Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘parinti’

Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată legătura dintre bunurile materiale şi valorile morale. „Să ne instruim copiii să preţuiască virtutea mai mult decât orice şi să nu considere avuţia un lucru important deoarece, adeseori, când tânărul nu ştie cum să întrebuinteze banii, ea devine un obstacol în calea virtuţii.

Şi aşa cum copiii riscă de multe ori să se rănească, când pun mâna pe un cuţit sau pe o sabie, din cauză că nu ştiu cum să le folosească, iar mamele lor, pe bună dreptate, nu-i lasă să atingă acele obiecte, tot astfel şi tinerii, când moştenesc avere şi nu vor să o folosească cum se cuvine, riscă să facă o grămadă de păcate şi, ca atare, îi paşte o mare primejdie. Pentru că averea prilejuieşte desfătările şi voluptăţile cele absurde şi relele cele nemăsurate. Şi acest lucru e valabil nu numai pentru bani, ci şi pentru tot ceea ce tinerii moştenesc şi nu ştiu să folosească cum trebuie”.

E uimitor cât de actuală este şi această afirmatie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

În zilele noastre, părinţii se dedică unei goane frenetice după bani cu scopul de a le lăsa o moştenire cât mai mare copiilor lor. Acesta fiind obiectivul principal al vieţii lor, muncesc cât e ziua de lungă. Unii au chiar două sau trei slujbe pentru a reuşi să le satisfacă toate pretenţiile copiilor lor. Dar oare nu încearcă, pe această cale, să-şi realizeze propriile lor ambiţii şi să-şi înăbuşe sentimentul de nesiguranţă care îi macină? Şi, într-adevăr, le lasă moştenire copiilor lor case, maşini şi bani, care însă nu pot să le asigure fericirea.

Copiii lor nu vor şti să preţuiască valoarea acelor bunuri, nu vor şti că ele se dobândesc cu efort, şi, prin urmare, le vor risipi repede pentru că „e mai greu să păstrezi bunurile decât să le capeţi”. De asemenea, acei copii nu vor fi în stare să facă un lucru care necesită un pic de efort.

Şi ce lucru nu cere efort? „Virtutea se găseşte printre cele rele, aşa cum trandafirul se află printre spinii cei sălbatici şi ascuţiţi”, după cum observă şi Sfântul Grigorie Teologul.

Şi cel mai rău e să-i auzi pe tinerii din ziua de azi spunând, când dau de cea mai mică greutate în viaţa de familie, „ne despărţim”, „nu ne potrivim”, „suntem incompatibili” etc.

De fapt, părinţii lor sunt de vină pentru că le-au dat pe toate de-a gata şi nu i-au învăţat să se trudească (să se ostenească) şi să aprecieze munca şi strădania. Cum să se consolideze relaţia unui cuplu tânăr, dacă tinerii respectivi nu sunt capabili să-şi unească eforturile în vederea dobândirii unui lucru bun?

Tinerii din epoca noastră sunt învătati să-şi câştige uşor banii, să fie avizi de bani, chiar dacă asta presupune să-i nedreptăţească pe alţii. Şi cum nu li s-au insuflat principii morale, ei nu pot înţelege că banii nu sunt de ajuns pentru a-l face pe om fericit. Sfinţii Trei Ierarhi subliniază că e nevoie de strădanie, de omenie, de înţelegere, de răbdare, de speranţă şi de credinţă în Dumnezeu pentru ca omul să fie fericit.

Dar şi copiii se vor întoarce la un moment dat împotriva părinţilor, spunăndu-le: „Cine ţi-a zis să-mi laşi avere? Eu aş fi vrut să te ocupi de mine, să simt interesul şi iubirea ta şi nu să te aud mândrindu-te că ai dobândit multe de dragul meu. Cine va umple acum golurile mele afective?”.

Anunțuri

Read Full Post »

Cu ce ochi vom privi noi la Hristos în Ziua Judecăţii?

Eu sunt prietenul tău, capul tău, E sunt fratele tău, soră, mamă, toate, şi nu voiesc alta decât să fii şi tu prietenul Meu. Eu am fost sărac pentru tine, cerşetor pentru tine, am fost răstignit pentru tine, am fost pus în mormânt pentru tine, în cer mă rog Tatălui pentru tine şi am venit pe pământ ca mijlocitor pentru tine la Tatăl. Tu eşti Mie totul, frate împreună moştenitor, prieten, membru. Ce doreşti mai mult?

Pentru ce te tragi îndărăt de la Acel ce atât de mult te iubeşte? Pentru ce lucrezi tu numai pentru lumea aceasta? Pentru ce torni tu apă într-un vas fără fund? Căci aceea face cel ce lucrează pentru lumea cea de acum. Pentru ce voieşti tu să apuci focul şi să abaţi aerul? Pentru ce alergi în zadar? Toate au sfârşitul lor; arată-mi, deci, şi sfârşitul râvnei tale pentru lume. Dar tu nu poţi aceasta. Toate sunt deşertăciune. Să mergem la morminte; arată-mi pe tatăl tău, arată-mi pe nevasta ta cea moartă. Unde este cel ce purta haine împletite cu aur, cel ce şedea în trăsură pompoasă, cel ce avea putere pe viaţă şi pe moarte? Eu nu văd nimic alta decât oase şi viermi. Toate acele sunt pulberi şi vis şi umbră, un chip sec, ba nici măcar un chip. Şi dea Dunmezeu ca la sfârşit numai acesta să fie răul. Cinstea, traiul cel bun şi bogăţia sunt, negreşit, aici numai o umbră, dar cele ce au fost legate cu ele, cele ce au urmat din ele: zgărcenia, desfrânarea, acestea nu sunt umbre, ci sunt scrise în cer, fie cuvinte, fie fapte.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Sfânta şi Marea Luni)

PĂRINŢI ROMÂNI CONTEMPORANI DESPRE VEACUL ÎN CARE TRĂIM

Părintele Rafail Noica: Vădit sunt ultimele vremi. Trăim vremi de mare apostazie, şi nori grei intunecă acuma zările

Trăim vremi de mare apostazie, şi nori grei întunecă acuma zările. Părintele meu duhovnic, Staretul Sofronie, a fost ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, care a primit cuvânt de la Dumnezeu, pentru vremile noastre:

„Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăţdui”. Este ceea ce este important, parte din viata noastră, chiar dacă noi nu ne dăm seama. Undeva, nu ne dăm seama că avem toţi lucrarea pe care Domnul ne-a pus-o înainte.

Şi până aici avem partea aceea a cuvântului dat Sfântului Siluan „Ţine-ţi mintea în iad”. Să nu ne închipuim altceva, nu închipuindu-ne, nu încercând şi noi să ne închipuim vom putea străbate. Cea mai importantă parte a cuvântului dat Sfântului Siluan este „şi nu deznădăjdui”. De ce? Dacă ne apucăm în vremile noastre să citim Apocalipsa, vedem că Dumnezeu ştie felul cum sunt programate evenimentele. Dacă Dumnezeu a lăsat lumea să ajungă până aici, înseamnă că ştie El ce face, şi toate sunt rânduite. Noi – să nu cădem din voia lui Dumnezeu, din Învierea lui Hristos.

Voia lui Dumnezeu este o facere care implică cuvintele „Să facem om din chipul nostru şi a noastră asemănare” – şi această lucrare se va sfârşi când, aşa cum zice Apostolul, Imprăţia va fi dată Tatalui, şi Dumnezeu va fi toate întru toti”. Asta este o taină a tuturor lucrurilor care ni se pare că se întâmplă, şi se întâmplă real – norii grei care întunecă acuma zările noastre – e calea lui Dumnezeu, este singura în care se va face mântuirea noastră.

Dumnezeu este deja, definitiv, de acum două mii de ani, cu noi, fiindcă a biruit lumea prin biruinţa lui Hristos. Dumnezeu este parte din alcătuirea noastră şi altceva nici nu cunoaştem, nu ştim în Dumnezeu ce este a deznădăjdui. Şi totuşi, Dumnezeu este mai mult decât biruitor, şi îşi va arăta puterea Lui, peste toate lucrurile astea. Nădejdea noastră este fată de Dânsul, Sunt câteva lucruri care m-au bucurat astăzi, să fiu printre voi: am avut o surpriză neaşteptată să aud Liturghia slujindu-se aşa cum au lăsat-o Părinţii, şi anafora rostită cu glas, şi că voi daţi răspunsul la prefacere; am văzut şi alte lucruri care fi-au bucurat: că v-aţi dus copiii la Împărtăşanie, că veniţi şi voi la Împărtăşanie – e singura noastră nădejde, e singura noastră putere, singura, nici o alta nu e:  este vorba despre Mântuitorul care a biruit lumea:

„Îndrăzniti, Eu am biruit lumea”.

Vă pomenesc pe toţi, şi să mă pomeniţi şi voi la rugăciuni” .

Cuvânt rostit în martie 2003, la biserica Sfânta Treime din Bucureşti. Sursa: http://www.razbointrucuvantro /2009/11/06/ parintele-rafail-noica-traim-vremuride-mare-apostazie-dar-noi-sa-nu-cadem-din_voia_lui_ Dumnezeul

 

Vremea este a cernerii

( … ) Vremea este a cernerii. Va trebui să pierdem pe mulţi din rândurile preoţilor şi din numărul credincioşilor: aceasta în Apus s-a şi făcut, mai ales după război, îndeosebi din anii ’50 încoace; iar cei ce au rămas – dintre aceştia sunt cei care acum recunosc, şi iubesc – şi primesc, acolo, Ortodoxia.

Paradoxal, pe noi comunismul ne-a păzit, într-o măsură, în felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1). Vom fi nevoiţi să vedem propăşiri şi izbânzi din partea catolicismului şi a celorlalte secte;  să ne vedem făcuţi de râs şi de ruşine de către mass-media, şi pe noi înşine, şi pe iubita noastră Biserică, şi tot ce avem mai scump şi mai sfânt în lume; să răbdăm ocări şi prigoane din afară, iar dinlăuntru smintiri, şi poticniri şi vânzări (Apoc. 13, 7). Comunismul a lovit cu sabia; „New Age” -ul – mai ales cu minciunile acestui veac trecător: căci a început” ceasul lor, şi stăpânia întunerecului” (Lc. 22, 53). Şi dacă” s-a dat lor stăpânire” (Apoc. 13, 7), cine va putea sta împotriva voii lui Dumnezeu? Dar, lui Dumnezeu voim noi a sta împotrivă? Cum, atunci, vom fi lui Biserica, şi Mireasa Hristosului Lui?

Căci judecând după Scripturi, precum şi după priveliştea care ne înconjoară, nevoie este de acest necaz, pentru ca Biserica – adică noi – să se curete de toate preacurviile ei, să se spele de toată necurăţia ei (Iez. cap. 16), să se „lămurească”, întru cele din urmă, că aurul în cuptorul ispitirii, să se lepede de tot ce este străin sfinţeniei ei, să se smerească până în sfârşit, să se gătească Mireasa în aşteptarea Mirelui (Apoc. 22, 16-17).

Acum va trebui să se lămurească credinta noastră; acum se va vedea, în sfârşit, ce va fi fost Biserică – şi ce nu; acum – care va fi fost acel „popor binecredincios de pretutindenea” (ef. Liturghierelor recente), şi ce anume va rămânea „neclătit de porţile iadului” (Mt. 16, 18) … şi ce va trebui să cadă. Nevoie este de acest „necaz” (Tes. 5, 3), pentru ca acum, în sfârşit, Vremea stă să nască Veşnicia.

Înfricoşătoare lucruri… dar nu „băgându-ne capul în nisip” ca struţul, ne vom pregăti pentru ceea ce nu vom putea stăvili. Înfricoşată vreme; dar, dacă de la Dumnezeu îngăduită – mântuitoare. „Acum mai aproape este noua mântuirea decât am crezut” (Rom. 13, 11), şi decât când au crezut strămoşii noştri; ca în zilele Sfantului Ioan Botezătorul doar „se apropiase” Împărăţia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este „lângă uşi” (Mc. 13, 29), şi „mlădiţele smochinului” vestesc vara (Mc. 13,28).

Acum a şi început acea vreme când „cel ce nedreptăţeşte – mai nedreptăţească, şi cel ce spurcă – mai spurce” (Apoc. 22, 11) – şi oare nu s-a umplut întreg globul pămânesc de „promiscuitate” şi de libertinaj neînfrânat, că cele de negândit în urmă cu vreo treizeci de ani – acum sunt „monedă curentă”? – dar, deşi mai puţin vădit, şi vremea când „şi cel drept mai facă dreptate, şi cel sfânt mai sfinţească-se”, că „Cel ce este să vie va veni, şi nu va [mai] zăbovi”, şi „plata Lui în mâna Lui” (Evr. 10,37 şi Apoc. 22,1112) pentru fiecare.

Vremea este ca Biserica să se întoarcă întru ale sale, să ne reînvătăm mai multă încredere în Dumnezeu decât în cele văzute şi „mai la îndemână”, şi să ne sprijinim mai mult pe mijloacele lui Dumnezeu, decât pe mijloacele acestei lumi; iar această, îndeosebi când aceste mijloace ne silesc să îmbrăţişăm şi atitudinile acestei lumi, punând deoparte, fie şi provizoriu, poruncile lui Hristos. Ca astăzi, de ne vom afla despărţiţi de Hristos, ce ne vom face, de la noi înşine, când ne vor întâmpina „porţile iadului” (Ier. 12, 5)? – „Nu întru putere mare, nici întru tărie, ci întru Duhul Meu, zice Domnul Atotţiitorul” (Zah. 4, 6)”.

 Fragment din „Scrisoare către un Arhiereu” Părintele Rafail Noica, Cultura duhului, Editura Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea).

 

 

 

Read Full Post »

VREAU SA-L CUNOSC PE TATA!
Adultilor le plac drepturile. Ei si le imagineaza si le si legifereaza. Le legifereaza la nivel national si international, in constitutii, tratate, conventii. Imaginatia lor in decretarea de noi drepturi este bine cunoscuta si pare a fi fara limite. Si e atit de prolifica incit nimeni nu le poate sta in cale sau sa tempereze inflatia de drepturi pe care cu totii o cunoastem. Nici chiar copiii, cele mai firave si inocente fiinte ale societatii. Adultii nu se gindesc la ei cind isi decreteaza propriile drepturi. Indraznim insa sa afirmam ca unele din aceste „drepturi ale adultilor” sunt de fapt crime legalizate pe care adultii le savirsesc impotriva celor mici. Astfel de crime sunt sunt multe si grave. Fiecare manifestare imorala inventata ori practicata de adulti este ridicata la rang de „drept al omului” fara a lua in considerare impactul lor asupra copiilor. Sunt, in consecinta, un fel de crime legale impotriva copiilor. Adultii au dreptul sa voteze, sa intre in parlament, sa legifereze. Cum le place. Copiii nu. Adultii se gindesc doar la ei, sunt egoisti, si nu iau in seama interesele fundamentale ori bunastarea morala si emotionala a copiilor. Un ultim exemplu, strigator la cer, tocmai parvine din Franta laica si agresiv seculara a lui Hollande, unde socialistii francezi au anuntat un proiect de lege pentru legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si eliminarea din actele oficiale a termenilor de „mama” si „tata” si inlocuirea lor cu termenul de „parinti.” De acum inainte micutii francezi vor fi identificati in actele oficiale ca avind „parinti”, nu „mama si tata”. [Link: http://www.newz.ro/stire/142242/franta-interzice-cuvintele-%27mama%27-si-%27tata%27.html]
Astazi insa comentam asupra unei alte crime impotriva celor mici, o crima deosebita, mai putin discutata sau cunoscuta: aceea de a interzice copiilor sa-si cunoasca filiatia paternala sau maternala, adica parintii biologici. O generatia noua de copii devine adulta, aceea a copiilor nascuti prin donarea anonima de material genetic: barbatii isi doneaza sperma iar femeile ovulele. Pina in prezent, acestor copiii le-a fost interzis sa-si cunoasca mamele sau tatii biologici. Nu doar cind sunt micuti, dar si cind devin adulti. Si nu putini dintre ei sufar. Mai alesc vazind ca sunt inconjurati de copii si adulti normali care isi cunosc parintii biologici, adica fiintele umane care le-au dat viata si i-au adus pe lume. Oare nu au copiii un drept de a-si cunoaste parintii biologici? Dreptul de a iubi si de a fi iubiti de cei care i-au adus pe lume? Fara indoiala. De altfel, Articolul 7(1) al Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului enunta un drept al copiilor de a-si cunoaste parintii biologici. (“Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de acestia.”) Se pare, insa, ca acest drept, de altfel atit de evident, este ignorat de legiuitori. Iar copiii, ajunsi adulti, continua sa sufere. Stilurile de viata moderne si tehnologia moderna isi dau mina in deprivarea copiilor de acest drept fundamental. Femei tinere care doresc copii dar nu soti; barbati care-si doresc copii dar nu sotii; femei care traiesc impreuna fara barbati, ori barbati care traiesc impreuna fara femei pot, in zilele noastre, sa-si satisfaca foarte usor dorinta de a avea copii prin intermediul tehnologiei moderne. Atita timp cit pe piata sunt bani si cumparatori si vinzatori de material genetic. Si din acestia se gasesc peste tot. La fel si surogate, adica femei binevoitoare sa poarte, contra cost, sarcina pentru barbati necasatoriti ori cupluri de barbati care traiesc impreuna.
Are anonimatul donatorilor si surogatelor consecinte asupra copiilor care se nasc si cresc fara sa-si cunoasca parintii biologici? Fara indolaia. Sunt aceste consecinte negative? Fara indoiala. Iar simtamintele acestor copii, acum deveniti adulti, incep sa fie exprimate tot mai vocifer si des. Se si organizeaza in grupuri de discutii si de activism legislativ. Cauta sa schimbe legile sa li se acorde si lor un drept esential, acela de a-si cunoaste parintii biologici. Incearca in tribunale, parlamente, in editorialele marilor publicatii occidentale. Uneori reusesc, dar de cele mai multe ori nu. Astazi ne concentram asupra acestor demersuri in Canada, tara care a facut pionierat in reproductia umana prin donarea anonima de sperma si ovule. In acest scop reproducem, in traducere romana, un articol dintr-o publicatie canadiana. Articolul original poate fi citit in engleza aici:http://www.thedailybeast.com/newsweek/2011/02/25/donor-conceived-and-out-of-the-closet.print.html Materialul a fost tradus, editat si adaptat pentru cititorii nostri de parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.
 
 
Copiii donatorilor de sperma anonimi cresc, iau cuvantul si isi cer drepturile intr-un forum incarcat de controverse

de Alessandra Rafferty 

 
Copii si adolescenti suferinzi
Cand era tanara, Alana S. obisnuia sa spuna celor care o intrebau ca tatal ei a murit cand era mica si ca nu a reusit sa-l cunoasca. Pentru asta, primea o imbratisare sincera si o compatimire de felul, „Imi pare atat de rau”. Dar cand le spunea oamenilor adevarul despre tatal ei, ea primea un raspuns mai degraba plin de confuzii.  „Cand le spun oamenilor ca sunt conceputa in laborator, Doamne, fata lor nu mai schiteaza nimic”, spune Alana. „Ei sunt socati, paralizati”. Aceasta reactie a determinat-o sa creeze AnonymousUs.org, o istorie online a celor conceputi in laborator, familiile lor, donatorii si personalul medical.  Obiectivul lui este sa fie o resursa de vindecare proprie. „Ma simt ca o bucatica intr-un mare mozaic si vreau sa vad bucatelele celorlalti oameni pentru a obtine o imagine completa”, spune ea. AnonymousUs.org este o parte a prezentei online crescande a adultilor care au fost conceputi in vitro – copii care nu sunt tocmai in ordine.
Spre deosebire de Joni si Laser, adolescentii conceputi cu donatori ai cuplului de lesbiene Jules si Nic din recentul film The Kids Are All Right, foarte putini oameni conceputi cu donator au acces la informatii despre donatorul lor. Majoritatea donatorilor sunt anonimi si doresc sa ramana asa, si majoritatea datelor inregistrate sunt distruse. Pentru Alana S., Lindsay Greenawalt, autorul blogului Confessions of a Cryokid; si Olivia Pratten, o jurnalista din Toronto care astepta ca un tribunal canadian sa stabileasca o regula pentru dezvaluirea inregistrarilor donatorilor, aceasta atitudine este inacceptabila. Ele argumenteaza ca materialul genetic, tatii lor biologici sunt reali si o parte viscerala a ceea ce ele sunt, si ca au dreptul uman fundamental de a cunoaste aceasta mostenire: „De fiecare data cand ma uit in oglinda, il vad pe tatal meu”, spune Alana S.
In mod curent, in Statele Unite, ai nevoie de licenta pentru a vinde un prezervativ sau pentru a tunde parul intr-un salon, dar nicidecum pentru a negocia viata umana. Industria fertilitatii de 3 milioane de dolari functioneaza fara a fi reglementata, oferind pagini albe celor care cauta informatii unde noi restul avem acces liber la statistici vitale ale registrelor publice. „Nu sunt un tratament, sunt o persoana, si acele registre imi apartin”, spune Pratten. Pratten, in varsta de 28 de ani, spune ca tribunalul i-a fost ultima scapare. „Acum cinci ani, era expresia Sunteti un grup marginal cu probleme”, spune ea. Acum tribunalul ne asculta. A depus o petitie la Curtea Suprema a provinciei British Columbia pentru a deschide registrele donatorilor (desi ea suspecteaza ca al ei a fost deja distrus). Ea vede insa problema din punct de vedere practic: „Vrem aceleasi drepturi pe care le au cei care sunt adoptati”. (British Columbia are printre cele mai liberale legi privind adoptia din Canada, unde orice persoana adoptata care ajunge la 18 ani poate accesa registrele de nastere.)
 
Lipsiti de drepturi
Acest drept exista in doar 8 state din SUA. Regatul Unit, Suedia, Norvegia, Germania, Italia, Noua Zeelanda si Australia au legiferat pentru o mai mare transparenta privind donatiile de sperma si de ovule. In aceste tari, este ilegal sa vinzi mijloace pentru reproducerea umana, clinicile sunt licentiate, donatorii sunt inregistrati intr-o agentie centrala si nu pot fi anonimi, si numarul donatiilor este limitat. Activistii ar prefera sa vada ca la fel se intampla si in Statele Unite. In ciuda prezentei lor crescande, ei nu au reusit sa se uneasca intr-o singura organizatie puternica, desi activista si scriitoarea pentru drepturile celor adoptati Zara Phillips noteaza ca mai multi oameni conceputi in laborator au cautat parteneriate la conferintele despre adoptii. Lindsay Greenawalt, de 26 de ani, si-a inceput blogul, Confessions of a Cryokid ca un mod de a da friu liber frustrarii si a-si cauta tatal donator. Cautarea lui Greenawalt dupa tatal ei biologic a modelat-o literalmente. Ea crede ca a devenit o parte a sistemului de sprijin pentru ceilalti: „Am ajuns la punctul cand este mai putin vorba de mine si mai mult despre ceea ce pot da inapoi si sprijinul pe care il pot obtine si sa fiu o resursa pentru oameni.”
Alana S., de 24 de ani, este preocupata sa capteze latura emotionala a lucrurilor intr-o istorie colectiva care sa ofere un loc pentru oricine este implicat – copii, donatori, parinti sociali, surogati, sau doctori – sa contribuie cu povestile lor de viata intr-un anonimat total. „Am avut o multime de probleme personale pentru a trece prin asta, dar nu am vrut sa-mi umilesc mama sau pe oricine altcineva din familia mea,” spune ea despre conceptia saitului. Copiii conceputi cu donator adesea vorbesc despre faptul ca se simt sau sunt perceputi ca „grozavii ale naturii”. „A fost foarte important pentru mine sa intalnesc altii ca mine intr-o comunitate online”, spune Greenawalt. „Nu am mai intalnit nicio alta persoana conceputa cu donator”. Si deoarece cautarea parintelui biologic si militarea pentru donatie la vedere este o smucitura a loialitatii in razboiul dintre tanjirea pentru descoperirea familiei genetice si sentimentele fragile ale familiei sociale, majoritatea coplesitoare se teme sa inainteze, observa Greenawalt, care nu putea telefona acasa pentru ca parintii ei nu vroiau sa abordeze subiectul. „Cand mediatizez, ramane in mintea mea ideea Nu spune nimic ce te-ar putea dezmosteni! Toti avem acest sentiment ca nu putem fi complet sinceri”, spune ea.
Un alt factor care impiedica aducerea vocilor celor conceputi cu donator in for este perceptia ca cei care vor sa-si cunoasca mostenirea biologica originala sunt nerecunoscutori fata de familiile din care fac parte deja. Iar multi oameni nu cred ca de fapt exista o problema. „Iubirea este de ajuns”, spun ei, dar nu vor dezvalui ipocrizia inerenta in dorinta unui cuplu infertil de a avea un copil biologic si apoi sa ii interzica acelui copil sa-si cunoasca radacinile biologice proprii. Mass-media in general sunt preocupate doar de portretizarea „reuniunilor” fericite ca la showurile lui Oprah, si nu chinul anilor neroditori sau cautarile dureroase. Activistii vor sa clarifice ca intentia lor nu este de a-si rani familiile, ci doar sa puna capat frustrarii. Pratten spune, „Sunt fericita. Sunt iubita. Tatal meu este tatal meu. Parintii mei sprijina cazul meu. Ei sunt prezenti la tribunal cu mine in fiecare zi”.
 
 
Studii ingrijoratoare
Studiile asupra starii de bine de durata ale indivizilor conceputi cu donator sunt putine. Intr-un studiu provocativ din 2010, intitulat My Daddy’s Name Is Donor, cercetatoarea Elizabeth Marquardt, director al Centrului pentru Casatorie si Familii la Institutul pentru Valorile Americane, s-au supravegheat 485 de adulti conceputi cu donator, 562 de indivizi adoptati, si 563 de adulti tineri crescuti de parintii lor biologici. Marquardt si co-autorii Norval Glenn si Karen Clark au descoperit la copiii conceputi cu donator ca sunt mai predispusi spre depresie sau anxietate si se angajeaza in abuzul de substante si delicventa. Marquardt a primit cateva critici pentru ca studiul sau nu a fost revizuit cu atentie, insa si pentru ca nu sprijina casatoriile unisex: „Suntem atacati cind afirmam ca mamele si tatii conteaza pentru copii,” spune ea. Suntem asemuiti cu o agenda conservatoare sau religioasa.” „Nu este o problema religioasa”, spune Greenawalt, care personal evita religia „Este una de etica”.
De fapt, The Sperm Bank of California, (Banca de Sperma a Californiei), care serveste o larga clientela de lesbiene si mame singure a preluat initiativa in Statele Unite privind transparenta in donatia de sperma. Joanna Scheib, profesor asociat adjunct de psihologie la Universitatea din California, Davis, si directorul de cercetare a bancii, isi conduce singura studiile si descopera ca dinamica familiei este factorul cheie al starii de bine al copiilor din cuplurile homosexuale. Un studiu recent al lui Nanette Gartrell publicat in jurnalul Pediatrics a ajuns la o concluzie similara. Banca este pioniera programului Dezvaluirea Identitatii, primul de acest gen din SUA, unde cei conceputi cu donatori pot accesa registrele lor la varsta de 18 ani.
 
Dreptul de a cunoaste pe mama si pe tata
Toti cercetatorii insa par sa fie de acord asupra acestui punct: majoritatea adolescentilor conceputi cu donator sunt curiosi privind originile lor biologice. „Ei vor informatia pe care majoritatea dintre noi o avem de la nastere si pe care o consideram sigura si asta ajuta la a raspunde la intrebarile pe care noi toti ni le punem in procesul psihologic normal al dezvoltarii identitatii personale – ceea ce suntem”, spune Scheib. Poate cea mai mare provocare pentru a fi luati in serios este faptul ca „simpatiile colective ale societatii se indreapta spre nefertili”, explica Greenawalt. „Nu conteaza ce spunem, ei se vor uita prin lentile infertilitatii si ne vor vedea nerecunoscatori.” Alana S. in aceeasi directie spune: „Am intalnit cupluri infertile si le simpatizam. Suntem prietene cu persoane infertile si le cunoastem povestea.”.
Pasi mari au fost facuti in contexte creative. Multi din comunitatea celor conceputi cu donator au primit cu bine personajele apropiate de realitate din filmul nominalizat la Oscar The Kids Are All Right (desigur o saritura in timp de la degradantele comedii romantice ca The Switch sau The Back-Up Plan), dar ei sunt descurajati ca, inca o data, ceea ce vedem este doar perspectiva parintilor. „Filmul ofera impresia ca (donatorul) nu va fi o parte din viata lor si ca ei vor fi ine”. Inseminarea cu donator are un impact pe viata care este prea putin inteles, in special de cei mai multi dintre noi care nu-si vor gasi niciodata tatal sau mama genetici,” spune Bill Cordray, 65 de ani, un pionier in lupta pentru drepturile celor conceputi cu donator si moderator al grupului Yahoo PCVAI (Persoane concepute prin inseminare artificiala), unul dintre primele forumuri ale comunitatii.
Practica vanzarii gametilor creste. Femei din campusurile colegiilor de elita sunt urmarite cu agresivitate pentru ovulele lor, si cataloagele donatorilor de sperma arata acum ca acela al celebritatilor. O legislatie mai stricta din unele tari a incurajat „turismul reproductiv” in altele, determinand Societatea Europeana a Reproducerii Umane si a Embriologiei sa propuna un cod standardizat de practica. Potrivit CDC [Nota AFR: Center for Disease Control – Centrul pentru Controlul Bolilor – este o agentie federala SUA care monitorizeaza extinderea bolilor si epidemiilor], mai mult de 1% dintre americani se nasc prin tehnologia reproducerii asistate (in Australia mai mult de 3 procente). Nimeni nu stie exact cati din acesti copii sunt produsele ovulelor si spermei anonime. Ceea ce insa stim despre acesti „copii” este ca sunt adulti si folosesc internetul si tehnologia ADN pentru a incerca sa scrie primul capitol din povestea vietilor lor: cine i-a adus pe lume. Incep sa-si pierda pasivitatea si rusinea din trecut si cer ca vocile lor sa fie auzite. Avertizeaza Pratten: „Eu sunt doar varful icebergului.”
 
AFR Recomanda: Pe o tema similara va recomandam articolul alaturat publicat pe 25 septembrie. Priveste exploatarea tinerelor din universitati de catre cuplurile homosexuale si batrinele lesbiene care le cumpara ovulele sau le inchiriaza pintecele pentru o vreme pentru a avea copii.http://www.thepublicdiscourse.com/2012/09/6168?printerfriendly=true
Va recomandam inca un articol, tot recent, care „decreteaza” un alt drept al adultilor, acela de a alege, prin mutatii tehnologice, sexul copiilor nenascuti, un prerogativ care pina de mult apartinea exclusiv lui Dumnezeu si naturii. Link: http://www.policymic.com/articles/15191/sex-selection-of-fetuses-is-a-parental-right 
 
SENATUL RESPINGE CONSILIEREA FEMEILOR INSARCINATE
Pe 24 septembrie Senatul a respins, cu un vot de 53 la 2, proiectul legislativ de consiliere a femeilor insarcinate. Suntem consternati de acest vot iresponsabil care e in detrimentul familiei si al Romaniei. Tinerele insarcinate au nevoie de informatii privind impactul avortului asupra propriei bunastari fizice si psihice. Colegii de la Pro-Vita au pregatit urmatorul anunt privind votul de luni.
http://www.culturavietii.ro/2012/09/24/senatul-a-respins-propunerea-de-lege-pentru-infiintarea-cabinetelor-de-consiliere-in-criza-de-sarcina/ Senatul a respins propunerea legislativă pentru înființarea cabinetelor de consiliere în criza de sarcină, initiativă care a stârnit atât de multe controverse și pasiuni în această primăvară. Am scris de mai multe ori pe acest blog despre propunerea celor 51 de initiatori – semnată, aproape în totalitate, de parlamentari PDL, mai exact 2 senatori si 48 de deputati – si nu este un secret pentru nimeni că organizațiile provita românești au susținut și susțin o asemenea formă de sprijin pentru femeia aflată într-un moment de cumpănă al vieții sale. Rezultatul votului în plen nu este o surpriză, de vreme ce comisia de specialitate – cea care recomandă plenului, conform procedurilor, adoptarea sau respingerea unui proiect de lege – a ignorat total argumentele aduse de noi în dezbatere, preferând să le preia exclusiv pe cele ale taberei adverse (așa-zișii „reprezentanți ai societății civile”, cu Institutul de Politici Publice și Fundația Soros în prim plan).  Deocamdată vă putem comunica faptul că 53 de senatori au votat împotriva adoptării, 2 pentru adoptare și alți 11 s-au abținut. Oricum, Camera Deputaților este decizională pentru această propunere iar dezbaterile vor începe în săptămânile următoare.
Vom reveni cu actualizarea informatiilor. Deocamdată, să subliniem că fostul deputat PDL Cătălin Croitoru, după ce și-a trădat partidul fugind la PSD chiar în ziua votării moțiunii de cenzură contra guvernului Ungureanu, și-a retras semnătura de pe propunerea unde era și el inițiator. Ceea ce ne spune, la prima vedere, fie că dl. Croitoru, fost lider sindical, a devenit peste noapte partizan al avortului, fie că habar n-a avut ce a semnat, fie că acționează, la fel ca mai toți acești oameni ajunși să ne reprezinte, doar din interes electoral. Doar vin alegerile, iar o asemenea lege ar fi evident nepopulară într-o țară de „creștini” unde avortul este o procedură banală, accesibilă și practicată la o scară incredibilă. Și când ne gândim că odată l-am apreciat pe acest om pentru sprijinul dat în campania contra celor care doreau să elimine simbolurile religioase din scoli! Dar, duplicitatea este una din trăsăturile politicienilor români. Ne aducem aminte de cazul d-nei Teodora Bertzi (PNL), premiată de PF Daniel „în semn de recunostintă si apreciere pentru sprijinirea activităților social-filantropice si teologic-educaționale ale Patriarhiei Române”, susținătoare vehementă a avortului în cazul unei fete de 11 ani, caz care a ocupat multă vreme prima pagină a ziarelor acum 4 ani. (Va urma)
 
VESTI BUNE PENTRU FAMILIA ROMANA!
Pe 25 septembrie Guvernul a facut ceva bun pentru familia romana: au crescut indemnizatiile pentru copii. Informatia a fost scrisa de jurista Dana Barbu: Astazi a fost adoptat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială. Mai exact, este vorba (printre altele) despre modificari aduse concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului … modificari in bine! Printre acestea se numara: (1) cresterea cuantumului indemnizatiei de la 75% la 85% (desi plafoanele maxime raman neschimbate); (2) dreptul de acordare a stimulentului de 500 de lei si pentru parintele ce opteaza pentru varianta concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani; (3) eliminarea discriminarii legate de acordarea indemnizatiei doar pentru primii 3 copii. Se pare ca proiectul va intra in vigoare la 1 octombrie 2012 (daca va trece si de presedinte si nu se va reintoarce in Parlament). In orice caz, o veste buna pentru parinti!
 
PENTRU ROMANII DIN LONDRA
Am primit urmatorul anunt din partea unor romani din Londra pentru romanii din Londra. Dragi prieteni, Biserica Romana SPERANTA si HAR are deosebita placere sa va invite la un Eveniment Unic in istoria Comunitatii Romane din Londra: CONCERT cu formatia PROCONSUL (www.proconsul.com.ro), Sambata 13 Octombrie 2012 la ora 19:00. CONCERTUL va avea loc intr-un local special inchiriat, chiar langa SATUL OLIMPIC din STRATFORD. Detalii aici: http://www.speranta-har.org.uk/proconsul.html Pe langa muzica de calitate, unul din cei doi vorbitori va fi: ES Dr Ion Jinga, Ambasadorul Romaniei la Londra. Vino sa petreci o seara de neuitat in Londra impreuna cu Fomatia PROCONSUL. Biletele pot fi cumparate doar la: http://www.speranta-har.org.uk/bileteproconsul.html Va rugam sa ne ajutati la informarea Comunitatii Romane mediatizand acest eveniment prin mijloacele de care dispuneti. Daca doriti posterul cu Concertul PROCONSUL, dati-ne de stire si vi-l vom trimite. Pentru orice alte informatii, va rugam nu ezitati sa ne scrieti. Multumim mult si va asteptam la CONCERT PROCONSUL.  Echipa SPERANTA si HAR. www.speranta-har.org.ukwww.facebook.com/SperantaSiHarUK
 
FELICITARI AUSTRALIEI!
Daca socialistii francezi o iau razna, parlamentarii Australiei protejaza familia si casatoria naturala. Joia trecuta parlamentul federal australian a respins, cu o majoritate covirsitoare, legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Australia. Link:http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5jSHBCV7yOqODzUWTRzu3doQqxyMQ?docId=CNG.ad00043d32a4959140347b7f45ef6e6d.9f1
 
VA MULTUMIM PENTRU APRECIERI
Inca un mesaj pentru care va suntem recunoscatori. Vă mulțumim pentru mesajele dumneavoastră pline de esență creștină! Țineți-vă tari! Așteptăm cu interes noile mesaje. Nicu T., tată a 4 copii si care a crescut deja un copil provenit din prima căsătorie a soției. P.S. Societatea de azi, în loc să te ajute să crești copii integri (la urma urmei tot în interesul societății) te obstrucționează parcă din ce în ce mai mult, înșelându-i pe copiii tăi, prin faptul că le oferă independența de la o vârstă la care voința copiilor nu e încă maturizată. Copiii își dau seama de această înșelăciune de multe ori prea târziu, când au reușit deja să facă mult rău: propriei persoane, familiei și societății în general. Da, copiii noștri au nevoie de independență, pentru a-și dezvolta neîngrădiți personalitatea și a-și dezvolta o relație personală cu Creatorul lor, dar numai pe măsură ce știu ce să facă cu propria voință. Ceea ce este acum nu e în folosul societății. Imposibil ca ea să nu își dea seama de acest lucru. Cum se explică, totuși, că cei ce o conduc accentuează numai o latură a adevărului și nu dau directive echilibrate? Asistăm oare la un nou fel de dictatură, ce a „libertăţii” şi a toleranţei? Dumnezeu să vă binecuvânteze! (NT)
 
NOUL AN SCOLAR
Cu prilejul noului an scolar Patriarhul Daniel a emis comunicatul de mai jos privind starea jalnica in care se afla invatamintul din Romania. Socotim important ca parintii sa exercite un rol mai pregnant in educatia copiilor lor.
 
Cooperarea dintre Familie, Şcoală şi Biserică în actul educaţional (17 septembrie 2012) Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor, părinților și profesorilor, cu ocazia începerii anului școlar 2012-2013, 17 septembrie 2012: Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.
În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră și lucidă a sistemului de învățământ din țara noastră. Cauzele eșecului din școala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost și vor mai fi analizate de specialiștii din diverse instituții abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea și școala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul „cine are carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacă departe”, adică în străinătate.
Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel când zice: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2). În acest context, dorim ca la începutul unui nou an școlar să adresăm câteva îndemnuri care țin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualității creștine în actul educaţional, știut fiind că educația religioasă în familie şi în școală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educațional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferență spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educației religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste.
Deoarece predarea religiei în școală este un act misionar creștin, cu profunde conotații educaționale și spirituale, educația religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi iubirea de ţară şi de neam. Biserica, alături de Familie și de Şcoală, trebuie să fie activă şi creatoare în educația copiilor și a tinerilor. Prin urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii, să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educațional, sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării noastre. Având în vedere caracterul dinamic, ușor modelabil, al copiilor și tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educație bazată pe valorile creștine şi democratice europene: credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate și responsabilitate, egalitate în faţa legii și solidaritate în faţa suferinţei.
Anevoioasa tranziție românească, de la un regim totalitar monolitic la unul democratic şi pluralist, a făcut și face numeroase victime în societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi copiii și tinerii. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delicvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului, se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educației în școală și în familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări și face eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât şi prin diferite programe adresate copiilor și tinerilor, ca de pildă: „Hristos împărtășit copiilor”; „Alege Școala!”; „Copilul învață iubirea lui Hristos”, care se desfășoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an școlar (2012-2013) să binecuvinteze pe elevi, profesori, preoți și părinți, dar şi pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul educațional și de formare spirituală! Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă pentru prezentul şi viitorul poporului român! Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare, † DANIEL, Patriarhul României
 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Haideti, haideti! Semnati, semnati! Nu mai avem mult sa ajungem la cele 10.000 de semnaturi pe care le dorim in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am ajuns la 9.700 si mai avem nevoie de mai putin de 300 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.700 mai intra 300! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central dreptului copilului de a creste cu mama si tata lui si de a-i cunoaste.
 
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 

 

Read Full Post »

Scrisoare AFR

 

La inceputul Mileniului III, ca nici odata in istorie, familia e de vinzare si cumparare. Se poate face la comanda. Se vorbeste, scrie, si dezbate mult despre redefinirea ei. Ce defineste familia? Aspectul ei biologic, aspectul relational, sau o combinatie a acestor doi factori? Mai sunt si alti agenti care o definesc? Ne aflam, se pare, intr-un context in care tendinte sinistre graviteaza parca inevitabil spre redefinirea familiei naturale, definita in mod traditional ca fiind constituita dintr-un barbat si o femeie casatoriti si cu copii. Aspectul biologic a fost, de la inceputul speciei umane, trasatura definitorie fundamentala si aproape exclusiva a familiei naturale. Factori care acum o generatie nici macar nu aparusera pe orizont incep, insa, sa infuenteze tot mai mult definirea familiei. Pe linga aspectul biologic, se reliefeaza tot mai agresiv si aspectul intentional, relational si tehnologia moderna. Acesti factori exercita presiuni asupra societatii sa elimine definitia biologica a familiei si sa o inlocuiasca cu factori noi.

Despre acest subiect vorbim astazi. E vorba de familia “moderna”, facuta la comanda, asemenea unor pantofi sau a unei rochii de mireasa. E vorba de ceea ce sociologii din ultimii 10-15 ani denumesc tot mai frecvent “familia intentionala”, (in literatura de specialitatea “intentional family”) adica familia planificata, proiectata dinainte asemenea unui tunel, si nu cea spontana izvorita din sentimentele de dragoste reciproca a tinerilor casatoriti ori din instinctul natural spre procreare a fintei umane. Stiri despre acest fenomen apar si au aparut des in ultimii 10-15 ani fara insa ca cititorul de rind sa le priceapa sau sa le poata asimila ori sa le dea sens. In toamna, Institute for American Values a publicat un studiu comprehensiv privind redefinirea familiei, identificind mai multe variante ale “familiei intentionale” si factorii care tind spre redefinirea ei.

Intitulat One Parent or Five, A Global Look at Today’s New Intentional Families (“Unul sau cinci parinti, a privire de ansamblu asupra noilor familii intentionale”), studiul a fost facut de Elizabeth Marquardt, sociolog si autor prolific privind familia ca fenomen uman si institutie sociala. In acest studiu, ea reliefeaza trendurile actuale in familiile intentionale: ce defineste un parinte, biologia sau intentia? Mamele sau tatii mai au vreun rost?  Ce e mai imprtant pentru cresterea unui copil, structura familiei ori factorii biologici? Pot copiii creste normal chiar daca au parinti “multipli”? Le lipsesc copiilor parintii naturali? Sunt poligamia si poliamoria daunatoare sau sanatoase pentru copii? Este posibil ca crearea de familii la comanda sa insemne de fapt insasi mercantilizarea familiei? La aceste intrebari raspunde autoarea in cele 72 de pagini ale studiului ei.

Intilnim tot mai des in rezolutiile si studiile Parlamentului European si ale Consiliului Europei notiunea de familii intentionale, cu toate ca inca nu sub acest nume. In toamna a aparut in proiectul de tratat al drepturilor copilului editat de Consiliul Europei si impotriva caruia am scris si v-am informat atunci. E vorba de parintii sociali, adica de “familii” fundamentate nu pe legaturi biologice intre parinti si copii ci pe relatii de convietuire intre adulti.

Notiunea  de “familie intentionala” a aparut in anii 90, dar sub terminologii diferite. A aparut in deciziile judecatoresti privind mamele surogat. Apoi a devenit o tema favorita de cercetare si publicatii pentru sociologi. Adeptii “familiei intentionale” sustin ca “planificarea si pregatirea pentru nasterea copilului, nu casatoria, constituie elementele esentiale in determinarea celui care este sau nu este parintele intentional” al noului nascut. Tatal copilului nu este neaparat fiinta biologica care i-a dat viata ci persoana care in mod intentionat ii acorda asistenta si ii poarta de grija. Dupa ei, familia naturala e irelevanta, asa cum sunt si relatiile biologice si de singe. Conteaza mai mult “familiile constituite prin alegere”, alegerile facute de adultii care se asociaza sa traiasca impreuna.

Studiul lui Elizabeth Marquardt identifica patru tipologii sau tipuri de familii: (1) familia monoparentala (unde exista doar un singur parinte); (2) familia constituita din doua persoane adulte; (3) familia constituita din trei persoane (poligamia si poliamoria); si (4) familia constituita din patru sau cinci persoane. 

 

Familia Monoparentala

Exista mai multe tipuri de familii monoparentale: (1) mama intentionat necasatorita; (2) tatal intentionat necasatorit; si (3) conceptia post-mortem.

Emanciparea sociala a anilor 60 a generat familia manoparentala, in special in rindul tinerelor care doreau cariera si copii dar nu casatorie. Tinerele care prefereau sa traiasca singure, cu un copil sau doi pe care sa-i creasca singure. Gindeau ca micutii se pot dezvolta bine si fara un tata sau barbat in casa. Au conceput prin inseminare artificiala. Barbatii au profitat de noua moda pentru a-si vinde materialul genetic, facilitind astfel familia monoparentala, numita in studiile sociologice single mother by choice. Media de elita a promovat aceasta familie, portretizind-o ca una cool si preferabila casatoriei si familiei traditionale. Asa incit copiii au primit de la mamele lor alti frati si surori, dar nu tati. De citiva ani incoace, insa, trendurile au inceput sa se inverseze. Dupa o generatie, tinerele devenite mame isi sfatuiesc propriile ficele, ele la rindul lor ajunse la virsta casatoriei, sa opteze pentru casatoria traditionala, cu sot si tata in camin. A creste singura un copil sau doi este dificil, spun ele.

Un alt tip de familie monoparentala e tinarului necasatorit care traieste singur cu copilul sau copiii lui. Astfel de barbati isi fac si ei familii la comanda, folosind mame surogat. Fenomenul acesta e intilnit mai des in America de Nord, Marea Britanie si India. Barbatii cumpara ovule, le incubeaza in pintecele unei mame surogat contra cost, iar cind copilul se naste, devin, legal, tati. Cum era de asteptat, traficul in ovule si servicii de surogat s-a intensificat mult in ultimii ani.

 

 

Conceptia post-mortem se intilneste mai rar si consista in conceptia unui copil din sperma unui barbat decedat. Dupa moartea fizica a barbatului, sperma mai supravietuieste 36 de ore, ingaduind medicilor sa o preleveze si sa o inghete. Cazuri bizare au aparut in Dallas si Rusia unde parintii si prietenele barbatului decedat s-au dat reciproc in instanta pretinzind sa fie “proprietari” ai spermei decedatului cu scopul de a-si concepe un nepot sau o fica.

 

 

Familia cu doi parinti

In aceasta categorie intra, pe linga familia naturala si traditionala barbat-femeie, asa numitele familii constituite din persoane de acelasi sex. Acest ultim tip de familie e tipul clasic de familie unde legaturile biologice intre parinti si copii sunt eliminate. Copiii cresc intr-un context relational nebiologic, intr-un cadru ales de adulti. Doar unul dintre parteneri e parintele biologic al copilului sau al copiilor, iar celalat nu. Copiii crescuti in astfel de camine tind sa se dezvolte diferit si mai anevoios decit copiii crescuti in familii binare (barbat-femeie), si multi dintre ei sunt confuzi privind propria identitate sexuala. In majoritatea cazurile ei provin din relatii pe care parintii biologici si nebiologici le-au avut in trecut cu alte persoane de acelasi sex. In consecinta, copiii nu sunt legati intre ei biologic (frate si sora) ci trec prin structuri de familii diverse de-a alungul anilor in masura in care parintii lor isi schimba partenerii de viata de acelasi sex. In ultimii ani tot mai multi adolescenti, care au fost crescuti din copilarie de cupluri homosexuale sau lesbiene, incep sa-si exprime in public experientele de viata. Si nu sunt placute. Multi dintre ei nu se pot relationa cu partenerul de viata de sex opus, fiind crescuti si obisnuiti cu modele sexuale de acelasi sex, barbat-barbat si femeie-femeie.

O alta varianta a familiei cu doi parinti este aceea de co-parinti (in literatura de specialitate “co-parenting pre-conception arrangements”) Este o varianta aparuta recent in care doua persoane de sex opus sau de acelasi sex stabilesc prin contract (1) aducerea pe lume a unui copil (de obicei prin inseminare artificiala); si (2) cresterea lui. Cele doua persoane adulte nu sunt casatorite, nici nu locuiesc impreuna. Cheltuielile pentru inseminare si surogat sunt impartite egal sau stabilite prin contract. Aici copilul devine o comoditate, e mercantilizat. Un exemplu tipic este femeia care solicita (online) sperma, se insemineaza si se intelege cu vinzatorul sa fie co-parintii copilului prin contract. Deja incep sa se iveasca copii care in loc de “parinti” au “co-parinti”. Reclamele sugestive pentru acest fel de “familie” sunt de genul: “find your co-parent or sperm donor”, iar serviciile de facilitare incep sa devina tot mai numeroase.

O alta variantsudo aptitude purge empathy

a, tot recenta, este numita “same-sex procreation” (“procrearea unisex”). Este o varianta cit se poate de bizara, dar deocamdata doar in faza de cercetare in laboratoare. In 2004 oameni de stiinta japnozei au creat un cobai exclusiv cu materialul genetic a doua femele, fara implicarea materialul genetic masculin. Aceasi notiune se incearca si la nivel uman, universitatea Sheffield din Marea Britanie fiind un “pionier” al acestor teste in fiintele umane.

 

 

Familia cu Trei Parinti

“Familia” cu trei parinti a fost legal inaugurata in aprilie 30, 2007 cind un judecator american a decis, pentru prima data, ca un copil poate avea trei (3) parinti legali, doua femei (ca si co-parinti) si un tata, adica barbatul care si-a vindut sperma cu care una dintre femei a fost inseminata. Cei trei adulti sunt declarati parinti “egali” ai aceluiasi copil si au obligatii egale sa-l intretina. Cazuri similare incep sa apara si in Canada, Australia si Noua Zeelanda. Iar recent, in California a fost introdus un proiect de lege care, in caz ca va fi adoptat, va permite fiecarui copil sa aibe trei parinti mentionati in certificatul de nastere. Intrebarea inevitabila este: daca un singur parinte nu e bun pentru un copil dar doi sunt, cu atit mai mult trei? De ce nu chiar patru sau mai multi?

A alta familie cu trei parinti este poliamoria. Poliamoria este o relatie intre mai mult de doua persoane, necasatorite, dar care traiesc impreuna, o relatie ne-monogama, dar care inevitabil produce copii. In contrast, poligamia este familia unde un barbat si cele doua sau mai multe sotii sunt casatoriti. In ultimii ani, in special dupa legalizarea casatoriilor unisex, practicantii poliamoriei si a poligamiei au lansat si ei actiuni agresive in tribunale pentru a  li se recunoaste si lor tipurile de familii pe care si le constituie pe baze relationale, nu exclusiv biologice. Pentru ei monogamia e o notiune demodata. Au aparut reviste poliamoroase, printre ele Loving More, cu 15.000 de abonati. Iar showurile TV de avantgarda incep si ele sa lansese programe speciale despre familiile poliamoroase si poligame, proclamindu-le mai fericite si sanatoase decit familia naturala si traditionala binara barbat-femeie. Parintii care constituie aceste familii se numesc “poli-parinti”. Titlul unei bine cunoscute carti care promoveaza poliamoria? Heather Has Two Moms and Three Dads (“Heather are doua mamici si trei tatici”) Pina in prezent nici familiile poliamorice nici cele poligame nu au fost recunoscute legal, dar exista.

O alta varianta, si mai bizara, de familii din trei persoane este numita “three-person reproduction”, unde copilul e produsul unui embrion conceput de trei parinti, de exemplu materialul genetic a doua femei si al unui barbat. Primul proiect de acest gen a fost lansat de Newcastle University din Marea Britanie in 2005. Acest tip de “familie” e probabil cea mai clara dovada ca copiii au devenit o comoditate pentru adulti, o comoditate pentru satisfacerea vanitatii lor. Copii nascuti in modul acesta sunt prea putini si insuficient de maturi pentru a fi intrebati ce simt ori ce opinie au despre aceasta nebunie a adultilor. In citiva ani vom afla.

 

 

Familii cu Patru si Cinci Parinti

Familia cu patru sau cinci parinti se constituie dintr-o femeie, un barbat, un donator (a se citi “vinzator”) de sperma, o mama surogat, si o donatoare (a se citi “vinzatoare”) de ovule. Tribunalele sunt presate tot mai mult sa accepte si aceste aranjamente contractuale si sa le declare “familii” legale si “egale” cu familia traditionala. In cuvintele celor care promoveaza astfel de familii, “definitia familiei traditionale dispare in mod treptat. Am avut ingrijorari acum citiva ani cu familiile de acelasi sex. Dar preocuparile acelea s-au dovedit a fi nefondate. Familiile viitorului vor putea combina pina la cinci parinti. In oricare cultura sau civilizatie, evidenta indica ca copiii se adapteaza bine si ce e important e calitatea vietii oferite copilului in astfel de structuri.” Oare asa sa fie?

Ultima moda sau varianta de familie, poate cea mai bizara dintre toate, tocmai si-a facut aparitia in San Francisco. Sociologii o numesc “co-parenting bothies”, un termen mai greu de tradus in romaneste, dar care poate fi inteles usor din modul in care e structurata. Acest tip de “familie” se constituie din doua cupluri, un cuplu lesbian si altul homosexual, adica doi barbati si doua femei. In alte cuvinte, copilul are patru (4) parinti homosexuali. Prin contract, cei patru se inteleg care dintre barbati isi va dona sperma, care dintre femei va fi inseminata artificial cu ea, si toti cad de acord sa fie “co-parinti” ai noului nascut. Cei patru nu traiesc toti impreuna, iar copilul trece periodic in custodia fiecarui cuplu. Contractul deasemenea decide cine va avea grija de copil in vacante, cind e bolnav, cine i-i va plati scoala, unde va locui, cu cine si cit timp. In aceasta structura copilul e asemenea unei suveici aruncate dintr-un loc in altul. Copiii acestia nu vor trai nici o data impreuna cu ambii parinti biologici. In permanenta vor trebui sa se ajusteze unor noi si stranii structuri sociale.

 

 

Concluzie

Aceasta e o scurta prezentare a “familiei intentionale”, adica planificata, facuta la comanda. Pretul? Costurile uneori sunt astronomice. Unele cupluri unisex au cheltuit pina la 200.000 de dolari pentru a-si atinge scopul. Un cuplu homosexual din Tel Aviv a cheltuit aceasta suma sa afle o donatoare de ovule in California si o mama surogat in Mexic sa le implineasca visul. Cu adevart un cost exorbitant pentru a-ti intemeia o familie. Ce am scris astazi e un scenariu periculos dar real. Nu mai e doar pe orizont. Deja e o realitate. Intrebarea este, ca societate e bine sa acceptam si sa legiferam aceste trenduri periculoase? Daca credem ca am ajuns la finalul variantelor “familiilor” ne inselam. Tehnologia si vanitatea adultilor se impletesc in variante inca de negindit, dar care vor impinge frontierele antivalorilor spre orizonturi si mai bizare si periculoase. De aceea asteptam, cu ingrijorare, anul 2014 cind Uniunea Europeana va celebra “Anul European al Familiilor” (la plural). Da, tot ce se face la comanda e scump. Inclusiv “familiile intentionale.” 

Read Full Post »

Până la sfârşitul lumii, fiule, nu vor lipsi dreptii Domnului Dumnezeu, după cum nici lucrătorii Satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti’.

1 Cf. Anul 2000 si semnele sfarsitului lumii, volum redactat de un grup de preoţi misionari, Chişinău, (fără an), pp. 46-47.

2 Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat acest cuvânt al Sfântului Nifon în încheierea sa la Pateticul egiptean, pe care dânsul l-a tradus în limba rusă. Într-o traducere a lui Alexandru MonciuSudinschi, găsim următoarea versiune a acestui fragment din cuvântul Sfântului Nifon: „În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui Dumnezeu se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face printre ei semne şi minuni ca în vremea de faţă. Şi vor păşi pe calea unei nevoinţe topite în smerenie şi, în Împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin semne” (ef. Sfântullgnatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, ed. Ileana Bucureşti, 2000, p. 5).

În primul rând, cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea, vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea despre virtute. Dar şi întâistătătorii monahilar vor fi la fel. Vor fi robii pântecelui şi ai slavei deşarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deoarece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii. Că aceştia vor fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Domnului. Monahii şi rnirenii vor da bani cu camătă şi nu vor vrea să-i înmulţească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncaţi În tartar şi în muncile iadului. Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulţi se vor rătăci din neştiinţă pe calea cea largă a pierzării”.

In cartea ce cuprinde versurile şi învăţăturile Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, această profeţie este tradusă astfel:

„Până la sfârşitul lumii nu vor lipsi profeţii Jui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodată. însă în zilele din urmă, câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţa lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea anevoioasă cu multă smerenie.

Aceştia se vor afla în împărăţia Cerurilor mai mari decât părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor (adică în acele zile În care trăim noi astăzi, ale lui Antihrist) nu se află nimeni ca să facă semne şi minuni, ca să se înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentrucă în toată lumea, câţi vor ocupa trenurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici (acatalili) şi nu vor avea nici o idee de fapte bune (areti). Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fj biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pildă de fapte bune. Şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Va stăpâni peste tot iubirea de arginţi. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi e urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult întru împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie au să se cufunde în tartarul cel întunecos al iadului.
Din neştiinţă se vor înşela cei mai mulţi pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzare” (ef. Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, pp. 653-654).

( Apostazia si antihristul – SFINTII P ĂRINTI DESPRE VENIREA LUI ANTIHRIST SI SFÂRSITUL LUMII )

Read Full Post »