Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘terapeutic’

 

29. Întrebare: Ce este homeopatia?

Răspuns: Homeopatia este o practică bazată pe doctrina inversării efectelor biologice ale substanţelor. Are origine daoistă şi a fost redescoperită de Samuel Hahnemann (1755-1843).

30. Întrebare: Din ce materii prime se prepară medicamentele homeopatice?

Răspuns: Cele mai multe medicamente homeopatice pornesc de la substanţe de natură vegetală, însă există şi remedii care pornesc de la substanţe de natură minerală, animală şi umană.

Medicamente homeopatice de origine minerală: clorură de sodiu, sulf, argint, aur, etc.

Medicamente homeopatice de origine vegetală: muşeţel, coada şoricelului, ceapă, usturoi, pătrunjel, etc.

Medicamente homeopatice de origine animală: furnică roşie, păianjen care trăieşte în casele părăsite, cerneală de sepie, sânge de vultur pleşuv (Haliaeetus leucocephalus), aripă de pescăruş (Larus argentatus), etc.

Medicamente homeopatice de origine umană: secreţii patologice.

Există şi remedii mai ciudate, cum ar fi: Meteorite, Hydrogen, Helium, Positronium.

31. Întrebare: Din faptul că materiile prime sunt naturale rezultă că homeopatia este bună?

Răspuns: Nu rezultă. O piatră este naturală, însă a lovi pe cineva cu piatra în cap nu este o faptă bună. Apa este naturală, însă tortura cu apă (folosită de inchiziţia papală în Evul Mediu) nu poate fi considerată o faptă bună. Margarina se bazează pe o materie primă naturală (ulei vegetal), însă devine periculoasă pentru organism din cauza modului de prelucrare.

Pentru a fi bună, o metodă terapeutică trebuie să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

32. Întrebare: Dar homeopatia foloseşte plante medicinale ca şi fitoterapia. De ce fitoterapia este bună, iar homeopatia nu?

Răspuns: Nu este adevărat că homeopatia foloseşte plante medicinale ca şi fitoterapia. Ambele folosesc plante medicinale, însă nu în acelaşi mod terapeutic.

Unii homeopaţi recunosc cu sinceritate faptul că homeopatia nu este un tratament cu plante: „tratamentul homeopatic nu este un „tratament cu plante”, cum greşit se crede uneori”.

33. Întrebare: Este adevărat că în homeopatie se prelucrează plantele, însă şi în fitoterapie se prelucrează. Care este diferenţa?

Răspuns: Fitoterapia prelucrează plantele medicinale pentru a extrage substanţele vindecătoare rânduite de Dumnezeu.

Homeopatia nu foloseşte proprietăţile vindecătoare ale acestor substante, ci inversează aceste proprietăţi şi renunţă la substanţele iniţiale. În homeopatie se diluează extrem de mult tincturile pentru a nu mai rămâne substanţele iniţiale în medicamentul homeopatic. Acesta este motivul pentru care tratamentul homeopatic nu este un „tratament cu plante”.

34. Întrebare: Cum se prepară un medicament homeopatic?

Răspuns: Se porneşte de la o substanţă lichidă, de exemplu o tinctură. Se ia o picătură din aceasta şi se amestecă cu 99 de picături de apă. Se „dinamizează” prin agitare puternică. Aceasta este prima diluţie centezimală sau hahnemanniană (IH). Se ia o picătură din diluţia lH şi se amestecă cu 99 de picături de apă. Se “dinamizează” prin agitare puternică. Aceasta este diluţia 2H. Se ia o picătură din diluţia 2H şi se amestecă cu 99 de picături de apă. Se „dinamizează” prin agitare puternică. Aceasta este diluţia 3H. Procedeul se continuă. Se folosesc şi diluţii înalte: SOH, IOOH, 200H, etc.

Prin acest procedeu se obţin concentraţîi extrem de mici (infinitezimale): 1 %,0,01 %,0,0001 %,0,000001 %, 0,00000001 %, 0,0000000001 %, 0,000000000001 %, 0,00000000000001 % etc.

La diluţii foarte înalte, probabilitatea de a mai exista molecule din substanţa iniţială este foarte mică.

35. Întrebare: Pare o şarlatanie. Ce mai acţionează dacă nu mai există substanţa iniţială?

Răspuns: Homeopatia nu este o şarlatanie. Dacă ar fi o şarlatanie, dacă medicamentele homeopatice nu ar acţiona deloc, nu ar exista nici un pericol. În realitate, cu cât medicamentul homeopatic este mai diluat, cu atât este mai puternic. Diluţiile înalte sunt foarte periculoase. Unul dintre cei mai mari homeopaţi, James Kent (1849-1916) recunoştea faptul că „dacă medicamentele noastre n-ar fi fost destul de puternice ca să omoare un om, atunci n-ar fi fost destul de puternice ca să trateze un bolnav”.”

36. Întrebare: Totuşi, ce acţionează?

Răspuns: Nu se cunoaşte încă mecanismul de acţiune. S-au realizat numeroase experienţe, au fost emise mai multe ipoteze, însă nu s-a ajuns la un rezultat sigur. Se pare că procesul de realizare a medicamentului homeopatic modifică structura moleculară a apei. Se cunoaşte faptul că moleculele de apă se grupează în formaţiuni spaţiale numite clatraţi, iar „apa are în proporţie de 85% configuraţia spaţială a gheţii”.” Prin îndepărtarea moleculelor substanţei active, în medicamentul homeopatic rămân „amprente” ale acestor molecule. Se poate spune că nu acţionează plinul (molecula), ci golul (amprenta).

Diluţiile homeopatice au proprietăţi foarte ciudate; ele scapă de sub controlul ştiinţific actual. De exemplu, conductivitatea electrică specifică a medicamentului homeopatic lichid depinde de volumul său, ceea ce este inexplicabil prin teoriile ştiinţifice actuale.

Şi mai ciudată este variatia conductivitătii electrice a medicamentului homeopatic în funcţie de timp.

37. Întrebare: Se mai poate spune că homeopatia are bază ştiinţifică?

 Răspuns: Nu. Homeopatia nu are încă o bază ştiinţifică. Despre o metodă medicală spunem că are bază ştiinţifică dacă îndeplineşte simultan următoarele condiţii:

– se foloseşte materie sau energie creată bine precizată;

– se cunosc toate proprietăţile fizice, chimice şi biologice ale materiei sau energiei folosite;

– se cunoaşte modul de acţiune (descris riguros ştiinţific);

– se cunoaşte dozajul optim pentru diverse categorii de pacienţi;

– se cunoaşte modul în care se comportă organismul după administrarea dozei;

– se cunosc indicatiile, contraîndicatiile si efectele adverse (prin studii teoretice şi clinice riguroase).

– se cunosc interacţiunile cu alte medicamente sau proceduri medicale.

În homeopatie nu se cunosc încă elementele care acţionează, deoarece substanţele iniţiale nu mai există în medicamentul final. Nu se cunoaşte nici modul de acţiune. Prin urmare, homeopatia nu are bază ştiinţifică.

38. Întrebare: Există totuşi homeopaţi care afirmă că homeopatia are bază ştiinţifică. Cum se explică părerea lor?

Răspuns: Există trei posibilităţi: ori nu cunosc cercetările ştiinţifice, ori nu înţeleg ce înseamnă bază ştiinţifică, ori nu au interes să se afle că homeopatia nu are bază ştiinţifică.

Articolele ştiinţifice riguroase publicate în revistele de specialitate arată clar că homeopatia nu are încă o bază ştiinţifică. Pentru explicarea mecanismelor homeopatiei „au fost avansate câteva teorii fizice, însă nu există deocamdată dovezi concludente”.

Unii homeopaţi prezintă câteva confirmări ale efectelor unor remedii homeopatice şi au impresia că aceste confirmări constituie baza ştiinţifică a homeopatiei. În realitate, o metodă medicală are bază ştiinţifică numai dacă îndeplineşte simultan condiţiile prezentate în răspunsul precedent.

39. Întrebare: Homeopaţii susţin că folosesc „principiul similitudinii”. Ce afirmă acest principiu?

Răspuns: Ipoteza similitudinii, numită şi „principiul similitudinii” afirmă că simptomele unui bolnav pot fi tratate cu doze foarte mici ale acelor substanţe care, în doze mari, produc acele simptome. In lipsa bazei ştiinţifice, homeopaţii se străduiesc să acrediteze acest” principiu” prin analogii superficiale şi sentimentaliste: „cel care seara face abuz de alcool, dimineaţa «se drege» tot cu alcool (dar în doză mult mai mică), dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire … Cum spune înţelepciunea populară: «cui pe cui se scoate”.

Aceste analogii superficiale sunt greşite din punct de vedere logic, deoarece nu îndeplinesc condiţia de izomorfism. De exemplu, faptul că „dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire” nu are nici o legătură cu încercarea homeopaţilor de a vindeca boli prin doze foarte mici de substanţe. Noua iubire trebuie să fie adevărată şi puternică, nu diluată în stil homeopatic.

Văzând că nu reuşesc să argumenteze ştiinţific această ipoteză, unii homeopaţi români au recurs la o măsură disperată: au îndrăznit să afirme că Hristos a întemeiat „principiul similitudinii”, „cu moartea pe moarte călcând”, însă este o blasfemie a folosi Jertfa pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos pentru a justifica homeopatia.

40. Întrebare: Unii medici homeopaţi din ţara noastră afirmă că medicamentele homeopatice nu au efecte secundare, deoarece diluţiile sunt infinitezimale (extrem de mici). Este corect argumentul?

Răspuns: Nu este corect. Chiar homeopaţii susţin că diluţiile infinitezimale au efecte puternice. Atunci când vor să dovedească faptul că medicamentele homeopatice au efect, homeopaţii dau exemplul alergiilor, arătând că acestea se declanşează chiar şi la concentra ţii foarte mici ale substanţelor. Prin urmare, homeopaţii îşi schimbă părerile în funcţie de interes. Atunci când vor să arate că medicamentele lor sunt active, folosesc exemplul alergiei declanşate de doze extrem de mici. Iar atunci când vor să arate că sunt lipsite de efecte adverse, afirmă că dozele extrem de mici nu pot produce efecte adverse.

Faptul că medicamentele homeopatice au şi efecte adverse este recunoscut chiar de Hahnemann: „cu cât medicamentul este mai homeopatic şi potenţa mai înaltă, cu atât mai mult rău face”.” Iar despre diluţiile foarte înalte, Hahnemann spune: „Nu de puţine ori, ele pun în pericol viaţa pacientului sau îi fac boala aproape incurabilă”.

41. Întrebare: Se spune că homeopatia acţionează asupra cauzelor bolii, nu elimină doar simptomele. Este adevărat?

Răspuns: Nu este adevărat. Homeopatia încearcă să elimine doar simptomele. Ea este lipsită de Etiologie (ştiinţa care studiază cauzele). Hahnemann recunoaşte aceasta: „Totalitatea simptomelor trebuie să fie principala preocupare a medicului, singurul obiect al atenţiei sale, singurul lucru care trebuie înlăturat prin intervenţia sa pentru a vindeca, adică pentru a transforma boala în sănătate”.

42. Întrebare: Homeopatia se bazează pe Fiziopatologie?

Răspuns: Nu. Homeopatia ignoră Fiziopatologia, fapt care este deosebit de grav. În absenţa Fiziopatologiei, homeopaţii nu înţeleg mecanismele bolilor. Hahnemann spune foarte clar: „Cum se întâmplă că forţa vitală determină organismul să producă simptome, cu alte cuvinte cum produce ea boala? Asemenea întrebări nu sunt importante pentru medic. Răspunsurile îi vor fi totdeauna ascunse”.” Evident, aceste afirmaţii au caracter anti-ştiinţific.

43. Întrebare: Ce spun homeopaţii despre „forţa vitală”?

Răspuns: Hahnemann afirmă că „în absenţa forţei vitale, organismul material nu este capabil să simtă, să acţioneze sau să se întreţină. Numai datorită acestei existenţe imateriale (principiu vital, forţă vitală) care îl însufleteste în starea de sănătate si de boală, el poate să simtă şi să-şi menţină funcţiile vitale”.” Prin urmare, Hahnemann consideră că „forţa vitală” este o existenţă imaterială. Asupra acestei existenţe imateriale încearcă homeopatia să acţioneze.

44. Întrebare: Unii homeopaţi din România afirmă că homeopatia actuală nu merge pe linia lui Hahnemann. Este adevărat?

Răspuns: Nu este adevărat. Dr. Constantin Săraru, Preşedintele Ligii de Homeopatie Clasică din România afirmă că lucrarea lui Hahnemann, „Organonul Medicinei reprezintă cea mai importantă sursă de cunoaştere În homeopatie şi prima carte citită de orice medic care face primii paşi în practicarea ei”.

Traducătorul cărţii, dr. Marius Radu, scrie: „Organenul Medicinei este, fără îndoială, cartea de temelie pentru oricine doreşte să înţeleagă şi să practice corect homeopatia. Tot ceea ce este important legat de teoria şi practica homeopată este prezentat concis de Hahnemann pe parcursul a 291 paragrafe”.

Iată ce declară un alt homeopat: „Cu toţii ştim că informaţiile fundamentale în acest domeniu au fost, sunt şi vor rămâne cele pe care homeopatia le datorează creatorului ei Samuel Hahnemann. iar ca lucrare de bază, Organon-ul”.

Jost Kunzli, Alain Naude şi Peter Pendleton scriau, în ediţia engleză a Organonului Medicinei: „Lucrarea a rămas până în zilele noastre piatra de temelie în homeopatie, autoritatea supremă în ceea ce priveşte doctrina şi practica homeopată. Tot ceea ce s-a scris ulterior are rădăcinile în această carte”.

45. Întrebare: Homeopaţii români care se declară ortodocşi spun că se bazează pe scrierile medicului homeopat grec Gheorghios Vithoulkas; acesta fiind ortodox, scrierile sale sunt compatibile cu învăţătura Bisericii Ortodoxe. Este adevărat?

Răspuns: Este adevărat că unii homeotizeaza pe scrierile lui Vithoulkas însa învatatura acestuia nu este compatibila cu Ortodoxia.

În cartea intitulată Homeopatia. O viziune integrală despre sănătate, boală şi vindecare (titlu original Homeopathy. Medicine of the New Man), Vithoulkas face elogiul doctrinelor extrem-orientale.

Vithoulkas vorbeşte despre „giganţii spiritual”, Ramana Maharishi şi Ramakrishna, promotori ai doctrinelor extrem-orientale. Concepţia sa despre sănătate este incompatibilă cu Ortodoxia. În spirit extrem-oriental, el afirmă că „starea de sănătate reprezintă independenţa faţă de durere la nivel fizic, realizând starea de bine interior, independenţa de dorinte si obsesii la nivel emotional, realizând starea de bucurie şi calm interior şi independenţa faţă de egoism la nivel mental, realizând uniunea perfectă cu Adevărul şi Dumnezeu”. Definind sănătatea prin aceste trei non-dependenţe, Vithoulkas dovedeşte în mod clar o înclinaţie către budism şi daoism.

În cartea Dao de Jing, Lao Zi (sec. IV î.Hr.) îşi îndemna discipolii: „Fiţi cu totul fără de dorinţe şi menţineţi-vă într-o pace beatifică profundă”;” Iar un principiu budist afirmă că „originea suferinţei e dorinţa”.

46. Întrebare: Homeopatia se bazează pe concepţii extrem-orientale?

Răspuns: Da. Legătura homeopatiei cu aceste concepţii este atât de puternică încât ea nu poate fi ruptă. Renunţarea la aceste concepţii ar însemna renunţarea la homeopatie. Însăşi folosirea diluţiilor infinitezimale pentru îndepărtarea substanţelor active se bazează pe principiul daoist al supremaţiei golului faţă de plin. În cartea Dao de Jing, Lao Zi „proclamă la fiece pas supremaţia neantului asupra fiinţei, a golului asupra plinului”.

Moleculele substanţei active constituie plinul, iar îndepărtarea lor din soluţie realizează golul.

Medicamentul homeopatic se bazează pe o existenţă (apa), însă apa se foloseşte ca medicament homeopatic numai după îndepărtarea materiei active (extractul vegetal), conform principiului daoist: „Fiinţa constituie natura lucrurilor, dar Nefiinta permite folosirea lor”.

Se cunoaşte faptul că homeopatia a apărut în China; primul care a folosit doze infinitezimale a fost medicul chinez Hua Tuo (141-208), specialist în acupunctură, adept al daoismului.

47, Întrebare: Hahnemann a fost mason, iar Hua Tuo a fost daoist. Totuşi, folosim becuri electrice, calculatoare electronice şi alte aparate inventate de heterodocşi. De ce respingem homeopatia?

Răspuns: Homeopatia se bazează pe principii daoiste, iar medicamentele homeopatice scapă de sub controlul ştiinţei actuale, având efecte imprevizibile.

Becurile electrice şi calculatoarele electronice nu funcţionează pe principii daoiste, ci pe baza unor legi ale Fizicii. Ele se află sub controlul ştiinţei actuale. Într-un anumit sens, ele sunt neutre, adică pot fi folosite fie spre bine, fie spre rău. Cu un calculator electronic se poate scrie fie o carte ortodoxă, fie o carte eretică. La lumina unui bec electric se poate citi fie o carte ortodoxă, fie o carte eretică. Ca ortodocşi avem datoria de a folosi aceste aparate numai cu scop bun. Becul electric nu ne schimbă credinţa, însă medicamentul homeopatic ne face părtaşi practicilor daoiste.

48. Întrebare: Decât să luăm medicamente alopate care au multe efecte adverse, nu este mai bine să folosim medicamente homeopatice?

Răspuns: Problema este pusă în mod greşit. Nu avem de ales între alopatie şi homeopatie, ci avem de ales între alopatie şi terapiile naturale normale (fitoterapie, apiterapie, dietoterapie, balneofizioterapie, kinetoterapie) care sunt acceptate în sens ortodox.

 49. Întrebare: Homeopatia are legătură cu cercetarea subconştientului?

Răspuns: Da. În cartea intitulată The source in Homeopathy, Irene Schlingensiepen-Brysch afirmă că cel mai eficient remediu homeopatic se află înscris în subconştientul pacientului, iar medicul homeopat poate să extragă această informaţie: „Cunoştinţa celui mai eficient remediu se află în subconştientul fiecărei fiinţe umane. Adeptul homeopat poate facilita accesul individului la această cunoştinţă ascunsă”.

50. Întrebare: Cine este Irene Schlingensiepen Brysch?

Răspuns: Irene Schlingensiepen-Brysch se numără printre cei mai cunoscuţi homeopaţi contemporani. S-a născut în 1958. A studiat medicina la Bonn şi Găttingen. A studiat homeopatia în Germania şi apoi în India cu Rajan Sankaran. A practicat meditaţia Zen şi tehnici de contemplaţie cu monahul benedictin (papistaş) Willigis Jaeger. A folosit în homeopatie principiile învăţate în India. Pentru un ortodox este evident faptul că toate aceste practici păgâne sunt rătăciri.

Cartea sa, The source in Homeopathy, a fost editată la Narayana Publishers, editură la care au apărut multe cărţi de homeopatie şi ezoterism.

51. Întrebare: Mai există si alte cărti de homeopatie din care se poate vede clar rătătirea?

Răspuns: Da. O astfel de carte este scrisă de celebrul homeopat Massimo Mangialavori şi se intitulează Homeopathy for Anger and Mortification (Homeopatia pentru mânie şi mortificare). Cartea prezintă aspecte psihanalitice ale homeopatiei. Autorul afirmă că „mortificarea poate fi exprimată ca un sentiment de ruşine, onoare rănită sau pierdere a încrederii în sine”.” După ce a studiat Medicina, Massimo Mangialavori a fost iniţiat în practicile şamanice în America de Sud, iar apoi „a dat de homeopatie care, de atunci, l-a învăluit cu vraja ei”.

Rosina Sonnenschmidt a scris mai multe cărţi de homeopatie, pline de rătăciri. S-a născut în 1947 şi a studiat etnologia muzicală. După mai mulţi ani petrecuţi în India, a renunţat la cariera muzicală şi a început să studieze homeopatia, psihoterapia şi practicile de medium. În cartea sa Exkarnation – Der grafle Wandel. Sterben und Tod im Lichte der Medialităt, Homoopathie, Farb- und Baumenergien (Excamaţia Marea trecere). Starea muribundă şi moartea în lumina practicilor de medium, homeopatiei şi energiei culorilor şi arborilor), Rosina Sonnenschmidt studiază plecarea din această lume pe baza Cărţii Tibetane a Morţilor.”

52. Întrebare: Homeopatia are legătură cu spiritismul?

Răspuns: Da. Descrierea tipurilor constitutionale homeopatice conţine referiri la legătura cu slfletele celor decedaţi. De exemplu: ”mulţi copii Thuja sunt în legatura cu spmtele naturale şi cu sufletele membrilor decedaţi ai familiei”.

53. Întrebare: Ce sunt tipurile constitutionale homeopatice?

Răspuns: Tipurile constituţionale homeopatice sunt categorii cu denumiri minerale, vegetale sau animale In care homeopaţii rânduiesc toate persoaneleumane .

Un.homeopat recunoaşte cu sinceritate: „Specialiştii dispun de aproximativ 3000 de tipuri de medicamante. Conform teoriilor homeopate, aceştia au ajuns la concluzia că ar exista peste 3000 de subtipuri umane.”

Această clasificare este incompatibilă cu Ortodoxia, fiind o înjosire a persoanei umane, o coborâre a ei la nivelul stihiilor lumii.

Asemănarea omului cu universul este un principiu daoist.

54. Întrebare: Diagnosticul homeopatic foloseşte şi visele?

Răspuns: Da. Visele ghidează diagnosticul homeopatic. Pentru vise cu călătorii: Apis, Calcarea phosphorica, Lachesis. Pentru vise cu câini: Argentum nitricum, Arnica. Silicea. Pentru vise cu pisici: Pulsatilla. Pentru vise erotice: Antimonium crudum sau Aurum. Pentru vise cu foc: Bclladona, Hepar sulphuris, Phosphorus. Pentru vise cu apă: Argentum nitricum, Ammonium muriaticum, Allium cepa. Pentru vise cu hoţi: Natrum muriaticum, Alumina, Arnica. Pentru vise cu morţi: Chelidonium, Lachesis. Pentru vise terifiante: Arnica, Digitalis, Kreosotum. Lachesis. Pentru vise cu urmăriri: Nux moschata.

55. Întrebare: Cum au intrat visele în diagnosticul homeopatic?

Răspuns: Mulţi dintre homeopaţii de renume (James Kent, Albert Farrington, Boenninghausen, etc)” erau adepţi ai doctrinei lui Emanuel Swedenborg (1688-1772). Acest înşelat,avea mare influenţă asupra intelectualilor din epocă. In 1743, el îşi nota: „Domnul mi s-a arătat şi mi-a dat puterea de a comunica cu spiritele şi cu îngerii”. Primind de la satana această putere, Swedenborg a început să aibă diverse năluciri şi să fie chinuit de vise ciudate. La Londra, un necunoscut care l-a urmărit pe stradă a intrat la el în casă şi i-a zis că este Iisus; apoi i-a încredintat lui Swedenborg „misiunea de a restaura Biserica”.

In cartea sa de vise, Swedenborg descrie multe din visele pe care le-a avut şi încearcă să le interpreteze .. De exemplu: „Acolo era cineva care culegea o cantitate de gângănii invizibile si le omora – zicând că sunt păduchi pe care altcineva îi lasase si-I aruncare aici si care se manifestau pe ei acolo. Eu nu vedeam aceste gângănii, vedeam numai o altă gânganie mică pe care o lăsam să cadă pe un cearşaf alb în apropierea unei femei; era necurăţenia care trebuia extirpată din mine”; ,,Ceream un medicament pentru boala mea, mi se dădu o cantitate de zdrente ca să plătesc … Zdrenţele erau gândurile corpului meu, cu ele, care nu erau bune de nimic, voiam eu să mă vindec”; „călăream în văzduh pe un cal, intram în toate camerele, în bucătărie şi aiurea, în căutarea cuiva dar nu-l găseam”, „calul deveni un animal doborât, roşu ca sângele, şi rămase culcat. Asta înseamnă că am avut tot ce trebuia pentru instruirea mea”; „am auzit un zgomot sub capul meu; mă gândeam că e Ispititorul care pleacă; imediat am început să tremur puternic, din cap şi din tot corpul, cu o anumită trosnitură, şi asta de mai multe ori; descopeream că era în mine ceva sfânt”; „mi se părea că am un câine pe genunchi, de care mă minunam că putea să vorbească; întreba despre fostul său stăpân, Swaben, era negricios şi în plus, mă săruta”; „ieşeam afară şi mă găseam reţinut de mai multe ori de o fantomă, care îmi ţînea tot spatele; în sfârşit, dispăru; ieşeam din nou afară, sosea o fantomă urâtă care făcea acelaşi lucru”; „un curent puternic de apă ieşea prin acoperiş, atât de puternic încât pătrundea tot ce întâlnea în cale”; „auzeam un urs care urla, nu-l vedeam, nu îndrăzneam să rămân la etajul superior, căci era acolo un cadavru”; „Vise îngrozitoare: cum călăul frigea capetele pe care le tăiase şi le lăsa să se frigă mult timp unul după altul, într-un cuptor gol, care nu se umplea niciodată; se spunea că aceasta este hrana lui”; „apoi se făcea că Necuratul mă ducea în diferite adâncuri şi mă lega”.”

56. Întrebare: Ce ne învaţă Sfinţii Părinţi despre vise?

Răspuns: Sfântul Ignatie Briancianinov ne învaţă astfel: „Pentru tulburarea şi vătămarea sufletelor omeneşti, demonii folosesc visele. Demonii, având acces la sufletele noastre în timpul stării noastre de veghe, au acces şi în timpul somnului. Şi în timpul somnului ne ispitesc cu păcatul, amestecând în nălucirile noastre şi nălucirea lor. De asemenea, văzând că noi dăm atenţie viselor, se străduiesc să le dea acestora un oarecare farmec, ca să trezească în noi o mai mare atenţie faţă de aceste aiureli şi să ne facă încetul cu încetul să le dăm crezare. Noi trebuie să ştim bine că în starea noastră, neînnoită încă prin har, nu suntem în stare să avem altfel de vise decât din acelea alcătuite din aiurarea sufletului şi momeala demonilor”.” Tot aşa ne învaţă şi Sfântul Ioan Scărarul: „Când începem să credem în vis dracilor, ei îşi bat joc de noi şi când suntem treji. Cel ce crede viselor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora e filosof”.

57. Întrebare: Unii medici homeopaţi din România afirmă că au tratat homeopatic mulţi Părinţi ortodocşi şi că aceasta ar dovedi faptul că homeopatia este compatibilă cu Ortodoxia. Este adevărat?

Răspuns: Este adevărat că au tratat Părinţi ortodocşi, însă, din aceasta nu rezultă compatibilitatea cu Ortodoxia. Dacă citim cărţile acestor homeopaţi, vedem că ei prezintă homeopatia ca pe un tratament cu plante, lipsit de reacţii adverse. Ce motiv ar avea un Părinte ortodox să se opună unui astfel de tratament?

Dacă ar fi fost sinceri, aceşti homeopaţi ar fi mărturisit faptul că homeopatia inversează proprietăţile terapeutice ale plantelor medicinale şi elimină din medicamentele homeopatice tocmai substanţele active rânduite de Dumnezeu. Ar fi mărturisit faptul că folosesc visele în diagnostic, precum şi faptul că homeopatia se bazează pe principii daoiste.

58. Întrebare: Care sunt elementele prin care homeopatia intră în contradicţie cu Ortodoxia?

Răspuns: Principalele elemente prin care homeopatia intră în contradicţie cu Ortodoxia sunt următoarele:

– homeopatia ignoră darul lui Dumnezeu, inversând efectele terapeutice ale plantelor medicinale şi eliminând din medicament tocmai substanţele active rânduite de Dumnezeu;

– homeopatia administrează experimental doze excesiv de mari ale produselor fitoterapeutice pentru a produce îmbolnăvire (experienţă menţionată apoi în Materia medical; aceasta este o folosire neadecvată a plantelor medicinale;

– homeopatia clasifică persoanele umane în clase puse în legătură cu elementele naturii (vegetalem, animale, minerale); aceasta este o înjosire a persoanei umane;

– homeopatia foloseşte visele în diagnostic, dând astfel diavolilor posibilitatea să influenţeze diagnosticul şi tratamentul homeopatic;

– homeopaţii pretind că tratează prin medicamentele lor gelozia, ura, lipsa de comunicare, egoismul, invidia şi infidelitatea; ştim, însă, că aceste patimi se pot tămădui numai prin Harul lui Dumnezeu în Biserica Ortodoxă;

– homeopaţii care se consideră ortodocşi îndrăznesc să afirme că principiul homeopatic al similitudinii se găseşte în Sfânta Scriptură; afirmaţia lor este o blasfemie;

– printre materiile prime ale medicamentelor homeopatice se numără şi unele care nu pot fi acceptate în Ortodoxie: Psorinum (obţinut din secreţia veziculei de scabie de la un bolnav netratat), Medorrhinum (preparat din secreţie uretrală gonococică), Syphilinum (preparat din şancru sifilitic netratat) etc.

Anunțuri

Read Full Post »