi cum cipul biometric constituie o ameninţare la adresa siguranţei naţionale a României. Cine va garanta securitatea bazei de date biometrice a întregii naţiuni, pe vremurile acestea de criză?

Nimeni nu a plătit pentru afacerea Gardasil, soldată cu o pierdere a statului de 23 plus milioane de euro. Cine va plăti acum? Dacă în cazul Gardasil am avut de-a face cu încercarea unui experiment medical, acum suntem cobaii unui experiment informaţional. Care, după cum spun unii militanţi anticip, este premergător implantului uman, după cum se experimentează deja în Statele Unite şi Marea Britanie. Aşadar, după animale, primii care vor urma sunt copiii, pentru a „nu se pierde”. Nu ştiu cum se face, dar românii sunt din nou primii cobai şi la capitolul acesta. În Basarabia, actuala Republica Moldova, „experimental”, copiii au început să primească, de la naştere, „buletine”. De aici până la un alt experiment, aflat pe lista de priorităţi a companiei VeryChip – aceeaşi care deja a împlantat cipuri în soldaţii americani şi poliţiştii britanici – , nu mai e decât un pas.

Între o nenorocire şi alta abătute asupra României, şi-au făcut simţite prezenţa, pe ascuns, şi paşapoartele cu date biometrice, intrate pe sub mână în viaţa românilor. Fără a fi informaţi nici cât negru guvernamental sub unghia democraţiei, afacerea de sute şi sute de milioane de euro cade bine, pentru unii, în mijlocul „crizei mondiale” când iată, pentru a supravieţui, suntem nevoiţi din nou să ne îndatorăm finanţei mondiale. Între eliminarea istoriei sau a educaţiei fizice, adică transformarea elevilor în nişte mancurţi amorfi, şi legalizarea prostituţiei şi incestului, adică degenerarea programatică a naţiunii, nici nu ştii de ce rău şi cum să-ţi fereşti mai bine copiii. Pe deasupra, pentru a pune capac, apare şi spectrul urmăririi totale prin banalul cip introdus în acte pe furiş, după cum avertizează chiar Uniunea Europeană într-un raport al Comitetului Economic şi Social European: „Dispozitivul R.F.I.D. poate reprezenta cea mai mare ameninţare cunoscută la adresa libertăţii şi a vieţii private”.

Problema e că nici opinia publică, nici organele statului şi nici senatorii României, care au dezbătut şi trecut „tacit” Hotărârea de Guvern dată de Tăriceanu, aproape în afara mandatului său, pe 15 decembrie anul trecut, nu au habar exact ce pericole aduce înregimentarea şi supravegherea noastră electronică de către organisme extra-statale. Pentru că surse din ministere de forţă, ca Internele şi Justiţia, admit mai mult sau mai puţin oficial că au fost „însărcinate” să alcătuiască o bază de date natională electronică, pentru a o pune la dispoziţia „cui trebuie”, în afara tării.

Pentru toate aceste „beneficii” ale securitătii ca si cum cu totii suntem suspecţi de terorism internaţional, europarlamentarii români au votat în unanimitate, la începutul lunii ianuarie, pentru introducerea paşapoartelor biometrice în întreaga Europa, cu începere de la 1 iunie, „pentru combaterea terorismului, a criminalităţii şi a imigraţiei ilegale”, chiar dacă noi ne conformasem singuri, de la 1 ianuarie. Mai mult: pe ascuns, deputaţii noştri au votat în luna martie, în timp ce noi ne fierbeam cu paşapoartele biometrice, introducerea obligatorie a cărţilor de identitate cu cip biometric, cu începere de la 1.01.2011. Stalin ar fi fost fericit cu aşa bucăţi de parlamentari! Dar ce va zice acum Biserica oficială, care a cântat la aceeaşi masă cu oficialii Ministerului de Interne, afirmând că nu există o problemă a paşapoartelor, pentru că „sunt un drept şi nu o obligaţie”, şi oricum putem să alegem, ca nişte cetăţeni de mâna a două, paşapoarte temporar – temporare? Oare buletinele cu cip vor fi tot „un drept” pe care-l putem refuza? Unde este reacţia patriarhului României? Că până şi Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Belurusului şi-a luat inima în dinţi şi i-a reproşat ultimului dictator din Europa, Alexandr Lucasenko, că poporul nu vrea să fie îndosariat electronic. În schimb, Patriarhia vrea. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a şocat lumea ortodoxă când a declarat că va fi printre primii care se va lăsa cipuit. Să-i fie de bine! Dar unde este dezbaterea publică? Ştiu românii ce le pune la cale Noua Securitate aflată mână în mână cu Noua Patriarhie?

Nimeni nu a informat românii că le vor fi „furate” sufletele prin înmagazinarea amprentei oculare, nimeni nu i-a informat pe români că acest cip conţine şi un cod echivalent al reprezentării cifrei 666, considerat de creştini, majoritarii acestui popor, numărul Fiarei, conform revelaţiei Apocalipsei. Nimeni nu s-a gândit că, într-o democraţie, poporul este suveran asupra propriei sale identităţi, care nu poate fi tranzacţionată, furată şi amanetată şi atunci este obligatorie o dezbatere naţională, pentru a nu-i deposeda pe cetăţenii români de drepturile lor inalienabile la conştiinţă şi libertate.

Promptă, o societate civică creştină şi energică, care nu-şi pierde timpul în furtişaguri savante europene şi dileme ruseşti, a cerut legalitatea obligativităţii cipurilor şi a solicitat la Curtea de Apel suspendarea Hotărârii şi dreptul românilor de a alege în deplină cunoştinţă de cauză asupra pericolelor acestor dispozitive de supraveghere electronică prin unde radio (R.F.I.D.). Acţiunea zecilor de mii de susţinători şi intervenienţi este urmare a Apelului unui bătrân din munţii Neamţului, de la poalele Ceahlăului: Părintele duhovnic Justin Pârvu, drept şi verde ca brazii carel înconjoară la Mănăstirea Petru Vodă. După o viaţă de luptă împotriva comunismului ateist şi 17 ani de temniţă grea a înţeles imediat care este rolul acestei însemnări şi subjugări electronice. La 90 de ani, un exemplu al rezistenţei fibrei autentice româneşti, Părintele, care şi-a tocit o viaţă genunchii rugându-se pentru neamul românesc şi şi-a bătătorit două decenii umerii cu bastoanele temnicierilor instruiţi de bolşevicii anti-creştini, ne avertizează că aceste cipuri sunt reprezentarea răului absolut. El ştie! Alături de Părintele Arsenie Papacioc, camarad de suferinţă şi jertfă, Părintele Justin avertizează acest popor creştin că ceasul mântuirii noastre nu este departe. Dar pentru aceasta trebuie să acceptăm mucenicia, pentru neamul acesta, pentru credinţa strămoşească.

De la Apelul Părintelui Justin, românii chiar s-au trezit. Cei mai alerţi cu drepturile şi libertăţile fundamentale au reuşit să spargă bariera informaţională şi, într-un timp foarte scurt, s-au strâns 50.000 de semnături. Apoi 100.000. Apoi 200.000. Astăzi sunt deja peste 500.000! Mai mult decât necesar pentru o nouă iniţiativă legislativă. Acţiunea Pentru Educaţie şi Libertate (APEL) şi-a propus să străngă peste 1 000 000 de semnături până la alegerile europarlamentare. Adică de ajuns pentru o bună bucată din Parlamentul României. Chiar dacă domină încă o con-fuzie generală, din lipsa de informare, contrar legii transparenţei actelor publice, Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia României ar trebui să ţină cont de această vox populi. De ce să se grăbească să bage România într-o nouă închisoare, înainte de a studia temeinic problematica? De ce să fim prima ţară din Europa care îşi oferă, pe tavă, poporul unei ştiinţe controversate, biometria, vecină bună cu eugenia? Dacă o sumedie de ONG-uri s-au revoltat, pe bună dreptate, pentru amprentarea ţiganilor în Italia, de ce trebuie să devenim, cu toţii, ţiganii Europei, paria lumii fără a avea dreptul de a alege, echitabil nu „temporar”: cu sau fără cip biometric, cu sau fără drepturi? Sclavi sau oameni liberi?

În faţa acestor grave atentate la libertatea noastră există însă o soluţie: dezbatere naţională. Referendumul! Este dreptul nostru. Poate ultimul. Să nu ni-l pierdem!

Read Full Post »