Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘creier’

Fast şi instant sunt cuvinte asociate în ultimele decenii cu anumite produse alimentare şi cu un tip de alimentaţie cu preparare rapidă pentru a putea fi consumate pe fugă. Înainte de americanizarea limbajului comercial la noi, circula cuvântul „minuturi”, prepararea era ,,la minut”.

În oraşele mari din Statele Unite şi Europa Centrală, precum şi la noi în ultima vreme, fast-urile şi instant-urile au devenit un mod de a considera şi a trăi viaţa în grabă, într-o goană nebună, sub teroarea timpului care ne întoarce la mitul Greciei Antice despre Uranus mâncându-şi copiii.

Fast şi instant au devenit concepte din ce în ce mai încăpătoare într-o lume idolatră, fără apărare, vrăjită, iar nu dezvrăjită de spiritualitatea dominantă New Age. Nerăbdarea şi graba devenite o patologie a „secolului vitezei” – cum a fost denumit secolul XX – şi cu atât mai mult în secolul XXI, au schimbat viaţa, în toate compartimentele ei inclusiv în intimitatea familială. Intimitate familială, linişte şi regăsire în atmosfera propriului cămin, în care mesele calde preparate acasă, cu specific familial, cu suflet de mamă, cu prezenţa tuturor generaţiilor în jurul mesei, cu „noapte bună” înainte de culcare, cu salutul si zâmbetul dimineţii, dar mai cu seamă cu „Tatăl nostru” înainte de a mânca sunt foarte aproape de dispariţie totală. Se pierde sfânta şi roditoarea coagulare familială. Alungarea lui Hristos-Viaţa usucă, fărâmiţează, deşertifică solurile Terrei şi inimile „neplugărite” de rugăciune ale pământenilor. În schimb, existenţa devine tot mai dependentă şi în aceeaşi măsură degradată de materii şi radiatii nenaturale, în alimentatie, tratamente medicale, construcţii, transport etc. Inventivitatea omenirii explozivă în aceste vremuri de pe urmă, pusă în slujba vieţii, se perverteşte şi devine distructivă. Duhul uciderii şi al sinuciderii bântuie o lume care, fără Dumnezeu, nu ştie să trăiască şi nici nu mai doreşte să trăiască, căutând să se întoarcă în nimicul din care a fost creată.

Cuptoarele cu microunde coc şi ţesuturile utilizatorilor

Până şi cuptoarele cu microunde confirmă zicala despre iadul pavat cu bune intenţii, zicală profetică, foarte nimerită culturii şi civilizaţiei zilelor noastre.

Mâncarea gătită la cuptoarele cu microunde este una din cauzele cele mai semnificative ale unei sănătăti proaste, şi este cu siguranţă şi una dintre cele mai ignorate.

Un semnal de alarmă a fost constituit de un fapt întâmplat în 1991 la un spital din Oklahoma, S.U.A. Acolo, o pacientă, pe nume Norma Levitt, a murit în urma unui banal transfer de sânge, deoarece asistenta care trebuia să încălzească sângele a folosit pentru aceasta cuptorul cu microunde, fapt care a dus la alterarea sângelui din cauza microundelor. Spitalul a fost dat în judecată.

Doi cercetători, Dr. Hans Ulrich Hertei şi Dr. Bernard H. Blanc, au confirmat că gătitul la cuptoarele cu microunde modifică în mod semnificativ nutrientii alimentelor. Dr. Hertei a lucrat înainte ca nutriţionist timp de câţiva ani la, una dintre marile companii producătoare de alimente din Elvetia. Atunci când a atras atentia asupra procedeelor dubioase folosite de acea companie pentru prelucrarea alimentelor, procedee ce aveau ca efect denaturarea lor, a fost concediat. Apoi s-a asociat cu Dr. Blanc de la Institutul Federal Elvetian de Biochimie.

Cei doi au studiat efectul mâncării gătite la cuptoarele cu microunde asupra a opt persoane, luându-le eşantioane de sânge după ce aceştia mâncaseră. Ei au găsit că, după ce subiecţii au consumat alimente preparate la cuptorul cu microunde, nivelul hemoglobinei din sânge a scăzut. ,,Rezultatele au arătat tendinţe spre anemie. Situaţia a devenit încă mai pronunţată în timpul celei de-a doua luni a studiului”, au declarat cei doi oameni de ştiinţă. Ne putem întreba care ar fi fost rezultatele pe care le-ar fi obţinut dacă ar fi studiat persoane care au consumat mâncare preparată la cuptoarele cu microunde timp de un an sau mai mult…

Modificarea violentă pe care o produc cuptoarele cu microunde asupra moleculelor alimentelor creează noi substanţe denumite compuşi radiolitici. Aceştia reprezintă mutaţii necunoscute în lumea naturală. Gătitul clasic duce şi el la formarea unor compuşi radiolitici (de aceea este fără îndoială preferabil să consumăm cât mai multe alimente crude), însă gătitul la cuptoare cu microunde produce incomparabil mai mulţi astfel de compuşi. Aceasta duce apoi la deteriorarea sângelui şi a sistemului imunitar.

Aceleaşi studii au arătat şi că numărul leucocitelor creşte după fiecare masă la care se consumă alimente preparate la cuptoarele cu microunde – fapt pe care hematologii îl iau foarte în serios, deoarece reprezintă adesea semnul unor efecte extrem de vătămătoare, ca de exemplu al otrăvirii.

De asemenea, după consumarea de alimente gătite la cuptorul cu microunde, s-a constatat creşterea nivelului colesterolului. Dr. Hertel a declarat: ,,Opiniile ştiinţifice obişnuite afirmă că valorile colesterolului se modifică de obicei lent pe perioade lungi de timp. În acest studiu însă, valorile au crescut rapid după consumarea legumelor expuse la microunde.” El crede că studiul său confirmă noile date ştiinţifice care sugerează că se pot ivi creşteri rapide de colesterol în sânge din cauza stresului acut. ,,De asemenea – a adăugat el – nivelele colesterolului din sânge sunt mai puţin influenţate de continutul de colesterol al alimentelor decât de factorii de stres. Astfel de factori cauzatori de stres pot fi constituiti de alimente care virtual nu contin deloc colesterol legumele expuse la microunde.”

Rezultatele au fost publicate în revista Search for Health în primăvara anului 1992. Cum au fost întâmpinate aceste cercetări? O puternică organizaţie comercială, Asociaţia Elveţiană a Dealerilor de Aparate Electrocasnice şi Industriale, a reuşit să-l influenţeze pe preşedintele Curţii Juridice din Seftingen, cantonul Berna, să emită un ordin prin care lui Hertei şi Blanc li s-a interzis să îşi mai publice rezultatele cercetărilor, urmând ca în caz contrar să fie pasibili de amenzi usturătoare sau de până la un an de închisoare. Ca răspuns la aceasta, Blanc s-a dezis de rezultatele pe care le-a obţinut. În schimb, Hertei a început o serie de conferinţe şi a cerut un proces la curtea cu juri.

În fine, în 1998, interdicţia Curţii Juridice a fost abrogată. Într-un proces ce a avut loc la Strasbourg în ziua de 25 august 1998, în care părţile au fost reprezentate de Dr. Hertei şi respectiv de statul elveţian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor lui Hertel prin decizia din 1993. Curtea a decis că acel ordin, care îi interzicea să declare că alimentele gătite la cuptoarele cu microunde sunt periculoase pentru sănătate, venea în contradicţie cu dreptul la libera exprimare. În plus, statul elveţian a fost obligat să plătească despăgubiri în valoare de 40.000 de franci.

Interzicerea cuptoarelor cu microunde în Rusia

După cel de-al doilea război mondial, ruşii au efectuat numeroase experimente legate de cuptoarele cu microunde. Din 1957 şi până recent, cercetările lor au fost efectuate în principal la Institutul de tehnologie radio din Klinsk, Belarus. În conformitate cu spusele cercetătorului american William Kopp, care a strâns laolaltă multe dintre rezultatele cercetărilor efectuate în Rusia şi Germania – şi se pare că a fost şi persecutat din cauza aceasta (J. Nat. Sci., 1998; 1:42-3) – următoarele efecte au fost observate de echipele de cercetători ruşi:

1. Încălzirea cărnii preparate într-un cuptor cu microunde un timp suficient pentru consum uman a creat:

* d-nitrosodietanolamină (un binecunoscut agent cauzator al cancerului)

* destabilizarea compuşilor biomoleculari cu proteină activă

* crearea unui efect de legătură cu radioactivitatea din atmosferă

* crearea de agenţi cauzatori ai cancerului în cadrul compuşilor proteină-hidrosilat în lapte şi cereale;

2. Emisiile de microunde au produs de asemenea alterarea comportării catabolice ( de rupere) a glucosidei – şi galactosidei – elemente din fructele îngheţate care sunt încălzite în acest mod;

3. Microundele au alterat comportarea catabolică a alcaloizilor din plante atunci când legume crude, gătite sau îngheţate au fost expuse la microunde chiar şi pe perioade foarte scurte de timp;

4. Radicalii liberi producători de cancer au fost creati în cadrul anumitor formatiuni moleculare din plante, în special în rădăcinile legumelor crude;

5. Ingerarea alimentelor supuse la microunde a produs un procentaj mai mare de celule canceroase în sânge;

6. Din cauza modificărilor chimice ale substanţelor din alimente, au apărut disfuncţii ale sistemului limfatic, conducând la degenerarea capacităţii sistemului imunitar de a se proteja împotriva extinderii cancerului;

7. Catabolismul instabil al alimentelor supuse microundelor a alterat substantele elementare din alimente, conducând la tulburări ale sistemului digestiv;

8. Cei care au ingerat alimente gătite în cuptoarele cu microunde au prezentat o incidenţă statistică mai mare a cancerului stomacului şi intestinelor, precum şi o degradare generală a ţesuturilor celulare periferice, cu o deteriorare treptată a funcţiilor sistemelor digestiv şi excretor;

9. Expunerea la microunde a produs descreşteri semnificative ale valorii nutritionale a tuturor alimentelor studiate, şi în particular:

* o descreştere a biodisponibilităţii vitaminelor B, C şi E, a mineralelor esenţiale şi a lipotroficelor

* distrugerea valorii nutriţionale a nucleoproteinelor din carne

* scăderea activităţii metabolice a alcaloizilor, glucosidelor, galactosidelor şi nitrilosidelor (adică a tuturor substanţelor de bază din fructe şi legume)

* o marcată accelerare a dezintegrării structurale în toate alimentele.

S-a constatat de asemenea că efectele negative nu apar numai în cazul ingerării alimentelor preparate la cuptorul cu microunde, ci şi în cazul expunerii la cârnpul energetic în sine (de exemplu, stând în faţa cuptorului cu microunde). Printre aceste efecte biologice ale cuptoarelor cu microunde se pot enumera:

1. Afectarea impulsurilor electrice nervoase în cadrul potenţialelor joncţiunilor creierului;

2. Efecte negative asupra producerii hormonilor şi a mentinerii echilibrului hormonal la bărbati şi femei;

3. Nivele semnificativ mai ridicate ale alterării formelor de undă ale semnalelor alfa, teta şi delta din creier;

4. Din cauza acestei alterări a undelor din creier, s-au înregistrat efecte negative asupra psihicului, precum pierderea memoriei, pierderea capacităţii de concentrare, scăderea vitezei proceselor intelectului şi insomnii la indivizii supuşi efectelor emisiei continue a aparatelor cu microunde, fie acestea aparate de gătit sau staţii de transmisie.

Ca urmare a acestor rezultate obtinute de oamenii de ştiinţă, cuptoarele cu microunde au fost interzise în

Rusia în 1976; interdicţia a fost ridicată după Perestroika.

Alte studii despre efectele nocive ale cuptoarelor cu microunde asupra sănătăţii

Dr. Lita Lee din Hawaii scrie în prestigioasa revistă „ The Lancet”, în numărul din 9 decembrie 1989: ,,Încălzirea la cuptorul cu microunde a laptelui pentru bebeluşi conduce la transformarea anumitor trans-aminoacizi în cis-izomerii lor sintetici. Izomerii sintetici nu sunt biologic activi. Mai mult, unul dintre aminoacizi, L-prolina, se transformă în izomerul d al său, care este cunoscut ca neurotoxic (adică otrăvitor pentru sistemul nervos) şi nefrotoxic (adică otrăvitor pentru rinichi). Este suficient de rău că mulţi bebeluşi nu sunt alăptaţi de mamele lor şi că în schimb li se dă lapte preparat în industrie, însă acum acest lapte este făcut încă şi mai toxic prin supunerea sa la radiaţiile cuptorului cu microunde.”

În cartea sa Health Effects of Microwave Radiation – Microwave Ovens (Efectele asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de cuptoarele cu microunde), precum şi în articolele semnate de ea în numerele din martie şi septembrie 1991 ale revistei „Earthletter”, Dr. Lita Lee afirmă că toate cuptoarle cu .microunde emit radiaţii electromagnetice, vatămă alimentele şi transformă substanţele din alimentele gătite în ele în produse toxice şi cancerigene.

În cartea sa The Body Electric, Robert O. Becker descrie cercetările efectuate de ruşi asupra efectelor asupra sănătăţii ale radiaţiilor din domeniul microundelor, efecte descrise de aceştia sub numele de „boala microundelor”. La pagina 314, Becker afirmă:

„Primele semne ale acestei boli sunt: o presiune redusă a sângelui şi un puls slab. Manifestările ulterioare cele mai des întâlnite sunt: excitarea cronică a sistemului nervos simpatic, dureri de cap, ameţeală, dureri ale ochilor, insomnii, iritabilitate, anxietate, dureri de stomac, incapacitatea de concentrare, căderea părului, precum şi o incidenţă crescută a apendicitelor, cataractelor, problemelor aparatului reproducător şi cancerelor.”

Şi totuşi, cuptoare cu microunde continuă să se vândă. De ce? Pur şi simplu pentru că sunt fast şi într-o lume fast, se cumpără tot ce e fast.

Read Full Post »

DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE INTINDE TELEVIZORUL

În România mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – care în sine nu este nocivă; însă modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi si în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivă armă din lume – pentru suflet.

Televiziunea are o tendintă tot mai accelerată si mai accentuată de a nu mai îndeplini functia de divertisment, informatie, cultură, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, spălat de tot ce e bun. Televizorul are o lucrare „religioasă”, o influentă spirituală de netăgăduit. El a reusit ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel – să unească toată omenirea în tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca să-i oprească de la rău, Dumnezeu a împărtit limbile, iar astăzi, prin televizor, de la un capăt al pământului la celălalt o singură limbă huleste tot ceea ce este sfânt.

Televizorul alungă pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului si îl înlocuieste cu toate pornirile drăcesti. Televizorul nu strecoară în mod pervers în om o singură patimă, ci toate patimile mari – so domia, curvia, iubirea de aur si de bani, setea de sânge, hula împotriva Duhului Sfânt, egoismuL setea de putere si de slavă desartă, precum si pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nepăsarea, curiozitatea nefolositoare si bolnăvicioasă. Telenovelele sunt specializate în amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu înghite numai indivizi, ci popoare întregi. Desigur, aparent, nu e mai păcătos un televizor decât un bordel, dar televizorul are totusi o putere distructivă cu mult mai mare decât acesta, pentru că în fiecare casă introduce un bordel, în care intră cu usurintă toti (părinti si copii) si la orice oră.

Omul intră în contact cu lumea prin cele cinci simturi: văz, auz, miros, gust, pipăit. Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini si informatii. Personalitatea omului, prin facultăti ale ei precum sunt: cunoasterea, întelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependentă de ceea ce primeste prin acest simt. Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupăm de radio, care nu are puterea de înrâurire a televizorului. Radioul se adresează auzului. Televizorul se adresează văzului, în primul rând, dar si auzului. Este mai periculos decât ziarele. Acestea se adresează si ele văzului, dar imaginile sunt nemiscătoare – par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, miscătoare: de aîci puterea lor.

Omul împătimit de televizor nu mai întelege că imaginile pe care acesta i le oferă le priveste nu la rece, ci acestea intră în viata lui interioară, pe care o influentează, o modelează după chipul lor (spune-mi cu cine te însotesti, ca să-ti spun cine esti). În timp se produce o simbioză între om si televizor, o întovărăsire în care însă primul este factorul pasiv, cel care primeste orice, fără nici un discernământ. Omul devine pur si simplu un material care se lasă, fără să-si dea seama, prelucrat în duhul tovarăsului său, care treptat îi devine chiar si stăpân. Astfel televizorul devine de fapt adevăratul dumnezeu al omului, căruia i se închină, îl ascultă, îi slujeste, chiar dacă privitorul este crestin botezat în numele Sfintei Treimi. Dumnezeu cu adevărat este cel cu care ai o legătură constientă. Cei cărora li se pare că exagerez să facă o comparatie între timpul pe care îl petrec în fata micului ecran si timpul pe care îl petrec în fata icoanei în rugăciune, între interesul si emotia cu care primesc îmagini cel mai adesea murdare, si formalismul cu care fac o rugăciune, prea adesea nălucită de imagini pătimase, demonice.

Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplifică la maxim răul în lume, îl rafinează, îl generalizează, îi dă o putere pe care acesta nu a mai avut-o până astăzi. Răul exista si fără televizor, dar nu avea forta si întinderea pe care le are în prezent.

„Sunt oare numai rele la televizor?”

Sunt si bune, dar atât de amestecate cu cele rele, încât nu mai sunt deci bune, în măsura în care, acceptând această „amestecare rea”, ajung, oarecum, să le motiveze, să le gireze. Acolo unde răul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. Atunci când a mâncat din pom Adam a cunoscut si binele, si răul, dar a ajuns rob numai al răului. Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va scăpa de osânda lui Dumnezeu pentru că a ajutat pe unele femei să nască. Când pe aceeasi conductă (ecranul televizorului) curge apă de izvor curată si mizeria dintrun grajd de vite, cel care se adapă de acolo, ce gust va simti: al apei sau al bălegarului? Comparatia între televizor si această conductă pare dură, dar în privinta filmelor pornografice si a asa-numitelor filme „sexy” este foarte elocventă si exprimă realitatea.

Omule care te uiti la televizor,
trebuie să stii că asimilezi tot ceea ce
vezi acolo si încet-încet vei ajunge
si să fii ceea ce asimilezi!

Dacă într-o revistă de patru pagini toate sunt pline de articole crestine, dar jos, pe ultima pagină, se dă un număr de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticrestină. „Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui mamona” (Matei 6, 24).

„La televizor sunt si lucruri bune, noi le despărtim de cele rele”.

Ca să alegi trebuie un criteriu în functie de care să te orientezi în privmta binelui si a răului. Adultii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea să aibă un criteriu în bunul lor simt. Dar dacă nu sunt bine ancorati într-o viată religioasă, vor fi si ei foarte îngăduitori în privinta răului. Ce criteriu are însă generatia tânără (sub 50 de ani) care din copilărie s-a hrănit cu fllme erotice, de groază si de incredibilă violentă? Personalitatea adolescentului se va forma pe această temelie spurcată si subredă. Răul si binele sunt amestecate în capul lui. El nu va apuca niciodată vârsta discernerii binelui de rău, pentru că n-a trăit niciodată numai în bine. în lumea fizică, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie să te apropii de el. În lumea spirituală, această lege este valabilă numai în cazul virtutilor. În ceea ce priveste păcatul, nu-l poti vedea decât dacă te distantezi de el. Acesta este motivul pentru care Sfintii îsi plâng păcatele si se mărturisesc păcătosi, iar homosexualii se mândresc cu patima lor, fac paradă si cer drepturi.

Televizorul nu este un singur drac, ci iadul întreg. Când a apărut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plăcută surpriză din istorie. Nu se astepta ca însusi omul să-i procure inventia cea mai potrivită spre a-i dezvolta si finaliza toate intentiile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru că ne arată rele, ci si pentru că ne învată să facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilităti de „înaltă califîcare” în toate domeniile malefice.

Dintre toate relele televizorului, două sunt cele mai mari:
– desfrânarea
– calomnierea, judecarea si dispretuirea aproapelui, si prin aceasta distrugerea psihologică si sufletească a oricărei persoane, ca si compromiterea oricărei idei, intentii sau institutii benefice.
Cum intră prin micul ecran
desfrânarea în om?

Orice imagine care apare pe retină este transmisă sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (ratiune, sentiment, vointă) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea „sexy” face ratiunea să treacă încet prin etapele următoare: la început respinge ceea ce a văzut, apoi acceptă imaginea si, în cele din urmă, o primeste căci bariera, împotrivirea ratiunii a fost do borâtă de patimă.

Simtirea, mai întâi se scârbeste de mizeria morală de acolo, apoi este indiferentă, iar la urmă doreste să facă întocmai ceea ce a văzut.

Vointa – nemaifîind condusă de ratiune si întărită de afectivitate, trece si ea de la împotrivire la căutarea desfrânării. Această trecere se face în timp, dacă omul vede mai multe filme si secvente cu scene pornografice. Biruinta pornografiei asupra psihicului este atât la nivel constient, cât si la nivel subconstient. în subsolurile fiintei, în subconstient, videoteca pornografică creează miscări care se ridică în constient si constrânge pe om să facă unele lucruri cu o putere (

ică) pe care el nu o întelege de unde provine si căreia nu i se mai poate împotrivi. De exemplu, un tânăr care mai înainte pe când trecea pe lângă o tarabă cu cărti căuta romanele lui Sado veanu sau poeziile lui Eminescu, astăzi caută manualele chinezesti sau indiene de initiere în practicile, nu arareori perverse, sexuale. Privirea unei femei, care înainte nu îl tulbura, astăzi trezeste în el dorinte josnice. Această schimbare se datorează acumulării pornografice din subconstientul său. Întreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluită cu „numărul fiarei” (Apoc. 15, 8).

Imaginatia este terenul în care aceste influente se văd cel mai clar. Filmele lucrează aici în două moduri: unii tineri, văzând de ce sunt capabili „eroii” lor, capătă complexe de inferioritate fată de sexul opus, se văd urâti, incapabili de vitejii prea mari în domeniu, devin necomunicativi, închisi în sine, tristi si recurg la „defulări” sexuale (onanie si altele înrudite cu ea) în care n-au nevoie de partener. Altii (bine îndoctrinati de fllme) devin obsedati de desfrânare, incapabili de înfrânare si cu manifestări sexuale care depăsesc în perversitate Sodoma si Gomora. Unii ca acestia, dacă se căsătoresc, vor spurca patul conjugal si vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice. Căsătoriile în care se fac păcatele sodomice nu rezistă în timp. Dacă acestea ar fi cazuri izolate, răul n-ar fi asa de mare. Din păcate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit în Sodoma si Gomora cu foc din cer si ploaie de pucioasă (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sfânta Scriptură), s-au extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult la această pierzătoare extindere? Televizorul, „educatorul” poporului nostru.

Iată că treptat imaginea de la televizor devine viată. Treptat, imaginarul a reusit batjocorirea si schimonosirea realului. Ceea ce noi am prezentat schematic mai înainte (modul în care omul este invadat si biruit de pornografie) stiu si constientizează perfect regizorii acestor filme. Dovada faptului că stiu este însusi rezultatul obtinut. Deci care este scopul acestor filme? Să facă din fiecare cetătean al împărătiei lui Dumnezeu (crestin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) – iar dacă va muri fără pocăintă si un viitor osândit în iad.
Dar oare de ce în primul rând
desfrânare, si nu alte păcate?

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigurează pe om sufleteste atât de mult ca desfrânarea, nimic nu-l distruge mai repede si mai ireversibil, nimic nu-l scârbeste pe Dumnezeu la un om mai mult decât păcatul acesta. Oare de atâtea mii de ani, de când este omenirea, au avut nevoie oamenii să fie educati sexual prin televizor pentru a se înmulti? nicidecum. Scopul real al prezentei în fiecare film a imaginii desfrânării este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se stie prea bine că desfrânarea reduce de fapt natalitatea. În bordeluri, unde este cea mai intensă activitate sexuală, nu se naste nici un copil. Mamă smerită, grijulie si iubitoare, si amantă senzuală, rafinată si perversă sunt două feluri de însusiri ale femeii, care se exclud.

Iată numai un exemplu – din multe altele asemănătoare care s-ar putea da spre a arăta modul în care rafinează televizorul păcatul curviei. În urmă cu câteva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care îsi mărturiseau sentimentele, dar în privinta manifestărilor fizice totul se reducea la o privire caldă, la o strângere de mână si (sau) la o îmbrătisare nevinovată. Apoi au apărut săruturile din ce în ce mai lungi, mai „apetisante” si mai dese. încet, încet au apărut femeile semiîmbrăcate, dezbrăcate si scenele erotice din ce în ce mai „curajoase” si mai variate. Astăzi există o adevărată artă si industrie a pornograflei (extrem de bănoasă). Răul nu s-a oprit aici. După 1989 s-a îndesit la noi în tară folosirea cuvântului: „homosexual”. Prima reactie a fost cea de scârbă. La televizor, mai întâi totul s-a redus la niste aluzii ironice (lumea râdea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiintei, treptat a fost doborâtă. Apoi s-au îndesit filmele având ca personaje centrale homosexuali, au apărut spectacole „vesele”, de divertisment si interviuri cu ei. Care este mesajul acestor făcături, care de care mai perfide si mai imunde, care s-a încercat a ni se inocula? Acela că, de fapt si de drept (?!) si ei sunt oameni ca si noi, obisnuiti, ba chiar cu unele calităti deosebite – fiind invocate chiar nume de personalităti artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici păcate, nici manifestări patologice, ci alternative „cumsecade” la manifestările heterosexuale. Iată cum s-a escaladat astfel o altă culme îngrozitoare a răului.

Ni se sugerează că ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmă), si astfel înaintarea în rău îsi continuă actiunea îndobitocitoare, desi a ajuns deja foarte departe. Au început să apară (deocamdată sporadic) si secvente cu aluzii la păcatul zoofiliei, al desfrânării cu animale care, ca si sodomia, opreste 15 ani de la împărtăsirea cu Sfintele Taine pe săvârsitorii lor. Si iată cum vedem împlinindu-se, sub ochii nostri, proorocia făcută de Sfântul Antonie cel Mare cu aproape 1700 de ani în urmă: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească si când vor vedea pe cineva că nu înnebuneste, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

Nimeni nu poate să ajungă într-o singură zi un mare păcătos. Diavolul stie lucrul acesta si actionează în consecintă: dărâmă treptat toate puterile bune ale sufletului si ridică în locul lor templul său. „Împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” spune Mântuitorul. Tot acolo vrea si cel rău să îsi zidească întunecata sa împărătie.

Legislatia, câtă vreme a rămas supusă legilor divine, a fost categorică în privinta acestui păcat: pedeapsa cu moartea, în Vechiul Testament; apoi, închisoarea. Acum, practica homosexuală nu mai este pedepsită de lege. Răul însă nu se opreste nici aici, pentru că mai sunt bariere care trebuie să cadă. Homosexualii vor să înfleze copii (vă dati seama la ce va fi supus un copil care are părinti doi bărbati), vor să se căsătorească în biserică, vor să fîe hirotoniti preoti, vor legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturi care să-i permită să ajungă majoritate, pentru ca să poată atunci să impună noi legi, nelegiuite. în Sodoma si Gomora Dumnezeu a coborât foc din cer pentru că locuitorii acestor cetăti (bogate) nu numai că făceau acest păcat, ci îi fortau pe toti cei ce veneau acolo să săvârsească si ei răutatea.
Cum se poate distruge
o persoană nevinovată prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. Însă aceste emisiuni creează atitudini ostile fată de persoana vizată. Chiar dacă după zece astfel de emisiuni mincinoase va apărea o emisiune care restabilieste adevărul, totusi sământa răului a fost aruncată. Omul acela, înconjurat de neîncredere, suspiciune si dusmănie din partea celorlalti, începe să-si piardă echilibrul lăuntric chiar dacă este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuzatiile de care nu se poate apăra si sentimentul neputintei îl dărâmă lăuntric. Nu numai oameni, dar si idei si institutii pot fi distruse prin această metodă. Iată ce fortă au la îndemână cei care conduc televiziunea în România si în lume.

Cine amendează un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea si umilirea unei persoane? Cine dă certiflcat de corectitudine oamenilor care lucrează în massmedia?

Desenele animate – nevinovate numai în aparentă, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creează viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de „actiune”, de război, la fîlme pornografice, „sexy”, de extremă violentă si de groază. În afară de aceasta, desenele animate de astăzi umblă tot mai vădit la modelarea unei conceptii false a copilului despre Dumnezeu si lume. în unele desene animate, eroul principal, „demonică”, este un personaj pus pe pozne si, chiar dacă are cornite, este prezentat astfel încât să devină cât mai simpatic. Potrivit învătăturii crestine însă, demonul – chiar mic dacă este („demonică”) – nu este decât tot un lucrător viclean al răutătii si împreună colaborator cu fratii săi încornorati mai mari, în urzirea de planuri mestesugite spre pierderea neamului omenesc.

Robotii cu ochi rosii si aripi (draci moderni) care se războiesc între ei si ucid cu aberantă cruzime, inoculează copiilor setea de violentă. Imaginile desenelor animate care se miscă cu repeziciune zăpăcesc mintea copilului, îl fac si pe el să fie sucit, să n-aibă astâmpăr, îi răpesc dorinta de învătătură. Violenfa desenelor animate trece în realitate. în Rusia sunt astăzi 100000 de copii asociati în grupări ucigase. La noi, în România, crimele îngrozitoare săvârsite de unii copii i-au făcut pe responsabilii de la Televiziune să însemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri si pătrate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de către copii, ai căror părinti sunt ei însisi în gravă confuzie morală, iar celor care dau pe post asemenea productii cinematografice ucigătoare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se apăra la dreapta si înfricosata Judecată a lui Hristos?

Trei exemple spre a arăta cum trece
imaginea micului ecran în realitate

1. În urmă cu câtiva ani a apărut la noi în tară o casetă video intitulată „Sirenele – satanismul în muzica rock„. Autorui acestei casete, grec de origine, fost cântâret rock, mărturiseste că filosofia de viată si-a format-o pe când era copil, din filmele stiintifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme („Războiul stelelor” si altele) a tras concluzia că universul este condus de două forte impersonale, a binelui si a răului, care se află într-un neîncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul si gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii înselati care s-au întors la adevăr. Însă câti tineri, care în copilărie s-au „hrănit” cu „Războiul stelelor”, n-au murit fără să stie că Dumnezeu este unul singur si pretuieste mai mult iubirea decât ura, smerenia decât mândria, iertarea decât răzbunarea!

2. Filmele stiintifico-fantastice au răspândit în omenire o nouă credintă: aceea în existenta extraterestrilor. Nimeni astăzi nu se mai îndoieste de existenta lor. Un ieromonah ortodox din America, Părintele Serafim Rose, arată în cartea sa „Ortodoxia si religia vîitorului” că aparitiile extraterestre sunt de fapt experiente mediumistice de natură demonică. Un fel de sedinte de spiritism în care pământenii intră în contact cu duhurile răutătii, pentru care nu este nici o greutate să ia chipul „cetătenilor” unor alte civilizatii.

3. Există astăzi în lume aproximativ 1500 de „vampiri” (cei mai multi în America) – oameni ce dorm în cosciuge, beau sânge, etc. Toti acesti „vampiri” sunt copiii care odinioară au vizionat filmele de groază având ca „eroi” astfel de personaje. Închipuirea lor a fost atât de marcată, încât le-a deformat total imaginea asupra realitătii propriei lor persoane. În loc să seconsidere si să trăiască precum oamenii, ei au ajuns să se considere si să trăiască efectiv ca „vampiri”.

Vrăjitoarele, al căror mestesug este osândit si amenintat cu grele urgii dumnezeiesti în toate paginile Sfintei Scripturi, astăzi îsi demonstrează abilitătile pe micul ecran, dau interviuri, îsi fac reclamă si îsi dau adresele. În zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vrăji, nu îi mai cer ajutorul Lui, ci vrajitoarelor, iar astrologia este nelipsită din programele TV, sub forma, de rătăcire si înselare, a citirii zodiilor, atât de vehement condamnate de Sfânta Scriptură si de scrierile Sfintilor Părinti. Dar iată ce ne spune în această privintă si Sfânta Scriptură: „Bărbatul sau femeia, de vor chema mortii sau de vor vrăji să moară neapărat: cu pietre să fîe ucisi, că sângele lor este asupra lor” (Levîtic 20, 27). „Iar partea celor necredinciosi… si fermecători… este în iezerul care arde, cu foc si cu pucioasă” (Apocalipsa 20, 27).

Jocurile de noroc n-ar putea îmbogăti atât de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, multi dar creduli, dacă n-ar fi televizorul. Naivul telespectator văzând premiile colosale vânturate pe micul ecran se si vede câstigătorul unuia dintre ele. El nu stie că adevăratii câstigători sunt – matematic – cei ce organizează jocurile. Putinii premiati culeg firimiturile, iar cei mai multi rămân cu iluziile spulberate.
Invazia publicitătii

În vinderea unui produs, pe piată, un rol important îl are reclama. Atunci când un fllm serial are succes la public, produsele cărora li se face reclama în timpul lui sunt mai bine vândute, asa încât omul care iubeste un film serial „înghite” fără să vrea pe lângă acesta si produsul căruia i se face reclamă. Ce este rău în aceasta? Răul este că televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de asa-zis divertisment, stăpânul întregii noastre vieti, care ne porunceste cum să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm, cum să vorbim, cum să gândim .

O firmă americană care comercializa cafea si-a sporit cu mult vânzările în urma aparitiei la televiziune a unui serial a cărui actiune se învârtea în jurul unei cesti de cafea. Personajele principale ale acestui serial, un tânăr si o tânără, au o pasiune co mună: marca de cafea comercializată de acea firmă americană. Pe măsură ce americanii îndrăgeau personajele acestui film le crestea si apetitul pentru cafeaua cu pricina.

Este uimitoare răbdarea prostească de care dau dovadă unii oameni care, pe lângă un film de 45 de minute, înghit si 15 minute de publicitate.

Americanizarea. Majoritatea covârsitoare a filmelor fiind americane, dau iluzia răspândirii stilului de viată american, străin felului nostru de a fi. Prin aceste filme se realizează de fapt o colonizare ideologică de la distantă, o înrobire a mentalitătii si a sensibilitâtii crestine a unui întreg popor. Chiar dacă cea mai mare parte a americanilor sunt crestini neoprotestanti, trebuie spus că aceste filme n-au în ele nîci un fel de nuantă crestină. Sunt pur si simplu păgâne si anticrestine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de nerusinarea lor, eliminându-le metodic, sistematic si rapid.

Stirile, care – chipurile – ar trebui să fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit si ele. Violentele, uciderile între rude, morti terifiante, incesturi, violuri umplu astăzi mai tot spatiul lor. Oare ce fel de informatie poate fi aceasta, că în cutare sat un om beat a venit acasă, a luat toporul si l-a omorât pe tatăl său? Sau altele de acest gen. Aceste „stiri” reprezentau înainte subiectul de discutie si de bârfă al babelor de pe la sate si al celor lipsiti de orice orizont spiritual si intelectual, iar astăzi se transmit la ore de maximă audientă, de oameni scoliti special pentru o asemenea activitate. Pe de altă parte zvonurile („în ziua cutare va fi un cutremur devastator”, „iarna aceasta va fi polară” etc.) terorizează, stresează pe bietii oameni care doresc să afle ultimele noutăti. Televizorul devine astfel un puternic factor de stress.

Ne cultivăm prin televizor? Nimeni nu ajunge om de cultură pierzând timpul în fata micului ecran, ci citind cărti, tocindu-si coatele. Televizorul caută cu insucces să se substituie actului de cultură; dimpotrivă, s-a observat că interesul pentru carte dispare la copiii ce-si petrec timpul în fata televizorului.

Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, întrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipă a vietii omului are o valoare infinitâ. În timp omul câstigă sau pierde vesnicia. Cumplite sunt, în inconstienta si iresponsabilitatea lor, expresiile: „îmi pierd timpul cu… Mi-am omorât timpul cu…”.

Copiii mei nu se uită la prostii. Asa zic si cred părintii care nu stiu ce programe vizionează copiii în absenta lor, sau chiar în prezenta lor, atunci când „bătrânii” dorm. Unii copii si adolescenti tin telecomanda în mână si filmul erotic se transformă într-o secundă, printr-o simplă apăsare de buton, într-un nevinovat film documentar.

Cântecele. în marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncă în aer bunul simt, pudoarea, prin mesaje pornografice, îndemnuri la violentă si anarhie si refrenuri ce se lipesc imediat de mintea tânărului. Sunt posturi de radio si televiziune care de dimineata până noaptea nu transmit decât asemenea soiuri de muzică, prin care se demonizează mai ales mintea tinerilor (viitorii adulti). Cu umoru-i inegalabil, în „Jurnalul fericirii”, Părintele Nicolae Steinhardt a numit-o muzica lui „bughi-mambo-rag”… Ca si filmele, si cântecele, fiind în cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului român si a lumii întregi. Tinerii si tinerele de pe stradă arată prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de astăzi.

Cele spuse în aceste rânduri vor părea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar în realitate răul care vine prin micul – asa cum este alintat el în prezent ecran este cu mult mai mare si mai greu de evaluat. Însă fiind de natură spirituală nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul si nici nu poate fi cântărit cu cântarul.
Care este pozitia crestină
fată de televizor?

Crestinul care îsi trăieste cu seriozitate făgăduintele botezului („Mă lepăd de satana si de toti slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toată trufia lui si mă împreunez cu Hristos”) va elimina cu desăvârsire din casa lui si din viata lui acest lucru necrestinesc. Mai ales acolo unde sunt si copii, nu există altă solutie.

Asa cum spune un părinte de la Mânăstirea Frăsinei, Psaltirea si Ceaslovul sunt televizorul crestinului. Cei care vor un adevărat „divertisment”, îl pot afla curat, folositor si ziditor în „Rugăciuni de dimineată”, si „de seară”, în „Paraclisul Maicii Domnului”, în „Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos”. Cei care vor mai mult decât aceste „emisiuni” să deschidă Psaltirea între orele 0-5 noaptea. Vor cunoaste „senzatii tari” duhovnicesti si vor avea negresit trăiri ceresti, vor întelege si experimenta cât este de adevărat cuvântul celui supranumit „Alăuta pocăintei”, marele dascăl al lumii si ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, care spune: „Dulce este somnul, dar mai dulce este rugăciunea”.

Încheiem delicatul si mult controversatul subiect cu o scurtă si aleasă rugăciune, nelipsită de pe buzele, din mintile si inimile multor evlaviosi crestini dreptmăritori în toate împrejurările vietii de acum, vremelnice, pământesti:‘Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă iubirii Tale de oameni, Stăpâne, slavă bunătătii Tale, Sfinte’. Amin.

Extrase din „TELEVIZORUL – O NOUA CETATE A SODOMEI” de Parintele Toma

Read Full Post »

Educatia sexuala în scoala
I. Motiv de îngrijorare?

In luna ianuarie 2003 s-a adus la cunostinta opiniei publice ca din 2004 se va introduce ca materie obligatorie în programa scolara, Educatia sexuala.
Dintr-un anumit punct de vedere, nu este o noutate pentru ca, se pare, la multe licee, psihologul scolii, pe lânga consilierea elevilor cu probleme, se ocupa si cu acest aspect, al educatiei sexuale la orele de dirigentie de fiecare data când era chemat.
Sa încercam sa întelegem care va fi impactul si posibilele efecte ale introducerii acestei discipline obligatorii în orarul tinerilor elevi.
Contrar parerilor multora, Biserica Ortodoxa nu are nimic împotriva educatiei sexuale, nu are nimic împotriva oricarei forme de educatie, ea însa, spunea parintele V. Raduca, profesor de morala: „dezaproba însa orice forma de initiere sau instruire în tehnici si practici care ar putea pune în pericol formarea omului pentru învesnicirea alaturi de Dumnezeu” .
Educatia sexuala este doar un instrument – de formare sau deformare – si deci totul depinde de felul în care este facuta: efectele ei pot fi benefice sau dezastruoase. Acelasi parinte afirma ca: „de multe ori, prin educatie sexuala specialistii înteleg tehnica actului sexual, protejarea de anumite maladii si planificarea sarcinilor. Niciodata însa (sau de prea putine ori), ei nu înteleg si nu recomanda: disciplinarea sentimentelor, castitatea si ceea ce este cel mai important, respectul pentru persoana celuilalt/celeilalte” .
Acest lucru se întâmpla pentru ca psihologul, terapeutul, sexologul, psihanalistul uita de multe ori ca înainte de toate sunt crestini, deci membri ai Bisericii. De aceea, ne si pare ciudat când la un talk-show televizat se aduna medicul, psihologul… si preotul care „prezinta parerea sau învatatura Bisericii” în problematica discutiei. De aici se poate întelege ca doar preotul este crestin, ca doar el poate veni cu argumentul moral, pe când ceilalti nu, ca si cum acestia ar fi pagâni.
În lipsa acestui reper, al moralitatii, o tema de Educatie sexuala poate sa se transforme foarte simplu în antieducatie. Sexualitatea nu trebuie tratata ca si dusul sau spalatul pe dinti (acte banale si stereotipe), omul nu poate si nu trebuie sa fie tratat doar ca trup. El este natura duala, trup si suflet, si cine va fi rânduit sa predea aceasta forma de educatie nu trebuie sa uite asta. Specialistul, pe lânga o viata religioasa autentica si cunoasterea psihologiei vârstelor, trebuie sa aiba dragoste sincera fata de cei în mijlocul carora se va afla. Consider ca important e sa îi trateze ca pe copiii sai. Este ceea ce lipseste multor psihologi („specialistii în cele sufletesti”), discernamântul duhovnicesc si dragostea sincera pentru tineri. Au fost situatii când psihologii au transformat orele la care au fost invitati în adevarate nebunii: explicatii luate parca din Kama Sutra sau scrierile tantrice, descrieri ale pozitiilor, prezentarea perversiunilor ca alternativa fireasca etc. Într-o astfel de situatie, îmi spunea o eleva ca a fost scandalizata si a întrebat-o pe doamna respectiva daca si copiilor ei le spune aceleasi lucruri acasa. Raspunsul a venit, dupa o clipa de soc: „nu, fata mea (care era de vârsta celor din sala) nu are astfel de preocupari…”. Raspunsul a mirat pe cei prezenti, iar doamnei psiholog i-a disparut entuziasmul de pe chip.
Atunci când intervine constiinta ca elevii ce asculta pot fi copiii tai, te trezesti la realitate si nu-i mai tratezi ca pe trup, ci ca o unitate dihotomica. Oamenii de multe ori spun vorbe ca sa fie în rândul lumii, în ton cu Occidentul, nu le simt, dar, inconstient, le asimileaza. Personal, am urmarit la TV un sondaj filmat pe strazile Capitalei pe tema aceasta. Un domn la vreo 40 de ani se arata deschis si este de acord cu introducerea Educatiei sexuale „pentru ca traim în alte vremuri, mentalitatile s-au schimbat, tinerii îsi încep viata sexuala devreme si e bine sa afle câte ceva…”. La întrebarea daca are copil adolescent si daca îl învata în acelasi duh, raspunsul a fost surprinzator: „Fata mea este serioasa…!!”. Câti dintre noi nu am întâlnit persoane care afirma, spre exemplu, ca homosexualitatea nu-i un lucru rau, dar daca fiul (sau fiica) i-ar spune ca are astfel de înclinatii, n-ar mai fi asa mare aparator si s-ar da de ceasul mortii. Sexualitatea are mai multe implicatii sufletesti, decât trupesti. Unii psihologi, medici si sexologi au înteles aceasta. S-au scris si carti extrem de interesante pe teme de sexualitate, cu multe aspecte profilactice, scrise cu condei de parinti responsabili. Din pacate, numarul acestora este mic, glasurile lor aproape stinse nu se aud în pustia perversa a acestor timpuri moderne. Traim, din acest punct de vedere, în epoca medicilor îndepartati de morala ortodoxa, Bebe Mihaescu sau Cristian Andrei, foarte mediatizati în media centrala, în epoca paginilor needucative despre sex, din perspectiva ortodoxa, din Bravo, Cosmopolitan sau Libertatea (supliment).

„Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene:
– violurile au crescut cu 300%;
– bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ;
– cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat;
– divorturile s-au dublat;
– avorturile au crescut cu 500% (!).
Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual…” .

II. Perspective noi si sumbre

La aproximativ 4 luni de la aparitia articolului de mai sus, în mai 2003, am intrat în posesia unui CD multimedia intitulat „Programul national de Educatie pentru sanatate în Scoala româneasca, Ghid multimedia pentru profesori, partea I”, CD aparut sub egida Ministerului Educatiei si Cercetarii si finantat de U.N.P.D. – România (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare).
La domeniul Sanatatea reproducerii am întâlnit subdomeniile:

Anatomie
– aparatul genital feminin;
– aparatul genital masculin.
Ceasul biologic
– ceasul organismului feminin;
– ceasul organismului masculin.
Procesul de reproducere
– Ovulul si ovogeneza;
– Spermatozoidul si spermatogeneza;
– Conceptia;
– Sarcina.
Igiena reproducerii
– Igiena organelor sexuale;
– Igiena sarcinii;
– Diagnoza prenatala.
Comportament sexual
Contraceptia

[Contraceptia ar merita ea însasi o abordare separata din perspectiva moralei ortodoxe. Precizez doar ca pe CD-ul Ministerului, abstinenta (castitatea) este sufocata de multe alte metode contraceptive… De fapt Educatia…la care ne referim este mai mult Educatie contraceptiva si sexuala, dovada clara e protocolul de colaborare încheiat între M.E.C./D.G.A.E. (Directia Generala pentru Activitati Extrascolare) si Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexuala (S.E.C.S.) (vezi Revista informativa editata de Minister). Într-adevar, e mai usor sa vorbesti despre folosirea prezervativului decât sa faci apologie vietii curate, a castitatii… De altfel, U.N.F.P.A. (Fondul natiunilor Unite pentru Populatie), institutie internationala implicata în derularea Programului „Educatia pentru Sanatate” are printre activitatile derulate în România si asistenta în procurarea si distribuirea de contraceptive. ]

E bine de stiut: pilula contraceptiva orala, considerata ca fiind printre cele mai eficiente mijloace de contraceptie disponibile pe piata, este varianta „soft” a avortului. Mecanismul de functionare include, pe lânga îngrosarea mucozitatii cervixului (organul care leaga uterul de vagin) în scopul împiedicarii spermatozoizilor sa patrunda în uter, si fluidizarea captuselii uterului (a endometriumul) pentru a împiedica implantarea ovulului fecundat. Din punct de vedere biologic, ovulul fecundat are în el însusi toate atributele unui făt ( Dumnezeu pune sufletul in el in momentul zamislirii ). Neputându-se implanta în uter în urma actiunii pilulei contraceptive, el moare .

Deschiderea si lectura subdomeniului Comportament sexual m-a oripilat. Aici am întâlnit urmatoarele subdiviziuni:

Comportament sexual normal
– Heterosexualitatea;
– Homosexualitatea;
– Bisexualitatea.
Aspecte particulare ale raportului sexual
– Masturbare;
– Felatie si cunnilingus;
– Sex anal.
Disfunctii sexuale la barbati
Disfunctii sexuale la femei
Perversiuni sexuale
– Perversiuni prin deformarea actului sexual (exhibitionismul, voyeurismul, urofilia, coprofilia etc.)
– Perversiuni prin anomalii de alegere (pedofilia, gerontofilia, incestul).

Deci, din perspectiva autorilor Programului national „Educatia pentru sanatate în Scoala româneasca”, homosexualitatea (masculina sau feminina, inclusiv bisexualitatea) e o practica normala: „desi multi oameni considera înca homosexualitatea ca pe ceva anormal, pervers, stiinta moderna precum si normele juridice internationale o accepta în sfera normalului”… Mai mult decât atât, autorii CD-ului gasesc de cuviinta sa descrie în amanunt ce fac homosexualii si lesbienele în dormitor. Nu îndraznesc a le reproduce dintr-un minim bun-simt , oricum dragi parinti crestini stati „linistiti”, copiii nostri le vor auzi…la scoala!! Poate ca unii puberi, curiosi din fire, le stiau din revistele tineresti, din Forumurile paginilor web despre sexualitate. Grozavia cea mare e ca acum le vor auzi de la catedra, de la Educatori în Institutii de învatamânt. Una e strada, alta e catedra, seniori colegi! Ma mir ca partenerii educationali de la Ministerul Sanatatii si Familiei n-au realizat ca apologia relatiilor homosexuale loveste în ceea ce dânsii sunt datori sa apere: familia.

Am fost mirat sa descopar ca, din perspectiva educatorilor ce au întocmit programa în discutie, masturbarea, sexul oral* (felatie si cunnilingus) , sex anal intra în categoria Aspecte particulare ale raportului sexual , si nu la perversiuni sexuale asa cum înca, un numar mare de specialisti, le catalogheaza. Oare aceste aspecte au fost întocmite dupa mintea si practica românului sau dupa placul Occidentului? …Caci se stie, sunt si finantari externe. Dupa cuvântul unuia dintre autorii Programului, „scoala trebuie sa-si adapteze într-o masura importanta curriculum-ul la presiunile etosului comunitar, cu valorile sale specifice de ordin moral si cultural” [Revista „Educatia pentru Sanatate în Scoala Româneasca” (aparuta sub egida M.E.C.), nr. 2, pag.5] . Numai ca, dupa cum spunea un distins profesor al Teologiei argesene, Scoala si Familia ar trebui sa reintre în Biserica.

* [Guvernul Blair încurajeaza sexul oral la copii – aceasta idee fiind o parte a unui program prin care se doreste reducerea numarului de sarcini nedorite în rândul tinerilor ]

Conform unei reviste informative, „Educatia pentru sanatate în Scoala Româneasca” editata de M.E.C., „grupul tinta al Programului sunt elevii din învatamântul primar, gimnazial, profesional si de ucenici, liceal (inclusiv din învatamântul teologic si din institutiile din subordinea M.I. si M.ap.N.)”. Adica, asa cum se exprima un coleg, e vorba si de o lipsa totala de discernamânt…caci, conform Programului, si calugarii si calugaritele care învata în Seminarii trebuie sa stie câte ceva despre „normalitatea perversiunilor”…
Daca vom merge pe acelasi drum al mortii sufletesti, vom ajunge sa ne familiarizam cu pacatul, dar în asa fel încât vom considera ca promiscuitatea sexuala si credinta în Dumnezeu nu se exclud. De altfel, procesul acesta a început, se poate întâmpla sa fii banuit ca faci parte dintr-o secta daca vorbesti de castitate premaritala… Pacatul, si înca cel mare, strigator la cer, începe sa se împleteasca cu credinta crestina… „Îl iubesc pe Dumnezeu si El ma iubeste”, „Îl am pe Dumnezeu în inima” auzim uneori din gura unor desfrânati notorii …Aceasta este ispita cea mai grozava din câte exista si anume sa ajungi sa crezi ca esti bun crestin indiferent de viata pe care o duci, indiferent de fapte… Vom ajunge la o asa familiaritate cu raul, cu pacatul încât atasamentul fata de Biserica va fi pur formal, aflându-ne într-un permanent sperjur.
Ma întreb sincer daca autorii Programului „Educatia pentru sanatate în Scoala Româneasca” îsi mai amintesc când parintii le spuneau povesti la gura sobei din care au învatat ce e cinstea, dreptatea sau moralitatea…Stiu oare dânsii ce bâzdâganii faceti pe la Bucuresti? Le puteti spune acestor batrâni carunti sau nepotilor dumneavoastra ca homosexualitatea, sexul oral si anal sunt practici normale?
Un lucru e cert, cu ocazia Juramântului în fata primului ministru si a presedintelui tarii, un ministru al Guvernului României spune: „Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului român…” . Încheie spunând: „Asa sa-mi ajute Dumnezeu” si îsi face de obicei semnul Sfintei Cruci…
Amin zic, adica „Asa sa fie”!

Prof. Laurentiu Dumitru

Iata si ce se intampla prin SUA si Marea Britanie:

Medicul General al Statelor Unite este Joycelyn Elders, fosta directoare la Departamentul de Sanatate al statului Arkansas sub guvernatorul Bill Clinton. Ea solicita pentru copiii de gradinita si de scoala primara sa primeasca prezervative si sa fie instruiti cum sa si le aplice pentru a nu se infecta cu virusul SIDA, când au contact sexual. Ea subliniaza necesitatea ca fiecare copil de gradinita si de scoala primara sa fie îndoctrinat si educat pentru a avea o activitate sexuala cât mai bogata si „lipsita de pericol”. Subliniem, acestia sunt copii sub 7 ani si copii între 7 si 10 ani. Pe Joycelyn Elders a luat-o gura pe dinainte si-a declarat: „Trebuie sa predam copiilor despre avort din primii ani de scolarizare”; vazând expresia de pe fetele ascultatorilor, s-a corectat repede: „adica despre cum sa evite sarcinile”. „Copiii de trei ani sunt mai usor de educat decât cei de 18 ani”, a explicat ea, de aceea trebuie sa-i învatam cum sa-si puna prezervative de la vârsta de 3 ani. Dupa parerea ei, parintii sunt incapabili sa-si educe copiii de 3 ani, de aceea trebuie numiti în fiecare scoala „experti în reproducere” care sa împarta copiilor prezervativele la aceste „clinici speciale” scolare. Daca prezervativele nu feresc de sarcina, atunci fetita trebuie sa aiba un avort, zice Joycelyn Elders, dar parintii nu trebuie anuntati. In statul Arkansas exista deja 24 de astfel de „clinici speciale” si vreo 200 în restul tarii.

Când parintii copiilor din Arkansas au aflat ca la clinica copiii nu se duc când si-au scrântit piciorul, ci ca sa fie instruiti în metode de copulare si ca sa primeasca prezervative, iar în unele cazuri sa li se faca avorturi, au ridicat un val de proteste, si au refuzat sa iscaleasca formele legale; medicul general Joycelyn Elders si-a instruit subalternii sa procedeze la avorturi fara forme legale. Pentru cazuri în care prezervativele sunt refuzate de partenerii lor, fetitelor li se poate implanta un procedeu contraceptiv subcutanat numit Norplant, care costa $500 de fetita (natural, din banii contribuabililor). Aceste implante, zice Medicul General al Statelor Unite, Joycelyn Elders, trebuie facute si prostituatelor, care folosesc stupefiante, pentru ca astfel sa nu mai conceapa copii care vin pe lume gata drogati si sufera teribil din vina mamei lor. Dar Medicul General Joycelyn Elders n-are nici o obiectiune la stupefiante sau la promiscuitate ca atare. Zice ea: „Sper sa le putem da (prostituatelor) implanturi Norplant ca sa poate vinde activitatea lor sexuala, pentru ca sa-si cumpere stupefiantele, daca trebuie, dar fara sa aiba copii neplanificati”.

Dar la unele scoli s-au împartit copiilor de scoala prezervative care se rupeau imediat si aveau defecte de fabricatie, deci nu puteau feri copiii de infectii venerice; Joycelyn Elders a dat ordin sa fie totusi distribuite copiilor de parca ar fi fost perfecte, apoi si-a instruit subalternii sa nu avertizeze copiii ca prezervativele sunt defecte.

Prezervativele si educatia sexuala vor scadea numarul de fetite mici ramase gravide, zice Joycelyn Elders, justificând astfel costul exorbitant al „clinicilor ” ei sexuale în scoli. In realitate, numarul de fetite gravide a crescut exploziv de când a început în scoli educatia sexuala si împartirea de prezervative la copiii mici, pentru ca în orele de educatie sexuala, copiilor li se spune sa nu-si asculte parintii care vor sa-i împiedice de la placerile sexuale, la care sunt îndreptatiti de la cea mai frageda vârsta posibil. Educatia sexuala în scoli îndeamna întotdeauna copiii sa practice copulatia înainte ca ei sa aiba maturitatea emotionala care trebuie sa însoteasca acest act. In timp ce Joycelyn Elders era Directoarea Departamentului de Sanatate si-si aplica programul sexual în scolile din Arkansas, acel stat a cunoscut o crestere a numarului de fetite mici ramase însarcinate care a situat Arkansas pe locul doi în natiune în aceeasta privinta; o crestere de 130% în numarul de copii care au contactat sifilis, si o crestere de 150% în numarul de copii care au contactat virusul SIDA. Inainte ca Joycelyn Elders sa fie numita pe acel post, numarul de gravide din scoli si licee scazuse, in cinci ani consecutiv; ea sustine însa ca, fara programul ei de activitate sexuala la elevi, ar fi crescut si mai mult decât a crescut de fapt, de parca proliferarea copulatiei la copii între 3 si 18 ani este un lucru inevitabil, care trebuie sa se produca.

Guvernul Blair incurajeaza sexul oral la copii – guvernul englez incurajeaza adolescentii de 16 ani sa experimenteze sexul oral, aceasta idee fiind o parte a unui program prin care se doreste reducerea numarului de sarcini nedorite in randul tinerilor. Initiatorii declara ca se doreste descoperirea, de catre adolescenti, a unor „niveluri de intimitate”, cum ar fi sexul oral, in locul contactului propriu-zis. Acest experiment, care a fost initiat de Universitatea Exter, este coordonat de Departamentul de Sanatate si Educatie. In cadrul acestui departament, profesorii sunt initiati sa discute „puncte de oprire” pre-sex, cu tinerii. In prezent, peste zece mii de copii participa la aceste cursuri, ca parte a programului prin care se doreste reducerea drastica a ratei graviditatii, care este cea mai mare din vestul Europei. (Times)

Materiale furnizate de Fundatia Crestin Ortodoxa PRO-FILIIS

Educatia sexuală în scoli
de Bogdan Mateciuc

Ministerul Educatiei si-a afirmat recent intentia de a introduce în programa de învătământ pentru anul scolar 2003-2004 cursuri de educatie sexuală. Foarte probabil, aceste cursuri vor fi copiate după cele predate în tările „cu traditie”, ele urmând să producă astfel în rândul elevilor aceleasi rezultate ca în tările de unde au fost preluate. O scurtă privire asupra roadelor asa-numitei „educatii sexuale în scoli”, asa cum transpar ele din statisticile oficiale, ne va ajuta să abordăm această chiestiune cu mai multă responsabilitate.
În urmă cu peste 20 de ani scolile din Statele Unite începeau să uzurpe autoritatea părintilor si să predea o „educatie sexuală” liberă de valori morale, oferind chiar indicatii specifice despre folosirea contraceptivelor. Afirmând că părintii sunt incompetenti si că copiii au nevoie să fie informati despre cum să evite consecintele relatiilor sexuale (de exemplu, sarcinile nedorite si bolile cu transmitere sexuală), promotorii educatiei sexuale hedoniste au initiat ceva care nu avea nici o legătură cu adevărata educatie sexuală, creând de fapt o „conditionare sexuală”, adică o manipulare si o îndoctrinare. Programele erau predate initial în ultimii ani de liceu, dar au fost apoi extinse si la clasele mai mici, ajungând până la grădinită. Au avut nevoie de doisprezece ani de îndoctrinare sistematică pentru a-i infecta pe copii si pe adolescenti cu o conceptie hedonistă despre viată si pentru a le schimba atitudinea si valorile crestine cu unele neo-păgâne, pe scurt, pentru a-i îndoctrina cu un umanism ateist. Asa cum arăta Randy Engel, expert în educatie sexuală, în cartea ei Educatia sexuală: Ultima Molimă (Sex Education: The Final Plague), acest sprijin pentru educatia sexuală îsi are rădăcinile în miscarea împotriva vietii si în malthusianismul sfârsitului de secol 19, propagate în secolul 20 de Margaret Sanger, fondatoarea organizatiei Planned Parenthood („Familii planificate”). Această organizatie este azi foarte activă în scolile din SUA si este afiliatul nord-american al IPPF (International Planned Parenthood Federation – Federatia Internatională a Familiilor Planificate), care are reprezentante în aproape toate tările lumii.
În realitate, programele de educatie sexuală hedoniste sunt folosite în multe scoli din lume pentru a schimba valorile si atitudinile copiilor prin asa-numita „clarificare a valorilor”. În mod înselător, aceste programe sunt numite „crestere si dezvoltare umană”, „viata de familie”, „populatie si dezvoltare”, „educarea populatiei”, toate toate fiind înrudite întrucât provin din aceeasi sursă – IPPF (Federatia Internatională a Familiilor Planificate) si afiliatii ei, UNESCO (prin al său CRESALC) si de la alte institutii care promovează controlul nasterilor. Prin intermediul acestei îndoctrinări sexuale, ei îi învată pe copii si pe adolescenti:
1. O nouă definitie a familiei si a rolului bărbatului si al femeii, potrivit miscărilor de homosexuali si feministe.
2. O etică depinzând de situatie, adică un relativism moral, exprimat mai popular prin lozinca „fă ce vrei, atât timp cât nu deranjezi pe nimeni”.
3. O conceptie hedonistă despre sexualitate.
4. O mentalitate anti-copii.
În aceste programe, ei prezintă băieti si fete dezbrăcati si activităti sexuale de orice fel (inclusiv aberante – sodomie, zoofilie, prostitutie, onanie, etc.). Astfel, ei trezesc în copii impulsurile sexuale si le distrug cumpătarea si inocenta. La toate acestea se adaugă indicatiile despre folosirea diferitelor metode contraceptive, inclusiv indicatii despre avort, acestea fiind prezentate ca „responsabilitate sexuală”, în scopul desensibilizării lor în ceea ce priveste natura intimă si sacralitatea sexualitătii. Asta se petrece în scolile din Statele Unite de peste douăzeci de ani, cu rezultate dezastruoase. De exemplu, în 1970, înainte de începerea educatiei sexuale în scoli, numai o treime dintre adolescentele însărcinate erau singure; astăzi sunt singure două treimi. În acest sens, congresmanul William Dannemeyer scrie în cartea lui Umbră pe pământ că există o relatie directă între sumele cheltuite de fiecare stat al SUA cu educatia sexuală din scoli si rata sarcinilor nedorite în rândul adolescentilor. Statele care cheltuie cele mai mici sume cu educatia sexuală au si cele mai reduse statistici privind cazurile de sarcină.
Promotorii contraceptivelor pentru minori pretind că acestea ajută la reducerea cazurilor de sarcină la adolescenti. Totusi, un studiu privind tinerele singure, cu vârste între 15 si 19 ani si care au întretinut relatii sexuale, arată că odată cu cresterea activitătii sexuale creste si posibilitatea de sarcină, desi ele folosesc în mod constant contraceptive. Ineficienta majoritătii contraceptivelor (în special la tineri) este principala cauză a acestui fenomen si, cu cât e mai mare numărul de tineri care folosesc contraceptive, cu atât e mai mare si numărul „accidentelor”, ceea ce duce la si mai multe avorturi. O treime din numărul total de avorturi care au loc anual în S.U.A. (aproximativ 1,5 milioane) au loc la tinere sub 18 ani. În ultimii 30 de ani au fost omorâti prin avort 35 de milioane de americani, adică o dată si jumătate populatia României.
Expertul în probleme ale populatiei, Jacqueline Kasun, autoarea cărtii „Războiul împotriva populatiei”, a studiat informatiile furnizate chiar de organizatia Planned Parenthood si a ajuns la următoarea concluzie: „Statele Unite, care oferă acces la programe de controlul nasterii finantate de guvern, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină în rândul adolescentelor – nasteri si avorturi”. Kasun arată că Statul California, care oferă minorilor contraceptive si întreruperi de sarcină fără consimtământul părintilor si care alocă mai multi bani decât oricare alt stat al SUA pentru contraceptive, înregistrează cele mai multe avorturi la adolescente si locul doi la cazurile de sarcină la adolescente.
Pentru a combate problema sarcinilor la adolescente, există clinici de stat în SUA (inclusiv în multe scoli) care oferă minorilor consultatii privind controlul nasterilor si chiar contraceptive gratuite, fără consimtământul sau cunostinta părintilor. Foarte multe scoli din SUA continuă să implementeze programe de educatie sexuală care includ instructiuni despre folosirea contraceptivelor, vizând copii tot mai tineri, în ciuda faptului că toată lumea stie că aceasta e un adevărat dezastru.
Cei care continuă să promoveze aceste programe pretind că, oferind copiilor si adolescentilor instructiuni detaliate despre actul sexual si despre cum pot fi evitate consecintele acestuia, ei îi învată pe tineri să nu întretină relatii sexuale (?!). E ca si cum ai spune că îi poti învăta pe tineri în detaliu cum se folosesc toate drogurile, le explici senzatiile plăcute generate de acestea, îi înveti cum să le folosească pentru a evita consecintele negative si după aceea speri că ei nu le vor folosi. Dr. Louise Tyrer de la filiala Planned Parenthood din New York recunoaste că mai mult de două treimi dintre avorturile care au loc anual în SUA sunt un rezultat al ineficientiei contraceptivelor. Desigur, pe măsură ce ei vor continua să promoveze contraceptivele si să le pună la dispozitia tinerilor, va exista si mai multă promiscuitate, în special dacă se oferă si întreruperi de sarcină fără stirea părintilor, asta în caz de esec al contraceptivelor folosite.
Chiar Planned Parenthood, ale cărei materiale „educationale” există în multe scoli din lume, recunoaste într-o revistă proprie că „desi tot mai multi tineri folosesc contraceptive si cu o mai mare persistentă ca mai înainte, totusi numărul de sarcini în afara căsătoriei continuă să crească.”
Profesorul Kingsley Davis, membru al consiliului de administratie al organizatiei pro-contraceptie si pro-avort „Zero Population Growth” (Zero cresterea populatiei) a declarat: „Ironia e că cresterea numărului de nasteri nelegitime a avut loc exact atunci când utilizarea contraceptivelor era considerată mai respectabilă si mai generalizată”.
Nu este deci surprinzător că aceste programe hedoniste de educatie sexuală (care includ instructiuni despre utilizarea contraceptivelor) sunt departe de orice valoare morală, distrug castitatea si modestia copiilor nostri si îi incită să întretină relatii sexuale premaritale. Acesta este motivul pentru care în SUA în fiecare an un milion de adolescente rămân însărcinate si 2,5 milioane de adolescenti contractează boli cu transmitere sexuală (BTS), care au ca rezultat sterilitatea si chiar decesul.
Recent, filiala locală a Planned Parenthood din Statul Massachusetts a initiat o campanie de presiuni pentru a determina Consiliul Educational al Statului să includă „educatia sexuală” ca obiect obligatoriu de studiu în programa analitică. Practic, Planned Parenthood a solicitat ca educatia sexuală să fie obligatorie în toate scolile de stat din Massachusetts.
Desi programele analitice individuale pot diferi de la o regiune la alta, „educatia sexuală generală” include instructiuni despre prezervative si utilizarea lor, dispozitive si medicamente contraceptive, medicamente care induc avortul, avort si homosexualitate. Aceste programe pot eventual mentiona si cuvântul „abstinentă”, însă doar pentru a discredita conceptul. Abstinenta nu este nicidecum recomandată ca standard al compotamentului sexual uman.
Desi Consiliul Educational din Massachusetts a respins solicitările Planned Parenthood, aceasta nu a adus si închiderea cazului. După ce a esuat cu presiunile la nivel de stat, Planned Parenthood intentionează să-si concentreze acum eforturile la nivel local, făcând presiuni asupra comitetelor scolare.
De unde obsesia aceasta a PP pentru programe obligatorii de educatie sexuală? Să aruncăm o privire asupra componentei financiare a afacerii: în 1997-1998, membrii Planned Parenthood au beneficiat de un contract de 15.224 dolari pentru „instruirea” profesorilor din Boston în ale educatiei sexuale. Un raport intern al Planned Parenthood, ajuns în posesia unei organizatii crestine, arată că „educatia joacă un rol direct în crearea de clienti pentru clinicile de planificare familială ale PP filiala Massachusetts”, asigurând astfel „stabilitatea financiară a acesteia.”
Statisticile actuale demonstrează esecul total al acestor programe, nu numai în Statele Unite, ci în lumea întreagă, în ceea ce priveste reducerea cazurilor de sarcină sau a numărului de adolescenti activi sexual. În ultimii 20 de ani activitatea sexuală premaritală aproape s-a dublat la adolescentii din SUA (The Miami Herald, 5 ianuarie 1991). Statele Unite, tara cu cele mai multe contraceptive, inclusiv pentru minori si fără acordul părintilor, înregistrează cele mai numeroase cazuri de sarcină la adolescente din lumea industrializată (International Dateline, septembrie 1991).
O altă tară industrializată în care educatia sexuală a esuat este Suedia, locul de nastere al „revolutiei sexuale”. Mai întâi au fost introduse cursurile de educatie sexuală în scoli (între 1938 si 1988 – 51 de ani de educatie sexuală). Apoi a fost legalizată contraceptia, homosexualitatea si avortul. În 1955, din cauza numărului foarte mare de adolescente însărcinate si boli venerice, educatia sexuală a devenit obligatorie, în 1975 guvernul oferind gratuit întreruperi de sarcină până în săptămâna a 18-a, indiferent de motiv. În lumina (întunericul?) acestei situatii, un raport guvernamental din 1985 sublinia preocuparea si dezamăgirea autoritătilor privind liberalizarea sexuală din ultimii ani. Suedia a început să dea înapoi, asa cum vor trebui să facă si celelalte tări mai devreme sau mai târziu.
E trist că aceste greseli s-au răspândit si în tările mai putin dezvoltate si vin acum si în România, prin intermediul organizatiilor care promovează controlul nasterilor.
Nu putem vorbi de educatie sexuală în scoli fără a mentiona organizatiile anti-viată si anti-crestine (gen Planned Parenthood) care promovează contraceptia si avortul, inclusiv pentru minori fără cunostinta sau acordul părintilor. Planned Parenthood a reusit să-si introducă materialele „educationale” în multe scoli din întreaga lume. Filosofia lor hedonistă si materialistă stă la baza majoritătii cursurilor de educatie sexuală predate în scoli. În plus, aceste cursuri au fost copiate de UNESCO, ale cărei programe sunt eufemistic denumite „educarea populatiei” si au aceeasi filosofie ca Planned Parenthood.
Credinciosi fondatoarei lor, Margaret Sanger, Planned Parenthood si afiliatii lor din toate tările continuă să răspândească azi aceeasi filosofie hedonistă si materialistă bazată pe umanismul ateist si relativism moral. Conform Planned Parenthood (PP), nu există valori absolute cum ar fi Cele 10 Porunci. PP le spune copiilor că sexualitatea nu implică deloc aspecte morale bune sau rele, ei trebuind pur si simplu să exploreze toate aspectele si să tragă singuri concluziile după aceea, chiar dacă acestea diferă de principiile morale pe care le-au învătat de la părinti. PP a definit familia ca fiind relatia care există între doi oameni care trăiesc împreună, definitie care asează relatiile homosexuale pe acelasi nivel cu căsătoria. În ghidul lor de educatie sexuală, Planned Parenthood afirmă că valorile sunt principii si credinte pe care ni le creăm singuri si care se schimbă cu timpul, important fiind ca fiecare să decidă pentru sine care-i sunt valorile, indiferent de ce spun altii. Mesajul pe care îl transmite această organizatie cursantilor de la orele de educatie sexuală este acela că fiecare persoană are dreptul să întretină relatii sexuale cu oricine si că partenerul depinde numai de preferintele sexuale ale persoanei în cauză.
Planned Parenthood îi învată pe minori că normele si considerentele morale au prea putin de-a face cu sexualitatea. A le vorbi tinerilor despre sexualitate si contraceptive fără a le vorbi si despre morală înseamnă a-i face să-si piardă bunul simt si să vadă avortul ca o solutie în caz de esec al contraceptiei.
Nu sunt împotriva faptului că tinerii trebuie să aibă informatii despre relatiile sexuale, dar ceea ce se predă actualmente în scolile din Occident NU ESTE educatie sexuală. Atât timp cât orice valori morale si de bun-simt sunt date la o parte, rezultatul este o degringoladă sexuală fără limite, iar statisticile vorbesc de la sine.
Mentalitatea libertină despre relatiile sexuale prinde tot mai mult teren si în România. Este la modă a eticheta castitatea si cumpătarea drept „principii învechite, de pe vremea bunicii.” În ceea ce priveste credinta, „eu am credinta mea, în inimă”, dar Dumnezeul „din inimă” e atât de mic si de bine pitit, încât nici nu se mai vede.
Ce principii au avut însă bunica si bunicul? Ce viată au putut trăit ei, având asemenea principii ca bază?
Tuturor ne place să citim prin reviste relatări despre bătrânei care s-au căsătorit la 20, respectiv 18 ani, si care trăiesc si acum fericiti în nu-stiu-ce sat, având 80-90 de ani. Copiii si nepotii vin mereu la ei de Crăciun, iar ei sunt multumiti că au trecut cu bine peste greutătile vietii.
Am vrea si noi să avem o căsnicie fericită ca a lor. Pe de altă parte, nu vrem să avem parte de povesti de genul celor citite în revistele „Povesti adevărate” sau „Povestea mea”. Asa ceva e un vis urât pentru oricine.
Cei doi bătrânei au avut o viată fericită tocmai pentru că s-au bazat pe acele principii considerate de noi azi ca „învechite”. Tinerii de azi ar vrea si libertinaj sexual, si fericire la maturitate si batrânete. Ori, asa ceva nu se poate. Cum îti asterni la tinerete, asa dormi la maturitate.
Relatiile sexuale începute la vârste fragede, în afara căsătoriei, fac ca la momentul căsătoriei cei doi să nu mai aibă nimic intim de oferit unul altuia si nici acel sentiment al unicitătii căsniciei lor. „Ce fac cu tine am mai făcut si cu alta/altul.” Rezultatul e un plictis fatal si, în final, divortul si permanenta goană după ceva nou.
Blazarea multor tineri din ziua de azi se datorează libertinajului practicat în toate aspectele vietii, libertinaj propovăduit si de asa-zisa „educatie sexuală”. La 20 de ani ei sunt deja plictisiti de viată, caută senzatii noi în droguri, alcool si experiente sexuale aberante si, după ce totul devine „fumat”, sunt internati pentru boli psihice sau se sinucid.
Dumnezeu nu se lasă batjocorit: libertinajul practicat de om se întoarce împotriva lui. Dacă nu crezi în Dumnezeu nu înseamnă că El nu există. Negarea realitătii nu duce la anularea ei. Dumnezeu e tot acolo, iar libertinajul sexual e un continuu afront la adresa Lui. Mai devreme sau mai târziu cei care se conduc după principii „moderne” ajung fată în fată cu Dumnezeu si cu consecintele faptelor lor.
Dar ce e modern în a avea relatii sexuale la 15 ani sau a trăi împreună fără a fi căsătorit? Acestea sunt lucruri vechi de când lumea. Modern si nou e cu adevărat a NU face ce face lumea de când se stie, iar Fiul lui Dumnezeu – Iisus Hristos – a venit tocmai pentru a ne arăta un nou mod de viată.

Avem posibilitatea să prevenim efectele negative ale „educatiei sexuale” din scoli de care se „bucură” statele cu traditie în domeniu. Dacă sunteti împotriva introducerii „educatiei sexuale” în scoli, scrieti-le:

Presedintele României
Guvernul României
Ministerul Educatiei si Cercetării
Departamentul pentru Analiză Institutională si Socială (din cadrul Guvernului)

În fond, e vorba de viata noastră si a copiilor nostri.

Bogdan Mateciuc

 

 

Read Full Post »