Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Cateheze’ Category

Exista o conceptie gresita privitoare la suferinta, potrivit careia timpul vindecă totul. Singur timpul nu poate decat sa transforme un pacatos tanar într-un pacatos batran. Un cot dislocat care nu a fost tratat la vreme, nu se va vindeca numai prin trecerea timpului. Mai degraba, bratul întreg va deveni neputincios. Cu alte cuvinte, timpul poate vindeca doar durerea, daca acesta este petrecut în credinta, post, rugaciune, participare în fiecare duminica la Sfanta Liturghie, spovedanie, împartasanie, iar toate acestea să fie însoțite de milostenie si fapte bune. Suferința, ori de cate ori este îndurată cu mulțumire către Dumnezeu, dovedeşte că rastignirea şi jertfa lui Hristos nu au fost inutile ci roditoare.

Anunțuri

Read Full Post »

Mergând Duminica la Sfânta Biserică, bucuria şi mulţumirea noastră sufletească parcă nu este deplină dacă nu ducem (după posibilităţi), o mică jertfă la altar, înainte de a începe Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie: un pomelnic, o prescură, una sau mai multe lumânări, smirnă, tămâie, cărbuni pentru cădelniţă, ulei pentru candele …

Pomelnicul

Dar ce este un pomelnic? Pomelnicul este o listă cu numele persoanelor, în viaţă sau decedate, pe care le pomeneşte preotul în slujbe sau în rugăciuni. Termenul de pomelnic vine de la „a pomeni” – aducere aminte. Deci a pomeni – în ritualul creştin – înseamnă a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios pentru a atrage harul lui Dumnezeu, pentru a căpăta iertarea păcatelor lui etc. În Noul Testament acest termen de pomenire este folosit de multe ori: I. Atunci când în casă la Simon leprosul, femeia păcătoasă, a turnat mir pe capul lui Iisus şi El a zis: „Oriunde se va propovădui Evanghelia se va spune ce a făcut ea, SPRE POMENIREA EI” (Matei 26: 13). 2. Lui Corneliu sutaşul păgân, pentru că era foarte milostiv i se arată un înger al Domnului şi-i spune: „Corneliu! … Rugăciunile tale si milosteniile tale s-au suit, SPRE POMENIRE, înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4-3’1). 3. Tâlharul de pe crucea din dreapta lui Iisus a zis: „POMENESTE-MĂ, Doanme, când vei veni în împărăţia Ta „(Luca 23:42). 4. „Ce este omul, că-l POMENEŞTI pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? „(Evrei 2:6).

CUM SE SCRIE CORECT UN POMELNIC

Trebuie să ştim cum se face un pomelnic, adică cum şi ce trebuie scris. În primul rând să avem grijă să scriem pe cei vii în partea stângă, iar pe cei morţi în partea dreaptă, şi în nici un caz invers, cum am observat pe câteva pomelnice.

RUBRICA CELOR VII,  aflată în partea stângă a pomelnicului, trebuie să înceapă prin pomenirea celor care păstoresc cu ajutorul lui Dumnezeu Sfânta Biserică Ortodoxă (de exemplu: Teoctist patriarhul, Teofan mitropolitul, Gurie episcopul, Nicodim episcopul), apoi trebuie să scriem numele preotului care ne-a botezat, numele celui care ne-a cununat (dacă preotul care ne-a botezat sau ne-a cununat nu mai trăieşte, trecem numele în partea dreaptă, la cei morţi), şi să nu uităm niciodată să trecem numele preotului duhovnic prin care ni s-au iertat păcatele (de exemplu: Vasile preotul). Aşa este bineplăcut lui Dumnezeu să ne rugăm unii pentru alţii: PREOŢII SE ROAGĂ TOTDEAUNA PENTRU POPOR SI POPORUL SĂ SE ROAGE TOTDEAUNA PENTRU PREOŢI ŞI ASTFEL VOR MERGE ÎMPREUNĂ LA CER! Continuăm cu numele părinţilor, naşilor, copiilor, al celor care ne-au făcut bine şi al celor care ne-au făcut rău, şi la sfârşit trecem şi numele nostru (căci aşa îmi spunea părintele meu duhovnic: „Roagă-te tu pentru toţi, că de tine are Dumnezeu grijă!”).

RUBRICA CELOR MORTI trebuie să fie neapărat în partea dreaptă a pomelnicului. O completăm la fel: începem cu cei adormiţi din clerul bisericesc (se înţelege, pe care i-am cunoscut, spre exemplu: Nestor mitropolitul, Firmilian mitropolitul, Cleopa arhimandritul…) şi continuăm cu toţi cei adormiţi din neamul nostru. Oamenii au obiceiul de a pune după numele celui care a murit fără lumânare o cruce (†), după nunele celui care a murit nespovedit şi neîmpărtăsit pun două cruci (††) iar după numele celui care a murit fără lumânare, nespovedit şi neîmpărtăsit, trei cruci (†††), lucru care nu are nici -un rost, fiindcă murind aşa, nepregătiţi din vina lor sau a familiei, nu există rugăciuni în plus sau speciale pentru ei. Deci nu trebuie nici să punem acele cruci, nici să scriem cu litere: fără lumânare, nespovedit, neîmpărtăsit. Nu trebuie scris în dreptul numelor nici: „pomenit de şase săptămâni, pomenit de un an, pomenit de şapte ani”, pentru că nici în aceste cazuri nu există rugăciuni speciale.

ACATISTUL

Uneori primim în Sfântul Altar de la creştini pomelnice cu titlul ACATIST. Termenul acatist (din limba slavonă – akatistu sau din limba greacă modernă – akatistos) are două înţelesuri: 1. Slujbă bisericeasca ortodoxă cuprinzând rugăciuni în cinstea Domnului Iisus Hristos, a Pururea Fecioarei Maria sau a unor sfinţi.  2. Lista de nume data preotului spre a se ruga pentru persoanele înscrise pe ea. În mod greşit unii înţeleg prin acatist o slujbă de blestem. Expresia „A da acatiste (un acatist)” înseamnă a cere preotului să înalţe rugăciuni către Dumnezeu, pentru persoanele din acatist. În timpul citirii Acatistului nu se stă jos, în strane, ci în picioare sau în genunchi în faţa icoanei sfântului spre care ne îndreptăm rugăciunea. La Acatist aducem pomelnicul pe care se trec numai numele celor vii pentru care ne rugăm, tămâie şi untdelemn şi le dăm preotului. Acatistele se pot citi si acasă, de către fiecare credincios. Cei care citesc acatiste trebuie să stie că nu sunt unele mai puternice sau mai eficiente decât altele, ci totul depinde de cel care citeste, adică de credinta si convingerea cu care se roagă.

CUM SE SCRIU NUMELE PE POMELNIC SI PE ACATIST

Numele celor dragi pe care vrem să le pomenească sfinţiţii preoţi, trebuie scrise pe pomelnic corect, aşa cum le-au primit în Taina Sfântului Botez şi nu folosind prescurtări (Bobo, Noni, Piţi, Mimi, Nae, Uta, Miticus, Coco, Bibi, Ela, Ică, Tutu, Miti … ) sau diminutivele cu care i-am alintat noi sau cei din jurul nostru. Spre exemplu citim uneori pe pomelnice: Mişu, Mihăiţă în loc de MIHAIL; Lolu, Iulică probabil în loc de Iulian; Miţa, Mariţa, Măriuca, Măruta, Marieta, Mărioara, Maricica în loc de MARIA; Tanţa, Tanţi în loc de CONSTANŢA; Paulică în loc de PAUL; Găbel,Gabi, Găbiţă, Biţă în loc de GABRIEL; Culina în loc de NICULINA; Gogu, Goguţă în loc de GRIGORE; Costel, Costică, Tică, Ică, Tache, Costache în loc de CONSTANTIN; Adi, Adiţă în loc de ADRIANA; Nuţi, Nuţa, Nuţica, Lencuţa, Lina, Lenuţa, Leana, Leanca în loc de ELENA; Nicu, Nicuşor în loc de NICOLAE; Veta, Elisaveta în loc de ELISABETA; Fane, Ştefi, Ştefăniţă în loc de STEFAN; Cristi, Cristisor în loc de CRISTIAN; Ionită, Ionut, Ionică, Ică, Ionisor în loc de IOAN, etc.

Luciana în loc de LUCIA; Florinel în loc de FLORIN; Florica, Flori, în loc de FLOAREA; Mitra în loc de DUMITRA; Rica, Aurica, Reli, în loc de A URELIA; Amelia în loc de CAMELIA; Pătru, Petrică, Petrache, Petrişor în loc de PETRE;Titi, Titus în loc de TIT; Catarina, Cati, Catrinel, Catrina în loc de ECATERINA; Zâna probabil în loc de ZENOVIA; Tibi de la TIBERIU; Andra, Andi, Andrus în loc de ANDREI; Jana, Janeta, Janina în loc de IOANA; Fevica în loc de FEVRONIA …

Uneori întâlnim diminutive care nici nu sunt nume crestineşti şi nici nu ştim rădăcina lor: Nina, Lia, Bebe, Neta, Cola, Norica, Ela, Sica, Miorel, Edit

… În calendarul nostru oricât am căuta nu vom găsi nici un sfânt cu numele: Tolică, Lori, Gimi, Lilică, Bebe, Puşa, Gogu, Deian, Miruna, Rozeta, Patrichi .. Unii creştini pun la Botez copilului lor în loc de numele unui sfânt, un diminutiv cum ar fi BEBE!. În copilărie, până la o anumită vârstă mai merge cum mai merge să-l strigăm BEBE, dar după ce a atins o vârstă respectabilă (spre exemplu 87 de ani), ne este greu să-i spunem: „DOMNUL BEBE, CE MAI FACETI?”

Mai există şi oameni care le pun copiilor nume din diferite domenii: geografic – Elveţia, Europa; din domeniul electric: Lumina; din lumea filmelor: Supermanu, Vandana, Manix … ; din telenovele: Marimar, Sindbad …

Uneori, cei drept mai rar, găsim în pomelnicele anumitor persoane, nume de zeităţi: DIANA, MINERVA, VENERA, AFRODITA … Mult mai bine ar fi fost dacă purtau numele unui sfânt, căci sfântul respctiv, s-arfi rugat pentru ele cât ar fifost inviaţă, iar în clipa grea a morţii, ar fi mijlocit la Dumnezeu pentru iertarea celor sau celora care i-a purtat numele.

De foarte multe ori găsim în pomelnice nume care nu sunt creştin-ortodoxe: ALYSSA, JACK, GILBERT,GUNTER, VILMA, STREBETA, CLEOPATRA, MORGANA, DOLORES, GRAZZYANO, BELMONDO, ENZO, ERICO, ANGEL, LORELLA, CRISA, SUZETA, NATALINO, RICHY, SMOCKY, BINA, FRANCO, VANESA, CILIBICA,VILUŢA, ALPHRED … Dacă nu sunt botezaţi într-o Sfântă Biserică Ortodoxă, nu-i putem pomeni în rugăciuni.

Şi iată un exemplu: A venit odată o doamnă care voia să dea la Sfântul Altar un pomelnic pe motiv că are copiii bolnavi. Privind pomelnicul, am observat nume pe care nu le poartă creştinii: Ahmed, Husein … şi mi-a spus că este căsătorită cu un musulman şi acelea sunt numele copiilor ei. Şi am întrebat-o: „Sunteţi cununată cu cel care ziceţi că vă este soţ?”- „Nu, părinte, că nu vrea să intre în Biserica Ortodoxă fiindcă nu crede că Iisus Hristos este Dumnezeu şi nu m-a lăsat să botez nici copiii în religia noastră”. Şi atunci i-am zis: „Îmi pare tare rău că trebuie să vă spun, dar nu pot primi acest pomelnic din două motive: în primul rând, pentru că aceşti copii, nefiind botezaţi, nu-i putem pomeni în Sfânta Biserică şi în al doilea rând pentru că dumneavoastră nu sunteţi cununată religios cu musulmanul (lucru care nici nu se poate face) şi trăiţi în păcatul desfrânării”.

MENTIUNI CARE NU TREBUIE SCRISE IN POMELNICE

1 Copii din lume fara nume . Este cu totul greşit a scrie aşa ceva, fiindcă neavând nume, preoţii nu-i pot pomeni şi apoi scrie „din lume”, adică din care lume? Lumea aceasta sau cealaltă? În lumea aceasta nu mai sunt, iar cealaltă nu i-a primit Dumnezeu, nefiind botezaţi .

2 Ioni si Ioane prunci înainte de vreme (adică copii care au fost avortaţi şi dacă nu s-ar fi întâmplat aşa, le-ar fi pus numele de Ion … şi Ioana … )

Biserica nu s-a rugat şi nu se roagă niciodată pentru copiii avortaţi, întrucât are fixată o învăţătură în această privinţă. Copiii avortaţi nu intră în Împărăţia lui Dumnezeu, ei rămân în planul iconomiei, milei şi iubirii divine. Neajungând momentul naşterii şi mai ales al botezului, ei nu sunt părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu în care se intră numai prin botez: „De nu se va naste cineva din apă si din Duh, nu va putea să intre în Împărătia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5) .

• Tiberiu- spânzurat, Elena – sinucidere acum 7 ani; Alexandra – sinucidere …

Cei sinucisi nu trebuie trecuţi pe pomelnicc, întrucât conform Sfintei Scripturi nu sunt iertaţi în veac: „Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică” (Marcu 3:28-29). Deci, pe cei ce şi-au curmat firul vieţii, căzând în păcatul deznădejdii, nu trebuie să-i punem pe pomelnic.

· –

ALTE CERERI CE N-AR TREBUI SA FIE NOTATE ÎN POMELNICE

Domeniul cererilor de pe pomelnice este foarte mare. Foarte mulţi credincioşi, alături de nume adaugă pe pomelnic: Să vând video şi să nu mai vină garda financiară pe la chioşc; Baftă la revizie; Mersul de bine în afaceri; Să fiu văzută bine de şefi şi de restul personalului; Să fiu văzută bine de patron; Îmblânzirea şi potolirea şefilor; Înmuierea inimilor şefilor lui Lilică … ; Obţinerea unei funcţii importante la locul de muncă; Avansarea în funcţie; Pentru patronii firmelor: BOMBOANA SRL; DAN- OIL şi S.C. CÂRCEA; Ajutor în ancheta socială de la primărie; Câştig de bani; Strângere de bani; Noroc şi câştig de bani; Baftă; Succes şi prosperitate; Noroc şi mergere de bine; Noroc, sănătate şi dar de la Dumnezeu; Noroc să aibă în viaţă … Asemenea cereri nu trebuie să-şi aibă locul în pomelnicele noastre fiindcă Dumnezeu ne-a spus:

„Căutati mai întâi Împărăţia lui Dumuezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei I6:33). Iar despre idolul Noroc, iată ce ne spune Părintele Cleopa (în „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”, volumul 7, pagina 68): „Am văzut pe unele pomelnice pe care le aduceţi, că pomeniţi pe DRACUL NOROC, zicând : Pentru norocul fetei, norocul băiatului, pentru norocul familiei. De ce mi-aţi pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc? Cel mai mare demon care a secerat milioane de suflete … ”

Cereri pentru aducerea scrisei si dezlegarea cununiilor

Aducerea scrisei cât mai repede, a ursitei, a destinului; Dezlegarea cununiilor; Dezlegare de cununie şi grabnică căsătorie; Mă rog pentru un bărbat bun fără vicii; Si ell mă dorească, să mă iubească cu o dragoste adevărată, să se gândească în orice moment numai la mine şi să nu mai fie timid în prezenţa mea; În depărtarea femeilor beţivane, desfrânate şi clevetitoare care vor să ne distrugă familia.

Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu demnitate şi libertate. Ca atare, omul este o fiinţă demnă, adică este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră” … (Facerea 1:26). În acelaşi timp omul este înzestrat cu liberul arbitru, omul fiind liber să aleagă” calea luminii” sau „calea întunericului”. Deci nu există scrisa, destinul sau ursita cuiva, sau alt fel spus predestinarea, ci există doar PREŞTIINŢA lui Dumnezeu. Chiar punerea ursitorilor la copii este păcat, fiind o reminescenţă păgână. Spre exemplu: dacă ar exista” scrisa”, la judecata lui Dumnezeu ar spune femeile cu avorturi sau cei care au făcut desfrânare: „Doamne, pentru ce vrei să ne judeci, Tu ne-ai predestinat să facem aceste păcate iar noi le-am făcut!”, Cât despre dezlegarea cununiilor, în Molitfelnic, cartea după care slujesc preoţii, nu există nici-o asemenea rugăciune.

Cereri din domeniul justitiei si al circulatiei rutire

Întâlnim şi dorinţe de genul acesta:

Dreptate în procesul de partaj cu fosta mea soţie; Reuşită la tribunal (curtea de apel) în procesul cu robii lui Dumnezeu … ; Câştigarea judecăţii în dosarul 19049/2003 … ; Să fiu lăsată în liniştită posesie în curtea mea; Demararea lucrărilor pentru apă şi rezolvarea problemelor pământului; Ferirea de accidente pe soselele şi autobenzile de circulaţie naţionale şi internaţionale.

DESPRE ACATISTELE DE BLESTEM

Uneori, ce-i drept foarte rar, se aduce la Sfântul Altar câte un pomelnic pe care scrie aşa:

Să le dea Domnul Dumnezeu duşmanilor ce ne doresc ei nouă … (adică ce facem, venim la Sfânta Biserică să blestemăm sau să ne rugăm?). Iată Încă un exemplu: Într-o zi a venit la mine un om înaintat în vârstă, dintr-o comună din apropiere de Dunăre şi m-a întrebat:

„Părinte nu cumva ştiţi unde este aici, în Craiova, biserica neagră, pentru că vreau să mă duc acolo şi să dau un ACATIST DE BLESTEM pentru nişte vecini de-ai mei care mi-au făcut mult rău în viaţă. ” Eu i-am spus: „Tăicuţă dragă, biserica neagră nu se află în Craiova, ci în Braşov, şi nu se numeşte aşa pentru că acolo s-ar primi acatiste de blestem, ci pentru că au incendiat-o turcii. Însă iată ce ne-a poruncit Dumnezeu:-« Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântati-i si nu-i blestemati.  Nu vă răsbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsati loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: A mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul … Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele» (Romani 12:14-19-21).

DESPRE VISELE URÂTE SI DESPRE FARMECE

Alţi creştini insistă în pomelnice cu cereri către Dumnezeu pentru izbăvirea de vise urâte şi de farmece, ca în exemplele următoare: In depărtarea viselor urâte din somn; Ferirea de duşmanii vizibili şi invizibili; Anihilarea blestemelor; Eliberare de sub atacurile satanice; Plecarea farmecelor şi releleor din casă; Spargerea de farmece şi spor în toate; Limpezinea minţii duşmanilor şi îmblânzirea lor; Ferirea de farmecele şi aruncăturile de la casa noastră; Alungarea necuratului de lângă noi; Alungarea ghinioanelor; Izbăvirea de vrajbă …

Trebuie ştiut faptul că, farmece există, se fac, dar nu în acea măsură exagerata, cum cred unii. Toţi cei care nu se roagă dimineaţa, aprinzându-şi „candela sufletului”, nu se roaga seara, nu iau anaforă şi apă sfinţită dimineaţa pe nemâncate, nu spun „Tatăl nostru” de cate ori se aseaza la masă, nu-i mulţumesc lui Dumnezeu după ce se ridică de la masă, nu merg în fiecare Duminică la Sfânta Biserică, nu postesc cel puţin Miercurea şi Vinerea, nu se spovedesc şi nu se împărtăşesc (cel puţin de 4 ori pe an), nu aprind candela în casă cel puţin când se roagă, nu fac în fiecare sfânt post sau cel puţin o dată pe an sfeştanie casei în care stau … sunt convinşi că au „FĂCĂTURI”. Adevărul este cu totul altul: NU SUNT PE CALEA LUI DUMNEZEUL. De fapt creştinii care participă cu regularitate la slujbele din Sfânta Biserică Ortodoxă ştiu că, dacă n-au făcut rău nimănui, chiar dacă cineva ar face farmece împotriva lor, ele nu se prind, pentru că nu îngăduie Dumnezeu aşa cum ne şi spune prin gura Sfântului Apostol Pavel: „fiţi întelepţi spre bine ( adică să faceţi bine pe cât vă stă în putere) şi nevinovaţi faţă de rău (adică să nu faceţi rău nimănui). Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana (diavolul fiind duh, nu poate să „fie zdrobit sub picioarele cuiva dar ceea ce scrie aici se poate tâlcui prin faptul că Dumnezeu nu-i va îngădui să facă rău)”(Romani 16; 19-20).

DESPRE CERERILE SFINTEI BISERICI PENTRU TOATE NECAZURILE

Unele pomelnice cuprind fel de fel de cereri care nu ar trebui să fie scrise, deoarece Sfânta Biserică are rugăciuni pentru toate necazurile, nevoile şi neputinţele noastre.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

De ce sufar atata , Doamne?

Un om cuprins de suferinte, a inaltat cugetul catre Dumnezeu si a zis : De ce sufar atata, Doamne? Atunci a auzit in cugetul sau glasul lui Dumnezeu zicandu-i: „Tu suferi, ca sa se poata desprinde sufletul tau din tina(tarana) aceasta. Daca n-ai suferi, ai iubi tina si ai putrezi si tu. Si Eu nu vreau aceasta! Tu suferi ca sa te deprinzi cu smerenia. De n-ar fi asa, te-ai mandri si pierdut ai fi pe vecie. Si Eu nu vreau sa te pierd. Tu suferi ca sa pretuiesti si sa practici milostenia. De n-ai suferi, n-ai cunoaste-o  si ai trai o viata zadarnica. Si Eu vreau sa duci o viata plina de fapte bune! Tu suferi ca sa-ti intaresti credinta. Altfel ai fi lenes si inclinat spre ispite.  Si Eu vreau ca tu sa priveghezi, ca sa nu te pierd! Tu suferi ca sa te unesti cu Fiul Meu, Care este Mantuitorul tau, pe Care L-am trimis in lume spre mantuirea tuturor celor ce-i vor pazi poruncile”. Asa a grait Dumnezeu in cugetul omului, iar omul care suferea a zis: Ma voi stradui Doamne sa trec prin toate suferinte mele impreuna cu Tine. Amin”

Mai intai a fost Rastignirea si apoi Invierea Mantuitorului. Asa va fi si in viata noastra; mai intai vom patimi si apoi vom invia. Daca lui Iisus i s-a dat o coroana de spini, cai care Il urmeaza nu se pot astepta la covoare de trandafiri. Hristos nu a spus: „Ia-ti cununa si urmeaza Mie”. El a spus: Cine vrea sa vina dupa Mine sa-si ia crucea, sa se lepede de sine si sa-mi urmeze mie. (Matei 16:24)

Read Full Post »

OMUL este „coroana creaţiei”: “Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri”..,(Psalm 8:5). EI este o mulţime în mii, în milioane, în miliarde de fiinţe asemănătoare şi totuşi deosebite, fiecare având chipul şi sufletul său cu însuşiri unice. Omul nu este numai cel material şi văzut, ci şi cel lăuntric, mai ales lăuntric, cel tainic, cel care nu se descoperă nimănui, cel pe care-I cunoaşte bine numai Dumnezeu. Mai ales acesta este omul. Acolo este taina omului, în acel necunoscut. Aceasta face din om o lume de contraste, de contradicţii, un complex de însuşiri şi tendinţe, un microcosmos în macrocosmos. Nu există mai multe taine în lumea ce ne înconjoară decât în lumea omului, în sufletul lui, în fiinţa lui interioară şi nemărturisită, în ceea ce au depus acolo generaţii de înaintaşi buni şi răi, mediul, educaţia, credinţa sau necredinţa lui, oamenii şi împrejurările din afară.

 

Cu acest material dificil, variabil, inegal, greu de cunoscut şi de mânuit lucrează preotul. Cu omul se ocupă într-un fel, o anumită perioadă de timp, pedagogul, medicul, ofiţerul, judecătorul, funcţionarul de stat, dar cu toţi oamenii, în tot timpul şi În tot felul se ocupă numai preotul. Pe toţi ceilalţi, omul îi interesează în parte, în anumite momente şi scopuri ale vieţii; pe preot îl interesează în toate momentele vieţii lui şi în toate laturile fiinţei lui, în ceea ce are omul cunoscut şi mai ales necunoscut. Din fericire, lucrul preotului este uşurat în această latură grea a misiunii sale spirituale prin lumina proiectată de sus asupra sufletului omenesc. Necunoscutul care este omul a fost descoperit de Iisus Hristos. Omul nu putea fi descoperit şi cunoscut decât de sus. Văzut de jos, el este ceea ce l-au socotit oamenii: un animal, un instrument de muncă, o marfă, un sclav, un prizonier, un neputincios, o trestie bătută de vânt, iarbă ce se usucă, floare ce se veştejeşte. Privit de sus, omul apare în realitatea sa spirituală, de esenţă divină, ca făptură făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

 

CE ESTE PREOTUL ? Preotul este un mijlocitor între om şi Dumnezeu prin Sfintele Taine şi leturgiile pe care le săvârşeşte. Preoţia creştină este de origine divină, căci începutul şi puterea ei slujitoare vin, prin Sfinţii Apostoli, de la Mântuitorul însuşi, Care este izvorul sfinţeniei şi al preoţiei creştine, iar existenţa ei se poate constata neîntreruptă de la întemeierea Bisericii, în tot cursul istoriei creştine, până astăzi. Din preoţia lui Hristos ia naştere preoţia divină a Apostolilor, pe care EI, Arhiereul ceresc, le-a transmis-o direct şi personal după Înviere, zicând: „Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”(loan 20: 21-23).

 

„Dacă oamenii ar vedea în ce slavă slujeşte preotul, atunci la această vedere ar cădea la pământ; Si dacă preotul însuşi s-ar vedea în ce slavă cerească stă (îşi săvârseşte slujirea sa), ar deveni un mare nevoitor (ascet), ca să nu întristeze cu nimic Duhul Sfânt care viază în el” (Sfântul Siluan Athonitul, între iadul deznădejdii si iadul smereniei).

 

CE ESTE PREOTUL (PĂRINTELE) DUHOVNIC? Preotul duhovnic este acel preot la care ne spovedim (ne mărturisim păcatele). Iată ce ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul despre spovedanie: „Într-o zi săpam în grădină, să plantez nişte răsaduri de roşii. În acel timp a venit cineva la mine şi m-a întrebat: „Ce faceţi Părinte?”. „Ce să fac?” Îi spun, „imi spovedesc grădina”. „Bine Părinte, dar şi grădina are nevoie de spovedanie?”. „Desigur că are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică scot pietrele, pirul, spinii, buruieni le … , face legume alese, iar dacă nu fac acest lucru, roşiile sunt palide şi slabe”.

 

Duhovnicul este cel care ne dă binecuvântarea de Împărtăşanie, la care alergăm pentru un sfat părintesc în orice moment greu al vieţii, este o „călăuză spirituală” În drumul nostru către Iisus Hristos, este cel fără de care nu ne putem mântui. Sfântul Siluan Athonitul spune: „Fiecare duhovnic are putere dumnezeiască din moment ce poartă epitrahil”. Metania pe care o pui duhovnicului e lucru mare. Când eşti unit cu duhovnicul te inundă harul.Dumnezeu te mântuieşte prin rugăciunile duhovnicului. Sfântul Siluan Athonitul îi Îndemna pe oameni spunându-le:

 

«întotdeauna trebuie să ne aducem aminte că duhovnicul îsi săvârşeste slujirea sa în Duhul Sfânt si de aceea trebuie să avem evlavie fată de el. Să mă credeţi fratilor, că dacă s-ar întâmpla cniva să moară de fată cu duhovnicul său si cel ce moare i-ar spune: „Părinte Sfintite, dă-mi binecuvântare să-L văd pe Domnul în împărătia Cerurilor”, iar duhovnicul i-ar spune: „Du-te fiule, şi vezi pe Domnul!”, va fi după binecuvântarea duhovniculul», Pe cât de unit eşti cu duhovnicul, pe atâta de mult har primeşti, asemenea fierului care dacă este băgat în foc, se face şi el foc, şi pe cât îl îndepărtezi de foc, cu atât se răceşte. Fără părinte duhovnic ne rătăcim (spiritual). Unii au rătăcit din neştiinţă, alţii din încrederea prea mare în propriile puteri de a înţelege cele spre Dumnezeu, câţiva din râvna de a înţelege pe Dumnezeu fără Dumnezeu, iaro parte au rătăcit din trufia minţii lor.

 

Duhovnicia are două aspecte: cel sacramental-liturgic (oficiază Sfintele Taine) şi cel pedagogic pastoral (face din credincioşii săi, fii adoptivi). În zilele noastre se vorbeşte frecvent de doctor de familie, de avocat de familie şi foarte rar sau aproape niciodată, de preot de familie. Este nevoie şi de ceilalţi doi, dar cel mai important este PREOTUL DE FAMILIE. De avocat este nevoie doar în cazul unui proces la tribunal, de doctor, doar în cazul în care ne îmbolnăvim, dar de preot nu ne putem lipsi pe tot parcursul vieţii, de la leagăn până la mormânt, fiindcă fără Sfintele Taine pe care numai el le poate săvărşi (Botez, Mirungere, Spovedanie, Împărtăşanie, Cununie, Maslu), nu ne putem mântui. Duhovnicul mai este numit şi „arbitrul diciplinei”.

 

Cuvantul PĂRINTE are o evolutie interesantă atât în Vechiul Testament cât si în Noul Testament, exprimând raportul dintre învăţător şi ucenic. Învăţătorul este „părintele” şi ucenicul este „fiul”. În primele secole calificativul de părinte s-a folosit mai ales pentru episcop. A trecut asupra scriitorilor bisericeşti şi apoi asupra preoţilor şi diaconilor. “Parintele duhovnicesc” înseamnă că preotul este înzestrat cu Duhul Sfânt, însufleţit de Duhul Sfânt, ale cărui virtuţi sunt numite duhovniceşti fiindcă sunt roade ale Duhului Sfânt (Galateni 5:22), iar viaţa credinciosului care primeşte o educaţie duhovnicească, are un sens ziditor, duhovnicesc, centrul fiinţei lui fiind luminat de viaţa în Hristos.

 

ASCULTAREA DE DUHOVNIC este esenţială pentru dobândirea Duhului Sfânt. Ascultarea este opusul anarhiei, acea anarhie care l-a dus pe Lucifer la răzvrătire, la dezordine, la indisciplină. Când nu facem ascultare la părintele duhovnic, domnul anarhiei (Diavolul) găseşte uşa sufletului deschisă. Ieşind din ascultare, ieşim implicit din comuniunea cu părintele duhovnic şi în acelaşi timp de sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Trebuie să stăm în „căruţa ascultării !”. Nu se poate fără ascultare, fără sfat, nu se poate să nu asculţi de nimeni. Chiar şi Dumnezeu Cel în Treime slăvit s-a sfătuit: „Să facem om … ” (Facerea 1 :26) Avem ca model de ascultare absolută pe Domnul Nostru Iisus Hristos care conform vaii lui Dumnezeu -Tatăl, s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat, a pătimit, a murit şi a înviat pentru a împăca cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu neamul omenesc. Sfântul Apostol Pavel a ascultat de Anania, şi prin el i s-a spus şi i s-a rânduit cele ce avea de făcut (Fapte 9), deşi putea să-i spună Mântuitorul în mod direct. Cele spuse până acum sunt confirmate şi de cuvintele Sfântului Grigorie Sinaitul:

 

„Ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică, scară cerească, suire grabnică, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii, suire şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar sufletul, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşază în visterie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat si înfrumusetat în taină”.

 

Citind în Pateric observăm că atunci când era vorba de ascultarea călugărilor, aceasta lua la unii părinţi fonne aparent absurde, Dar prin absurditatea poruncilor se unnărea tocmai deprinderea cu disciplina. Când părinţii din Sfintele Mănăstiri porunceau novicilor (începători în viaţa călugărească) să sădească plante, morcovi, varză, de pildă, cu rădăcina în sus, ei testau nu raţiunea, ci disciplina. Vrând să ne îmbogăţim sufleteşte să cercetăm şi cuvintele părintelui Efrem Katounakiotul care este astăzi unul din cei mai apreciaţi duhovnici aghioriţi. În vârstă de aproape 80 de ani, a fost unul dintre cei 7 ucenici de chilie ai cunoscutului părinte Gheron Iosif Isihastul. Dacă ceilalţi ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat, fiecare, conducerea unei mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a preferat isihia, rămânând retras În pustia Katounakiei unde vietuieste cu trei ucenici. Redăm mai jos, În traducere, câteva dintre sfaturile sale: ‘ ,

 

Ascultarea faţă de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul, iar cea mai mică neascultare îl va alunga. Duhovnicul este, oarecum, în locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Să-l ai pe duhovnic ca pe „chipul lui Dumnezeu”. Toate patimile, puţin câte puţin, se vindecă prin ascultare. Nu mântuieşte nici preoţia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic. Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos dă rugăciunea. Nu ne mântuieşte rugăciunea, ci ascultarea de duhovnic ne mântuieşte.

 

Un demonizat a intrat în ascultare la doi bătrâni şi prin ascultarea lui s-a vindecat. Mi-a povestit el însuşi cum vedea demonul înaintea lui şi când zicea o dată rugăciunea lui Iisus, demonul se tulbura. Când zicea rugăciunea a doua oară, demonul începea să tremure. A treia oară când zicea rugăciunea, demonul dispărea.

 

Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, eşti pentru rai. Să ştiţi că diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă. EI fuge de noi când vede Harul lui Dumnezeu pe care îl avem datorită ascultării de duhovnic. Cel care face ascultare nu se teme – oarecum – de Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fă ce vrei: rugăciune, post, asceză, etc. – nu mântuiesc. Numai ascultarea mântuieşte. Cel care face ascultare se aseamănă cu Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte si Încă moarte pe Cruce. Duhovnicul poate să cadă. Cel care face ascultare nu cade niciodată. Duhovnicul va da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru dânsul, dar cel care face ascultare nu.

 

Prin duhovnic vorbeşte Hristos. Se poate oare să cadă cineva câtă vreme se aseamănă în ascultare cu Hristos? Chiar dacă porunca duhovnic ului e rătăcită, Dumnezeu, pentru ascultare, o va întoarce în folos sufletesc. Pe duhovnicul tău, aşadar, să-l vezi ca pe Hristos. Să nu-l întristezi. L-ai întristat pe duhovnic, L-ai întristat pe Dumnezeu.

 

Ştii ce canon se primeşte dacă-1 forţezi, dacă-1 obligi pe duhovnic să facă ceva? E cu adevărat înfricoşător. Cel ce face ascultare e ca o hârtie albă. Nu are nimic scris pe ea care să fie luat de diavol. Cât valorează duhovnicul cu frică de Dumnezeu, nu valorează întreaga lume, nu valorează tot Sfântul Munte Athos. Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu p la Maica Domnului faci ascultare. Iar Hristos, Care a făcut desăvârşită ascultare la Tatăl Ceresc te primeşte, te aude, te face asemănător Lui. De aceea, cel ce face ascultare va avea o dublă cunună în viaţa veşnică. Dacă te trimite duhovnicul undeva şi te duci, eşti în ascultare. ÎI odihneşti pe duhovnic? ÎI odihneşti pe Dumnezeu.

 

Demonizatul care .a făcut desăvârşită ascultare la cei doi bătrâni şi cere s-a tămăduit prin ascultarea sa, mi-a spus cum îi şopteau demonii: «Pleacă de la bătrânii la care eşti şi coboară pe ţărm, pe stânci. Bătrânii aceştia mănâncă, dorm, se roagă prea puţin. Ca să ieşim din tine trebuie multă rugăciune şi post». Şi desigur ziceau adevărul, însă era o cursă a diavolior pentru a-l scoate de sub ascultare. Mai târziu, siliţi de puterea lui Dumnezeu, diavolii au mărturisit: «Dacă reuşeam să te scoatem de la bătrâni şi să te facem să cobori pe stânci, spre ţărm, te-am fi aruncat încet-încet în deznădejde şi te-am fi făcut să sari în mare, adică să te sinucizi». Prin ascultarea lui a învins demonii şi s-a vindecat. Numai diavolul stie ce e duhovnicul, ce înseamnă duhovnicul, ce înseamnă ascultarea de duhovnic!

 

Făcându-mi eu odată voia şi plantând pomi, toţi s-au uscat. Cei pe care l-am plantat cu binecuvântarea părintelui meu duhovnic s-au prins.

 

Nu trebuie să tolerezi să-l judece cineva pe duhovnicul tău. Să te opui, să te împotriveşti când auzi că se spune ceva împotriva duhovnicului tău. Aşa e corect şi aşa trebuie să faci.

 

O întâmplare asemănătoare cu cea în care acel călugăr a zis: „am duhovnic” şi prin aceasta au dispărut dracii i s-a întâmplat şi tatălui părintelui Amfilohie.

 

Părinte Amfilohie şi-a adus tatăl la Sfântul Munte, l-a făcut călugăr şi-l îngrijea. Ca să vezi, copilul şi-a făcut tatăl călugăr! … Când tatăl lui trăgea să moară, părintele Amfilohie a intrat în camera muribundului si văzându-1 foarte tulburat îl întreabă:«- De ce esti, tată,

 

 

 

atâta de tulburat?» «- Au venit diavolii înspăimântându-mă, că-mi vor lua sufletul ». Iar părintele Amfilohie i-a spus: – Nu-ţi fie frică pentru că nu-ţi pot face nimic, pentru că eşti sub ascultare. Dacă mai vin la tine să le zici: «Ce aveţi cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultător». Au venit din nou demonii în ziua următoare cu mult zgomot, cu săbii, cu topoare, speriindu-l că-1 vor lua. Imediat ce le-a spus că are duhovnic, demonii s-au făcut nevăzuţi.

 

Numai diavolul ştie ce putere are duhovnicul, ce putere are cuvântul duhovnicului. A zis duhovnicul? Du-te! Să te duci fără să te temi de ceva! Ai făcut ascultare, mergi în Rai, nu ai făcut, mergi în lad. Chiar dacă te-ai împărtăşi de zece ori pe zi, ai face rugăciunea minţii neîncetat, privegheri sau posturi, toate acestea nu valorează nimic fără ascultare. Adam a făcut neascultare si a căzut din har!

(ASCULTAREA DE DUHOVNIC = VIAŢA). (NEASCULTAREA= MOARTE) Ai făcut ascultare, ai făcut totul. Eu nu spun că celelalte nu ne folosesc, însă sunt pe planul doi.

 

Nu-i acelaşi lucru să judeci un străin, cu a-l judeca pe duhovnicul tău. Vai ţie! Este ca şi cum L-ai fi judecat pe însuşi Dumnezeu. Singurul om pe care l-am iubit şi singurul om de care m-am temut a fost părintele Iosif. Duhovnicul poate să-ţi spună un cuvânt mândru sau sucit. Tu fă-ţi ascultarea ta, fă ascultare desăvărşltă. Gura duhovnicului ce zice? Să fii binecuvânta!… fă ascultarea care ţi-a poruncit-o şi vei fi binecuvântat de Dumnezeu!

 

Construieşte pe smerenie! Dacă a zis duhovnicul: Fii binecuvântat! De nimic să nu te îngrijeşti de vreme ce faci ascultare. Te vei mântui, o să mergi în Rai.

 

Un diacon i-a zis duhovnicului: «Părinte vreau să merg să fac baie în mare pentru sănătate». «Nu te du copile pentru cutare sau cutare motiv». «Ba mă duc să fac baie». Şi se duse … Făcu baie şi în timp ce se scălda un rechin l-a omorât. Mai târziu i-a scos marea trupul sfâşiat la mal. Unde s-a dus sufletul lui? DESIGUR, LA OSÂNDĂ, PENTRU CÂ A MURIT ÎN NEASCULTARE.

 

Ascultarea aduce lumină în suflet, lacrimi si rugăciune. Dacă n-ai ascultare, chiar dacă le ai pe acestea, le vei pierde. Cât de mult îl cinsteşti şi îl iubeşti pe duhovnic, atât de mult primeşti.

 

Harul ascultării îl înconjoară pe cel ascultător ca o flacără şi de aceea nu-I poate prinde diavolul.

 

Dacă lipseşte această flacără, diavolul ne va tulbura. Teologia este rezultatul rugăciunii iar rugăciunea este rezultatul ascultării. Când faci ascultare, o să găseşti şi rugăciune, şi teologie. Când însă nu faci ascultare nu găseşti nimic. Primul lucru, sau mai bine spus rădăcina, este ascultarea. Ai făcut ascultare? O să găsesti rugăciunea. Se poate să o găsesti acum sau o găsesti mâine, dar o vei găsi sigur.

 

Intrebare: Şi dacă duhovnicul dă o poruncă greşită?

 

Răspuns: Niciodată nu ajungi tu rău, pentru că la mijloc este ascultarea. Cu cât ai în suflet mai mult devotament, mai multă abnegaţie, iubire şi credinţă, cu atât nu ai împotriviri lăuntrice. Când însă ai ceva cu duhovnicul tău, să ştii că nu eşti una cu el, că nu-l iubeşti şi n-ai credinţă în el. Cu cât ai mai multă credinţă în sfaturile duhovnicului, cu atât ai mai puţină grijă.

 

Să fii devotat duhovnicului. Când te uneşti cu duhovnicul tău, e zelul cel mai bun. Când vezi faţa duhovnicului ca pe a lui Hristos, totul merge bine. Când vezi greşeli la duhovnic, e vai de tine!

 

 

Read Full Post »

Numele de Biblie vine de la cuvantul grecesc „Biblia” care inseamna “cartile”. Prin Biblie sau Sfanta Scriptura se intelege Cartea sfanta care cuprinde la un loc toate scrierile inspirate ale unor sfintite personalitati dintre evrei si ale profetilor – scrieri care la un loc alcatuiesc Vechiul Testament – cu si cele ale Apostolilor si ucenicilor domnului Iisus Hristos, acestea formand colectia Noului Testament. Deci cartile Vechiului si Noului Testament, toate laolalta, alcatuiesc Biblia sau Sfanta Scriptura, Vechiul Testament dupa Septuaginta (text grec) cuprinde 53 de carti: 39 canonice si 14 necanonice, dar cu continut moral. Noul Testament cuprinde 27 de scrieri istorice, didactice si profetice. Expresia „Testament Nou” este intalnira in mai multe locuri:

Luca 22; 20; I Corinteni 11: 25; II Corinteni 3: 6; Evrei 9: 15. „Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui luda, Testament Nou” (Evrei 8: 8).

CE PUTEM SPUNE DESPRE TRADUCEREA BIBLIEI ?

Biblia a fost tradusa pentru prima data in secolul II dupa Hristos, In limba siriaca VETUS SYRA; In limba latina – secolul I, II – ITALA, corectata de Fericitul Ieronim – VULGATA (sec. IV – V) etc. Biblia sau Sfanta Scriptura a fost scrisa in ebraica (Vechiul Testament) si in greaca (Noul Testament). Traducerile facute in decursul timpului au cautat sa redea cat mai exact sensul si realitatea celor scrise in original. In anul 2000 i.d. Hr. este tradus in limba greaca Vechiul Testament (Septuaginta – numit asa pentru ca la traducere au participat 70 de intelepti).

In tara noastra a existat in secolul IX o traducere a Bibliei in limba slavona – limba de cult in Biserica pana in secolul XI. Primele traduceri fragmentare ale Bibliei in limba romana au fost facute de diaconul Coresi intre 1560-1561. In 1648 apare Noul Testament (integral) tiparit la Alba Iulia de mitropolitul Simion Stefan. In 1688 este tradusa toata Biblia (dupa Septuaginta Vechiul Testament), iar Noul Testament, dupa un text grecesc original. Este numita Biblia lui Serban Cantacuzino. De atunci au aparut mai multe editii, toate purtand girul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Rornane,

Putem spune cu certitudine ca Biblia este cea mai citita carte din istoria lumii. Educatia oricarui om nu este completa daca el nu a citit si aceasta carte. Nicolae Iorga spunea ca: “Taina existentei umane nu sta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti”. Dintre toate cartile lumii, Biblia este cartea care da eel mai bun raspuns pentru cine vrea sa afle sensul vietii lui. Orice carte de lectura se citeste o data si apoi se lasa bibliotecii. Biblia insa, trebuie reluata mereu, pentru ca este mai mult decat o carte, este Cartea Cartilor.

BIBLIA – CARTE DE RELIGIE

Din Biblie poate afla tot omul despre Dumnezeul eel adevarat si despre zeii popoarelor pagane. Toata aceasta Carte Sfanta este strabatuta ca de un fir rosu de cuvintele care scot in evidenta scopul vietii noastre crestinesti- MANTUIREA, caci zice Iisus Hristos: ” … Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut” (Luca 19: 1 0), iar imparatul David striga:

„Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu Duh stapanitor ma intareste” (Psalm 50: 13). In Vechiul Testament se arata felul in care s-a facut pregatirea poporului evreu pentru a-L primi pe Mantuitorul Iisus Hristos, iar in Noul Testament este cuprinsa învatatura crestina. Din Biblie aflam si despre religiile altor popoare: EGIPTENII – au fost un popor politeist, adica credeau in numerosi zei. Plagile trimise de Dumnezeu asupra Egiptului, au fost indreptate una cate una impotriva fiecarei zeitati a tarii. CANAANITII – a carer religie ne sta ca o marturie a decadentei si a imoralitatii unei societati umane desprinsa de Dumnezeu si prabusita la nivelul animalitatii credeau in Baal (Baal = zeu). Participantii la ceremoniile religioase in cinstea lui Baal, celebrau fertilitatea, dedandu-se la orgii dezgustatoare. Uneori pe altarele lor pagane erau sacrificati copii. FILISTENII – aveau tot o religie politeista. Credeau in zeii: Dagon, Astarteea si Baal Zebub. HETITII – aveau si ei tot un sistem politeist si atunci cand Solomon a adus in Israel idolatria, natiunea s-a indepartat de inchinarea la Dumnezeul cel adevarat (l Regi 11:9-13). FENICIENII credeau in zei de parte barbateasca si zei de parte femeiasca, Si sistemul lor de inchinare mergea pana la sacrificarea de copii. Casatoria regelui Ahab cu feniciana Izabela, a prabusit Israelul in idolatrie (I Regi 18: 19). ASIRIENII – aveau o religie naturalista care personifica fortele naturii. Ei se inchinau lui Semac- Zeul Soarelui; lui Sin – Zeita Lunii si lui Hadad – Zeul tunetului (Isaia 10:5-6; Ezechiel 16:28; Osea 8:9). BABILONIENII puteau fi numiti un popor al magiei. Irnparatul Babilonului se afla sub totala dominatie a magicienilor si a vrajitorilor. Proorocul Isaia le-a vestit pedeapsa ce-i asteapta (Isaia 14:22; 21:9; 43:14).

Biblia surprinde si razboaiele pentru libertatea religioasa. Se discuta despre jefuirea templelor, despre profanarea lor, depre inchinarea la idoli, zei, si dumnezei straini: „Copiii lui Israel au facut atunci ce nu placea Domnului si au slujit Baalilor (Judecatori 2: II). Dimensiunile luptei morale, luptei religioase la care se refera Biblia, sunt date de unele descoperiri arheologice, cum ar fi tablitele scrise din cetatea Ugarit. Ele contin descrierea miturilor, datinilor, ritualurilor crude, salbatice, specifice religiilor Canaanului si destinate zeului Baal si zeitei Astarteea (3 Regi 14:23).

BIBLIA SI STIINTA

In epoca in care a fost scrisa Biblia, oamenii au emis numeroase ipoteze privind FORMA PAMANTULUI si modul in care este sustinut in spatiu. Spre exemplu, unii sustineau ca pamantul se sprijina pe patru elefanti, care la randul lor stau pe o enorma broasca testoasa marina. Dar Biblia, departe de a se face ecoul ideilor fanteziste si nestiintifice.ale acelor vremuri, spune cu simplitate: „El (Dumnezeu) intinde miazanopte peste genune; El spanzura pamantul pe nimic” (Iov 26:7). Despre forma pamantului, The Encyclopedia Americana scrie:

Potrivit celei mai vechi imagini pe care si-au facut-o oamenii, pamantul era un disc rigid si plat, situat in centrul Universului. Ideea unui pamant in forma sferica nu a fost acceptata decat incepand din Renastere. Unii dintre primii navigatori se temeau sa se aventureze pana in apropiere de marginile discului terestru. Si totusi acum 2700 de ani, inainte de toate acestea Biblia a spus: „El (Dumnezeu) sta in scaun deasupra cercului pamantului; pe locuitori ii vede ca pe niste lacuste; „EI intinde cernl ca un val usor si il desface ca pe un cort de locuit” (Isaia 40:22). Cuvantul ebraic CUGH, tradus aici prin CERC poate avea sensul de sfera, globul pamantului sau pamantul rotund. Biblia nu a fost influentata de ideea gresita ca pamantul este plat.

ClRCUlTUL APEl despre care anticii nu stiau nimic este descris in Biblie. Oamenii au observat de mult timp ca fluviile se varsa in mari si oceane, fara ca adancimea acestora sa creasca. Unii credeau ca o cantitate egala cu aceea adusa de rauri si fluvii se varsa peste extremitatile pamantului. Mai tarziu, s-a inteles insa ca Soarele pompeaza miliarde de litri de apa pe secunda sub forma de vapori. Norii formati din acesti vapori de apa sunt antrenati de vanturi deasupra continentelor, unde cad din nou sub forma de ploaie sau ninsoare. Acest circuit extraordinar despre care oamenii din antichitate nu stiau in general nimic, este descris in Biblie in acest verset: „Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat” (Eccleziast 1:7)”.

 

 

BIBLIA – CARTE DE ISTORIE

Din Biblie aflam atat despre tari si popoare, cat si despre conducatorii lor. Din cartea Facerea aflam ca EGIPTUL a fost fondat de Mitraim, unul din fii lui Ham (Facerea 10:6). Avraam s-a dus si el in Egipt sa scape de foamete (Facerea 12:10). Tot in Egipt ajunge si Iosif dupa ce a fost vandut de fratii lui (Facerea 37:12-36). CANAANITII au locuit pe teritoriul Israelului de astazi. FILISTENII au fost o natiune tribala, cruda si curajoasa, care au trait in sud – vestul Palestinei. HETITII au fost un popor care a prosperat in Asia Mica (Exod 32:2). FENICIENII au locuit o fasie ingusta de pamant intre Liban si Siria. Acest neam si-a cunoscut culmea de glorie intre anii 1050-850 Ld.Hr. (Ezechiel 27:8-9). ASIRIENII s-au ivit pe scena lumii din valea fertila, aflata intre Tigru si Eufrat. Profetul Iona este trimis de Dumnezeu sa vorbeasca cetatii Ninive (lona 1:1-13). BABILONUL a fost un extraordinar imperiu pagan. Despre domnia Babilonienilor in frunte cu regele Nabucadnetar se aminteste de cateva ori in Biblie (2 Regi 24:10-17; Daniel 1:13). PERSII se trag dintr-un popor care a emigrat prin anul 2000 i.d.Hr, din Rusia si s-a oprit sa locuiasca in partea de nord a Mesopotamiei. Cirus imparatul persilor Ie da voie evreilor sa se intoarca in patrie si sa-si reconstruiasca Templul (2 Cronici 36:22-23). GRECII s-au ridicat la putere predominanta pe scena lumii cam pe la sfarsitul perioadei de timp acoperita de relatarile Vechiului Testament. Dominatia imperiului grec a fost anuntata mai dinainte de profetul Daniel (Daniel II :3-35). Rastignirea lui Hristos a avut loc sub ROMANI pe vremea imparatului Tiberiu (Luca 3:1). Martirajul lui Iacov, fratele lui loan s-a produs pe vremea imparatului Claudiu (Faptele Apostolilor 11:28 ; 12: 1-2) . Sfantul Apostol Pavel a cerut sa fie judecat de Cezarul Nero (Faptele Apostolilor 25:11). In

Vechiul Testament sunt amintiti si stramosii nostri, SCITII: „Si pe Menelau, capul a toata rautatea, l-a scos nevinovat; iar pe nenorocitii aceia, care macar si la Sciti, de si-ar fi spus pricina, s-ar fi slobozit nevinovati, pe acestia i-a judecat spre moarte (2 Macabei 2: 47). In Biblie se fac referiri la Alexandru Macedon, fiul lui Filip, la Darie regele persilor (1 Macabeii:1-2), la Cir (Cyrus) regele persilor (Isaia 45:1-2), la Pilat din Pont (Luca 23:3) etc.

Cercetarile stiintifice au dovedit ca evenimentele, faptele istorice cuprinse in Biblie sunt adevarate, redate cu precizie. Arheologii au descoperit fortareata lui Saul in Ghebea, grajdurile lui Solomon la Meghida, edificiile lui Irod, locul in care a stat Iisus inaintea lui Pilat. Nume biblice, nume de personaje istorice au fost descoperite in inscriptii cuneiforme. Pe tablitele de lut ale asirienilor s-au descoperit numele stramosilor lui Avraam, asa cum sunt ele in Biblie (Facerea II).

BIBLIA – CARTE DE GEOGRAFIE, BIOLOGIE, ETNOGRAFIE

Biblia reconstituie universul in care a trait Iisus, felul de a gandi si a se comporta al oamenilor. Totul este plasat in timpul istoric respectiv si in toposul real. Se pot face cu usurinta localizari pe baza numelor de localitati, numelor diverselor forme de relief frecvent mentionate cu precizie in Biblie: CAPERNAUM – centrul misiunii lui Iisus, GOLGOTA, MUNTELE MASLINILOR, APA IORDANULUI, TERIHON, GALILEEA, IUDEEA, CEZAREEA, SINAI, NAZARET etc. Sunt locuri ce poarta si astazi aceste nume, altele au fost identificate sau descoperite in urma cercetarilor arheologice.

Flora si fauna la care se face referire in paginile Bibliei este cea specifica locurilor. Sunt frecvent amintite : maslinul, fisticul, vascul, smochinul, rodia, cedrul etc. In descrierile facute se refera la vegetatia tropicala cu paduri de cedri, chiparosi si stejari (Zaharia 11: 1-2), sau la alte plante ca tufele de balsam ( Ezechiel 27: 17). Din flori, muguri, arbusti ce cresc si astazi in Palestina se extrageau ingrediente pentru parfumuri si materii prime pentru coloranti. Botanistii au identificat mirodeniile biblice in vasele descoperite de arheologi. Camilele, folosite pentru transport pe distante mari, aduceau mirodenii, aur, pietre scumpe (l Regi 10:2).

Biblia cuprinde referiri la viata sociala si culturala a oamenilor. Sunt descrise asezari omenesti, cetati, fortificatii, case, temple si palate pe care sapaturile arheologice le-au scos la iveala, asa cum s-a intamplat cu orasul istoric si biblic Ninive, descoperit in anul 1845 etc. Din interiorul locuintelor patul de odihna a lipsit multa vreme: Raina, o invelitoare de lana, servea ca pat si covor (2 Regi 9:13; Matei 21:7-8). Tarziu a fost cunoscut divanul (Ezechiel 23:4). Oamenii aveau indeletniciri diverse: pescari, agricultori, negustori, constructori. Agricultorii asigurau existenta cu roadele campului. Graul era macinat in casa cu ajutorul unor rasnite de mana (Ieremia 25:10-11). Negustorii infloresc comertul. Se descopera titeiul (nafta in limba babiloniana). Si tovarasii lui Neemia au numit apa aceea Nephtar” (2 Macabei 1:36). Oamenii acelor timpuri erau buni constructori. Au ridicat temple, ziduri de aparare, canale pentru transportarea apei etc. Tehnica folosita la construirea Turnului Babel prezentata in Biblie (Facerea II :3-4) a fost confirmata de cercetarile arheologice.

Acei traitori cunosteau numeroase mijloace de vindecare asa cum dovedesc descoperirile arheologice facute la Ugarit in 1939 de francezi. Ei au descoperit o carte straveche care contine tratamente pentru cai. Sunt leacuri naturale folosite si la oameni, preparate din plante, fructe, mustar, lemn dulce etc. Este prezentat si un medicament la care se refera si Biblia in 2 Regi 20:7: „Isaia a zis: Luati o turta de smochine. Au luat-o si au pus-o pe umflatura, Si Ezechia s-a vindecat”. Se desprind si alte preocupari ale oamenilor puse in lumina de existenta bibliotecilor, întrecerilor sportive: ” ….. se tineau jocurile cele din cinci in cinci ani la care era de fata si regele ” (2 Macabei 4: 18).

Valorificand informatiile din Biblie, privind indeletnicirile oamenilor si locurile in care le practicau, evreii au reconstituit modernul stat Israel. Din Biblie au aflat ce plante pot fi cultivate si unde. Din Cartea Judecatorilor au stiut ca filistenii cultivau grau, aveau gradini de maslini, aveau regiuni cu vita de vie (Judecatori 15:5). Folosind ca ghid textul Bibliei, oamenii au gasit fantanile de apa sapate in vremea lui Avraam, pastor in tara de miazazi unde avea pasuni si apa (Facerea 26:17-18). Luand in seama mentiunea din Biblie „…..tara ale carei pietre sunt de fier si din ai carei munti vei scote arama” (Deuteronom 8:7-9), s-a descoperit aproape de Beerşeba zacaminte de fier si arama, ce fusesera exploatate de filisteni.

BIBLIA – CARTE DE LlTERATURA

Numeroasele Iucrari referitoare la Biblie, aparute de-a lungul timpului, mentioneaza multitudinea speciilor literare incluse in ea. Biblia contine: CARTI ISTORICE – Cartea lui losua, Cartea Judecatorilor, Cartea Rut, Cartea intai a regilor, Cartea a doua a regilor, Cartea a treia a regilor, Cartea a patra a regilor, Cartea intai a cronicilor (Paralipomena), Cartea a doua a cronicilor (Paralipomena), Cartea intai a lui Ezdra, Cartea lui Neemia; CARTI PROFETICE – lsaia, leremia, Plangerile lui leremia, Ezechiel, Daniel, Osea, loil, Amos, A vdie, lona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia, Maleahi; CARTI POETICE – loy, Psalmii, Proverbele, Eccleziastul, Cantarea Cantarilor; CARTI BIOGRAFICE – In Noul Testament: Matei, Marcu, Luca si loan.

Biblia a fost socotita: cantare de dragoste, imn liturgic, text de lege, descriere istorica .

Ea cuprinde pilde, parabole, epistole, povestiri, predici.

Aducem ca exemplu in primul rand PILDA sau PARABOLA – O istorisire literara cu caracter moralizator, care ne invata un adevar duhovnicesc. Spre exemplu: „A zis Iisus Hristos ucenicilor: «De aceea le vorbesc in pilde, ca vazand, nu vad si auzind, nu aud, nici nu inteleg” (Matei 13:13).

In Biblie gasim mai multe EPISTOLE; la cele 14 Epistole ale Sfantului Apostol Pavel cinci ani la care era de fata si regele ” (2 Macabei 4: 18) se mai adauga: Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, A doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol loan, A doua Epistola Sobomiceasca a Sfantului Apostol loan, A treia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol loan, Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol luda, Apocalipsa Sfantului loan Telogul.

Biblia contine un numar impresionant de PERSONAJE cu caractere si destine arhetipale. Personajele biblice au dimensiuni simbolice. lata cateva dintre marile figuri biblice: lisus Hristos, Maria, losif, loan, Moise, David, Petru, Pavel, Iov, lona, Cain, Abel, Ilie, Adam, Eva, Cei trei magi, Enoh, lacov.

Sunt folosite in Biblie FIGURl DE SIlL care adauga frumusete, vioiciune si sens textului. Prin aceste figuri de stil Cuvantul lui Dumnezeu va fi mai puternic si mai clar si ne poate ajuta sa intelegern versetele care par contradictorii. Exemplificam cu: ALEGoRIA – un procedeu artistic care consta in exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. Alegoria descrie un lucru folosindu-se de imaginea unui alt lucru. Aducem ca exemplu alegoria „Viţa cea adevarata” (loan 15) in care Vierul este Dumnezeu- Tatal, Viţa este Domnul Iisus Hristos iar mladitele sunt credinciosii. METAFORA este o comparatie din care lipseste termenul comparat. De exemplu, Domnul lisus Hristos a spus: „Eu sunt Painea vietii” (loan 6:48). Cu privire la Cina cea de Taina la care Mantuitorul a spus; „Acesta este Trupul meu care se da pentru voi …. Acest pahar este legea cea noua, intru Sangele meu, care se varsa pentru voi …. ” nu este yorba de o metafora, ci cuvintele trebuie luate in sens literal, caci atunci cand a rostit EI aceste vorbe, painea s-a prefacut in PREA SFANT TRUPUL SAu, iar vinul s-a prefacut in PREA CURAT SANGELE sau. HIPERBOLA este o figura de stil care consta in exagerarea marimii, importantei reale a lucrurilor. Hiperbolele sunt frecvent folosite in Biblie si iata ca exemplu Psalmul 119:20: „Totdeauna mi se topeste sufletul de dor”. PERSONIFICAREA este o figura de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natura insusiri omenesti. Spre exemplu citim in Isaia 55: 12: „Muntii si dealurile vor rasuna de veselie înaintea voastra si toti copacii din campie vor bate din palme”.

VALOAREA BIBLIEI

Nu intamplator Biblia, dreptarul de mare sfintenie al vietii omului, cartea cea mai cantata si cu cea mai mare circulatie si influenta asupra sufletelor, vreme de milenii, a mai fost numita CARTEA CARTILOR, CARTEA DE CAPATAI, CEA MAl INTERESANTA CARTE. Valoarea ei este multipla, Biblia are:

• VALOARE SPIRITULA- Cuprinde invatatura de credinta despre Dumnezeu.

• VALOARE COGNlTIVA- Cunoastem adevaruri despre nasterea Universului, despre oameni, locuri, organizare sociala, relatii sociale, guvernare, organizarea armatei, a bisericii, despre credinte, ocupatii, obiceiuri, dinainte si dupa Hristos.

• VALOARE LITERARA- Biblia foloseste stilul poetic, naratiunea, descrierea, pilde,

predici, studiul unor caractere, figuri de stil, o limba literara si in acelasi timp pune in circulatie . expresii care o data auzite se si intiparesc in suflet, ca de exemplu:

„Daca dragoste nu am , nimic nu sunt” (l Corinteni 13 :2); „Toti cei ce scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 26:52); „lata Omul !” „Ecce Homo !” (loan 19:5);

„Dati Cezarului ce este al Cezarului si cele ce sunt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu”(Matei 22:21);

„Unde te duci?” – „Quo vadis?” (loan 13:36);

„Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura”,

• VALOARE EDUCATIVA- In Biblie sunt abordate teme fundamentale ale existentei

(scopul vietii noastre crestinesti, relatia cu Durnnezeu, iubirea sranta, dragostea, familia crestina, relatia parinti-copii, divort, recasatoria, valori materiale, prietenie, ispitire, mandrie, compasiune, blandete, pacat, nadejde, mila, incredere, multumire, cinste, iertare, pace, rugaciune …. ) .

▪ VALOARE MORALA- Se contureaza in Biblie legi ale existentei (legea iubirii din care decurg toate celelalte: legea armoniei, a echilibrului, legea morala etc.). Biblia este un dreptar pentru oamenii credinciosi, un abecedar al existentei, o harta a îndatoririlor umane si a convietuirii in lume. Biblia este izvor pentru deontologie, poate fi socotita PRIMUL COD ETIC.

BIBLlA ARE VALOARE DE ADEVAR VESNIC, DE NETAGADUT

Biblia sta in fata cititorului ca o prescure care poate sa ramana paine nedospita, poate deveni anafura sau se poate transfigura în trup euharistic. Exista deci trepte de initiere, trepte de patrundere, trepte de cunoastere si trepte de sfintenie.

ESTE BIBLIA DEMNA DE lNCREDERE ?

Pentru multi oameni Biblia nu este nimic mai mult dedat o carte scrisa de oameni intelepti intr-o epoca de mult apusa. Biblia insa afirma despre ea insasi: Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate. Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun (2 Timotei 3:l6-l7).Deci Biblia este demna de toata încrederea.

Un ambasador lua masa adesea intr-un restaurant din Paris, impreuna cu mai multi oameni ce se declarau atei. Conversatia acestora se invartea adesea in jurul Bibliei pe care o criticau in fel si chip, fara mila, spunand ca ea nu are nici-o valoare. Intr-o zi, ambasadorul le ceru voie sa citeascd dintr-o carte foarte veche, pe care zicea ca a gasit-o la un anticar. Ascultatorii au fost incantati de maretia gandirii si simtirii, exprimate de necunoscutul autor. Atunci ambasadorul le spuse: „Aceasta este o pagina din Biblia pe care o criticati fara s-o cunoasteti. Intreaga Biblie este la inaltimea paginii care v-a stors admiratia”. Fusese o paginti din proorocul Isaia.

In Sfanta Scriptura se intalnesc si texte dificile, pline de sens si greu de interpretat.

Nu exista erori in textele sfinte ale Bibliei, exista doar o marginire a intelegerii noastre. Cititorul trebuie sa fie inzestrat cu evlavie si smerenie. Multi oameni citese Biblia ca pe o interesanta carte de istorie. O citese asa si nu merg mai departe de acest punct de vedere pentru ca nu il vad pe Iisus Hristos-Dumnezeu in Sfanta Scriptura. Ea trebuie citita in stare de rugaciune, trebuie sa avem sentimentul ca ne vorbeste Hristos. Cand te rogi vorbesti eu Dumnezeu, iar cand citesti Biblia vorbeste Dumnezeu eu tine si atunci gandurile dumnezeiesti isi vor face loc în mintea noastra. Deci pentru întelegerea corecta a Bibliei este nevoie in primul rand de o credinta adanca adica, de incredintarea ca Sfanta Scritura cuprinde cuvantul lui Dumnezeu. Si sa nu uitam un lucru: trebuie cercetat textul in contextul sau.

In Biblie intailnim cuvinte cu doua intelesuri: unul literal, verbal sau gramatical si unul simbolic tipie spiritual sau mistic.

Spre exemplu:

{ADAM dupa sensul literal inseamna PRIMUL OM.

ADAM dupa sensul mistic inseamna HRISTOS: ” … Adam, care este chip al Celui ce va sa vina” (Romani 5;14).

MANA dupa sensul literal este HRANA OBIsNUITA (dar picata din cer). MANA dupa sensul mistic este IMPARTASANIA.

EXISTA OARE SENTINTA “CREDE SI NU CERCETA”

In perioada cornunista se reprosa Bisericii ca prosteste lumea, ca o arunca in intuneric deoarece respinge cunoasterea. Si multa cerneala rosie a curs impotriva asa-zisului dicton biblic: „Crede si nu cerceta ! „Multi oameni s-au indepartat de Sfanta Biserica Ortodoxa numai afland acest dicton care ucide aspiratia fireasca a omului spre cunoastere. Dar, de fapt acest dicton nu exista in Biblie, ci exista tocmai opusul lui: „Cereti si vi se va da; CAUTAI SI VETI AFLA; Bateti si vi se va deschide !” (Matei 7:7). Am putea spune cuiva «Crede si nu cerceta» cand este vorba despre Sfintele Taine. Credem cu toata fiinta ca Iisus Hristos s-a nascut din Fecioara Maria care a ramas fecioara si in nastere si dupa nastere. Ori, aceste lucruri nu le putem cerceta. Le credem. Sunt taine ale lui Dumnezeu. Credem cu toata taria ca la Boboteaza Duhul Sfant se coboara prin apele ce se sfintesc prin rugaciunea preotilor, dar cum se pogoara Duhul Sfant nu putem cerceta, ramane o taina, un mister.

OARE ARE CINEVA DREPTUL SA MODIFICE

(SA SCOATA SAU SA ADAUGE IN BIBLIE, IN VREUN FEL,

UN CAPITOL, UN VERSET, UN CUVANT SAU CHIAR O VIRGULA?

Categoric nul ! Mare pedeapsa vor avea cei care intentionat traduc gresit Biblia. Pentru ca iata ce scrie acolo: “Iar de va scoate cineva din cuvintele acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vietii si din cetatea sfanta si de la cele scrise in cartea aceasta” (Apocalipsa 22:19). lata, tocmai de aceea ne spune Tertulian „Unul a schimbat cu mana sa textul, altul cu rastalmacirea sa intelesul” (Contra ereticilor). lar Sfantul Igantie Teoforul zice : “Ereticii, pentru a parea vrednici de crezare, amesteca pe lisus Hristos cu propriile lor ganduri, intocmai ca cei care dau bauturi otravitoare, amestecate cu miere si vin: cel care nu stie, ia cu placere bautura otravitoare si moare din pricina acelei rele dulceti” (Catre Traileni 6: 2-5).

Si pentru a ne fi mai clar, iata spre exemplu, ce inseamna a schimba locul unei simple virgule. Pe cruce fiind rastignit, Hristos îi spune talharului din dreapta Sa, dupa ce acesta il recunoaste de Dumnezeu si se caieste: „ADEVARAT GRAIESC TIE, ASTAZI VEI FI CU MINE IN RAI” (Luca 23 :43). Observati virgula pusa inainte de cuvantul “astazi”, ceea ce inseamna: chiar astazi vei fi eu mine in rai. Una din secte pune virgula dupa cuvantul astazi: „ADEVAR GRAIESC TIE ASTAZI, VEI FI CU MINE IN RAI”. Prin mutarea virgulei dispare siguranta mantuirii talharului si implicit si a noastra, Adica adevarul il spune astazi, dar va fi cu Dumnezeu in Rai, nu se stie cand, peste 1000, 2000 de ani sau niciodata.

UN CRESTIN ORTODOX POATE CITI ORICE PLIANTE CU CONTINUT RELIGIOS SAU ORICE BIBLIE I-AR CADEA IN MANA?

Conform cu porunca a 7-a bisericeasca: „Sa nu citim carti neortodoxe”, un crestin ortodox nu trebuie sa citcasca orice, pentru a nu cadea din nestiinta in necredinta. Deci, sa nu intram in contact si sa nu acceptarn ideile, pliantele si bibliile celor ce ne invata altceva decat Sfanta Biserica Ortodoxa: „Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta’ (I Tim. 4:7). Si iata in continuare o intamplare adevarata care ne lamureste despre cele de mai sus:

Int-o zi a venit la mine o doamna care plangea în hohote. Eu am întrebat-o: „Doamna, de ce plangeti?”; iar ea mi-a spus: „Parinte, am trei copii. Doi sunt sanatosi, iar cel mai mic, care este în clasa a noua, trage sa moara. L-am spovedit, l-am impartasit, dar suntem suparatii ca nici nu stim macar de ce boala zace. De trei saptamani, în fiecare seara, citesc Paraclisul Maicii Domnului. Ieri noapte, dupa rugaciuni, de oboseala si de suparare am adormit imbracata. Mi-a aparut în vis Maica Domnului si mi-a spus: „Ti-am auzit rugaciunile, ti-am numarat lacrimile si as putea sa duc rugaciunile la Fiul meu si Dumnezeul vostru, dar tu tii în casa carti sectante printre care si o biblie de-a lor, în care eu sunt numita nevasta (sotie). si asa ceva mie nu-mi place, caci eu n-am fost nevasta nimanui. Sunt pururea Fecioara Maria.” Dimineata, cand m-am sculat, mi-am adus aminte visul, am strans toate pliantele sectante din casa inclusiv biblia sectanta si am venit sa-mi aratati de ce era suparata Maica Domnului” . Am deschis biblia sectanta si i-am aratat ca la Matei 1:20, Maica Domnului este numita nevasta lui Iosif, pe cand în Biblia ortodoxa este numita logodnica lui losif. „Si acum ce sa fac parinte?”; m-a întrebat apoi femeia. I-am spus: „Biblia aceasta lasati-mi-o mie, merge acasa si cu, toata nadejdea sa va rugati în continuare, caci daca v-a numarat lacrimile Maica Domnului cand aveati biblia sectanta în casa, acum cand n-o mai aveti, nu va poate lasa fara ajutor” A patra zi doamna a venit din nou la mine, tot plangand, dar acum eu lacrimi de bucurie c140n ochi, fiindca fiul ei a început sa se insanatoseasca. Dupa alte 40 de zile a venit inca o data la mine sa-mi multumeasca. Eu i-am spus: „Doamna, lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa-i multumiti, nu mie!’ Iar dansa mi-a zis: „Parinte, as vrea sa va rag, ca pe-unde v-a purta Dumnezeu pasii, sa spuneti crestinilor ortodocsi sa nu tinii in casa biblie sectanta sau carti sectante, fiindca Maica Domnului nu le va primi rugaciunile dupa cum spunem: Prea Sfanta nascatoare de Dumnezeu, primeste rugaciunile noastre si le du Fiului tau si Dumnezeului nostru si cere-i sa mantuiasca prin tine sufletele noastre.”

CUM PUTEM STI DACA 0 BBLIA ESTE SECTANTA?

Casa cu biblie ortodoxa este binecuvantata de Dumnezeu, si de aceea putem spune: Nici o casa de crestin-ortodox fara Biblie! Pentru a sti cum putem sa deosebim o Biblie ortodoxa de una sectanta, vom compara pe cea ortodoxa cu biblia britanica, aceasta fiind o traducere facuta de Dimitrie Cornilescu. Acesta a parasit Biserica Ortodoxa si intre anii 1921-1924 a tradus Biblia, nu dupa texte originale, ci dupa texte engleze, franceze si germane. Aparuta intr-o forma grafica deosebita, Biblia Comilescu este folosita astazi de majoritatea sectelor care o revizuiesc asa cum le dicteaza interesul. Este o traducere intentionat gresita, si mentionam mai jos numai cateva diferente:

1) Pe coperta nu are cruce. Dar atentie, mai nou, unele secte pun si crucea pe coperta pentru a ne amagi sa citim biblia lor.

2) Apoi, deschidem la prima pagina si acolo ne uitam daca scrie: „Tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Cu aprobarea Sfantului Sinod.” Daca scrie asa, este ortodoxa, Daca nu are acest gir, sigur este sectanta.

3) Cele mai multe biblii sectante au cuprinsul la inceput, pe cand in bibliile ortodoxe, el se afla la sfarsitul cartii.

4) Biblia ortodoxa are in cuprinsul Vechiului Testament 53 de carti, iar Biblia sectanta are in cuprinsul Vechiului Testament 39 de carti, Deci din nou apare o diferenta intre ele.

5) Cautam in Biblie la capitolul cu Psalmi, luand spre exemplu Pslamul 50, vom observa ca este totalmente diferit. Si nu numai acest psalm nu corespunde; si cu ceilalti situatia este aceeasi.

6) In biblia sectanta, la Psalmul 96:7, scrie: „Sunt rusinati toti cei ce slujesc icoanelor, si cari se falesc cu idolii”. lata, sectantii au inlocuit cuvantul „chipuri cioplite” cu alt cuvant- icoane”. Au facut aceasta pentru a condamna cinstirea Sfintelor Icoane, insa trebuie retinut un lucru: pe vremea aceea (in timpul imparatului David) nu existau icoane si nici nu ar fi putut exista, fiindca lisus Hristos inca nu se nascuse, nu luase trup din Fecioara Maria.

In Noul Testament, la ortodocsi, scrie: “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, I.OGODNICA ta” (Matei 1: 20). in Noul Testament, la sectanti, scrie: ” losife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, SOTlA (NEVASTA) ta” (Matei 1: 20). Noi stim, iarasi, foarte bine, ca Maica Domnului este Pururea Fecioara, Ea nu a fost sotia sau nevasta cuiva. Acest cuvant, sotie sau nevasta, este o hula, o blasfemie la adresa Maicii Domnului.

OARE EXISTA SI OAMENI CARE NU CRED CA BIBLIA A FOST SCRISA SUB INSPIRATIA DUHULUI SFANT?

,Exista oameni care nu cred d Biblia a fost scrisa sub inspiratia Duhului Sfant. Ori, iata ce ne spune Sfantul Apostol Pavel: „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre învatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate” (II Tim. 3: 16). Cum a grait Duhul Stant prin gura acestor autori ai Bibliei putem intelege, foarte simplu, dar ne gandim, spre exemplu, la frumoasele sunete pe care le scoate o trompeta atunci cand sufla campazitarul in intrument. Asemenea trampetei au fost slujitorii lui Dumnezeu, scriitorii Bibliei, care au fost patrunsi de suflul lui Dumnezeu, fiind insuflati de Duhul Sfiint.

Read Full Post »

Unii spun asa: Eu sunt prea pacatos ca sa ma mai pot mantui”. Trebuie sa tinem cont de cuvintele Mântuitorului care a spus: Nu cei sănătoṣi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi… eu n-am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei păcătosi la pocăintă” (Matei 9:12-13). „Dar Dumnezeu Îṣi arată dragostea Lui fata de noi prin aceea ea Hristos a murit cand noi eram înca păcătoṣi” (Romani 5:8). Multa nadejde ne dau ṣi cuvintele Sfantului prooroc Isaia: „Veniti sa ne Judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cârmâzul, ca zapada le voi albi, ṣi de vor fi ea purpura, ea lâna albă le voi face” (Isaia 1: 18).

Sunt multi oameni care sunt cu mult mai răi decat mine … Acestor credinciosi trebuie sa le spunem ca între  oameni: „Nu este drept nici unul” (Romani 3: 10) ṣi că „Cine va păzi toata legea, dar va greṣi într-o singura poruncă, s-a facut vinovat fata de toate poruncile” (Iacov 2: 10). Aceasta afirmatie ca ei sunt mai buni decat altii este o lauda, este mandrie ṣi iata ce spune Sfantul Apostol Pavel despre aceasta: „Iar cel ce se leudă, în Domnul sa se laude. Pentru că nu cel ce se leudă, singur este dovedit bun, ci acela care îl laudă Domnul” (2 Corinteni 10:17-18).

Eu am amanat de prea multe ori pocăinta … Sfantul Apostol Petru ne vorbeste despre îndelunga răbdare a lui Dumnezeu: Domnul… îndelung rebdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toti sa vina la pocăinţă” (2 Petru 3:9).

iar Sfantul Apostol Pavel este parca si mai încurajator: „La vreme potrivita te-am ascultat ṣi în ziua mântuirii te-am ajutat; iata acum vreme potrivită, iata acum ziua mântuirii” (2 Corinieni 6:2).

 De aceea, precum zice Duhul Sfant: „Daca veṣi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoṣaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii” (Evrei 3:7-8).

Inima mea este prea împietrită ca sa mă mai pot mântui .

Deci, decii este cineva în Hristos, este faptură nouă; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi” (2 Corinteni 5:17). lar prin Sfantul prooroc lezechiel ne spune Domnul Dumnezeu: „Va voi da inima nouă si duh nou vă vo da, voi lua din trupul vostru inima cea de piatra si vă voi da inima de carne. Pune-voi înlauntrul vostru Duhul Meu ṣi voi face ca sâ umblaţi după legile Mele ṣi să păziţi ṣi să urmaţi rânduielile Mele” (lezechiel 36:26-27).

• Mă voi pocai mai tarziu, la batrâneţe

„Nu te lăuda cu ziua de maine, ca nu stii la ce poate da nastere” (Pildele lui Solomon 27:1). „Cautati pe Domnul cat Îl puteţi gasi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi. Cel rău. să lase calea lui si omul nelegiuit vicleniile lui si sa se întoarcă spre Dornnul, căci El se va milostivi de dânsul” (Isaia 55:6-7).

• Îmi este teama ca îmi voi pierde prietenii dacă vor vedea ca vreau să mă mântuiesc. Domnul Iisus Hristos a spus: ” Voi suteţi prietenii Mei, decâ faceti ceea ce va poruncesc” (loan 15:14). “Nu stiţi ca prietenia lumii este duṣmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmaṣ lui Dumnezeu” (Iacov 4:4).

Există oameni ca merg la Biserica ṣi totuṣi sunt răi ṣi păcătoṣi.

lata ce ne îndeamna Sfantul Apostol Pavel în Epistola catre Romani: ” … fiecare dintre noi va da seamă despre sine lui Dumnezeu. Deci sa nu ne mai judecem unii pe alţii, ci mai degrebă judeceti aceasta: Sa nu dati fratelui prilej de poticnire sau de sminteelii” (Romani 14:12-13).

lar Sfantul Evanghelist Matei zice: “Nu judecaţi, ca sa nu fiti judecaţi. Caci cu judecata cu care judecatii, veti fi judeceti si cu masura cu care masurati, vi se va masura, De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, si berna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întai berna din ochiul tău si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7:1-5). De aceea tuturor celor care sunt în înselare în ceea ce priveste scopul vietii noastre crestinesti trebuie sa le spunem ca:

Alta este viata decât aceea pe care în mod obisnuit ṣi-o închipuie oamenii;

Altul este omul însuṣi, decat acela ce se închipuie el;

Altul este adevarul, decât acela pe care ṣi-l închipuie mintea omenească.

Read Full Post »

Diavolul, în dorinţa-i nemărginită de a-i amăgi pe oameni, îşi ascunde răutăţile sub masca binelui, încercând prin aceasta să-i abată de la calea Adevărului şi a Vieţii, pe căile minciunii şi ale pierzării. Ori, Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6). Calea este BISERICA, adevărul este ORTODOXIA şi viaţa este RAIUL.

Acum se crede că bolile, pe care le au oamenii în aceste timpuri nu ar mai fi cauzate de păcatele lor sau ale înaintaşilor (cum învaţă Sfânta Biserică), si ar fi doar nişte dezechilibre ale energiilor ce ne alcătuiesc, iar reechilibrarea energiilor o pot face doar cei înzestraţi cu „har vindecător”.

În cartea intitulată „Icoane făcătoare de minuni şi vindecători din România” (apărută la Total Press în 1977 şi care este o veritabilă capcană pentru creştinul ortodox) autorii recunosc că, deşi unii paranormali afirmă că „nu-şi transformă în afacere harul dăruit de Divinitate” (pag. 114) (Care har? Când le-a dăruit Divinitatea acest har ???), deşi alţii tratează indiferent de plată (pag. 144), iar alţii afirmă că „pentru şomeri, handicapaţi, pensionari, studenţi şi elevi practică o reducere de 20%” (pag. 142), există totuşi şi „vindecători” „NEAVENIŢI ŞI IMPOSTORI”, avizi de bani, cărora „Cerul le ia până la urmă harul” (pag. 5). Mii de oameni mărturisesc faptul că unii din aceşti „vindecători” le-au înşelat încrederea. Harul lui Dumnezeu cel tămăduitor şi sfinţitor nu vine prin vrăjitorie sau prin oamenii care au regretabile rătăciri dogmatice şi morale (chiar dacă ei se pretind ortodocşi, chiar dacă au Biblia şi Crucea pe masă, icoane pe pereţi, chiar dacă spun „Tatăl nostru” şi alte rugăciuni la începutul şedinţei terapeutice sau de vrăjitorie), ci harul vine prin oamenii sfinţiţi de Dumnezeu (episcopi, preoţi şi diaconi). De aceea, orice terapie sufletească din afara rânduielii Bisericii este străină de Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii au respins orice analogie, orice amestec şi orice adăugare din păgânism (vrăjitori, parapsihologie, bioenergie … ) la învăţătura şi cultul Ortodoxiei. Azi sunt promovate, printre metodele de medicină complementară, şi urinoterapia, cristaloterapia, lucruri degradante pentru orice om raţional. De ce caută oamenii semne, minuni şi vindecări paranormale? Pentru că s-au înstrăinat de Dumnezeu, nu mai păzesc poruncile Lui, au pierdut simţul iubirii de Dumnezeu şi de oameni în favoarea acceptării unor experienţe noi, senzaţionale, care exaltă mândria, egoismul şi idolatria omului. Când omul nu mai are frică de Dumnezeu, caută alte căi de „spiritualitate” ce constituie metode de fugă de la faţa Lui.

În speranţa că ne vor fi de folos pe viitor, pentru a ne feri pe noi înşine şi cu atât mai mult pe cei care greşesc din neştiinţă, enumerăm câteva din formele moderne de înşelare satanică ce ne ameninţă: divinaţia, meditaţia creştină, teosofia (iată cum este luat numele lui Dumnezeu în deşert), antroposofia, magia (aibă sau neagră), vrăjitoria, bioenergia, radiestezia, parapsihologia, astrologia (horoscopul), yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul (în palmă, cafea, bobi, cărţi, stele … ), geomanţia, necromanţia, hipnoza, autoscopia, visele şi vedeniile în transă, vederea viitorului (în sănătate, în familie, în afaceri chiar), telepatia, telerinezia, dezlegarea de deochi, vrăji, blesteme, comunicarea cu fiinţe din Shambala sau din alte lumi astrale, dialogul cu extratereştri.

Răul din viata omului este considerat de ocultisti ca rezultat al farmecelor, si nu al păcatelor proprii pentru care Dumnezeu îl mustră pe om ca să revină prin pocăinţă la calea dreptăţii.

Mulţi ocultişti îşi oferă serviciile zilnic, însă printre ei se află câte unul „foarte credincios”, care nu ghiceşte niciodată în zilele de post şi de sărbători religioase (pag. 149). Se vede clar cu câtă viclenie îşi afişează „credinţa”, păcălindu-i pe cei neinstruiţi, şi chiar inoculându-le diabolica idee că ghicitoria ar fi de la Dumnezeu. Pentru a întări această falsă imagine, unii au icoane, candele, chiar aprind lumânări şi tămâie, deci înşelătorie „curată” !

Noi însă, să nu uităm că diavolul l-a ispitit pe Mântuitorul Hristos zicându-i: «Acestea toate (împărăţiile lumii şi slava lor) ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”» (Matei 4:9-10). Cu aceleaşi ispite, prin tot felul de vicleşuguri satanice, diavolul vrea să fure ochii şi minţile oamenilor de astăzi, deviindu-Ie atenţia de la suflet spre trup şi spre lumea exterioară, pământească.

Foarte mulţi „vindecători” au primit învestirea cu aceste puteri de vindecare (Atenţie!) în vis sau în transă, prin glasuri sau prin arătări de „îngeri”, de păsări, de lumini colorate, de flăcări etc. Noi ştim din Biblie că: „Însuşi satana se preface în înger de lumină” (2 Corinteni 11 :15). Aceşti „vindecători” ascultă doar ce le spune „duhul” în vedenie, manifestând neascultare şi ostilitate (chiar declarată) faţă de ierarhia sacramentală a Bisericii (episcopi, preoţi, diaconi). Când cei 10 leproşi au venit la Iisus zicând „Iisuse fie-ţi milă de noi”, EI le-a spus: „Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor” (Luca 17: 14). Deci Hristos nu i-a trimis pe leproşi la bioenergie sau radiestezie, ci la preoţi.

Ocult înseamnă – misterios, tainic, secret, iar ocultiştii sunt acei oameni care pretind că dau celor iniţiaţi puteri neobişnuite de a pătrunde şi a interpreta sensurile ascunse ale fenomenelor, ca: astrologia, magia, necromanţia, alchimia, spiritismul …

Acum să intrăm în miezul problemei:

BIOENERGIA SAU BIOTERAPIA este inclusă în categoria manifestărilor paranormale si se practică prin intermediul RADIESTEZIEI. M-am hotărât să scriu despre bioenergie şi radiestezie fiindcă foarte mulţi oameni (unii chiar sunt credincioşi, mergând frecvent la Sfânta Liturghie) sunt amăgiţi. Iată, un exemplu cât se poate de lămuritor: Am văzut, nu demult, o doamnă care absolvise cursurile de radiestezie şi s-a oferit să consulte câteva prietene pentru a-şi testa cunoştinţele dobândite. Avea în mână o sârmă de cupru îndoită în forma literei V, pe care o ţinea cu vârful către pacient. Acest instrument se numeşte ansă sau baghetă divinatorie. A început să plimbe ansa pe lângă corpul pacientului, după nişte meridiane verticale şi orizontale. Acolo unde vârful ansei se înclina, spunea că a detectat un semnal de boală pe care îl numea ABEP, adică Anomalie Bio-Energetică Patogenă. Ştiind că organele corpului nostru emit biocurenţi electrici, care circulă pe trasee neuronale, mi s-a părut logic ca acul să indice o variaţie de curent, acolo unde există o perturbaţie clinică. Surpriza a fost când a ajuns în dreptul ficatului. Pentru că nu era sigură dacă semnalul provenea de la ficat sau de la fiere, a început să vorbească cu acul, întrebându-l:

– Este ficatul? Acul s-a îndreptat spre stânga.

– Este fierea? Acul s-a înclinat spre dreapta, aşa că ea a spus hotârătâ: „Este de la

fiere!”. Imediat l-am spus: „Ceea ce faceţi dumneavoastră este spiritism!”. Foarte supărată, a răspuns: „Nu-i adevărat, eu mă rog întotdeauna înainte ca domnul dumnezeu să-mi dea lumina albă-argintie de la tronul său”.

Bioenergiticienii susţin că au acces la banca de date a lui Dumnezeu din Univers, prin intermediul radiesteziei. Hitler avea în permanenţă un serviciu radiestezic în armată, iar Stalin se folosea de Meister, specialist în radiestezie. Oare aveau şi ei acces la banca divină de date?

Tehnica spalarii creierului

Prima fază de lucru în tehnica bioterapeuţilor se numeşte „starea ready”, similară cu starea „alfa” din yoga. În această etapă i se cere pacientului să renunţe la orice preocupare raţională, să elimine total raţiunea, pentru a intra în contact cu inconştientul. „Nu te mai gândi, lasă-te dus, golit de gânduri”, adică spălarea creierului şi aruncarea în haosul duhurilor întunericului. Când se stabileşte diagnosticul de către bioenergetician se consideră că păcatele comise în vieţile anterioare sunt cauza bolilor pe care le ispăşeşti în viaţa actuală. Se ajunge astfel la „reîncarnare” concept de origine păgână (a se citi cateheza: „Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Yoga şi Reîncarnare” – preot Ioan).

Investigarea vieţilor anterioare se face prin regresie hipnotică. Iată un caz de hipnoză care ne va clarifica acest lucru:

Renumita violonistă Vanessa Mae, care la 5 ani cânta la vioară, la 8 ani sustinea primul concert, la 9 ani compunea, iar la 12 ani era cea mai tânără violonistă din orchestra simfonică din Londra, când a împlinit 16 ani, părintii s-au hotărât să o supună hipnozei ca să afle de ce era un copil minune. Când s-a trezit din hipnoză s-a simţit foarte rău, şi de atunci a început să-sufere de bolile marelui violonist italian Paganini: ficat, splină, stomac etc. A avut de ce să le mulţumească atât părinţilor cât şi psihoterapeutului !

Un alt caz este cel al unui englez în vârstă de 26 de ani, care nu şi-a mai putut reveni din regresia hipnotică, rămânând la stadiul comportamental al unui copil de 8 ani. A suferit deci, în acelaşi timp, nu numai o regresie hipnotică, ci şi una psihică.

Au fost cazuri când oamenii, în dorinţa de a se aventura în magia paranorrnalulul, au încercat să se dedubleze şi să călătorească în spaţiul astral. Dintre aceştia unii au murit iar alţii au înnebunit. În acest sens, un exemplu concret de astfel de înşelare demonică este cel al tinerei Liliana B. din Craiova, care practica cursurile de radiestezie şi pe cele de spiritism. După un timp a ajuns într-o stare foarte gravă, încât mărturisea unei prietene că aude voci în urechi, chemări, care o tulbură groaznic. Greşeala ei a fost că nu şi-a căutat vindecarea prin Sfânta Biserică Ortodoxă cu: rugăciuni, post, spovedanie, Sfântul Maslu, Împărtăsanie, ci a continuat în rătăcirea ei, în cele din urmă a fost internată la spitalul din Poiana Mare în stare de nebunie, unde a şi murit.

Esenţial este să nu confundăm „lupul” cu „păstorul”. „Lupul” este radiestezistul, bioenergeticianul care se adresează cursanţilor săi cu „Stimate suflete reîncarnat”, iar păstorul este preotul Bisericii care se adresează creştinilor cu cuvintele: „Iubiţi credincioşi”.

Read Full Post »

Older Posts »