EREZIILE DE CURAND APARUTE – O LOVITURA DATA ORTODOXIEI SI DEMOCRATIEI

 

Referat prezentat la Congresul de Informare asupra ereziilor şi sectelor care a avut loc la Sfanta Mănastire Trooditissa – Cipru, la 21 iunie 1997, cu tema generala: „Institutiile democratice şi ereziile nou-apărute înlumina Ortodoxiei”.

Seferis spune: oriunde aş merge, Grecia mă răneşte. Cred că acest lucru este valabil mai ales pentru Cipru. Până anul trecut nu am venit pe meleagurile dumneavoastră. ci abia în octombrie le-am vizitat pentru prima dată. Acum mi s-a dat prilejul şi binecuvântarea să le vizitez pentru a doua oară şi văd cât de adevărat este acest cuvânt al lui Seferis. Bineînţeles, trebuie traşi la răspundere – ca să spunem aşa, în sensul cel bun al cuvântului – oamenii din Cipru, care, cu dragostea lor, pur şi simplu te robesc. Nu spun aceasta ca să linguşesc, ci cred că acesta este adevărul şi trebuie să-l spunem.

Subiectul pe care vreau să-l expun este: Ereziile nou-apărute – o lovitură dată institutiilor democratice şi cugetării ortodoxe a poporului nostru. Însă, înainte de a-l dezvolta, aş vrea să spun două cuvinte, nu repetând mulţumirile ce se cuvin Mănăstirii Trooditissa şi Părintelui Hristofor. ci, exprimând cred şi simţămintele acestuia, vreau să-mi îndeplinesc în felul acesta datoria morală faţă de Părintele Antonie Alevizopulos, pe care amândoi am avut cinstea să-l avem colaborator. Părintele Antonie a fost iniţiatorul acestei lucrări, pentru care s-a jertfit pe sine, punând astfel bazele metodei pastorale de înfruntare a ereziilor şi sectelor. Lucrarea pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, o continuăm noi acum nu ar fi existat dacă nu ar fi fost Părintele Antonie. Şi, fiindcă el a fost o personalitate însemnată nu numai pentru Biserica Greciei, ci şi pentru întreaga Ortodoxie, prin lucrarea pe care a înfăptuit-o cu ajutorul lui Dumnezeu, a atras asupra sa ura şi atacul sălbatic al organizaţiilor, mai ales ale celor nou-apărute, despre care vom vorbi acum. Aceasta dovedeşte cât de importante au fost lucrarea şi mărturisirea ortodoxă pe care le-a făcut. Părintele Antonie accentua necesitatea colaborării interortodoxe. lucru pe care vreau şi eu să-l accentuez. Şi cred că aceste congrese şi conferinţe, care se organizează la iniţiativa Bisericii Greciei şi care au ca subiecte înfruntarea ereziilor şi a sectelor. aşa cum este şi acest congres, înlesnesc colaborarea interortodoxă. Şi aceasta deoarece noile erezii nu pot fi înfruntate de fiecare dintre noi separat, ci înfruntarea va fi eficace dacă va exista o mobilizare a puterilor pe plan interortodox. precum şi o colaborare a Bisericii cu statul şi cu alte foruri bine intenţionate. Unul din scopurile acestui congres, precum şi al altor manifestări de acest fel, este de a conştientiza necesitatea colaborării şi intensificării activităţii în vederea înfruntării acestei probleme.

Instituţiile democratice

Aşa cum citim în Dicţionarul Ştiinţelor Sociale al UNESCO, democratia, in sensul ei mai larg, înseamna un mod de viaţa intr-o societate în care se considera ca fiecare individ are dreptul, în mod egal cu ceilalţi indivizi să se bucure de posibilităţile participării sale neimpiedicate la valorile acestei soeieteti, În sens mai restrâns, democraţia înseamnă posibilitatea pe care o au membrii societăţii de a participa neimpiedicat la hotărârile care influenţează viaţa lor în plan personal sau colectiv, în orice domeniu al existenţei. Iar în sensul ei cel mai restrâns, termenul „democraţie” inseamnă posibilitatea pe care o au cetăţenii unui stat de a participa neîmpiedicat la hotărârile politice care acţionează asupra vieţii lor personale şi colective. În acest cadru cred că dobândesc sens instituţiile democraţiei, adică expresiile vieţii sociale, unde orientările axiologice esenţiale sunt cele pe care le-am descris, tangenţial desigur, mai sus. La antipodul democraţiei şi al instituţiilor democratice se află totalitarismul. Totalitarismul, adică negarea totală a democraţiei şi a instituţiilor ei, aşa cum vom avea prilejul să vedem şi să dovedim în cele ce urmează, este caracteristica principală atât a fundamentului teoretic căt şi a expresiei in plan practic a asa-nurnitelor erezii totalitariste nou-apărute.

Definirea fenomenului

În afară de denumirea de erezii totalitariste nou-apărute (deoarece au apărut după al doilea război mondial), grupările de care ne vom ocupa au şi alte denumiri,  la fel de potrivite, cum ar fi erezii care droghează sufletul (psihonarcotice). Şi aceasta deoarece, aşa cum drogurile îi conduc pe cei care le folosesc la dependenţă totală, tot astfel şi drogurile sufleteşti îi conduc pe cei care se încurcă cu ele la dependenţă totală; desigur, o dependenţă spirituală, şi din acest motiv este foarte greu să scapi de ea. De asemenea, ele mai sunt numite şi culte distrugătoare. Această denumire este folosită mai ales în S.U.A. O altă denumire potrivită, pe care a folosit-o Parlamentul francez este erezie ucigătoare de libertate, deoarece ţinta în care vor să lovească este libertatea persoanei. Aici va trebui să spunem că Parlamentul francez a format o comisie specială, supravegheată de primul-ministru francez, pentru urmărirea activităţii acestor erezii. Ceva asemănător a făcut şi Guvernul german. În Grecia, din păcate, nu există o asemenea preocupare din partea conducerii statului. Aici ereziile au reuşit să convingă pe politicieni că activitatea lor este exclusiv religioasă şi că nu creează probleme în societate. Problemele, spun ei, le creează unii fanatici, cum ar fi Alevizopulos.

Erezia, în înţelesul ei mai cuprinzător, privită din punct de vedere ortodox, este ruinarea drumului ce duce către mântuire. Desigur. nu numai ereziile cele noi trebuie să ne atragă atenţia, ci şi cele vechi, dar cele noi prezintă un pericol sporit. Criteriile de clasificare a acestor grupări în categoria erezlilor totalitariste contemporane nu au fost stabilite de nişte simpli ortodocşi sau de unii fanatici, ci de organisme internaţionale care s-au ocupat de această problemă, cum ar fi Parlamentul european, psihologi, sociologi şi alţi oameni de ştiinţă. Bineînţeles, noi, ortodocsii. avem criteriile şi tradiţia noastră, care ne dau răspunsuri şi soluţii. De aceea, nu este nevoie să cerem din altă parte luminare. Însă, în cazul de faţă, fiindcă aceste grupări acuză Biserica de mentalitate totalitaristă şi obscurantisrn. am dorit să expun aici acest subiect spre a se vedea că nu numai din partea noastră, adică a Bisericii, se trage semnalul de alarmă, ci şi din partea organismelor internaţionale şi organizaţiilor ştiinţifice, care nu au vreo legătură cu spaţiul credinţei.

Dependenţa totală

Potrivit cu criteriile pe care le-am arătat, caracteristice acestor organizaţii sunt următoarele:

În centrul lor se află un om înzestrat cu anumite capacităţi, o personalitate puternică care, profitănd de aceste capacităţi, se prezintă pe sine ca îndrumător cu puteri divine. Unul ca acesta declară că posedă autoritate divină şi de aceea pretinde supunere totală la cele pe care le spune. Dar falsa lui autoritate şi supunerea desăvârşită pretinse de la discipoli conduc la dependenţa totală de el şi de grupare. Tocmai acesta este lucrul cel mai primejdios.

Organizaţia şi conducătorul ei exercită o influenţă totalitari stă asupra vieţii discipolilor lor. Nu există viaţă personală, nu există nimic în viaţa discipolilor care să se afle în afara spaţiului supravegheat de organizaţie. În toate, chiar şi în cele mai mici amănunte ale vieţii personale, organizaţia pretinde să aibă control. Organizaţia va hotărî până şi relaţiile personale pe care le vor avea discipolii, căsătoria lor, „programarea familială”, locul de muncă etc.

Ca exemplu vom da aici pe falsul mesia, coreanul Sun Myung Moon, care a celebrat pe stadionul din Seul (Coreea) căsătorii colective. Acolo, 70000 de oameni s-au căsătorit fără să se cunoască unul pe celălalt. S-au căsătorit deoarece aşa hotărăse Moon, care s-a autoprociamat mesia al Noii Ere a vărsatorului. Acesta alegea perechile. Multe „căsătorii” s-au făcut prin satelit, adică mireasa putea fi în Europa, iar mirele în Coreea. Astfel, puteţi vedea la ce fel de situaţii conduc aceste erezii contemporane, din cauza autorităţii divine a conducătorilor lor. Organizaţia şi conducătorul ei pretind că numai ei deţin „reteta” mântuirii. Şi aceasta, nu numai pentru om ca individ sau pentru o naţiune, ci chiar pentru întreaga omenire.

Desigur, astfel de teze susţine fiecare organizaţie, pentru a trage focul la propria oală. Şi. fiindcă există multe organizaţii şi conducători, iar fiecare în parte îşi revendică această autoritate, se poate spune că există o dispută între ele; în orice caz, fiecare organizaţie pretinde că deţine „reteta” unică de mântuire. Cine nu respectă această „reţetă” se va îndrăci. Cel care se află în afara grupării este lipsit de orice refugiu.

Mult cunoscuta sectă a Martorilor lui lehova, mai bine zis a Martorilor-mincinoşi ai lui Iehova sau a hialistilor, este un exemplu tipic de o astfel de erezie totalitaristă contemporană sau cult distrugător. Organizaţia este, aşa cum susţin ei, refugiul şi cel care se află în el se va mântui, iar cel care este în afara lui este al diavolului, al satanei. În continuare vom vedea modul în care înfruntă organizaţia pe cei care se află în afara ei şi pe cei care critică organizaţia şi împiedică aplicarea acestei „reţete” unice de mântuire. Pentru ca omenirea să iasă din impasurile contemporane, cum ar fi poluarea mediului înconjurător, ameninţarea foametei, stresul, este nevoie de „reteta” unică pe care o deţine conducătorul organizaţiei. De aceea este nevoie de supunere totală.

Desigur, pentru a-şi împlini scopurile, îşi ascund adevărata lor faţă. Iată încă un criteriu pentru clasificarea lor în categoria ereziilor contemporane. Iar acesta este un element care, ca şi celelalte de mai sus, creează condiţiile potrivite, astfel încât să se instituie un mod de viaţă, o mentalitate şi comportamente care vin în contradicţie cu legile democratice şi cu concepţia pe care o au despre democraţie majoritatea oamenilor. Acoperirea adevăratei feţe înseamnă opacitate, înseamnă că ai ceva de ascuns, căci, dacă nu ar fi aşa, de ce să nu-ţi arăţi adevărata ta faţă?

În cadrul acestor organizaţii există mai multe stadii de iniţiere atât de bine separate, încât un nou venit nu poate şti ce se întâmplă la jumătatea sau la sfârşitul iniţierii evolutive. Acesta este un alt element care contribuie la atragerea în cursă a unui număr cât mai mare de oameni naivi, care nu cunosc în profunzime ce anume crede organizaţia, deoarece la început li se prezintă o imagine falsă a activităţii ei. Le făgăduiesc anumite lucruri care însă nu corespund cu adevăratele ei scopuri.

Folosesc, de asemenea – şi aceasta este foarte primejdios – mijloace necinstite şi tehnici de modelare a personalităţii, de spălare a creierului şi mariipulare a individului. Şi astfel, oameni destoinici şi culţi devin nişte roboţi, nişte oameni cărora li s-a suspendat judecata proprie, fiind aduşi în felul acesta într-o stare în care comportamentul lor este îndrumat şi controlat de organizaţie, adică într-o stare de drogare psihică,

Sâmburele tare al Noii Ere

Grupările mai sus amintite constituie nucleul. sâmburele cel tare al unei mişcări mai largi, numită Noua Eră a Vărsătorului, care îşi are rădăcinile în Societatea Teosofică. Mama spirituală a acestei mişcări este Alice Bailey, care a murit în 1949, Ea vesteşte că în curâănd vom intra în Era Vărsătorului. Prin urmare, Creştinismul care a fost religia aşa numitei Ere a Peştilor; va fi marginalizat va fi depăşit. Aşteptăm un nou mesia, noi adevăruri, o perioadă de iluminare şi fericire pentru tot neamul omenesc. Vom ieşi din epoca constrângerii, a asupririi, a îngustimii, care a fost Era Peştilor, Era Creştinismului. Pentru toate aceste fenomene negative a fost şi este responsabilă Biserica. Aici putem vedea limpede că această mişcare este total opusă şi incompatibilă cu Ortodoxia, cu Creştinismul. Scopul principal al mişcării este instaurarea unui guvern mondial, care, chipurile, va fi spre binele omenirii şi care va fi condus de aşteptatul mesia al Noii Ere a Vărsătorului. Acesta va făgădui omenirii că o va scoate din impas şi o va duce spre Epoca de Aur.

Un alt scop al mişcării este crearea unei religii. mondiale sau panreligii, care va fi o lucrare diavolească. Spun toate acestea ca să includ fenomenul noilor erezii în cadrul general al Noii Ere, al cărei miez îl constituie.

Căteva exemple de astfel de organizaţii deja am amintit: organizaţia falsului mesia, coreanul Sun Myung Moon şi cea a Martorilor lui lehova. De asemenea, o organizaţie internaţională foarte cunoscută este Scientologia.

Corporaţii cu denumire falsă

Caracteristic tuturor acestor organizaţii este faptul că se prez ntă drept corporaţii care desfăşoară activităţi cu caracter filosofic, social sau civic. În felul acesta reuşesc să înşele autorităţile. Scopurile pe care le declară în programele lor de activitate sunt altele decăt cele pe care le urmăresc în realitate. Se creează astfel o serioasă problemă juridică şi o reală dificultate în ceea ce priveşte verificarea activităţilor acestor organizaţii. Hotărârea Tribunalului de primă instanţă din Atena pentru dizolvarea K.E.F.E.-uluL adică a anexei din Grecia a Scientologiei. s-a bazat, printre altele, pe faptul că această corporaţie a deviat complet de la scopurile declarate în programul ei de activitate.

Acelaşi lucru se întâmpiă şi cu majoritatea covărşitoare a corporaţii lor asemănătoare. În vreme ce sunt prezentate ca organizaţii de asistenţă socială şi non-profit, se dedau – şi acesta este unul din scopurile lor principale – la agonisirea de bani şi de putere. Religia este doar o mască care le înlesneşte activitatea.

Propovăduiesc venirea Noii Ere şi de aceea îi cheamă pe oameni să se înroleze în organizaţie, care este singurul refugiu, singura nădejde de mântuire pentru omenire. Cel care a intrat în organizaţie va trebui să pună în slujba ei tot ceea ce are, aptitudinile personale şi averea sa. Pentru ca unul dintre aceştia să fie iniţiat mai departe, va trebui să-şi treacă averea pe numele organizaţiei.

Din cele pe care le-am spus, cred că se vede limpede că mentalitatea pe care o sădesc în discipolii lor – mai bine spus, în victimele lor, deoarece despre aceasta este vorba în realitate – vine în contradicţie directă cu democraţia. Este bine să indicăm şi alte câteva lucruri care vor argumenta şi mai limpede această constatare. Vom vorbi despre modul în care sunt înfruntaţi toţi cei care critică organizaţia.

Manipularea celor care cugetă împotrivă

Axioma Scientologiei şi a organizaţiilor de acest tip este următoarea:

Cel care critică organizaţia este un criminal şi, desigur, săvârşeşte crime împotriva omenirii. Această cugetare, oricât de nebunească ar părea, pentru membrii organizaţiei are raţiunea ei, şi anume:

De vreme ce organizaţia este unica speranţă pentru întreaga planetă, cel care împiedică extinderea ei, în esenţă, împiedică mântuirea întregii lumi şi, prin urmare, un astfel de om este un criminal. Nu săvârşeste doar o crimă împotriva lui însuşi, prin faptul că nu primeşte „reteta” salvatoare, nici numai împotriva celor din jurul lui, ci împotriva întregii omeniri.

Scientologia merge pănă acolo încât îi consideră primejdioşi chiar şi pe cei care nu dau atenţia cuvenită organizaţiei şi învăţăturilor ei, adică pe cei care dispreţuiesc organizaţia şi nu catadicsesc să se preocupe de ea. Pentru a neutraliza un astfel de „criminal”, organizaţia mai sus amintită sau altele asemenea nu şovăie să folosească orice fel de metodă necinstită. Cel care împiedică organizaţia este caracterizat drept vânat liber, pasăre liberă, Şi de aceea fiecare discipol are nu numai dreptul, ci chiar obligaţia ca pe un astfel de vânat să-l împuşte, să-l defaime, să-l neutralizeze in orice chip. Nu-l vor trage la răspundere pentru aceasta, ci, dimpotrivă, îi vor da chiar şi „diplomă”, drept răsplată.

La fel declară şi mentorul sufiştilor, Takis Alexiu, preşedintele organizaţiei cu nume fals Societatea Panelenă de Istorie şi Filosofie, şeicul a două grupări islamice şi colaborator apropiat al Scientologiei. Acesta afirmă că acela care critică o organizaţie de tipul celei conduse de el este ca o mlădiţă sălbatică care are nevoie să fie lăstărită; a lăstări astfel de mlădiţe sălbatice este o lucrare vrednică de laudă, morală, legală. Este vrednic de însemnat faptul ca oamenii care spun astfel de lucruri strigă, în acelaşi timp, pentru democraţie şi drepturile lor democratice. Iată un alt element al cugetării lor antidemocratice. Strigă pentru democraţie şi drepturile omului tocmai aceştia care le calcă în picioare.

O altă învăţătură a Scientologiei spune: Nu ezita să vatămi pe cineva pentru o cauză dreaptă. Aşadar scopul scuză mijloacele. De asemenea, se spune că nu există bine şi rău şi de aceea acţiunile şi comportamentele nu le putem clasifica în morale şi imorale, deoarece binele şi răul sunt relative. Bine este tot ceea ce slujeşte organizaţia, iar rău este tot ceea ce o împiedică.

Binele şi răul, spun ei, sunt două feţe ale aceleiaşi monede. În esenţă, acest înţeles dat binelui şi răului îl întâlnim în religiile orientale, unde, în interiorul teoriei karmice, a reîncarnării şi a altor învăţături rătăcite ale lor, nu are sens moralul sau imoralul, binele sau răul. Toate sunt iluzii, toate sunt” vrajă”, potrivit terminologiei hinduiste. Numai noi, creştinii, care suntem – spun ei – la un nivel evolutiv inferior putem să facem aceste deosebiri. Însă, pentru un om care a urcat pe o treaptă evolutivă mai înaltă, care este un om al Erei Vărsătorului, care a ajuns la iluminare şi acţionează fără alipire de ceva, pentru unul ca acesta nu există bine şi rău. O faptă care se face cu alipire, chiar dacă după judecata oamenilor aflaţi la un nivel evolutiv inferior este considerată bună, în realitate este rea, deoarece săvârşitorul ei acumulează karma şi, în consecinţă, nu poate ieşi din ciclul reincarnărilor. Cu alte cuvinte, dacă văd pe cineva cerându-mi milostenie, iar eu, mişcat de dragoste creştinească, scot ceva din buzunar ca să-i dau, şi o fac plin de compătimire, participând astfel la suferinţa aceluia, fapta mea este considerată alipire şi, prin urmare, am acumulat karma, iar aceasta mă ţine legat în ciclul reîncarnărilor. Pe cand, dacă cineva face ceva rău fără alipire, adică jefuieşte o bancă ca şi cum ar juca rolul unui actor, fără să se identifice cu rolul său, atunci nu acumulează karma şi- prin urmare, se află la ieşirea din ciclul reîncarnărilor.

Toate aceste lucruri le spun ca să arăt că aceste teorii răstoarnă de fapt temeliile pe care sunt alcătuite constituţiile, nu numai a Greciei şi a Ciprului, ci şi ale tuturor statelor apusene. Legislaţiile acestora au la bază concepţia despre om pe care o propovăduieşte Creştinismul. Adică cea a libertăţii omului- a responsabilităţii lui etc. Dacă se va adopta un model ca cel al religiilor orientale, atunci se năruiesc temeliile societăţii noastre. Iar aceste teorii sunt caracterizate pe bună dreptate de Părintele Antonie Alevizopulos drept învăţături criminale, căci conduc la o activitate cu consecinţe criminale.

Una din învăţăturile criminale cele mai primejdioase este cea a neosatanismului: Fă tot ce vrei! Aceasta este toată legea. Neosatanismul este miezul sămbureiui Noii Ere. Dacă acceptăm lozinca de mai sus nu putem avea nici democraţie şi nici legi democratice. În felul acesta se creează o atmosferă de junglă, ba chiar şi mai rău.

Drepturile omului

Aceste organizaţii amintesc de drepturile omului şi reclamă încălcarea lor numai atunci când vor să neutralizeze critica care se face împotriva lor. Nu fac referire la ele atunci când este vorba de discipolii (victimele) lor, pe care îi exploatează ca pe nişte sclavi lipsiţi de orice drept, fapt care vine în contradicţie directă cu legile democratice. Dar absurditatea cea mai mare a mentalităţii lor fasciste este că ne refuză nouă, ortodocşilor, dreptul şi datoria de a ne defini credinţa, de a o mărturisi şi de a spune că ne deosebim de ei.

În cadrul confuziei pe care o cultivă, vor să arate că toţi sunt ortodocşi, că toţi sunt mădulare ale Bisericii. Îi deranjează foarte mult faptul că Biserica întocmeşte cataloage cu organizaţiile sectare existente, cum ar fi cele întocmite la Congresele Panortodoxe pe teme privind ereziile. În aceste cataloage se precizează organizaţiile care sunt incompatibile cu credinţa ortodoxă. Nu jignim pe nimeni, ci, pentru a-i proteja pe creştini, pur şi simplu spunem că nimeni nu poate fi membru al acestor organizaţii, continuând în acelaşi timp să creadă sau să declare că este şi mădular al Bisericii. Calitatea de membru al organizaţiei îl scoate automat din sânul Bisericii. Tocmai ceea ce este pentru noi drept şi datorie, aceştia consideră a fi fanatism şi rasism. Acestea le-am auzit spunându-le cu dezgust şeicul Takis Alexiu şi alţii, dar în realitate ele sunt o răstălmăcire a lucrurilor, făcută de ei pentru a-şi atinge scopurile.

Ei spun că noi, grecii, uram pe cei de alte credinţe şi suntem fanatici, pe când în realitate Grecia este ţara care oferă condiţii ideale pentru dezvoltarea acestor organizaţii. Din această pricină unele dintre ele îşi mută sau intenţionează să-şi mute în Grecia centrele lor europene sau internaţionale. Acolo unde eşti prigonit nu plănuieşti să-ţi stabileşti centrul tău european, ci mergi acolo unde condiţiile şi perspectivele sunt foarte bune.

Dacă am fi avut timp să vedem documentele şeicului Takis Alexiu, aţi fi văzut cum răstălmăceşte lucrurile, cum denatureaza adevărul. Pretindem, spune el autorităţilor publice; pretindem, se adresează în scris mitropoliţilor pe care îi jigneşte în mod grosolan. Nu este treaba voastră să vă preocupati de mine, spune el. Pe de altă parte însă are şi pretenţii. Acestea sunt tonul şi „politeţea” lui. Aceasta este tactica jumătăţii de adevăr, este aplicarea Învăţăturilor Scientologiei: Niciodată apărare, ci totdeauna atac (…) Niciodată să nu vorbeşti despre noi, ci totdeauna despre ei. Şi vorbind despre el să scoti la iveală presupusul lor trecut criminal. Acestea le-am văzut punăndu-le în practică, fără urmă de ezitare, în cazul pururea pomenitului Părinte Antonie Alevizopulos.

Aceasta este „politeţea” ereziilor fără scrupule.

Dimpotrivă, Ortodoxia, prin respectul faţă de persoană şi de libertatea ei, precum şi prin importanţa pe care o dă virtuţi loc cum ar fi dragostea şi smerenia, se află la antipodul acestor organizaţii totalitariste. Ortodoxia respectă legile democratice, le adânceşte, le lărgeşte, le întăreşte. Şi, fiindcă ea este o piedică în calea unor astfel de organizaţii, de aceea o şi războiesc cu atâta ură.

Dar să nu ne înfricoşăm, căci biruinţa finală va fi a lui Hristos şi a Bisericii Sale.

Read Full Post »

Actiunile sistematice ale noilor erezii

Referat prezentat la AI VIII-a Congres Panortodox al Delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe şi Sfintelor Nitropolii pe teme referitoare la erezii şi secte întrunit în Fafos – Cipru” /5-21 octombrie 1996. Tema generala a congresului a fost: Culte distrugatoare in lumina Ortodoxiei şi înfruntarea lor legala.

In zilele noastre ne confruntăm cu provocarea adusă de noile erezii, de cultele sau sectele distrugătoare (eng. distructive sects). Este vorba de organizaţii care de obicei se prezintă cu o mască filosofică, psihologică, sociologică, medicală, de protecţie a mediului, ba chiar şi cu mască ortodoxă, şi care prind în cursele lor pe oamenii naivi, mai ales pe tineri, determinandu-l. prin tehnici de influentare şi constrângere a personalităţii, să depindă întru totul de conducător şi organizaţie. De aceea ele sunt cunoscute pe plan internaţional drept culte distrugătoare, organizaţii de suprimare a libertăţii şi de intoxicare a sufletului.

Fenomenul a început să se manifeste în lumea occidentală şi în ţara noastră încă din anii ’70. După aceea, a luat în zilele noastre avântul pe care toţi îl cunoaştem şi îl trăim.

Problema nu este numai religioasă, precum, din păcate, cred mulţi, ci are o multitudine de aspecte şi dimensiuni, chiar de ordin economie, politic şi naţional.

Să trecem, aşadar, la prezentarea temei noastre: acţiunile sistematice ale acestor erezii recent apărute. Nu ne vom referi la acţiunile programate făcute în scopul manipulării personalităţii, ci vom vorbi despre acţiunile perverse care pleacă de la dogma acestor organizaţii, care spune: Cel care ne critica este criminal.

Exemplu tipic şi revelator al acestui gen de acţiuni este Scientologia sau Epistemologia (nu are nici o legătură cu Epistemologia, ramură a filosofiei). În Grecia ea acţionează sub numele de Centrul de Filosofie Aplicată din Grecia (K.E.F.E.). Ne vom ocupa aşadar cu cel mai izbitor caz de acţiuni criminale ale ereziilor totalitariste. Acţiuni asemănătoare, de obicei la o scară mai mică, folosesc şi alte organizaţii care au la bază acelaşi principiu: Cel care ne critica este un criminal; este mai cu seamă un criminal împotriva umanităţii, deoarece împiedică activitatea organizaţiei, cea care este singura nădejde pentru salvarea planetei.

Scientologia se încadrează foarte bine între ereziile totalitariste contemporane, fiind caracterizată pe plan internaţional drept cea mai periculoasă dintre ele. Ştirile despre Scientologie care vin din Germania sunt şocante.

Precum citim în revista Dialog ministrul federal al Asistenţei Sociale şi Muncii din Germania, Walter Blurn. a declarat că:

1. În spatele acestei organizaţii se ascunde o organizaţje criminala de spalat bani.

2. Scientologia raspandeste o ideologie obscura.

3. Ea constituie o corporatie care sfidează şi oprimă persoana umană.

4. Conducerea ei este criminală.

5. Membrii ei au fost supuşi spalării creierului.

6. Scientologia formeaza o caracatita uriaşă.

Tribunalul administrativ din Köln, prin hotărârea sa din 23 martie 1995, şi-a dat acordul ca aceste adevăruri să se facă cunoscute public. De asemenea, Conferinţa miniştrilor de interne a statelor federale germane a clasificat scientologia în sectorul criminalităţii economice şi a încredinţat supravegherea ei Serviciului de Protecţie a Statului. Tribunalul Federal Suprem a constatat că este vorba despre o acţiune economică care nu este sub protecţia articolului 4 din Constituţia germană, articol ce asigură libertatea religioasă. În ultimele zile am citit în ziare că Guvernul Federal al Germaniei a hotărât să nu încadreze membri ai acestei organizaţii în funcţii publice.

Scientologia constituie unul din multele cazuri în care religia este folosită ca paravan pentru o acţiune economică. Ceea ce spusese L. R. Hubbard. fondatorul Scientologiei, dacă vrei să câştigi l.000.000 de dolari, cel mai bun mod ca să reuşeşti aceasta este să fondezi o religie, aceea a şi făcut.

În Grecia, până la sfărşitul anului 1995, Scientologia nega cu încăpăţânare faptul că este religie. Astfel, doamna Karadima Paretzoglu, preşedinta organizaţiei scientologice U-Man Hellas Consilierii Productivităţii nu a şovăit să declare că, “din momentul în care a devenit scientolog, s-a făcut şi o creştină mai bună”.

În celelalte ţări Scientologia era prezentată ca religie, iar aceasta se făcea, desigur, deliberat. Acum însă, după ce a fost deconspirată şi considerând probabil că s-au creat în Grecia condiţiile favorabile, adică diluarea şi corodarea mentalităţii ortodoxe, se prezintă şi declară – în coloanele ziarului care a apărut la sfârşitul anului 1995 sub titlul: Libertatea exprimării – că dintru început Scientologia a constituit o religie(!) În Grecia, cum este cunoscut, eşti ceea ce te declari, Bineînţeles, nu este nici religie, nici filosofie, ci, precum se va dovedi pe parcursul dezvoltării subiectului, este o organizaţie mondială lipsită de scrupule, care are ca scop câştigul economic şi dobândirea de putere şi influenţă politico-economică, deşi se ascunde dupa „vitrina” religiei.

Aceste concluzii reies şi din declaraţia germancei Claudia Nolde, ministru pentru problemele familiale şi ale tineretului, care a afirmat: Scientologia urmăreşte dominaţia mondială şi are drept scop distrugerea societaţii noastre.

 



Ce crede Scientologia

Dar să aruncăm o privire peste crezul Scientologiei.

Această organizaţie a fost fondată de americanul Lafayette Ron Hubbard (1911-1986). Se numeşte şi Biserica Scientologiei. În Grecia există Centrul de Filosofie Aplicată din Grecia, Centrul Filosofic Atena şi alte organizaţii care au legături strânse cu Scientologia, cum ar fi Citizens Commision on Human Rights (Comisia Cetăţenilor pentru Drepturile Omului) şi altele.

Termenii-cheie ai mişcării sunt scientologia şi dianetica. Mişcarea explică aceşti termeni astfel: În cartea lui L. R. Hubbard, Manualul pentru clericul onorific se foloseşte termenul de scientologie ca filosofie religioasă aplicată; învatatura despre fiinta spirituală şi propulsarea ei în relatiile cu ea însăşi, cu universul şi cu celelalte fiinte. Se observă că este vorba despre o „religie” sau „filosofie” a autoevoluţiei omului.

Mişcarea foloseşte şi termenii Thetan şi Clear.

Thetan, înseamnă, după Hubbard, izvorul vieţii şi însăşi viata, dar şi unitatea vie. Clear, adică curat, este un Thetan care poate să fie cauza, în mod conştient şi de bună voie, mai presus de materia intelectuală, de energie, de spatiu şi timp, În ce priveşte primul potential (supravietuirea eului)”, Aceasta înseamnă că scopul mişcării este construirea supraomului(!).

Dianetica mai este definită de Hubbard ca stiinte modernă a senatatii mentale. Efortul de a atribui o fata stiinţitice neadevărurilor pe care le emit după propria minte este un fapt ce caracterizează pe liderii sectelor contemporane (n. tr.).

„Supraomul”, potrivit Scientologiei, se află înlăuntrul omului şi se poate „elibera” prin tehnica mişcării, a aşa-numitei dianetici. În Manualul pentru sacerdotul onorific se precizează despre dianetică: Este tehnica eliberării fiintei spirituale, invatatura despre fiinta spirituală în relatiile ei cu trupul şi propulsarea fiintei în aceste relatii”.

Mişcarea organizează o nesfârşită serie de seminarii cu scopul de a elibera pe supraom dinlăuntrul omului şi de a face toată lumea curată (Clear), inaugurând o Nouă Eră. Astfel omul va dobândi o putere nelimitată: În aceasta lume supravietuiesc numai tigrii, iar noi ne-am luat raspunderea sa educam tigrii. spune Hubbard, mesia Scientologiei.

Potrivit cu concepţia Scientologiei, morala poate fi definită ca “rationala” atunci când este pusă în legătură cu „supravieţuirea” pe opt potenţiale.

Atunci când Scientologia vorbeşte despre „potenţiale” se referă la instincte de supravieţuire” pe diferite „niveluri”:

1. prin sine (potenţial autodinamic);

2. prin sex şi actul sexual- prin reproducere şi educaţia copiilor (potenţial genital);

3. prin grupuri sociale, naţionale, politice (potenţial colectiv);

4. prin oameni (potenţial uman);

5. prin animale – ca regn animal (potenţial animal);

6. prin materie, energie, spaţiu şi timp, adică prin universul fizic (potenţial universal);

7. prin spirite (potenţial spiritual);

8. prin Fiinţa Supremă (potenţial divin)

De dragul omenirii adică de dragul unui potenţial mai înalt fiecare membru este chemat să distrugă o persoană sau un grup care nu împărtăşeşte principiile Scientologiei. Binele omenirii se identifică şi aici, ca şi în toate ereziile noi, cu binele grupării.

Aşadar. cel care face rău organizaţiei,. împiedică lucrarea ei, o vede cu ochi critic sau chiar cel ce o tratează cu indiferenţă(!) este considerat o piedică în evoluţia omenirii spre Noua Eră, pe care o promite organizaţia, este considerat duşmanul omenirii. Unul ca acesta nu poate avea drepturi, precum vom vedea mai amănunţit în cele de mai jos.

În aceste condiţii, avem de-a face cu o relativizare evidentă a binelui şi a răului. Avem o morală inversă, în care scopul scuză mijloacele. Bine este numai ceea ce vine în folosul organizaţiei.

Această concepţie despre „morală”, precum foarte bine observă părintele Antonie, ar fi putut proveni de la o grupare a Mafiei sau de la oricare altă organizaţie teroristă.

În felul acesta cineva poate săvărsi chiar şi crime în virtutea instinctului de supravietuire în potentiale superioare, iar aceste crime sunt considerate ceva „bun” şi „moral”.

Morala se preschimbă în tehnologie funcţionslă, iar cel care nu are tehnologia moralei este incapabil să introducă morala în sine însuşi şi să se elibereze din actiunile antl-vitele. adică din acţiunile care se îndreaptă împotriva vieţii.

În acest caz gruparea preia acţiunea în locul lui, iar aceasta se numeşte dreptate.

Scientologia dă următoarea definiţie moralei: Morala constituie aici o structură organică, ea este segmentul unei organizaţii al cărei funcţii este alungarea intenţiilor vrăjmaşe din mediu; iar după ce reuşeşte aceasta, scopul moralei devine îndepărtarea din mediu a tuturor intenţiilor diferite, străine ei.

Aceasta este definiţia moralei! Adevărat pentru organizaţie este ceea ce dă rezultate. Aşadar termenii de morala şi adevar sunt adaptaţi scopurilor Scientologiei.

Aşa cum observă Partidul Creştin-Democrat German, această concepţie despre adevăr a condus la fapte criminale.

Chiar şi sentimentul uman şi creştin al compătimirii este interpretat de Scientologie ca pricină a unui comportament dezordonat şi a bolilor psihosomatice şi trebuie, prin urmare, combătut. Toate acestea dovedesc că Scientologia foloseşte morala într-un sens inversat.

Din aceste pricini toate partidele mari din Germania au socotit calitatea de scientolog ca fiind incompatibilă cu cea de membru al respectivei grupări politice.

Starile de morala, aşa cum se arată în lucrarea Introducere în Morala Scientologiei sunt:

1. Puterea

2. Schimbarea de putere

3. Belşugul

4. Funcţionarea normală

5. Nevoia specială

6. Primejdia

7. Nefiinţa

8. Pasivul

9. Îndoiala

10. Duşmanul

11. Trădarea

12. Confuzia

Să vedem câteva lucruri despre starea de putere.

Singura stare care nu are anti-intenţii sau intenţii străine este starea de putere. L. R. Hubbard, mesia Scientologiei în cartea sa Introducere în Morală, scrie despre comportamentul scientologului în starea de putere:

Atunci când eşti înlăturat dintr-o functie înaltă, achite-te pe loc de toate datoriile tale, dă putere totală tuturor prietenilor tăi şi depărtează-te cu buzunarele pline de munitii- gata de orice posibil şantaj îndreptat împotriva fiecărui fost adversar- cu depuneri nelimitate în contul tău personal şi cu adresele experimenteţilor ucigaşi, apoi mergi şi trăieşte în BULGRAVlA şi mituieste poliţistii.

 *Este vorba de un acronim. Denumirea ascunde indicarea spaţiului geografie: BULgaria, GRecia, Albania şi IugoslaVIA (n. tr.).

Pentru a se realiza cel mai mare bine pentru un mai mare număr de potentiale, de pildă pentru cel al supravietuirii- în al treilea (colectiv) sau în al patrulea potenţial (uman), se poate considera necesară neutralizarea sau omorarea unei persoane, pentru că supravietuirea prin colectiv (binele organizaţiei) recomandă un mai mare bine pentru un mai mare număr de potenţiale().

Să ne referim acum la starea de duşman. După Hubbard, gruparile de alte convingeri care au pricinuit sau au urmărit blocarea miscarii sau au refuzat să se conformeze la scopul ei de bază au devenit duşmani. Cel care refuză să se conformeze scopului de bază devine duşman(!). Drept duşman este considerat mai întâi scientologul care a părăsit organizaţia, dar şi politicienii, reprezentanţii bisericilor şi ziariştii care deconspiră activitatea Scientologiei.

Într-o scrisoare numită Communication Polity Letter, care cuprinde îndrumări ale lui Hubbard, se stabileşte: O persoana care ajunge în starea morala de duşman este considerata pasare libera. Oricine poate sa-i ia averea, să-I\l ofenseze in orice mod, fără să fie pedepsit de vreun scientoiog. De asemenea, îl poate supune la orice chinuri, îl poate înşela sau îl poate chiar distruge. Oamenii „necinstiţi”, adică cei pe care organizaţia îi consideră duşmanii ei, nu mai au drepturi.

Textul acesta „justifică” chiar şi fapte criminale îndreptate asupra oricărei persoane care îndrăzneşte să se împotrivească filosofiei, practicilor, intenţiilor şi scopurilor Scientologiei. Cel care îndrăzneşte să critice Scientologia şi să împiedice lucrarea ei, aşa cum facem noi aici, este pus în starea de vrejmas, este considerat pasăre liberă. Adică nu are nici un drept şi orice scientolog îl poate vătăma, fără ca acela să primească din partea organizaţiei nici o sancţiune, ci, dimpotrivă, va primi laude.

Asemănătoare cu starea de duşman este starea de trădare: Încălcarea unei făgăduinţe de către cel căruia organizeţia i-a arătat încredere este socotită trădare. O astfel de încălcare este considerată o trădare a scopurilor Scientologiei, care vizează ”mantuirea planetei”. Adică, atunci cănd cineva părăseşte organizaţia şi încalcă „contractul” pe care l-a semnat sau alte „făgăduinţe” ajunge în starea de trădare. Pentru a fi primit din nou va trebui să sufere diverse înjosiri.

Orice adept care cade în starea de trădare, dacă vrea să fie reprimit în organizaţie, este chemat să dovedească cu fapta sinceritatea dorinţei lui, adică să dea mereu lovituri eficace vrăjmaşilor organizaţiei, indiferent de pericolul la care se expune şi să facă faţă la cerinţe mult mai înalte decât cele care se pretind unui membru obişnuit al organizaţiei. Va trebui să faca aceasta până când majoritatea membrilor organizaţiei ii va îngădui să redevină membru al ei.

Oricine vine în contradicţie cu organizaţia este considerat o „persoană antisocială” sau „un individ incomod” sau ,,o sursă potenţială de tulburare”. Potrivit Scientologiei aceste persoane sunt „criminali potenţiali sau reali”.

Pentru neutralizarea unor astfel de persoane, adică a orişicui împiedică lucrarea şi scopurile organizaţiei, se alcătuieşte un program special de manipulare a lor.

Responsabile cu această acţiune sunt serviciile secrete ale Scientologiei. Birourile de Afaceri Speciale (Offices of Special Affairs. OSA). Exista o organizaţie piramidală, cu OSA International în vârful ei, având organizaţii continentale (de exemplu, pentru Europa: OSA Europe) şi birouri abilitate pentru fiecare ţară.

Există ofiţeri superiori al moralei care îi urmăresc şi îi îndosariază pe toţi. Iar aceasta se vede limpede din documentele pe care le-a confiscat procurorul Ioan Anghelis în timpul cercetărilor sale făcute asupra K.E.F.E. în anul 1996. Un scop principal al organizaţiei este coruperea persoanelor aflate în poziţii-cheie. Birourile Afacerilor Speciale manipuleaza şi afaceri juridice şi, printr-un terorism al ameninţărilor, reuşesc să-l doboare pe adversar. Scopul final este ca guvernul şi filosofiile potrivnice să fie constrânse a fi de acord cu scopurile Scientologiei.

Articolul 12 din Codul de Onoare al Organizaţiei spune acest lucru limpede: Niciodată să nu te temi să vatămi pe cineva pentru o cauză dreaptă. De asemenea, şi îndrurnarile lui Ron Hubbard, mesia Scientologiei, sunt foarte limpezi: Caută imediat să afli despre crimele sau faptele şi mai josnice făcute de duşman. Pentru aceasta să lucrezi cu toată iscusinta ta … Să nu astepţi niciodată. Să nu vorbeşti niciodată despre noi, ci numai despre ei. Foloseşte sângele lor, sexul lor, crimele lor ca să oferi ziarelor titluri cât mai mari (HCO Policy Letter of 15 February 1966).

Dacă nu se pot găsi crime în această viaţă, cu siguranţă ele au fost savarsite în vieţile anterioare. Se vorbeşte chiar şi despre plutonul de execuţie. Iar despre aceasta citim: Faptul de a lăsa o persoană incomodă să distrugă statisticele sau chiar vreo organizatie de-a noastră constituie un delict care te conduce in fata plutonului de execuţie'”.

Aceste lucruri nu sunt luate din romanele poliţiste sau din filme de spionaj, ci ele sunt directivele pe care le dă Scientologia membrilor ei.

Morala scietologica în practica

 Punerea în practică a acestor indicaţii o vedem în documentele secrete ale K.E.F.E., pe care le-a descoperit percheziţia judecătorească făcută la birourile organizaţiei în toamna anului 1995 şi care au fost date publicităţii. Ele sunt citate în concluzia procurorului adjunct loannis Anghelis.

In „programul” secret „de manipulare a ARM grecesc” (adică a grupării „duşmanilor”) care a fost alcătuit în februarie 1994 de către Centrul Internaţional al Serviciilor Secrete ale Scientologiei (OSA Int) se dau, printre altele, şi ordinele de mai jos Departamentului Afacerilor Speciale ale Greciei (DSA Greece).

Dau aici câteva extrase: [ … ] l8. Cercetati in arhivele publice despre Serafim (Arhiepiscopul Atenei şi al întregii Grecii la acea vreme n.a.) şi despre Alevizopulos. Faceti o cercetare completă, alcătuind liste cu prietenii şi adversarii lor, cu numele şi ectiviteţite lor, pe care să le luati din arhivele ziarelor şi revistelor de specialitate, din publicatiile în care sunt consemnate vizitele lor etc.

Includeti şi un studiu cuprinzând articolele care au fost scrise despre raportul Serviciului de Stat al Informatiilor (SSI) şi consemnati numele oamenilor de ştiintă şi constituţionelltor care s-au pronuntat împotriva acestui raport. Rezultatele să le raportaţi la Public Records Research 1/c OSA Int.

DSA Greece

19. Faceti lui Alevizopulos o analiză a creierului care se face în cazul criminali lor (Criminal mind analysis).

DSA Oreece

20. Faceti un [ … ] ca să cercetati activitatile personale ale lui Serafim şi ale lui Alevizopulos, astfel incât sa descoperiţi eventuale fapte criminale în care sunt amestecaţi. Asigureti-va; astfel încât relaţiile cu terminalele ARM din Germania sa fie bine dovedite.

23. Folosiţi datele personale care au fost primite prin serviciile de informaţii pentru a publica acţiunile criminale ale lui Alevizopulos şi ale lui Serafim.

DSA PR Oreece

Într-un alt document citim: Vei fi tras la raspundere daca in doua luni de zile S.t.S (numele codificat pe care Scientologia il folosea pentru parintele Antonie Alevizopulos) nu va fi redus la tacere deplina. Acest ordin s-a dat pe data de 21 februarie 1994 de către Biroul Afacerilor Speciale al Scientologiei „ca ajutor” pentru serviciile secrete ale Scientologiei din Grecia ML, GA/INVEST AlDE OSA EU.

Din alte documente pe care le-a descoperit percheziţia judecătorească s-a constatat că diferite centre din străinătate fac spionaj în ţara noastră folosindu-se de K.E.F.E.. S-a dat la iveală, de asemenea, faptul că exista o colaborare între toate aceste organizaţii, pe care le numim erezii contemporane sau culte distrugătoare – şi nu numai a acestora – facuta cu scopul de a lovi Biserica Ortodoxă, iar prin ea şi naţiunea, şi de a închide gura tuturor celor care critică aceste organizaţii.

În revista Le Point, numărul din 28 februarie 1993, s-au publicat următoarele; Reprezentanţii mai multor erezii totalitariste care acţioneeze in Franta şi în alte ţari s-au întâlnit ca sa întemeieze o grupare care sa le apere “drepturile” la Consiliul European de la Strassbourg. Această grupare s-a format la 7 octombrie 1992 sub numele: Federatia Internetionale a minoritatilor Religioase şi Filosotice. Printre membrii ei sunt: Scientologia, Biserica Unificatoare a lui Moon, grupări masonice etc.

Presedinta organizaţiei franceze Initiativa Parinţitor (A.D.E.I.), într-o publicaţie a acestei asociaţii, menţionează ca membri ai Federaţiei Internaţionale a Minorităţilor Religioase şi Filosofice şi pe B’ahai, Copiii lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova etc.

În Grecia s-a petrecut ceva asemănător în cadrul simpozionului organizat în mai 1995 la Zappio de către şeicul a două grupări islamice, Tachis Alexiu, preşedintele Societăţii Panelene de Istorie şi filosofie” (P.A.N.I.F.E.), adunare la care au fost atrase în cursă şi unele foruri publice. Repetăm că, potrivit cu raportul judecătoresc mai sus menţionat, această societate este considerată ca fiind o organizaţie-satelit a K.E.F.E.

În documentul mai sus amintit al K. E. F. E. (MI., GA/INVEST ALDE OSA EU) citim: La data de 20 decembrie am luat legătura cu adeptii lui Moon din Grecia şi am întemeiat o relatie de colaborare. Aveau printre ei şi un pensionar, fost profesor universitar la Teologie, care este dispus să genereze o initiativa a unor profesori din Universitate pentru a opri propaganda nazistă şi actiunile lui S.t.S. în Grecia. Am căzut de acord să-i dăm acestui profesor toate informatiile şi dovezile pentru a înlesni atacul împotriva lui S.t.S.

Profesorul onorific al Facultăţii de Teologie care colaborează cu falsul mesia Moon este, după cum s-a descoperit, domnul Sava Aquridis.

Aşa cum a dovedit cu documente pururea pomenitul Părinte Antonie Alevizopulos în cartea sa Nazismul sub o altă mască, care a apărut la câteva zile după adormirea sa, în spatele campaniei de ponegrire ce a fost pornită împotriva persoanei sale în ianuarie 1995 se afla Scientologia.

Percheziţia judecătorească a adus la lumină şi următoarea scrisoare cu data 3 februarie 1995, pe care o semnează conducătorul de atunci al organizaţiei K.E.F.E., Ilie Graţias.

Redau aici începutul acestei scrisori: Iubite domnule Alexiu, în omilia sa din 23 ianuarie 1995, Alevizopulos a spus înaintea a circa două sute de oameni, în strada Scolii, nr. 16, cartierul Sfânta Farascheva, următoarele despre prietenul nostru comun domnul Rafailidis … .

Aşa cum este cunoscut din declaraţia sa, şeicul Takis (sic) Alexiu a coordonat timp de aproape doi ani de zile acţiunea de ponegrire a Bisericii noastre.

Acest atac, pornit în aparenţă împotriva pururea pomenitului Părinte Antonie Alevizopulos, se îndrepta de fapt împotriva Bisericii Ortodoxe.

Astfel, dreptul, dar şi îndatorirea pastorală a Bisericii de a delimita credinţa ortodoxă de erezie au fost numite de Alexiu şi de cei care împărtăşesc aceleaşi idei cu el „nazism”, „rasism”, „fanatism”. Dreptul şi îndatorirea păstorilor Bisericii de a spune că este incompatibilă calitatea de creştin ortodox cu cea de membru al Scientologiei, sau al organizaţiei falsului mesia, coreanul Sun Myung Moon, sau al mişcării Hare Krishna, sau al Masoneriei, sau al organizaţiilor budiste şi hinduiste sunt numite: încălcarea drepturilor omului, inchiziţie, redeşteptarea mentalităţii Evului Mediu.

Precum se ştie, Al Vll-lea Congres Panortodox de la Aliarto (1995), şi nu Părintele Antonie de unul singur, a întocmit un catalog cu 422 organizaţii incompatibile cu Ortodoxia”.

Această lucrare a Bisericii noastre – lucrare apologetică, pastorală, dar şi de deşteptare a poporului, precum şi a forurilor responsabile, lucrare care arată pericolele pe care le aduc ereziile, ce ameninţă să contamineze toate laturile vieţii noastre – a stărnit ura Scientologiei şi a celorlalte organizaţii împotriva Părintelui Antonie.

Pe de o parte adevărul, lumina, dragostea, iar pe de alta minciuna, întunericul, ura, clevetirea. Două lumi diametral opuse.

Această tactică a uneltirilor necinstite în scopul neutralizării celor care critică şi împiedică lucrarea cultelor distrugătoare, şi mai ales a Scientologiei, este aplicată desigur nu numai în Grecia, ci şi în toată lumea.

Astfel, profesorul rus Alexandru Dvorkin, renumiţii psihiatri americani John Clark, şi L. J. West, profesorul danez de ştiinţa religiilor Johannes Aagaard, pastorul protestant german Thomas Gandow, fostul scientolog John Atack şi mulţi alţii au primit din partea Scientologiei aceleaşi atacuri murdare ca şi Părintele Antonie.

Scientologia nu ezită să se lupte chiar şi cu guvernul german. Denaturează conţinutul hotărărilor judecătoreşti şi, în general, nu ezită să folosească mijloacele cele mai murdare pentru a neutraliza pe tot cel care îl consideră duşman al ei.

După toate cele pe care le-am spus, datoria noastră faţă de Biserică şi neam, dar şi faţă de Părintele Antonie Alevizopulos, care s-a dăruit pe sine acestei lucrări pastorale şi apologetice, este să ne nevoim pentru a pune o stavilă în calea acţiunii distrugătoare a ereziilor nou-apărute. Biserica face ceea ce trebuie şi a fost prima care a tras semnalul de alarmă atunci când au apărut noile erezii, Dar şi statul, în cele din urmă, trebuie să ia măsuri. Acest lucru a început să se facă deja în alte ţări ale lumii, cum ar fi Germania şi Franţa. Experienţa lor poate fi folosită şi de noi. De aceea se impune o colaborare interortodoxă şi internaţională pentru înfruntarea acestor organizaţii lipsite de scrupule şi a rnasinaţiilor lor necinstite.

Trebuie să spunem că în Grecia, în ultimul timp, putem vedea semne îmbucurătoare. Astfel, Procuratura Generală, în urma reclamaţiilor victimelor şi ale părinţilor lor, a ordonat o cercetare prealabilă. În raportul mai sus-amintit al procurorului adjunct Ioannis Anghelis, care s-a ocupat de această cercetare, citim următoarele: Din toate cazurile adevărate de mai sus, despre care nu există nici o îndoială că s-au petrecut, deoarece sunt dovedite prin documente, rezultă foarte limpede că asociaţia din Codul Civic cu denumirea de Centrul de Filosofie Aplicată din Grecia (K.E.F.EJ cu sediul in Atena (str. Fetision, 200) nu numai că urmăreşte scopuri diferite de cele prevăzute in propriul statut, ci, pe deasupra, acţiunile, scopul şi funcţionarea lui au devenit ilegale şi imorale şi contravin ordinii publice (art. 105, paragr. 3). De aceea, prezentut raport împreună cu alte documente adiţionale referitoare la cele constatate trebuie trimise la serviciul competent al Prefecturii Aticii pentru a fi luate în consideraţie in cadrul controlului administrativ şi economic afiat in desfăşurare.

Un astfel de control administrativ şi economic trebuie tăcut. de asemenea, şi în cazul organizaţiilor dependente direct de K.E.F.E, cum ar fi E.P.AN.DI. şi PAN.I.FE. (Societatea Panelena de lstorie şi Filosofie) care şi ele urmăresc scopuri – după părerea noastră diferite de cele prevăzute în statutul lor.

În raport se mai spune: Totodata însa trebuie continuete cercetarea prealabila pentru dovedirea crimelor în vederea cerora se face aceasta ancheta … Şi, mai ales, aşa cum se arată în alt loc al raportului, trebuie să se continue anchetarea acţiunilor de spionaj ale K.E.F.E.-ului, savarsite în paguba ţării noastre.

De asemenea, Prefectura Arenei, după ancheta făcută în urma reclamatiilor la adresa activităţilor K.E.F.E.-ului, a considerat că acesta a deviat de la scopul său şi de aceea a recurs la Justiţie şi a cerut desfiinţarea acestei organizaţii conspirative. Cazul a fost judecat în Atena pe data de 7 octombrie 1996. Procurorul a propus să fie acceptată cererea Prefecturii. Se aşteaptă emiterea hotărarii.

Acestea s-au spus în octombrie 1996. Aşa cum se ştie, K.E.F.E. a fost desfiinţat în urma hotărârii nr. 7380/1996 a Tribunalului de primă instanţă al Atenei, hotărâre care a fost validata prin decizia 10493/1997 a Procuraturii Atenei. Cu toate acestea, continuă să acţioneze ca şi mai înainte, adăpostit în aceeaşi clădire şi slujit de aceleaşi persoane. Şi-au schimbat numai titlul, apărând acum sub denumirea: Biserica scientologică. De menţionat faptul că până la desfiinţarea K.E.F.E. cadrele lui au dezaprobat cu dispreţ acuzaţia că ar fi constituit în Grecia o anexă a Bisericii Scientologice.

Bibliografie

- Alevizopulos. Părintele Antonie. Erezii nouaparute – Culte distrugatoare în lumina Ortodoxiei, Atena, 1995.

– Idem. Nazismul sub o alta masca, Atena, 1996.

– Grupări in compatibile cu credinţa ortodoxa, volum editat de AI Vll-a Congres Panortodox al Delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe şi Sfintelor Mitropolii pe teme referitoare la erezii şi secte (Aliartos-Beoţia, 20-26 septembrie 1995).

– Revista Dialog, Numerele 1-6.

– Publicaţia Libertatea de exprimare a organizaţiei K.E.F.E. (nr. din iarna lui 1995).

– Raportul cu data de 17.06.1996, întocmit de procurorul loannis Anghelis în legătură cu activităţile K.E.F.E. –ului, adresat şefului Procuraturii din Atena.

Read Full Post »