Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘semne’

Sfîntul Apostol Pavel scrie către Timotei: ,, … În vremile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luînd aminte la duhurile înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti” (I Timotei 4, 1).

Iar despre Antihrist, într-o profeţie atribuită Sfîntului Mucenic Ipolit, papă al Romei, aflăm următoarele:

„Pe lîngă aceasta va face şi minuni: pe cei leproşi  va curăţi, pe cei bolnavi va tămădui şi draci va scoate, va spune înainte cele viitoare, va spune cele ce s-au făcut întru depărtare, va învia morţi, va lumina orbi şi alte minuni va face, toate acestea cu năluciri drăceşti” (Din „Sfîrşitul Omului” p. 122, Sfânta Mănăstire Prodromul, Ed. Schitul Darvari, Bucureşti).

Deopotrivă prooroceşte şi Sfîntul Efrem Sirul:

,, Va veni pîngăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi; fiind smerit, liniştit, urînd cele nedrepte, despre idoli întorcîndu-se blagocestia mai mult cinstind, bun iubitor de săraci, peste măsură frumos, prea cu bună aşezare, lin către toţi, cinstind cu covîrşie pe neamul iudeilor. lară întru toate acestea, va face semne, arătări şi înfricoşări cu multă stâpînire şi se va meşteşugi cu vicleşug ca să placă tuturor şi să fie iubit degrabă de mulţi şi daruri nu va lua, cu minie nu va grăi, mîhnit nu se va arăta, şi cu chipul bunei  rînduieli  va amăgi lumea, pînă ce se va face împărat. lară după aceasta se va înălţa inima lui, şi va vărsa balaurul amărăciunea sa, punînd înainte din Sion, veninul morţii, tulburînd lumea, va clăti marginile (pămîntului), va necăji toate, va pîngări suflete; nu ca un cucernic se va arăta, ci cu totul întru toate fără de omenie”.

„Va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti:  va muta munţii şi ostroavele;  îşi va întinde mainile lui şi va aduna mulţime de tîrîtoare şi păsări; aşişderea încă va păşi pe deasupra adîncului şi pe mare ca pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri. Şi mulţi vor crede întru el, şi-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare” (p. 149 din aceeaşi scriere).

Din descoperirea acestor profeţii rezultă că Antihristul va putea face, prin puterea şi lucrarea Satanei, multe semne şi minuni înşelătoare, pe care sfinţii le numesc năluciri. Astfel duhul răului, prin mijlocirea omului fărădelegii, va vindeca cu uşurinţă bolnavi, ba chiar şi pe cei leproşi, va lumina orbi şi va putea vesti lucruri viitoare.

E interesant de menţionat, în legătură cu aceste lucrări ale diavolului, întreprinse fie de-a dreptul, fie prin intermediul unor oameni prinşi în orbita lui, ce spune Toma d’Aquino:

,, … precum meşterul face un lucru care celorlalţi oameni li se pare minunat, astfel şi diavolul face ceva în chip firesc, care nouă ne poate părea că este minune; căci uşor îi este diavolului să însănătoşeze un bolnav, ori să tămăduiască o rană … folosind puterile ascunse care sînt în corpul omului” (Expositio in Ev. Mt. Antverpiae 1612, Parisis 1876, Catena  Aurea quator Ev., Antverpiae 1612).

Acelaşi punct de vedere îl susţin şi mulţi alţi teologi occidentali, precum Caietanus, Jansenius, Arnold şi alţii.

Diavolul poate şti mai dinainte despre cele viitoare şi înştiinţîndu-i pe slujitorii săi, aceştia pot apărea astfel ca nişte profeţi. (Tot astfel şi Suarez în ,,De virtute religionis”, lib. 2, cap. 8 şi 6 şi urm.; cap. 16 n. 6 urm. Knabenbauer Mt. II. 336).

Lucrările cu aparenţă suprafirească împlinite de demoni, deşi ies din ordinea normală obişnuită, se petrec totuşi  în ordinea naturală a universului. a. V. Bonniot, ,,Wunder und Scheinwunder” Mainz 1889, L. Fonch. ,,Die Wunder des Herrn”, I, ed. 2 p. 4).

Iată deci cum se pot produce înşelăciuni nebănuite În acest domeniu de manifestări zăpăcind lumea într-o măsură nemaipomenită şi depărtînd-o de la calea cea dreaptă.

Sub o formă sau alta, aparent sau neaparent, se pot produce cazuri de posesiuni demonice şi cu unii oameni presupuşi credincioşi şi vădit „bisericoşi”.

In această privinţă, putem spune că se întîlnesc feluriţi ocultişti sau mediumi spiritişti care postesc şi se împărtăşesc  regulat.

Intrucît însă ei nu mai stau sub ascultarea Bisericii, ci se abat de la cuvîntul învăţăturilor de mîntuire, posturile şi rugăciunile şi toate jertfele lor sînt întinate, iar ei se expun să-şi mănînce osînda veşnică prin Împărtăşirea cu Sfintele Taine. Căci „jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului” (Solomon, Proverbe 21, 27). ,,Şi dacă cineva îşi întoarce urechea să nu asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă” (Proverbe 28, 9).

Urîciunea neascultării este atît de mare înaintea lui Dumnezeu, încîr Duhul Sfînt îi mustră cu asprime şi pe preoţii care s-au abătut din calea cea sfîntă.

„Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Dar voi v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi … ” (Maleahi 2, 7).

„Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul…” (Maleahi 2, 2).

Din păcate, în zilele noastre, nu se dă totdeauna însemnătatea cuvenită unor asemenea probleme, iar adeseori, mulţi dintre noi, ne arătăm mai îngăduitori cu păcatele oamenilor, decît cu oamenii ca penitenţi.

Sînt, prin urmare, unii credincioşi răzvrătiţi, care deşi se socotesc  fii ai Bisericii Ortodoxe, îşi leagă totuşi mintea şi sufletul de anumite credinţe eretice; sînt spiritişti, ,,spiritualişti”, teosofi, masoni, ocultişti, care se strecoară prin fraudă ca să primească Sfînta Impărtăşanie.

Dar „cine mănîncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului” (I Corinteni 11, 27).

 

Pe de altă parte, ,, … acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21). Iar adevăratul post şi adevărata rugăciune presupune o stare de smerenie, de lepădare de sine şi de sărăcie cu duhul. Cine este smerit este în totul ascultător Bisericii, Sfintelor Canoane şi tuturor rînduielilor. Cine este smerit, nu se socoteşte nici înţelept, nici ales, nici „iniţiat”, nici mîntuit. Smeritul primeşte şi ascultă întreg cuvîntul dreptei credinţe, fără a se situa în afara sobornicitătii. El nu răstălmăceşte Scripturile şi hotărîrile Sfintelor Sinoade ecumenice într-o altă înţelegere decît aceea pe care a hotărît-o Biserica. El nu se Întovărăşeşte cu ereticii şi cu necredincioşii, iar dacă ar voi să-i cîştige la adevăr, după prima şi a doua mustrare, el se îndepărtează de cel ce se împietreşte în neprimirea Adevărului.

In haosul acesta al tuturor abaterilor şi al neascultării de Lege, se pot afla uneori şi preoţi: nu e pădure fără uscături … Şi asemenea căderi pot lua diferite înfăţişări: de la nerespectarea rînduielilor bisericeşti şi a Canoanelor ecumenice, pînă la cazul unor preoţi caterisiţi pentru erezii, pentru îndeletniciri neîngăduite sau pentru alte grave abateri.

Oricît de excepţionale şi anormale ar apărea aceste întîmplări, faţă de cinstitul şi venerabilul nostru Cler, este nevoie să ne folosim şi de aceste dureroase exemple în scopul de a lămuri anumite idei. Dacă aceşti slujitori ai Altarului, în săvîrşirea unor acte de care se fac vinovaţi îşi dau seama, în parte sau în totul, despre acele călcări de la legea lui Dumnezeu, ei îşi vor da socoteala înaintea Judecătorului de faptele lor, dar, în cît provin dintr-o stare a păcatului, ei au căzut în orbita unei acţiuni de posesiune.

Deci nu este de mirare dacă puterea demonică care lucrează  în împlinirea unor false minuni, poate acţiona şi asupra unor slujitori ai Altarului şi mai cu seamă asupra acelora căzuţi Într-o alterare de credinţă şi de duhovnicie.

Bineînţeles însă că întrucît un preot nu este caterisit, pentru anumite grave abateri, actele lui sfinţitoare nu sânt viciate de păcatele lui personale, atît timp cît acele Sfinte Taine şi ierurgii sînt împlinite după toată rînduiala Bisericii noastre Ortodoxe.

Pe de altă parte, dacă vicleanul diavol poate să dispună – în parte sau total – de viaţa unor oameni aflaţi în păcate şi în neascultare faţă de Dumnezeu, nu-i este Îngăduit ca să facă acelaşi lucru şi cu cei credincioşi care împlinesc cu toată supunerea sfintele şi dumnezeieştile porunci. Pe cei drepţi Domnul îi ocroteşte în chip deosebit şi numai uneori îi lasă într-o luptă mai grea cu Satana, în mijlocul unor ispite mai mari, ca o încercare şi spre o mai mare învrednicire a lor.

Spune Domnul, către Moise: ,,Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legămîntul şi îndurarea cu care s-a jurat părinţilor tăi. El te va iubi, te va binecuvînta şi te va înmulţi … „.

„Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite nici una din acele molime rele din Egipt, pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc” (Deuteronom 7, 12-15).

 

 

Read Full Post »

Partea II   –    DESPRE DIFERITE SEMNE Şl VINDECĂRI PRESUPUSE SUPRAFIREŞTI

DAR DE ORIGINE DEMONICĂ

 

Aşadar, tocmai asemenea oameni lepădaţi de Dumnezeu devin sculele Ispititorului. Şi tocmai – cu ei se pot întreprinde cele mai mari farmece şi vrăjitorii. Adeseori, fără ştiinţa acestora, puteri nevăzute îi pot călăuzi spre ţinte nebănuite, urmînd unor anumite porunci demonice. Într-un acelaşi chip tainic, asemenea unelte demonice se pot îmbolnăvi sau se pot „vindeca” din senin, în cîte şi mai cîte feluri. Asupra lor, prin lucrarea Satanei, falşii prooroci pot exercita cu mare putere semne nemaipomenite. Sînt cazuri în care, fără greş, li se poate prezice acestora despre ziua şi chipul morţii lor. Şi, ca prin minune, lucrul se adevereşte … Cu cît apar însă mai impresionante asemenea întîmplări „suprafireşti”, cînd astfel de sentinţe de moarte se rostesc ca un mijloc de pedepsire de către slujitorii Necuratului, împotriva acelora care ar fi batjocorit pretinsele lor minuni, iar boala sau moartea îi atinge pe acei nenorociţi, fără nici o pregetare, ca un trăznet !

Atari fenomene se petrec prin mijlocirea a feluriţi vrăjitori şi falşi profeţi, despre care demonologia vorbeşte cu destulă evidenţă.


Printre unele asemanatoare semne fantastice este interesant cazul relatat în nr. din 24 august 1939 al ziarului Universul, cu privire la exploratoarea Elin Osborne. Iată articolul: ,,O femeie încearcă să descopere originile magiei negre”, Londra, august 1939.

Exploratoarea şi în acelaşi timp bioloaga Mrs. Elin Osbome, după ce a trăit timp de 5 ani în cele mai întunecate regiuni ale Africii, povesteşte în rapoartele sale cum a încercat să pătrundă în tainele magiei negre, precum şi întîmplările la care a fost de faţă.

Intr-un contact pe cît de strîns cu lumea magiei, reuşi sa culeagă materialul de care acum lumea ştiinţifică se ocupă cu cea mai mare atenţie.

Mrs. Osborne a fost de faţă la «evocarea spiritelor morţilor»; ea a văzut oameni şi animale lovite de blesteme care le-au pricinuit moartea instantanee.

Cînd după 4 ani, Mrs. Osborne fu apucată de dorul casei, un vrăjitor o anunţă că dorinţa ei s-ar putea satisface fără ca să fie nevoită să facă o astfel de călătorie. Cu alte cuvinte, el o asigură că prin ajutorul magiei ar putea să facă să-şi revadă patria. După puţin, ea nu-şi mai putu da seama de ceea ce se întîmpla în jurul ei, dar se văzu la Londra pe stradă, văzu animaţia mare din capitala Angliei, oamenii pe care îi cunoştea şi în fine … după 2 ore se întoarce iarăşi în lumea africană. Mai văzuse – „în această plimbare închipuită la Londra „ multe lucruri noi, de care era complet străină, neavînd nici o cunoştinţă despre existenta lor şi despre care, acum cînd se află la Londra, s-a convins că într-adevăr n-au fost vedenii şi există în realitate. Mrs. Osborne a fost personal martoră la această întîmplare, care pînă în clipa de faţă n-a putut fi explicată în nici un fel”.


În domeniul manifestărilor oculte, puse în mişcare prin acţiunea demonică, intervin în chip conştient sau inconştient şi anumite puteri psihice ale omului.

Fiinţa umană şi-a păstrat, şi după cădere, diferite facultăţi ascunse, extra-normale, care pot fi călăuzite şi folosite fie de către entităţi angelice, atunci cînd este vorba de oameni aflaţi în legătură harică cu Dumnezeu, fie de către entităţi demonice, atunci cînd este vorba de oameni ieşiţi de sub harul lui Dumnezeu .Nesfîrşit este numărul unor asemenea cazuri întamplate în lume, în toate vremurile şi în toate locurile. O lucrare de demonism de mare răsunet, pomenită atît în Faptele Apostolilor, cît şi în Cazanie, este de pildă aceea petrecută cu Simon Magul. Impotriva acestui posedat au avut mult de luptat Sfîntul Apostol Petru şi Sfîntul Clement, pentru a convinge lumea despre falsele lui minuni.

Sînt şi unii falşi profeţi creştini, care împlinesc semne fantastice, în închipuirea că prin puterea lui Dumnezeu pot săvîrşi acele lucrări. Un asemenea caz a fost în zilele noastre şi acela al călugărului Rasputin de la Curtea Ţarului Nicolae al II-lea, care a stîrnit rnînia de sus asupra acelora care au crezut în semnele lui.

Dar falşi profeţi sînt uneori şi oameni de bună credinţă, convinşi că sînt trimişii lui Dumnezeu şi că slujesc Bisericii, fără a înţelege că sînt uneltele oarbe ale Necuratului şi că rătăcesc lumea de la Adevăr.

Despre mijloacele de identificare ale unor asemenea cazuri se va putea afla în cursul capitolelor următoare.

Cu privire la posibilităţile de vindecări de boli pe care le poate simula Satana, se ştie că suferinţe fizice reale sînt îndepărtate prin descîntece, deci pe o cale absolut demonică. Dar, totodată, se pot obţine false tămăduiri şi pe calea magnetismului animal, a hipnotismului sau a altor metode psihice, cum ar fi şi autosugestia preconizată de Coue sau „ştiinţa creştină” a protestantei Mary Backer Eddy.

E vorba deci de metode din domeniul „ocultismului”, care nu au nimic de-a face cu adevăratele minuni împlinite prin puterea Duhului Sfînt, singurele admise şi recunoscute de Biserică în ordine duhovnicească.

Şi totuşi, asemenea cazuri impresionante de „vindecări” se Împlinesc pe căi lăturalnice şi neîngăduite, spre buimăcirea multora, tocmai prin faptul că poartă roate aparenţele unor adevărate minuni.

In linie generală, se poate afirma că diferitele boli sau tulburări mintale cum ar fi: nebunia, isteria, halucinaţia, somnambulismul, neurastenia, obsesiile şi maniile, sînt în mare parte produsul unor influenţe directe demonice, care se exercită asupra celor bolnavi. Tămăduirea firească a acestora atîrnâ, în primul rînd, de exorcisme, de sfintele slujbe şi de Sfintele Taine ale Bisericii. Orice alte încercări nu pot aduce o reală izbăvire acelor suferinzi decît numai În mod aparent, cauza adîncă a răului rămînînd nevindecată. Pe de altă parte, pe terenul zdruncinat al acestor tulburări psihice, acţiunea demonică se poate şi mai mult exercita.

Pr. Serghei Bulgakov, cunoscutul teolog rus, spune:

,,Ceea ce se numeşte halucinaţie poate să se considere – cel puţin cîteodată – ca o viziune a lumii spirituale, nu în partea ei luminoasă, ci în partea ei întunecoasă. In afară de această viziune directă, pe care o caută atît de mult ocultiştii, influenţa puterilor Întunericului se exercită Într-un chip imperceptibil, spiritual. Taina botezului este precedată de rugăcinile catehumenilor, care comportă patru rugări în care puterile demonice sînt exorcizate şi somate să iasă din noul botezat” (Ortodoxia – S. Bulgakoff – Tip. Arhidiecezană Sibiu, p. 161).

Dacă prin citirea moliftelor şi cu ajutorul lui Dumnezeu, se îndepărtează demonii de la oameni, între care şi de la aceia cu desăvîrşită înfăţişare de sănătate trupească, dar nesfinţiţi, În schimb, prin căderea şi recăderea multora în păcate, puterile demonice se cuibăresc iar în creştinii descreştinaţi şi exercită asupra acestora, în felurite şi viclene chipuri, o influenţă nefastă, care devine cu atît mai primejdioasă cu cît nu întîlnesc ♫n calea lor nici o rezistenţă duhovnicească.

În diferite cazuri de îmbolnăviri şi „vindecări neobişnuite” cu înfăţişări miraculoase, se pot manifesta influenţele unor lucrări demonice într-un chip foarte ascuns şi primejdios. Aşa sînt toate pretinsele minuni petrecute cu proorocii mincinoşi care aparent caută să aducă lumea la credinţă, dar care, de fapt, aduc o credinţă greşită în mijlocul dreptcredincioşilor şi pierd lumea de la mantuire. In această privinţă, desigur că drumul mîntuirii rămane deschis pentru toată lumea, iar bunul Dumnezeu ar dori ca toţi să se pocăiască pînă la urmă. În gîndul acesta, noi nu trebuie să pierdem nădejdea pentru mîntuirea nimănui. Totuşi, în starea de negaţie în care s-ar afla cineva, faţă de adevărata Lumină, subjugat unor păcate grele sau prins în necredinţă sau într-o credinţă eretică, desigur că diavolul are o mare priza asupra aceluia, stăpînindu-l cu deosebită putere.

Dar cum popoarele creştine căzute în protestantism s-au sărăcit duhovniceşte de harul lui Dumnezeu, este firesc ca înşelăciunile mari de credinţă, de felul pretinselor minuni, să se producă mai cu seamă în ţările pravoslavnice, unde lumea dispune de darurile mîntuitoare ale Sfintelor Taine, şi unde diavolul vrea să-i piardă pe cei binecredincioşi prin alte mijloace. Aşadar cetatea pe care vrăjmaşul o asediază cu mai multă putere, este tocmai aceea a dreptei credinţe în Iisus Hristos. In scopul unor sminteli şi al unor erezii cît mai mari, Satana poate urzi o lucrare de pierzare fie de aici, fie de acolo, ridicînd pe cîte un prooroc mincinos, care, asemenea lupului răpitor în blană de oaie, cheamă lumea la pocăinţă, dar totodată strecoară în cuvîntul lui – fără să-şi dea seama – prin lucrarea unei puteri care îl depăşeşte, o învăţătură otrăvitoare, care îi poate prinde pe mulţi în undiţa Iadului, chiar şi pe unii dintre cei aleşi.

Pentru a întări asemenea „descoperiri” şi vedenii, în gîndul că ar fi de la Dumnezeu, Ispititorul caută să ne cîştige încrederea printr-un şir cît mai mare de false minuni. Asistăm, astfel, la multe „vindecări” petrecute cu numeroşi bolnavi, prin mijlocirea unui fals prooroc. Din punct de vedere medical, aceste vindecări sînt reale, se pot deci certifica, şi tocmai de aceea pot însemna pentru noi o chezăşie de adevăr. Aceasta este însă şi primejdia de pierzare pentru multă lume. Este deci necesar de a pătrunde în miezul acestor cazuri şi de a le cerceta în esenţa lor.

Aflăm astfel despre un mut care a căpătat graiul, despre un surd care a căpătat auzul, despre un paralitic care a putut să umble, despre un nebun care şi-a recîştigat minţile, şi altele asemănătoare, mergînd pînă la vindecări de anumite boli organice.

De un deosebit interes în toate aceste cazuri, ar fi însă fişa duhovnicească a fiecăruia dintre aceşti bolnavi vindecaţi, pentru a se putea cunoaşte îndeaproape care era trăirea lor cu Dumnezeu, atît înainte, precum şi după vindecarea lor minunată. Interesează a şti: 1. Mediul de viaţă spirituală din care provine fiecare; 2. Curăţenia de credinţă de care este luminat acel suflet faţă de Biserică; 3. Trăirea lui creştină; 4. Frecvenţa Împărtăşirii lui cu Sfintele Taine, în chip vrednic, sau dimpotrivă, absenţa lui de la viaţa euharistică, precum şi alte asemenea date.

Să ne închipuim cazul că cineva se naşte din desfrînare sau dintr-un incest, sau din oameni răi şi necredincioşi. Acest copil al păcatului creşte departe de Dumnezeu, iar cu vremea, prin propriile lui păcate, devine un vas necurat. Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, diavolul îl ia în stăpînire, în parte sau cu totul; şi astfel, această fiinţă omenească poate căpăta un duh de orbire, un duh de muţenie, un duh de surzenie. De asemenea, un astfel de om poate deveni paralitic, epileptic, nebun. Deci duhuri rele îl pot stăpîni şi munci. El devine un posedat; este de la sine înţeles însă că nu toţi orbii, surzii şi muţii sînt posedaţi. Iar stăpînirea diavolului nu se întinde întotdeauna asupra sufletului cuiva, ci se poate mărgini numai asupra trupului lui.

Prin urmare, sînt cazuri de boli care se explică prin lucrarea duhurilor răului asupra oamenilor păcatului. „Din pricina păcatelor mele mi se îmbolnăveşte trupul, slăbeşte şi sufletul meu” (Paraclisul Maicii Domnului. Pesna 9. Catavasie).

Sau: ,,Din pricina maniei Tale, nu este sănătate în trupul meu, nu e pace în oasele mele din pricina păcatelor mele” (Psalmul 37, 3).

Aşadar, un demon poate ţine pe cineva într-o anumită infirmitate, provenită dintr-o stare de păcat.

Deci tocmai cu asemenea oameni Satana poate face lucrări de rătăcire în lume, sub înfăţişarea unor semne dumnezeieşti.

Cu unii ca aceştia se pot produce uneori „vindecări minunate”, dar înşelătoare, sub chipul falşilor profeţi.

Fiind ştiut că lumea este în genere ispitită de a crede în diferite semne neobişnuite – indiferent de provenienţa lor – mulţi oameni bolnavi sînt înclinaţi de a atribui puteri tămăduitoare unor manifestări sau practici cu totul dubioase. Aşa se întîmplâ şi cu peregrinarea pe la toate locurile unor pretinse arătări, prea puţin sau deloc verificate, de care se leagă atîtea suflete uşuratice, în dorinţa unor vindecări suprafireşti. Dar mulţi dintre aceştia uită cu desăvîrşire că, pentru vindecarea de boală, Sfînta Scriptură ne statorniceşte să chemăm preoţii Bisericii să ne ungă cu untdelemn sfinţit în numele lui Hristos şi să ne izbăvească de cel rău, prin lucrarea Duhului Sfint, care se săvîrşeşte în Taina Maslului, ca şi prin atîtea ierurgii ale Bisericii, dinadins lăsate în acest scop (Iacov 5, 14). ·

În cazul unor asemenea false minuni, duhul răului care a chinuit cu vreo infirmitate pe unii dintre aceşti bolnavi, îşi schimbă de bună voie chipul de manifestare sub care se prezenta pînă atunci, încît, într-adevăr, lucru „suprafiresc”, omul îşi capătă auzul, graiul, vederea … dar în schimb, mai tîrziu se va robi poate unor mari păcate sau erezii pierzătoare de suflet, în care vicleanul va fi putut să-l prindă cu mai mare putere.

Asemenea vindecări neobişnuite nu le face, prin urmare, diavolul în scopul binelui, ca să uşureze suferinţele oamenilor, ci în scopul unor digresiuni, ca să se creadă o minune ceea ce nu este minune, şi o lucrare dumnezeiască ceea ce este o înşelăciune satanică.

Dar o dată ce încrederea omului sau a mulţimii a fost cîştigată într-un asemenea chip, uşor îi va fi Ispititorului să infiltreze, într-un fel oarecare, şi o învăţătură sau o practică sau o credinţă greşită, care ne poate pierde de la mîntuire. In acest scop, prin anumite pretinse minuni, Satana încearcă uneori să smintească lumea şi cu anumite „învieri din morţi”. In asemenea cazuri nu este însă vorba de o reală înviere din morţi, ci numai de o stare de catalepsie în care s-ar fi aflat un posedat timp de mai multe ore sau zile. Sînt astfel bine cunoscute cazurile atîtor fakiri, care, după ce cad într-o stare cataleptică şi par de-a binelea morţi, încît şi pulsul şi respiraţia nu le mai sînt percepute, se trezesc totuşi după un anumit răstimp, exact în vremea mai dinainte hotărîtă.

Pentru o mai mare încredinţare asupra celor de mai sus, găsim mult temei în cuvîntul unor sfinţi ai Bisericii cu privire la lucrările de rătăcire ale Antihristului. După cum se ştie, către sfîrşitul vremurilor, se va ridica omul fărădelegii, vasul cel prea spurcat, de care pomeneşte Sfînta Scriptură, şi în care se va sălăşlui Satana şi va lucra cu toată puterea lui, pentru a prigoni Biserica şi pe aleşii Domnului. Va fi lupta ultimelor zvîrcoliri ale balaurului împotriva lucrării de mîntuire a Mîntuitorului. Antihristul va fi deci un om şi nu o nălucire. Tradiţia spune că va domni trei ani şi jumătate (timpul celor 42 de luni sau al celor 1240 de zile de care pomeneşte Daniil şi Apocalipsa) în care cerul se va închide şi nu va mai ploua şi se va usca tot pămîntul şi „va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii”.

Dar pînă cînd omul fărădelegii se va ridica făţiş împotriva Bisericii, va face multe semne şi minuni aparente ca să „înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi”.

 

Read Full Post »

DESPRE DIFERITE SEMNE Şl VINDECĂRI PRESUPUSE SUPRAFIREŞTI

DAR DE ORIGINE DEMONICĂ – Partea I

 

În legătură cu ivirea unor revelaţii se pot produce cazuri de vindecări de boli, semne cereşti sau vedenii, petrecute fie cu vizionarul căruia i s-a făcut descoperirea, fie cu alţi credincioşi. Dar asemenea fenomene nu pot însemna prin ele însele, şi de la prima vedere, un argument hotărîtor că „revelaţia” este cu adevărat de la Dumnezeu.

De fapt, Satana poate săvîrşi semne şi minuni mincinoase, nu numai cu un individ în parte, dar chiar şi cu un grup sau cu o mare mulţime. Aşa sînt cazurile petrecute cu Simon Magul, sau cu Apollonius din Tiana. Acesta este însă şi rostul pentru care am fost îndemnaţi prin Scripturi si cunoaştem bine duhurile de la cine sînt.

Manifestarea unor semne neobişnuite, cu aparenţe suprafireşti, nu constituie o dovadă suficientă că ar fi  vorba de minuni.

Astfel, yoghinii indieni (,,L’Inde mysterieuse” Paul Brunton, Edition Payot) pot ghici faptele oamenilor, pot face descoperiri de la distanţă; pot muta obiectele din locul lor prin mijlocirea unor puteri nevăzute; pot provoca fenomene de „materializări” de apariţii luminoase şi de „dedublări”; pot merge prin foc fără să se ardă; se pot înălţa În văzduh; pot stîrni creşterea unui pom în cîteva ore; pot provoca înverzirea unui pom uscat, care propriu-zis nu sînt adevărate minuni, ci lucrări de vrajă satanicească, despre care Hristos ne-a prevenit cu destulă grijă, ca să ne ferim.

Despre felurite semne şi false minuni pe care le poate întreprinde puterea Satanei, găsim diferite exemple şi în Sfînta Scriptură. Iată un caz:

Cînd Dumnezeu a voit să scoată pe poporul Israel din robia Egiptului, a dat putere mare, făcătoare de minuni, lui Moise şi lui Aaron. Deci ducîndu-se aceşti prooroci la Faraon pentru a-i întoarce inima neînduplecată, îi fac acestuia diferite semne de groază, care totuşi nu-l clintesc din împietrirea lui. Astfel, Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.

„Toţi şi-au aruncat toiegele şi s-au prefăcut în şerpi” . Acelaşi lucru s-a întîrnplat şi cu apele rîului, pe care Aaron le-a prefăcut cu toiagul în sînge. “Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor” (Exodul 7, 11-12).

Deosebit de preţioasă ne este în această privinţă şi povestirea Sfîntului Ciprian, filosoful din Antiohia Siriei, care, înainte de a se fi convertit la creştinism, a fost unul dintre cei mai mari vrăjitori de pe timpul împărăţiei lui Decie.

 

Ca mare preot al zeităţilor Olimpului şi mare fermecător şi pierzător de suflete, ajunsese „prieten credincios al stăpînitorului Iadului, cu care singur, faţă în faţă a vorbit şi de cinste mare la dînsul s-a învrednicit”. De care lucru sfîntul a mărturisit zicînd: ,,Să mă credeţi pe mine ca pe acela ce singur pe diavol l-am văzut, pentru că prin jertfă l-am rugat pe el şi l-am sărutat şi am grăit cu dînsul şi cu acei care sînt la dînsul mai mari şi m-au iubit şi mi-au lăudat înţelegerea mea. Un pîlc de draci mi-a dat spre slujba mea. Chipul lui era ca o floare de iarbă, şi capul îi era încununat, iar cand se întorcea încoace si încolo, se cutremura tot locul acela şi mulţi lîngă scaunul lui stau cu feluri de rînduieli”.

 

Meşteşugurile diavoleşti ale lui Ciprian erau într-adevăr mai presus de orice închipuire.  Aflăm astfel, din „Vieţile Sfinţilor”, că Sfîntul şi marele mucenic  Ciprian, în timpul slujirii lui idolatre, ,,se deprinsese a schimba văzduhul, a porni vînturi, a slobozi tunete şi ploi, a tulbura valurile mării, a duce vătămări şi răni asupra oamenilor”. Spre învăţătura drăcească se îndeletnicea cîte 40 de zile în post, şi după apusul soarelui mînca, dar nu pîine, nici altă hrană, ci numai ghindă de stejar. S-a deprins să facă fel de fel de vrăji şi de năluciri, ,,pînă şi morţii din morrnînturi făcîndu-i să grăiască”.

„Pe mulţi i-a învăţat la rele cu vrăjile sale: pe unii a zbura prin văzduh, pe alţii a înota în luntre pe nori, pe alţii i-a făcut a umbla pe ape şi mulţi la dînsul alergau întru nevoile lor, fiindcă le ajuta cu drăceasca putere de care era plin”.

„Prin farmecele lui, diavolul s-a prefăcut în chipul fecioarei Justina şi aşa a mers la Aglaid, cel care în zadar o iubea pe Justina, ca să i se pară lui că adevărat Justina este. Iar cînd a intrat diavolul la Aglaid, în chipul Justinei, Aglaid a sărit de negrăită bucurie şi alergînd la ea, a cuprins-o şi o săruta zicîndu-i: «Bine ai venit la mine, preafrumoasă Justino»”.

,,Iar Ciprian a pus pe acela chip de pasăre şi făcîndu-l ca să zboare prin văzduh, l-a trimis la casa Justinei, ca să poată zbura prin fereastră în camera ei”.

„Şi chiar Ciprian s-a putut preface în femeie şi în pasăre. Mai apoi, el a adus ispite asupra casei Justinei şi asupra caselor tuturor rudeniilor, ale vecinilor şi ale cunoscuţilor ei, precum oarecînd diavolul asupra dreptului lov; le omora dobitoacele lor, pe slugile lor le lovea cu vătămări şi pe dînşii în necaz nemăsurat îi arunca. Apoi a lovit şi pe Justina cu o boală încît zăcea pe pat şi plîngea maica sa pentru dînsa”.

,,Şi erau răni în dobitoace şi multe boli între oameni; şi a străbătut prin lucrarea drăcească auzul prin toată cetatea, pentru Justina care i se împotriveşte lui” (din „Viaţa Sfinţilor Mucenici Ciprian şi Justina”, Editura Fîntîna Darurilor, Bucureşti după Minee).

Iată deci în ce cuprins nebănuit de manifestări se pot produce lucrările demonice spre a sminti lumea. Iar asemenea nemaipomenite semne pot fi făcute nu numai de vrăjitori şi magi, care din voia lor se pun în legătură cu Satana, ci şi de unii oameni demoniaci, care nu-şi dau seama că sînt stăpîniti de o putere necurată şi îşi Închipuie a-I sluji lui Dumnezeu prin anumite acţiuni ale lor. Şi tocmai pentru faptul că diavolul poate săvîrşi atîtea semne, cu aparenţe suprafireşti, sau poate tulbura pe oameni în atîtea chipuri, Biserica noastră, potrivit cu Sfînta Predanie şi cu puterea moliftelor Sfîntului Vasile cel Mare, se foloseşte de cunoscutele exorcisme de certare şi de îndepărtare ale diavolului de la anumiţi oameni, sau de la anumite locuri bîntuite de duhuri rele.

,,Teme-te, (porunceşte preotul diavolului) fugi, fugi, depărtează-te diavole necurate şi spurcate, cel din cele de dedesubt, înrăutăţitule, înşelătorule, fără de chip, cel văzut pentru obrăznicie, nevăzut pentru făţărnicie, oriunde eşti, sau unde mergi, sau însuţi eşti Beelzcbul, sau cel ce cutremuri, sau în chipul şarpelui, sau în faţă de fiară, sau ca aburul, sau ca fumul văzut, sau ca bărbatul, sau ca femeia, sau ca jigania, sau ca pasărea, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau cel ce înfricoşezi în călătorie, sau cel ce rumpi, sau cel ce bîntuieşti, sau în somn greu, sau întru boală, sau în neputinţa, sau care porneşti spreras, sau care faci lucrări iubitoare de dezmierdări, sau făcător de desfătare, sau otrăvitor, sau iubitor de neastîrnpărare, sau vrăjitor cu stelele, sau vrăjitor de casă, sau fără de ruşine, sau iubitor de pricini, sau nestătător, sau care te schimbi cu luna, sau care te întorci în oarecare vremi, sau cel de dimineaţă, sau cel de miază-zi sau cel de miază-noapte, sau al vreunei fără de vremi oarecare, sau al revărsatului zorilor, sau după întîmplare te-ai întîlnit, sau de cineva eşti trimis, sau ai năvălit fără de veste, sau de eşti din mare, sau din riu, sau din pămînt, sau din fintînă, sau din surpătură, sau din groapă, sau din baltă, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe pămînt, sau din spurcăciune, sau din luncă, sau din pădure, sau din copaci, sau din păsări, sau din tunet, sau din acoperămîntul băii, sau din scâldăroarea apelor, sau din morrnînt idolesc, sau de unde nu ştim, sau cunoscut sau necunoscut, şi din locul cel necercetat, depărtează-te şi te mută, ruşinează-te de chipul cel zidit şi înfrumuseţat cu mîna lui Dumnezu … ” (Evhologiu).

In sfîrşit este de reţinut şi un alt fapt însemnat. Pe măsură ce ne apropiem de sfîrşitul vremurilor, Satana este şi mai mult dezlegat din lanţurile în care a fost ţinut pînă acum, pentru ca astfel, să se poată săvîrşi În lume, cu o putere mai mare, ,,taina fărădelegii” despre care vorbeşte Sfînta Scriptură. Deci diavolul lucrează acum În lume cu o putere mai mare decît în trecut din pricina stării de păcat a lumii.

Dar, în afară de toţi apostaţii de toate felurile, sînt mulţi creştini care nu mai trăiesc, în orbita Bisericii şi deci nu au o viaţă euharistică, sau care din cauza trufiei sau a altor păcate de moarte şi-au pierdut legătura harică cu Dumnezeu, sau care se împărtăşesc cu nevrednicie. Sînt oameni de la care s-a îndepărtat cu totul îngerul lor păzitor, aşa după cum au avut arătare şi unii Sfinţi, şi după cum lămurit ne spune Sfînta Scriptură: ,

„Duhul Domnului s-a îndepărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău, care era trimis de la Domnul. Slujitorii lui Saul i-au zis: lată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte” (I Samuel 16, 14-15). Asemenea este şi înţelesul rugăciunii din Psalmul al 50-lea: ,,Doamne nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfînt nu-L lua de la mine”. Astfel de oameni părăsiţi de Dumnezeu sînt luaţi în stăpînire de vrăjmaşul diavol.

Duhovniceşte sînt morţi toţi acei care se rup de Biserică, care nu trăiesc prin Sfintele Taine şi nu fac voia Domnului. Pe de altă parte, ,,oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (Matei 12, 32).

Read Full Post »

Cunoşti semnele Antihristului, nu le reţine numai pentru tine, fii bun şi înştiinţează-i pe toţi.

Trec deci cele ce se văd şi vin cele aşteptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se văd; totuşi nimeni să nu caute să afle timpul când se vor petrece acestea: „Nu este în puterea voastră să ştiţi, spune Domnul, anii şi timpurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1, 7). Să nu îndrăzneşti să hotărăşti timpul când se vor petrece acestea; dar, iarăşi, nici să dormi cu nepăsare: „Privegheaţi, spune Domnul, că în ceasul în care nu vă aşteptaţi va veni Fiul Omului” (Matei 24, 44).

Dar fiindcă trebuia ca noi să cunoaştem semnele sfârşitului lumii şi fiindcă aşteptăm pe Hristos, pentru ca să nu murim înşelaţi şi să fim rătăciţi de falsul Antihrist, apostolii, mânaţi prin voinţa dumnezeiască, potrivit iconomiei dumnezeieşti, se apropie de adevăratul învăţător şi spun:

„Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” (Matei 24, 3). Aşteptăm să vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumină (II Corinteni 11, 14), întăreşte-ne, ca să nu ne închinăm altuia în locul Tău.

Iar Domnul, deschizându-Şi dumnezeiasca şi fericita Lui gură spune:

” Vedeţi să nu vă amăgească cineva! „(Matei 24, 4).

Şi voi, ascultătorilor, care vă uitaţi acum la Domnul cu ochii minţii, ascultaţi că vă spune şi vouă aceleaşi cuvinte:  „Vedeţi să nu vă amăgească cineva! „. Aceste cuvinte vă îndeamnă pe toţi să luaţi aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfăţişează istoria trecutului, ci sunt o profeţie a celor viitoare, care negreşit vor veni. Nu suntem noi cei care facem profeţiile acestea, căci suntem nevrednici; noi vă înfăţişăm. cele scrise şi arătăm numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat până acum şi vezi care mai lipsesc încă şi întăreşte-te pe tine însuţi.

” Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci vor veni mulţi în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi vor amăgi pe mulţi” (Matei 24, 4-5).

Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Aşa au spus până acum Simon Magul, Menandru şi alţi eretici atei. Aşa vor spune şi alţii şi în vremea de acum, şi mai târziu.

Al doilea semn: ” Vei auzi de războaie şi de veşti de războaie” (Matei 24, 6). Este sau nu este acum război între romani şi perşi pentru Mesopotamia? Se scoală sau nu se scoală neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie? „Şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocurea” (Matei 24, 7). Acestea s-au întâmplat. Şi iarăşi: „Vor fi semne înfricoşătoare din cer şi furtuni mari” (Luca 21, 11). Prin urmare, „privegheaţi, zice Domnul, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24, 42).

Totuşi noi căutăm un semn al venirii Domnului, propriu nouă. Noi, care facem parte din Biserică, căutăm un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci mulţi se vor sminti se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii” (Matei 24, 10). Să nu te tulburi dacă vei auzi că merg până la vărsarea sângelui episcopi împotriva episcopi lor, clerici împotriva elericilor şi popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie să pieri şi tu dacă pier eu, dascălul tău! Se poate ca ucenicul să fie mai bun decât dascălul şi să fie întâiul cel ce vine cel din urmă (Matei 20, 16), pentru că Domnul îi primeşte şi pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Dacă între apostoli a fost vânzare, te mai miri dacă între episcopi este ură de fraţi? Semnul acesta nu priveşte numai pe conducători, ci şi popoarele, într-adevăr. Domnul zice: „Din pricina înmulţirii fărădelegii dragostea multora se va răci” (Matei 24, 12). Se va lăuda oare cineva din cei de faţă că are prietenie nefăţarnică faţă de aproapele? Oare nu adeseori buzele sărută, faţa surâde, ochii sunt aparent voioşi, iar inima meşteşugeşte vicleşug şi făureşte rele în timp ce vorbeşte cu pace (Psalmul 27, 4)?

Mai ai şi acest semn: „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile, şi atunci va veni sfârşitul” (Matei 24, 14). Şi după cum vedem, aproape toată lumea s-a umplut de învăţătura lui Hristos.

Şi ce se va întâmpla după aceasta? Domnul zice mai departe: „Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, ce s-a spus de profetul Daniel, stând în locul cel sfânt; cel ce citeşte să înţeleagă” (Matei 24, 15). Şi iarăşi: „Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată Hristos este aici, sau: Iată este acolo, să nu credeţi” (Matei 24, 23). Prin urmare, ura de fraţi face loc lui Antihrist. Diavolul pregăteşte mai dinainte dezbinări le dintre popoare, ca să fie bine primit cel care vine. Să dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici şi nici vreun alt rob al lui Hristos din altă parte să nu alerge la duşman. Apostolul Pavel scriind despre Antihrist, a dat un semn lămurit prin cuvintele:

„Că va veni întâi lepădarea de credinţă şi se va arăta omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt, aşa încât să şadă în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine că este dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că vă spuneam acestea încă pe când eram la voi? Şi acum ştiţi ce-l opreşte de a se arăta la vremea sa. Căci taina fărădelegii lucrează de pe acum; trebuie numai ca acela care o opreşte acum să fie luat din mijloc. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui şi-l va pierde cu arătarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri, de semne şi de minuni mincinoase şi de toată mţzăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier” (II Tesaloniceni 2, l:l-10).” Acestea le spune Pavel. Lepădarea de credinţă se petrece în timpul nostru; oamenii au lepădat dreapta credinţă: unii mărturisesc filiopaternitatea, alţii îndrăznesc să spună că Hristos a fost adus de la neexistentă la existentă. Mai înainte ereticii îşi mărturiseau rătăcirea lor pe faţă; acum însă este plină Biserica de eretici ascunşi. Oamenii s-au lepădat de adevăr, şi neadevărul le încântă urechile. Se grăieşte ceva care desfată urechile? Toţi oamenii ascultă cu plăcere. Se grăieşte ceva folositor sufletului? Toţi se îndepărtează. Cei mai mulţi oameni s-au lepădat de învăţăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lepădarea de credinţă”. Trebuie aşteptat duşmanul, în parte a şi început de pe acum să trimită pe înaintemergătorii lui, ca să vină pregătit la vânătoare. Ai grijă de tine, omule, şi întăreşte-ţi sufletul! Biserica „îţi arată acum, înaintea Dumnezeului celui viu (l Timotei 6, 13), şi te învaţă mai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte de venirea lui. Nu ştim dacă vine în timpul vieţii tale şi nici nu ştim dacă vine după trecerea ta din această viată. Este bine însă ca tu să cunoşti semnele venirii lui şi să te întăreşti mai dinainte.

Hristos cel adevărat, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, nu vine de pe pământ. Dacă va veni cineva din pustie, înşelând prin false minuni, să nu ieşi (Matei 24, 26). Dacă vor spune: „iată, aici este Hristos, iată, acolo, să nu crezi” (Marcu 13, 21). Nu te uita deciîn jos şi pe pământ, căci Stăpânul Se pogoară din ceruri (Fapte 1, 11). Nu Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca „ploaia pe lână” (Psalmul 71, 6), ci Se va arăta strălucitor ca fulgerul. El însuşi a spus: „Căci după cum soarele iese de la răsărit şi se arată până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 27). Şi iarăşi: „Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi slavă, şi va trimite pe îngerii Lui cu sunet de trâmbiţă” (Matei 24, 30-31), şi celelalte.

––––––

Dar după cum la prima Lui venire, când avea să Se întrupeze şi se aştepta ca Dumnezeu să Se nască din Fecioară, diavolul a căutat să batjocorească acest fapt prin aceea că a născocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falşi care se nasc şi care au fost născuţi din femei; cu intenţia, după cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Hristos la a doua Sa venire, potrivnicul, luând ca pricină aşteptarea celor fără de răutate, şi mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înşelătoarea şi reaua artă a fermecătoriei şi vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăţiei romanilor şi se va numi în chip mincinos pe sine însuşi Hristos; iar prin această numire de Hristos va înşela pe iudeii care aşteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitoreşti.

Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vremurile împărăţiei romanilor şi se va apropia deci sfârşitul lumii. Se vor scula deodată zece împăraţi ai romanilor, poate în diferite locuri, şi vor domni în acelaşi timp. Al unsprezecelea împărat după aceştia este Antihrist, care va răpi stăpânirea romană prin vrăjitoriile sale (Daniel 7, 24). Pe trei dintre împăraţii care vor domni înaintea lui „îi va umili” (Daniel 7, 24), iar pe ceilalţi şapte îi va avea sub stăpânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca blândeţii, a castităţii şi a iubirii de oameni, arătându-se om învăţat şi înţelept. Dându-se drept Hristos cel aşteptat, va înşela pe iudei prin semne, prin minuni şi prin minciunile săvârşite cu ajutorul înşelăciunii vrăjitoreşti, în urmă însă, va înscrie pentru domnia lui tot felul de răutăţi ale neomeniei, încât va întrece pe toţi nedrepţii şi nelegiuiţii care au fost înaintea lui (Daniel 7, 24). Va fi faţă de toţi ucigaş, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastră, a creştinilor. Numai trei ani şi şase luni va îndrăzni să facă aceste nelegiuiri, căci va fi nimicit prin a doua venire slăvită din cer a Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos cel adevărat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Lui (II Tesaloniceni 2, 8) şi-l va da în focul gheenei.

N-am născocit noi aceste învăţături pe care vi le spunem; ele sunt aflate din dumnezeieştile Scripturi pe care le primeşte Biserica şi mai cu seamă din profeţia lui Daniel, de curând citită. Şi arhanghelul Gavriil a tălmăcit-o, şi spune aşa: „Fiara a patra va fi a patra împărăţie pe pământ; ea va întrece toate împărăţiile” (Daniel 7, 23). Părinţii bisericeşti ne-au predat că aceasta este împărăţia romanilor. Cea dintâi împărăţie mare a fost împărăţia asirienilor; a doua, a mezilor şi a perşilor la un loc; iar după acestea, a treia, a macedonenilor; a patra împărăţie este cea de acum, a romanilor. Mai departe Gavriil tâlcuieşte şi zice: „Cele zece coarne ale ei înseamnă că zece împăraţi se vor scula; după ei se va scula un alt împărat, care va întrece în răutăţi pe toţi cei dinaintea lui” (Daniel 7, 24). Gavriil nu spune că va întrece în răutăţi numai pe cei zece, ci pe toţi cei dinaintea lui. „Şi pe trei împăraţi va umili” (Daniel 7, 24); adică pe trei dintre cei zece dinaintea lui. Iar dacă va umili pe trei dintre cei zece, urmează că el va împăraţi ca al optulea împărat. „Şi cuvinte va grăi, spune Gavriil, împotriva Celui Preaînalt” (Daniel 7, 25). Bărbatul acesta va fi hulitor şi nelegiuit; nu va moşteni împărăţia de la părinţii săi, ci va răpi domnia prin vrăjitorie.

Cine-i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăceşte-ne-o, Pavele! ” Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cu semne şi minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2, 9). Aceste cuvinte lasă să înţelegem că Satana se foloseşte de el ca de o unealtă şi că el însuşi lucrează prin acesta. Satana ştie că la judecata viitoare nu va mai găsi nici un pic de milă; pentru aceasta nu duce războiul ca de obicei, prin slugile sale, ci-l poartă el însuşi pe faţă: „cu toate semnele şi minunile mincinoase „, în adevăr tatăl minciunii (Ioan 8, 44) meşteşugeşte fapte ale minciunii ca să creadă mulţimile că văd înviat din morţi pe cel neînviat; că şchiopii merg şi orbii văd, cu toate că nu s-a făcut nici o vindecare.

Pavel urmează: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt” (II Tesaloniceni 2, 4). „De tot ce se numeşte Dumnezeu”: Antihrist se va arăta în chip făţarnic urâtor al idolatriei, ” încât să şadă în templul lui Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4). Dar care templu? Templul cel dărâmat al iudeilor. Să nu dea Dumnezeu să fie acesta, în care suntem noi acum! Pentru ce spunem aceasta? O spunem ca să nu se creadă că ne facem nouă înşine favoare! Căci dacă Antihrist vine la iudei ca Hristos cel aşteptat de ei şi dacă voieşte să fie adorat de ei, atunci, spre a-i înşela mai mult, se îngrijeşte foarte mult de templu, ca să-i facă să creadă că el este cel din seminţia lui David, care are să zidească din nou templul construit de Solomon. Antihrist atunci va veni, când, după hotărârea Mântuitorului, nu va rămâne din templul iudeilor piatră pe piatră (Matei 24, 2). Când se vor nimici toate pietrele lui – şi prin pietrele lui nu înţeleg zidul împrejmuitor din afară, ci zidul interior al templului, acolo unde erau heruvimii -, fie că se vor surpa din pricina vechimii, fie că se vor dărâma spre a se face noi construcţii, fie că se vor risipi din alte pricini, atunci va veni acela „cu toate semnele şi minunile mincinoase”; se va înălţa mai presus de toţi idolii; la început va lua masca iubirii de oameni, dar în urmă se va arăta neîndurător, mai cu seamă faţă de sfinţii lui Dumnezeu. Scriptura, în adevăr, spune: „Văzut-am, şi cornul acela făcea război sfinţilor” (Daniel 7, 21). Iar în altă parte zice: „Şi va fi vreme de necaz, cum n-a mai fost de când a fost neam de om pe pământ şi până în vremea de acum” (Daniel 12, 1). Cumplită este fiara, balaur mare, nebiruit de oameni, gata să-i înghită!

Cu toate că putem să vorbim mai multe despre Antihrist pe temeiul dumnezeieşti lor Scripturi, totuşi ne mulţumim cu acestea, ca să aibă măsură cuvântarea noastră.

Pentru că Domnul a cunoscut cruzimea potrivnicului, a dat credincioşilor Săi unele îngăduinţe, şi spune: „Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi” (Matei 24, 16). Dar dacă cineva se ştie pe sine că este foarte puternic să lupte cu Satana, să rămână – eu nu-mi pierd nădejdea în tăria Bisericii – şi să spună: „Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos?” (Romani 8, 35), şi celelalte. Dacă ne temem, să ne punem în siguranţă pe noi înşine; dacă suntem curajoşi, să rămânem. Căci „va fi atunci necaz cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va fi” (Matei 24, 21). Dar să aducem multumire lui Dumnezeu Care a mărginit mărimea necazului la puţine zile. Domnul spune: „Dar din pricina celor aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 2). Antihrist va domni numai trei ani şi jumătate. Aceasta o spunem nu pe temeiul scripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, care zice:

„Şi se va da în mâna lui până la vreme şi vremuri şi jumătate de vreme” (Daniel 7, 25). ” Vreme” este primul an, în care va creşte deocamdată domnia lui Antihrist; „vremi” sunt ceilalţi doi ani ai fărădelegii, aşa că avem la un loc trei ani; „jumătate de vreme”, sunt şase luni. Iar în altă parte, Daniel spune acelaşi lucru: „Şi s-a jurat pe Cel ce în veac este viu, că în vreme şi în vremuri şi în jumătate de vreme … ” (Daniel 12, 7). Unii au interpretat în acelaşi sens şi cuvintele: ,,O mie două sute nouăzeci de zile” (Daniel 12, 11); şi: „Fericit cel care rabdă şi ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile” (Daniel 12, 12). Pentru aceasta trebuie să ne ascundem şi să fugim. Poate că nu vom sfârşi cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului (Matei 10, 23)!

Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cu credinţă mucenicia pentru Hristos? Afirm că mucenicii de atunci sunt mai presus de toţi mucenicii. Mucenicii dinainte de venirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana faţă către faţă. Împăraţii prigonitori de dinainte ucideau numai, nu se făceau că învie morţi, nici nu arătau năluciri de semne şi minuni. Acum însă Antihrist este pornit să îngrozească şi să înşele, „Încât să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi” (II Tesaloniceni 2, II). Să nu se suie în inima vreunuia de atunci gândul: „Ce minune mai mare a făcut Hristos? Cu ce putere săvârşeşte el aceste minuni? Dacă n-ar voi-o Dumnezeu, n-ar îngădui-o!”. Apostolul te întăreşte şi spune mai dinainte: „Pentru aceasta Dumnezeu le va trimite lucrarea înşelăciunii; – cuvântul „trimite” este pus în locul cuvântului „îngăduie” -, nu pentru ca să aibă cuvânt de apărare, ci „ca să fie judecaţi” (II Tesaloniceni 2, 12). Pentru ce? „Pentru că n-au crezut adevărului, adică adevăratului Hristos, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 13), adică Antihrist. Dumnezeu îngăduie acestea şi în prigonirile petrecute în cursul istoriei, cât şi la sfârşitul lumii; nu înseamnă că este neputincios în a le împiedica, ci încununează ca de obicei prin răbdare pe propriii Săi luptători, făcându-i asemenea profeţilor şi apostolilor Lui. Pentru scurtul timp de suferinţă vor moşteni împărăţia veşnică a cerurilor, după cum spune Daniel: „Şi în vremea aceea se va mântui tot poporul Tău, care a fost scris în carte”- evident, în cartea vieţii. „Şi mulţi din cei care dormeau în ţărâna pământului se vor scula; uniispre viaţa veşnică, şi alţii spre ocară şi ruşine veşnică. Iar cei care au fost înţelegători vor străluci cum străluceşte cerul; iar dintre drepţi cei mulţi vor străluci ca stelele în veac, şi încă mai mult” (Daniel 12, 1-3).

Întăreşte-te pe tine însuţi, omule! Ţi-am dat semnele lui Antihrist. Întipăreşte-ţi-le nu numai în memorie, ci răspândeşte-le tuturor fără invidie. Dacă ai copil după trup, învaţă-l de pe acum; iar dacă ai născut un fiu prin cateheză, întăreşte-l şi pe acesta mai dinainte, ca să nu ia ca adevărat Hristos pe cel fals. Căci „taina fărădelegii lucrează de pe acum” (II Tes. 2,7). Mă înspăimântă războaiele dintre popoare, mă înspăimântă schismele din Biserici, mă înspăimântă ura dintre fraţi. Să fie spuse acestea! Să dea Dumnezeu să nu se întâmple venirea lui Antihrist în vremea noastră. Cu toate acestea, noi să ne întărim!

Acestea am avut de spus despre Antihrist.

Râu de foc curge (Daniel 7, 10), care lămureşte faptele oamenilor. Dacă cineva are fapte de aur, va ajunge mai strălucitor, dacă cineva are fapte de trestie şi fără valoare, este ars de foc (1 Corinteni 3, 12-15).

Read Full Post »

14. Semne înainte mergătoare lui Antihrist al Apostazia

Un semn caracteristic care avertizează despre venirea amăgitorului este apostazia generală a oamenilor de la credinţa în Dumnezeu, după cum ne asigură Sfântul Apostol Pavel. „Să nu va amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va veni până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă … ” (II Tesaloniceni 2,3). Când lumea se va lepăda de Dumnezeu, atunci va veni Antihrist. Se va înfăţişa, aşadar, în mijlocul unui climat anarhic, păcătos şi ateu. Atunci „se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (II Tesalonlceni 2,3), zice Sfântul Apostol Pavel. Apoi firesc va urma a doua venire a Domnului, care se va petrece la puţin timp după venirea lui Antihrist, când va predomina cea mai rea lepădare de dezastroase.

Numai sfinţenia, a fiecăruia în parte, ea singură, este scăpare din această capcană a lui satana. Spovedania deasă la preot, facerea canonului, rugăciunea neîncetată, împărtăşirea cu Sfintele Taine, cel mai des la patruzeci de zile şi cel mai rar la patruzeci de zile, de nelipsit de la Sfântul Maslu, de la Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Luaţi aminte, nu care cumva să deznădăjduiţi, că vin vremuri când credinţa tuturor creştinilor ortodocşi (indiferent că e arhiereu, preot, călugăr sau mirean), va fi probată foarte dur. Acum se va da pe fată credinta fiecăruia. (Părintele Iustin Pârvu, Mănăstirea Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Petru Vodă – Neamt)

Vezi cu câtă mizerie morala şi cu câtă impertinenţă se predă în clasele primare despre păcatele trupeştl precum că ele nu sunt păcate. Se face o educaţie a curviei încă din clasele primare, pregătindu-se astfel generaţia lepădării de Dumnezeu si viitoarele slugi ale lui antihrist, şi aceasta mai ales find profesori de biologie. Ţelul şi rostul şcolii de astăzi este acela de a-i ispiti pe copii către toate patimile şi nu oricum, ci înfăţişâdu-le drept “fapte bune”, umaniste! Aceasta nu înseamna nimic altceva decât dezrădăcinarea pedagogică din sufletul miciilor botezaţi a conştiinţei păcatului. Pentru a desfiinţa amintirea păcatului, trebuie mai întâi desfiinţat din cugetul omenesc Ziditorul a toate, dar şi însusi omul ca om! Vezi toată învăţătura lui Darwin precum că omul se trage din maimuţă.

Şcoala de astăzi propovaduiete învăţătura celor pe care frica morţii îi ţine în robie toată viaţa [robia păcatului (Evrei 2,15). Noi însă ştim, sau ar trebui să ştim si să nu uităm ca nu aceasta este adevărata „viaţă”, căci pentru (noi) viaţă este Hristos şi moartea un câştig (Filipeni 1,21). Fără Hristos toată petrecerea omului, aici pe pământ, este moarte, după.cuvântul Evanghelistului: întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor (Ioan 1,4). „Viata” nu e decât viaţa veşnică întru Hristos.

La noi, lupta împotriva zămislirii şi ispitirea copiilor către împreunările nefireşti este abia la început, faţă de ţările europene „evoluate” .

Astfel, în şcolile englezeşti nu se mai predanisesc drept „tehnici anticoncepţionale” prezervativul şi calendarul , ci gomoria şi sodomia, prin care – pasmite s-ar „stăpâni rata sarcinilor la adolescente, care e cea mai mare din Europa Ocidentală”! (De ce nu trebuie ele să nască se va lămuri din cele ce urmează.)

Fireşte că de această lucrare pedagogic-radicală se ocupă Departamentele pentru Sănatate şi Educaţie ale guvernului. Acestea au uneltit un plan – numit “A pause” („O oprire,”), pus în lucrare la Universitatea din Exeter care urmăreşte „antrenarea” profesorilor de şcoală medie, pentn a fi ” în stare să-i înveţe pe elevii sub 16 ani să se „oprească” de la „sexul-total” (împreunarea firească) şi să practice „sexul oral” şi „anal”, numite în fariseica limbă „civilizată” – francmasonică “nivele de intimitate”!

Satana ne expune sfaturile zilnic în orele nopţii, probabil pentru că „toată corupţia care se săvărşeşte urăşte Lumina”, după cum zice Sfânta Scriptură.

Iată şi un exemplu deosebit al apostaziei nemaivăzute şi fără limită a omenirii şi a comportării ei cea împotriva lui Dumnezeu. Iată acţiunile europenilor, care acceptă elocvent omul cu un caracter trist şi decăzut, vrednic de plâns.

Homosexualitatea este recunoscută oficial în Anglia şi în alte state; mai mult, în unele state sunt celebrate şi căsătorii de acest gen de către pastori şi preoţi. Încă şi nudismul se răspândeşte printre oameni.

 Acelaşi fapt trist se constată şi în România unde se înfiinţează fel de fel de „asociaţii ale minorităţilor sexuale”, care organizează mitinguri şi protestează în faţă guvernului că nu au drepturi. Cer libertate în numele „drepturilor omului”. Pentru ei nu mai contează poruncile lui Dumnezeu, ci „drepturile omului”, dreptul de a te răzvrăti împotriva lui Dumnezeu. Nu suntem primiţi în Consiliul Europei pentru că mai păzim încă poruncile lui Dumnezeu. Dar mai bine prigoniţi aici de oameni, decât să ne despărţim de Dumnezeu şi în veşnicie.

De asemenea cinematografia, teatrul şi toată presa, în afară de puţine cazuri, sunt puse în slujba diavolului şi ale înainte mergătorilor lui Antihrist.

Pornografia şi presa atee este mobilizată în lupta pentru predominarea răului, pierderii obiceiurilor şi limitarea rezistenţei morale a individului. Asociaţiile homosexualilor şi a tuturor genurilor anormale răsar peste tot ca ciupercile.” Legalizarea preacurviei şi a avortului este împotriva poruncilor dumnezeieşti şi inumanitatea acestei legalizări este privită ca retrogradă, necivilizată. înapoiată şi ca inaplicabilă social. Mai mult, în Anglia s-a mers până acolo încât s-a propus un proiect de lege care să acorde dreptul la legături incestuase, între părinţi şi copii şi între fraţi!

lncestul, perversiunile, anomaliile, practicile oribile, condamnate de Sfânta Scriptură, astăzi au devenit recunoscute prin lege. Omul decăzut al vremurilor noastre strigă pe străzi pentru legalizarea tuturor practicilor, dovedind real cât de orb şi conştiincios slujeşte satanei.

Un fenomen îngrozitor care mobilizează pe atei îl constituie şi organizaţiile satanice ale masoneriei.

Este un fenomen rar ca un om din zilele noastre să nu aparţină acestei organizaţii. În zilele noastre, ale abundenţei de democraţie, din nefericire există oameni, presupuşi serioşi, care să-şi vândă sufletul satanei şi care să se oblige să slujească într-o organizaţie secretă, antisocială şi anti democratică, căreia nu i se cunosc secretele.

Alt paradox al zilelor noastre este satanismul. Lepădarea desăvărşită a măştii. Aşadar exact adorarea satanei cu taine, ceremonii, lăcaşuri de închinare etc. Sataniştii sunt astăzi în număr de milioane. Şi aceştia se află în ţările „civilizate”.

Culmea neruşinării şi a apostaziei care caracterizează masele de oameni, astăzi este acceptată şi în Grecia. Nu englezul, nici americanul, ci grecul ortodox acceptă să i se spună că descinde din maimuţă, decât să creadă că este făcut după chipul lui Dumnezeu. Mai mult, această teorie neghioabă este predată şi în şcoli copiilor noştri (şi la români; n. ed.). Astfel scopul antihriştilor este depărtarea creştinilor de Dumnezeu, fiindcă oamenii chiar dacă au cunoscut pe Hristos, „au iubit întunericul mai mult decât Lumina” (Ioan 3,19).

Profeţiile scrise confirmându-se în zilele noastre, noi tragem alarma. În zilele din urmă dragostea se va răci, „Iubirea multora se va răci” (Matei 24, 12), zice Sfânta Scriptură; într-adevăr, astăzi ura a pus stăpânire pe omenire. Omul s-a închis în cochilia sa, nu se mai încrede în nimeni, consideră pe vecinul său duşman, ca pe cineva care va uzurpa interesul său. Dar mânia nu se foloseşte numai în apărare, ci mai mult în distrugerea omeniei, semănând dezastru şi distrugere cu arme distrugătoare, de nimicire în masă.

Pentru prima oară, omul a simţit ameninţarea unui dezastru general, fără ca să poată să se opună. Omul pregăteşte distrugerea sa în cadrul general al apostaziei care se pune în mişcare în vremurile din urmă.

Dragostea duhovnicească s-a răcit. Şi nu numai a laicilor, ci şi a clericilor, a păstorilor care povăţuiesc. Şi aceasta pentru că aşează sufletul lor mai presus decât al oilor, după cum zice dumnezeiasca Scriptură.

Din nefericire, astăzi oile sunt rupte în bucăţi de lupi, iar păstorii nu le vestesc primejdia. Şi toate acestea au fost profeţite de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, de Apostoli şi de însuşi Hristos. Din cauza comportării păstorilor se vor sminti mulţi, zice Sfânta Scriptură. Pentru aceasta şi Sfântul Chiril al Ierusalimului scrie, să nu ne îngrijim de cele care produc sminteală ci de cele prezise de Sfânta Scriptură, pentru ca să se păzească credinţa cea dreaptă. Caracteristica apostaziei de astăzi este că foarte puţini se mai gândesc la moarte, cu responsabilitate pentru veşnicie. Oamenii vieţuiesc numai pentru cele materiale şi lucrează faptele trupului, „şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mănlt, gâlcevi, destrăbălări, eresuri, pizmuiri, ucideri,, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am spus că, cei ce fac unele ca acestea, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5,19-21), după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel.

Biserica Ortodoxă, astăzi, înfruntă pe ereticii şi ateii care luptă şi distrug ortodoxia cu mânie şi ură. Şi aceasta este un semn prevestitor al venirii lui Antihrist: apostazia generală şi organizată. Desigur prigoane şi eresuri au existat întotdeauna, dar au existat luptele antihriştilor contra martirilor, sfinţilor, mărturisitorilor. Astăzi duşmanul este liber, fără un adversar puternic. Conducerea Bisericii noastre trage corul ecumenismului şi modernismului. şi este ameninţată de duhul indiferenţei şi al fastului.

Pentru aceasta ne şi întrebăm. Este întâmplătoare apostazta aceasta? Va reveni omenirea risipită din nou la Tatăl ceresc?

” … până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îI va ucide, cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale„(11 Tesaloniceni 2, 7-8).

b) Înfiinţarea statului evreu şi ocuparea Ierusalimului de către evrei

Al doilea semn prevestitor al apropiatei veniri a lui Antihrist şi a celei de a doua veniri a Domnului este înfiinţarea statului evreu în vechea sa matcă.

Dar să luăm lucrurile de la început, confruntănd şi corelând profeţiile din Sfânta Scriptură cu conţinut eschatologic.

Iisus Hristos, înainte de patima Sa cea de bunăvoie, a prevestit în amănunt despre distrugerea Ierusalimului ce urma să vină şi pentru soarta evreilor, omorâtorii Fiului lui Dumnezeu. Relatăm profeţia de bază pentru soarta Ierusalimului şi a evreilor. „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24).

Ce semnifică această profeţie? Iisus adresăndu-se ucenicilor Săi cu privire la distrugerea templului lui Solomon, din Ierusalim, şi despre poporul evreu, care sunt un model al sfârşitului tumii, nu se limitează la profetia aceasta, ci vorbeşte şi de alte semne, care vor prevesti slăvita Sa venire, după cum parabola pentru înmugurirea smochinului când primăvara se apropie. Aici se face aluzie la statul evreu, care a început să “înverzească” după reîntoarcerea evreilor pe pământul părintesc, în 1948. De asemenea semnul care va sprijini apropierea sfârşitului lumii, amintit de Domnul, este propovăduirea Evangheliei Sale în toată lumea. „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurlle: şi atunci va veni sfârşitul” (Matei 24, 14). Foarte puţini sunt astăzi cei care nu cunosc Evanghelia.

Cu toate acestea Iisus, continuându-Şi cuvintele Sale profetice, a zis că sfârşitul se va apropia când “uraciunea pustiirii”, deci Antihrist, se va aşeza în locul cel Sfânt. Aşadar în templul lui Solomon. Acelaşi lucru îl zice şi Sfântul Apostol Pavel: ,,'” aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dăndu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Templul acesta este pregătit de evrei în mod insistent ca să se rezidească. Toate aceste profeţii au strânse legături între ele şi ne ajută ca să dăm crezare profeţiei Domnului despre poporul evreu şi statul lui.

„Şi vor pieri de ascuţişul sabiei…”; evreii vor fi înjunghiaţi, şi vor fi luaţi prizonieri, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de diferite neamuri, „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”. Această profeţie a Domnului are multe sensuri, fiindcă s-a împlinit deplin, şi iată când.

Cea mai înspăimăntătoare distrugere a Ierusalimului s-a petrecut în anul 70 d.Hr., sub împăratul roman Tit. Toate s-au petrecut aşa cum prezisese Domnul. Istoricul iudeu Iosif Flavius, care a trăit evenimentele, a descris-o foarte amănunţit.

O mamă şi-a mâncat copilul de foame! Templul a fost distrus din temelii şi nu a mai fost refăcut, după cum ne relatează într-un alt capitol, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească” (Matei 24,2). Evreii erau răstigniţi. Erau spintecaţi de soldaţii romani, ca să li se scoată aurul pe care l-au înghiţit, cei care L-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu. „Sângele Lui asupra noastră şi a copiilor noştri” (Matei 27,25). Da, blestemul pe care l-au pronunţat ei înşişi asupra lor. când au predat la moarte pe Cel fără de păcat.

Câtă bucurie a fost când nu s-a mai găsit alt lemn, după cum zice istoricul Iosif Flavius, pe care să fie răstigniţi; atunci au fost vânduţi în toate părţile lumii, ca sclavi, fără cea mai mică cinste. „Şi vor fi duşi robi la toate neamurile”.

De atunci Ierusalimul este călcat în picioare de diferite neamuri, deci „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”? Fraza aceasta a creat şi creează multe dificultăţi exegeţilor, fiindcă se arată cu anevoie de explicat şi neclară. Astăzi nu trebuie să ne facem probleme, fiindcă s-a împlinit aşa cum a fost prezisă. Când? În 1948, când evreii s-au întors pe pământul strămoşesc, după aproape 2.000 de ani şi, practic au pus stăpânire pe Ierusalim. Prin urmare, Ierusalimul a pătimit ca să fie călcat în picioare de neamuri şi acum a căzut în mâinile evreilor. Faptele vorbesc!

Astfel crearea statului evreu şi ocuparea Ierusalimului constituie piatra de hotar, lucru care s-a profetit de Domnul pentru o evoluţie de seamă. Crearea statului evreu înseamnă o evoluţie violentă şi nemaivăzută de nimeni, fiindcă s-au împlinit vremurile neamurilor.

Oricât de dificilă s-ar prezenta pentru exegeză fraza „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”, totuşi ea are un înţeles. Căci din momentul în care evreii şi-au creat statul, sionismul internaţional şi-a luat în serios iniţiativa şi pregăteşte intens guvernarea mondială şi degradarea morală şi spirituală a popoarelor. A pătruns pretutindeni. Masoneria, iehovismul, ecumenismul, comunismul şi toate celelalte organizaţii antihristice se luptă cu o mânie nimicitoare contra Bisericii şi a adevărului. Străduindu-se să propage corupţia în toată lumea, încearcă să distrugă tot ce e sănătos în societate. Ştiinţa este pusă în serviciul scopurilor lor satanice. Cele două superputeri care de fapt sunt controlate de sionism, au subjugat întreaga omenire.

Dar în esenţă aceasta duce la distrugerea popoarelor. Popoarele flămânzesc, în timp ce aceia fac multe arme şi peste orice măsură. Ceea ce cu puţin timp înainte era de negândit, astăzi este o realitate. Că lumea poate fi distrusă în întregime prin apăsarea unui singur buton. Aşadar, în puţin timp va fi pregătit terenul pentru primirea lui Antihrist. Omenirea este superpopulată şi de aceea se crede stăpână pe soarta ei. Ce adevăr poate să reziste cu putere? Dar şi dacă rezistă, nimeni nu poate nega cele ce se aşteaptă. Cei puternici îşi fac singuri dreptate, dar nu după Hristos, fiindcă pe Hristos L-a lovit fiecare cum a vrut.

Dar să vorbim despre Europa. Despre masoneria acestui continent. Despre toată murdăria şi putoarea şi decăderea morală, Sodoma şi Gomora. Este Europa creştină? Nu a fost educată Europa după Învăţătura Evangheliei? Şi dacă va aştepta veşnic ce folos? Din nefericire Europa l-a ales pe diavol şi a părăsit pe Hristos.

Încă şi în Grecia, prin excelenţă un stat ortodox, au avut loc schimbări sociale. Cine va mai înţelege dintre cei mai bătrâni, că în Grecia ortodoxă s-au votat legi pentru legalizarea preacurviei, a avorturilor, a divorţurilor, dar şi atâtea altele care sunt în proiect? Până şi buletinele creştine intenţionează să le schimbe cu cele ale satanei, fără mustrări de conştiinţă, în numele progresului! Aşadar ce ne foloseşte că aşteptăm pe Domnul? Iar dacă aceasta nu este prevestirea vremii lui Antihrist, atunci ce este? Că dacă nu este prevestire redobândirea statului evreu, încercarea de a reface templul, sodomia, atunci ce sunt? Popoarele sunt ameninţate cu dispariţia de hidra cea urâtă a Sionismului. Lucrările antihriste urlă ca să înghită tot ce a mai rămas încă sănătos.

Nu încape nici o îndoială că redobândirea pământului strămoşesc şi-a Ierusalimului de către evrei înseamnă începutul celor mai mari nenorociri peste omenire. Antihrist este mare înaintea fiarei. Astăzi toate se prăbuşesc, se egalizează, se nivelează: frontierele, religiile, datinile, tradiţiile, morala. Cu fiecare mijloc vom cunoaşte toţi numărul lui Antihrist.

Şi ce dacă strigă poporul ortodox, iubiţii mei?  Ce se are în vedere? Cu intensificarea protestelor nu se cunoaşte lupta, nici cu moţiuni şi rugăminţi. Trebuiesc sacrificii. Trebuie credintă tare şi sinceră. Dar nimeni nu se hotărăşte ca să se jertfească. Nici măcar dintre arhierei. Nici dintre păstori ca să-şi dea sufletul pentru oi. Ce dacă strigă poporul ortodox? Se aprobă sau nu se aprobă proiectul de lege pentru avorturi? S-a votat sau nu legea pentru efectuarea stagiului militar de către iehovişti, care sunt slugile satanei? Ce dacă avertizează părinţii neamului? S-a votat pro sau contra legii rasismului, cu care se închide gura grecilor? Şi nu întâmplător avem în vedere pe aceia care ne sapă mormântul şi secătuiesc ţara! Cine îşi dă seama că, votându-se în Camera Deputaţilor legea care dă fiecărui străin dreptate, „ca să ocupe funcţii în Grecia”, şi ca să judece doi ani, este împotriva statului? Trebuie să luăm măsuri, să nu lăsăm Parlamentul să hotărască împotriva noastră şi a credinţei noastre. Altfel îl vom lăsa să servească admirabil scopurile Sionismului internaţional, pentru reducerea la tăcere a popoarelor. Nişte mijloace asemănătoare se folosesc şi pentru reducerea la tăcere a arhiereilor. Care arhierei? Se micşorează anii de ieşire la pensie a preoţilor, salariul, etc. cu recenta lege fiscală. Ameninţările prind teren şi împotriva arhiereilor, fiindcă astăzi este adorat mamona şi nu Hristos.

lată pentru ce ne îngrijorăm, iată pentru ce credem că omenirea merge nepocăită pe un drum dezastruos pe care singură şi-I trasează. Drumul care va întâlni pe Antihrist. Un sfârşit înspăimântător şi dezastruos. Pentru aceasta să veghem, să ne pregătim cu credinţă şi să ne hotărărn: „fiţi atenţi, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”.

c) Reconstruirea templului lui Solomon

După cum relatam în primul capitol, Iisus adresându-se ucenicilor Săi, care admirau templul lui Solomon pentru splendoarea sa, îi asigură că templul acesta va fi distrus complet, „înainte de trecerea neamului acestuia”. Mai mult, le-a precizat şi diferitele semne care vor anunţa distrugerea lui. Între aceste semne a numărat şi asediul Ierusalimului. ,Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi ca s-a apropiat pustiirea lui” (Luca 21,20). Practic, în anul 70 d. Hr. s-a împlinit această profeţie a Domnului, în timpul domniei lui Tit, în urma asediului. Şi dacă au cerut asigurarea de la aceşti cuceritori să nu distrugă templul, soldaţii romani l-au distrus cu mânie, l-au incendiat fără să-i poată împiedica cineva. Templul a fost pur şi simplu distrus din temelii.

În anul 363 d.Hr., pe vremea lui Iulian Apostatul, au încercat iarăşi, cu permisiunea aceluia, să reconstruiască templul. Cu toate acestea prin voia lui Dumnezeu nu au putut spori nimic. Flăcările ce ieşeau din pământ şi nisipul înfierbântat au împiedicat pe lucrători ca să sfârşească lucrarea. Pe mulţi i-a omorât, după cum au mărturisit martori oculari. Între aceşti martori se afla istoricul Eusebiu, Sfântul Chiril al Ierusalimului, care au verificat în amănunt zădărnicia acelora, apoi scriitorul Ammianus Marcellinos şi mulţi alţii. Şi ne întrebăm, pentru ce atunci nu s-a îngăduit construirea templului? Şi dacă atunci nu s-a îngăduit construirea, după cum nu s-a îngăduit refacerea statului evreu, astăzi se va îngădui construirea templului, după cum s-a îngăduit şi înfiinţarea statului evreu? Dacă se încearcă refacerea templului, aceasta va fi negreşit un semn puternic pentru venirea lui Antihrist, fiindcă acelaşi lucru ne spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumne- zeu, dăndu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4). şi o spune clar pentru Antihrist.

Dar să vedem ce fac aceşti evrei după ocuparea Ierusalimului, după împresurarea popoarelor cu înspăimântătoarele tentacule ale masoneriei, hiliasmului, ecumenismului, comunismului? Ce fac ei cu privire la templu? Stau? Nu, nicidecum.

Căci una din primele lor preocupări, care este făcută publică, este pregătirea pentru reconstruirea templului visurilor lor, templul lui Solomon.

Mai mult, după cum s-a publicat şi în presă, evreii au comandat în America pietrele pentru rezidirea templului. Aşadar se transportă cu multă precizie pietrele dintr-o carieră din statul Benford, pentru reconstruirea templului. Şi s-au adunat miliarde de dolari care sunt destinaţi pentru reconstruirea templului. Templul, după cum spun rabinii, va fi ridicat cum a fost, pentru Mesia al lor, adică pentru Antihrist, care este aşteptat în viitorul apropiat. Toţi rabinii de astăzi ai lui Israil cred că Mesia al lor, adică Antihrist, are să se nască, şi sunt aproape douăzeci de veacuri. Aceasta o istorisesc monahii veniţi de la Locurile Sfinte. Reconstruirea templului va constitui culmea necredinţei iudeilor. Deoarece, trebuie să reţinem, templul constituie pentru evrei centrul – locul de închinare -lui Dumnezeu.

Reîntoarcerea la templu înseamnă aversiunea faţă de Hristos şi culmea necredinţei, ca şi instalarea lui Antihrist, a falsului Mesia, pe care îl aşteaptă evreii. Fiindcă reconstruirea templului va fi un semn al necredinţei şi nu al credinţei. Evoluţiile sunt foarte rapide şi violente, după cum:

– pregătirea guvernării mondiale,

– pregătirea buletinului unic cu numărul lui Antihrist,

– pregătirea pentru semnul lui Antihrist,

– pregătirea psihologică, în mod special a tineretului prin şcoli, spre a se lepăda de Hristos, pentru primirea lui Antihrist,

– subjugarea mondială a popoarelor,

– descurajarea omenirii,

– războiul nemaivăzut asupra Bisericii,

– pregătirea planurilor şi adunarea materialelor pentru refacerea templului; toate ne descoperă vederea explozivă a finalului evenimentelor, şi nu credem că poate fi cineva atât de neghiob la minte şi să nu înţeleagă semnificaţia apostaziei omenirii, încât să se împotrivească evidenţei şi în al doisprezecelea ceas. Singura ieşire din această strărntorare. de neînchipuit, nu este alta decât sfinţenia, atâta ne-a mai rămas: plânsul pentru păcatele noastre şi ale înaintaşilor, spovedania cu căinţă la preoţi şi mergerea cu frică la biserică dar şi cu mare nădejde în mila lui Dumnezeu.

„Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-e mai fost de la inceputul lumii până acum şi nici nu va mai fi(Matei 24, 21).

d) Invenţiile şi descoperirile din vremea noastră:

Dumnezeu „a dat oamenilor ştiinţa, ca să se mărească întru lucrurile Sale cele minunate” (Isus Sirah 38,6). În zilele noastre ştiinţa, cunoaşterea. descoperirile s-au apropiat de limitele miracolului şi au depăşit şi cea mai vie fantezie a omului.

Neliniştitor este faptul că toată desăvârşi rea ştiinţifică a exagerat în privirea lumii, încât s-a ajuns să se creadă din aceasta că omul este autonom”, independent, atotputernic şi prin urmare poate ca să supravieţuiască şi fără Dumnezeu. Pentru aceasta şi omul veacului douăzeci se măndreşte şi se comportă atât de dispreţuitor şi batjocoritor faţă de Făcătorul său. Mai mult, nu va fi nicidecum exagerat ca să spunem că, puterile întunericului în numele progresului ştiinţific urzesc legarea omului şi pregătesc în chip satanic distrugerea şi pieirea lui.

Energia atomică este pusă în slujba satanei, care o foloseşte potrivit scopurilor sale. S-au fabricat atâtea bombe atomice încât cu ele se poate distruge întreaga civilizaţie de pe pământ. Şi în chimie şi-a pus mâna sa cea rea. S-au fabricat mii de bombe bacteriologice pentru ca să se otrăvească întreaga lume. Mai mult, de curând s-a fabricat o bombă, după cum a făcut cunoscut presa, care poate ucide de la sute de kilometri, prin inocularea cât de mică a substanţelor toxice pe care le conţine. Şi aceasta pentru nefericitul om al planetei noastre.

Fotografia, cinematografia, televiziunea, învăţământul actual şi atâtea altele ce s-au inventat se folosesc ca să-l rupă pe om de Dumnezeu în loc ca să-l înalţe pe om duhovniceşte până la asemănarea cu Dumnezeu. Din nefericire vedem că acestea sunt prin excelenţă mijloace cu care puterile antihristice încearcă ca să-l îndobitocească şi să-l prostească complet pe om. Astfel, fără o rezistenţă morală şi duhovnicească deosebită”, omul zilelor noastre va ajunge uşor în slujba lui Antihrist, pe care puterile întunericului îl aşteaptă cu nerăbdare.

Dar aici scopul nostru nu este de a parcurge trista decădere în care a ajuns omenirea folosind în rău ştiinţele şi viaţa destrăbălată, departe de Tatăl ceresc. În principal dorim să remarcăm că formidabilele descoperiri şi invenţii ale secolului nostru şi mulţimea cunoştinţelor sunt un semn prin care suntem avertizaţi despre venirea lui Antihrist şi sfârşitul lumii.

Cu aproape 2.500 de ani în urmă, Daniel a profeţit că spre sfârşitul lumii se va înmulţi ştiinţa. „Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa” (Daniil 13A). Într-adevăr, navetele spaţiale, platformele spaţiale, sateliţii, armele spaţiale, O.Z.N.urile, bombele neînchipuit de distrugătoare, puse în mişcare pe orbite geostaţionare, în spaţiul cosmic, altele care se vor mai inventa, pentru distrugerea omului fără de minte, sunt un semn al apropierii sfârşitului lumii. În acelaşi chip prevesteşte şi Domnul nostru că înainte de sfârşitul lumii se vor arăta semne cereşti şi foamete inexprimabilă, ” … şi vor fi cutremure mari şi pe alocuri foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari în ceruri” (Luca 21, Il).

Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, bătăi, schingiuiri, umiliri, … acestea le-am trecut şi noi, cei bătrâni. Nu mai sunt grozave. Dar prin ce veţi trece voi, tineretul de astăzi, care în mod voit vă îndepărtaţi de Biserică şi deci de mila şi Harul lui Dumnezeu, asta nu a mai fost de la începutul lumii până azi (Părintele lustin Pârvu).

Omenii, în general, după cum ştim, nu au memorie istorică. Ei repetă la nesfârşit aceleaşi păcate ale trecutului, ale înaintaşilor lor, fără să-şi dea seama că tocmai aceste păcate i-au condus pe părintii lor, spre aceleaşi nenorociri pe care le vor trăi şi ei (tinerii) dar sub o formă mult mai gravă înainte de sfârşitul omenirii. Aplecat mai ales spre cele trupeşti, omul se rezumă zilnic spre satisfacerea trupului, uitând cu desăvârşire de suflet care este nemuritor. Orice creştin ortodox ar trebui să se lupte cu sine şi să citească măcar o singură dată Biblia şi neîndoielnic că va observa, prin ce necazuri i-a trecut Dumnezeu pe evreii din Vechiul Testament atunci când ei se închinau la idoli, adică la draci. Aceleaşi păcate le face şi tineretul de astăzi dar cu o gravitate cu mult mai mare şi asta cu acordul şi mai ales prin indiferenta părinţilor lor faţă de credinţa copiilor cărora le-au dat naştere. Sănătatea, nădejdea morală (fie ea şi lumească) a unei natii stă în tineret, ori tocmai asupra acestui tineret lucrează slugile lui satana şi încă cu toată ura şi înverşunarea. Ce sunt cărţile de biologie şi sexologie care se predau astăzi în şcoli, spre a-i rupe pe copii de Dumnezeu, dacă nu urgia ce va să vină asupra creştinismului; ce altceva dacă nu pregătirea maselor de oameni, a popoarelor, ce se vor supune lui antihrist; care cu a lor voie se îndepărtează de mila lui Dumnezeu spre a lor pierzare şi a părinţilor care i-au crescut şi educat fără de cea mai mică cunoştinţă şi frică de Dumnezeu. Până şi câinii sunt de o mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu decât aceşti tineri şi ai lor părinţi. Să fie clar pentru toţi: nu satana şi slugile lui poartă vina ci creştinii care cu a lor voie se îndepărtează de Biserica lui Dumnezeu. Ba, mai mult, ne-a dat Dumnezeu astăzi preoţi şi arhierei după a noastră voinţă şi credinţă.

Actuală este şi profeţia Sfântului Nil Athonitul, care a trăit pe la anul 1600 în Sfântul Munte. Sfântul Nil scrie că după 1900 începe apostazia generală a omenirii. De asemenea profeţeşte că va predomina un desfrâu nemaivăzut şi ştiinţa va face descoperiri extraordinare. Iar în timpul predominării lui Antihrist, Dumnezeu va scurta zilele ca să grăbească venirea Domnului şi ca să mântuiască pe cei aleşi, …şi toate acestea se vor petrece pentru că Antihrist doreşte să cucerească toate, şi va face semne şiminuni după închipuire, dorind să dea învăţături rele sărman ului om, de la un capăt la altul al pământului. Atunci vor zbura prin aer ca păsările şi vor străbate fundul mării ca peştii … „. Acestea au fost profeţite înainte cu 400 de ani de Sfântul Nil. Şi mai mult, el are dreptate. Aşadar descoperirile extraordinare ale veacului nostru ar trebui să ne facă să slăvim pe Creatorul nostru şi să ne înarmăm cu credinta în Dumnezeu, încât venirea lui Antihrist să nu ne poată înşela. Scopul este acela de a avea veştile despre semnele vremurilor. Deci să veghem, să stăm continuu în priveghere duhovnicească, fiindcă şi dacă nu este între noi, încă, dezgustătorul şi vicleanul Antihrist, sunt în prezent altii, aghiotanţii şi înainte mergătorii nedreptăţii, satana şi nefericiţii lui următori. Şi aceştia vor ca să ne amăgească, încât fără voie să devenim uneltele lor şi primitorii falsului Mesia al evreilor, adică a lui Antihrist.

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece”(Matei 24,35).

e)  Anarhia democraţiei

Astăzi lumea trăieşte într-o perioadă de anarhie a democraţiei. Între popoare se observă ură, duşmănie, dezordine. Puterea lumii acesteia se exercită şi se prezintă sub chipul „democraţiei”. Diferitele concepţii despre lume, schimbarea traiului, obiceiurilor, tradiţiilor, se macină în moara cuvintelor despre democraţia popoarelor. Alianţele, coaliţiile politice, uniunile economice internaţionale, congresele şi conferinţele, întruniriie mondiale şi vizitele protocolare, schimburile de păreri şi informaţii, dar şi legăturile organizaţiilor secrete formează catargul mondial pe care se-nfăşoară planurile pe care puterile întunericului le urzesc împotriva omenirii.

Popoarele care nici nu gândesc se prind în capcane unul pe altul. Aşadar un mod de anarhie, care predomină pe plan mondial, este diplomaţia şi prefăcătoria, care tind ca să definească normele de viaţă ale omenirii, pe dependenţă economică şi subjugare, popoarele făcăndu-se pradă uşoară a puterilor care lucrează din umbră, care pregătesc nevăzut terenul pentru guvernarea mondială.

Aici vom cerceta anarhia democraţiei, ca semn care premerge lui Antihrist, aşadar ca semn de avertizare, fiindcă din vremea lui Daniel este profeţit că anarhia democraţiei va fi ultima formă a puterii pe planeta noastră, care premerge lui Antihrist, şi care va pune capăt puterii lui tiranice. Antihrist, exploatând confuzia care va predomina prin divizarea omenirii şi prin anarhie pe plan mondial, va lua cu forţa puterea, care aproape i se va oferi.

Fiindcă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ” … şi atunci se va arăta cel fără-de-lege” (II Tesaloniceni 2,8), atunci se va arata Antihrist, „până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tesaloniceni 2,7).

Cu toate acestea merită ca să dăm două profetii ale proorocului Daniel despre chipul şi fiarele care se referă la împărăţiile care vor premerge lui Antihrist, în urma cărora este anarhia democraţiei pe care o parcurgem astăzi.

Prima profeţie este visul lui Nabucodonosor, care privea viitorul împărăţiei sale, şi pe care i l-a tâlcuit apoi Daniel. „Tu, împărate, priveai şi iată un chip; şi chipul acela era mare şi vederea lui înălţată stătea înaintea feţii tale şi înfăţişarea lui era groaznică. Acest chip avea capul de aur curat, mâinile şi pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, iar pulpele de fier amestecat cu lut. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci s-au sfărâmat deodată fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi s-a prefăcut ca praful cel din arie vara, şi le-a luat cu sine mulţime de vânt, şi loc nu s-a aflat lor; iar piatra care a lovit chipul s-a făcut munte mare şi a umplut tot pămăntul” (Daniil 2,31-35). Acesta este visul regelui Nabucodonosor. Dar să dăm acum şi a doua profeţie. „Eu, Daniil, văzut-am întru vedenia mea noaptea, şi iată patru vânturi ale cerului au lovit în marea cea mare. Şi patru fiare mari ieşeau din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi era asemenea leoaicei şi avea aripi ca de vultur. Văzut-am până ce aripile i-au fost smulse şi s-a ridicat de pe pământ şi pe picioare de om a stătut, şi inimă de om s-a dat ei. Şi iată o a doua fiară, cu infăţişare de urs, stând într-o rănă, cu trei coaste în gura ei, şi între dinţi ei, şi aşa i s-a poruncit: Scoală-te! Mănâncă cărnuri multe! După aceea am văzut, şi îată a treia fiară, asemenea unul leopard având pe spate patru aripi de pasăre, şi patru capete, şi putere s-a dat ei. După aceea am văzut, şi iată o a patra fiară înspăomăntătoare şi înfricoşătoare şi nespus de puternică „‘, care avea zece coarne, şi iată alt corn mic a ieşit din mijlocul lor … , care grăia lucruri mari şi făcea război cu Sfinţii” (Daniil 7,2-8). Tâlcuirea celor două profeţii de către Daniel este următoarea: „Tu rege al regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea, şi în mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele câmpulul şi păsările cerului şi l-a dat stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământui. Şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul şi după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa şi el va sfărâma şi va preface totul în pulbere, ca fierul care face totul în bucăţi. Iar picioarele pe care le-al văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi va fi tare ca fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare, şi parte şubred. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se va amesteca prin înrudire sămânţa oamenilor, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic, care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; el va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur el va rămâne în veci. în ce chip ai văzut că din munte o piatră a fost desprinsă, nu de mână, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Dumnezeu cel mare a dat de ştire regelui ceea ce va fi în viitor; visul este adevărat şi tâlculrea lui neîndolelnică” (Daniil 2,37-45).

Pentru înţelegerea profetiei cu fiarele, Daniel zice următoarele: ” … Pentru aceasta, s-a îngrozit duhul meu întru mine, eu Daniel, şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau. M-am apropiat atunci de unul din cel de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri. Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ, care se vor strica. Şi vor lua împărăţia Sfinţii Celui Preaînalt şi o vor ţinea în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. După aceasta l-am rugat cu dinadinsul să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era afară din cale de îngrozitoare: cu dinţi de fier şi cu ghiarele de aramă mâncând şi sfărâmând, iar ceea ce rămănea călca în picioare …. El a răspuns astfel: Fiara a patra înseamnă că a patra împărăţie (un alt rege) va fi pe pământ, care se va deosebi de toate celelalte împărăţii, care va mânca tot pămăntul, şi-l va călca în picioare şi-l va zdrobi pe el. Şi cele zece coarne ale ei înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi după el se va scula altul; care va întrece cu răutătile pe toţi cei mai dinainte şi va doborî la pământ trei regi. Şi va gri cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi pe sfinţii Celui Preaînalt va amăgi şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâinile lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme. Şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna” (Daniil 7,15-19; 23-26).

Deci cele două profeţii, şi prin urmare, şi cea cu chipul fiarelor relatează despre împărăţiile lumii care vor premerge lui Antihrist. Vedem, aşadar, că perioada din ultima vreme, perioada anarhiei democraţiei, pe care o străbatem în prezent este simbolizată şi caracterizată de legătura imposibilă a materialelor din care erau făcute degetele chipului (fier şi lut) şi face cunoscută nestatornicia şi neînţelegerea dintre oamenii vremurilor noastre, după cum tălcuieşte însuşi Daniel.

În a doua profeţie remarcăm, şi trebuie ca să o facem, o imagine despre cele „zece coarne” (Daniil 7, 7), adică despre zece împărăţii. De asemenea aceea că dintre cele zece coarne a crescut ”un alt corn mic” (Daniil 7,8), un mic neam, un mic rege, „care grăia lucruri mari” (Daniil 7,8), care se împotrivea Celui Preaînalt şi amăgea pe Sfinţii Celui Preaînalt. Sigur nu încape nici o îndoiala că aici vorbeşte despre Antihrist şi sfârşitul lumii. Că dacă cei zece regi sunt guvernatorii masoni, implicaţi în fărădelegile săvârşite de Piaţa Comună, „cornul cel mic” care va creşte de acolo este Israil, de unde va veni Antihrist; timpul o va dovedi.

Problema este că, sub mantia democraţiei, în ultimul timp, cu stimularea şi presiunile satanicei Pieţe Comune, chiar şi Grecia a recunoscut preacurvia, avortul, divorţul. scutirea de stagiu militar a iehoviştilor şi a votat diferite acte legislative, al căror efect este asemenea unor bombe aşezate la temelia Greciei ortodoxe. Acum, de curând, prin Camera deputaţilor se pregăteşte ca noi să primim buletinele lui Antihrist cu 666!

Daniel ne avertizează şi prin altă profeţie că Antihrist se va înfăţişa şi va fi acceptat mai mare peste întreaga lume „cu puţin popor” (Daniil 11,23). În profetia aceasta se relatează că atunci când se va înfăptui aceasta, vor guverna două state. Statul de la miazănoapte şi statul de la miazăzi (Daniil 11,11-15, 20-25). Care este statul cel mic? Israel, care pregăteşte drumul pentru venirea lui Antihrist şi pe care îl aşteaptă cu nerăbdare? Oare cele două state sunt Rusia şi SUA care conduc destinele omenirii şi formează cele două mâini ale diavolului, pregătite cu acele arme satanice ca să semene dezastru şi distrugere? Timpul va decide. Daniel ne relatează, de asemenea, că va veni timpul mâhnirii, “cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum” (Daniil 12,1), şi că Antihrist va anula jertfa de fiecare zi (Sfânta Liturghie).

Prin urmare, Antihrist va veni după desăvârşirea în lume a anarhiei democraţiei, fiindcă nu va exista nimeni care să-l poată împiedica. Cât pentru statele cele mai tari şi în special Rusia şi SUA, putem spune ca sunt supuse organizaţiei Sionismului internaţional. Aşadar anarhia, tulburarea, apostazia şi autoritatea sunt predate uşor lui Antihrist, fără mari împotriviri, în numele democraţiei, a ecumenismului, a internaţionalizării, a globalizării, a colaborării internaţionale dintre popoare.

Încă şi Biserica este victima ecumenismului. Reprezentanţii care supraveghează în Consiliul Mondial al Bisericilor, au ca scop stârpirea sau măcar slăbirea ortodoxiei şi ca s-o tragă spre sincretism, în care toate religiile sunt egale. În acest Consiliu internaţional cărturarii şi fariseii sunt siguri că vor servi patroni lor şi nu grecilor, vor sprijini Sionismul internaţional şi nu ortodoxia. Vor pleca genunchii vicleniilor occidentale, papil- şi nu lui Hristos.

Profetul Daniel ne vorbeşte încă şi despre împărăţia lui Dumnezeu, care se va da Sfinţilor Celui Preaînalt şi care este reprezentată de piatra din profeţie, care se desprinde dintr-un munte înalt nu de mână şi care lovind chipul l-a sfărâmat; o aseamănă cu un munte înalt care a crescut şi a umplut tot pămăntut, Aşadar, la sfârşit fărădelegea va dispărea, va fi distrusă prin slăvita venire a Domnului şi a împărăţiei Sale, care va fi, după cum zice Daniel, veşnică. “Şi împărăţia şi puterea şi mărimea împăraţilor de sub tot cerul s-a dat Sfinţilor Celui Preaînalt; şi împărăţia lui este împărăţie veşnică; şi toate stăpânirile vor sluji lui Dumnezeu şi vor asculta de El” (Daniil 7,27).

În capitolul de faţă relatam semnele acelea care s-au confirmat sau sunt în curs de desfăşurare şi care deşi sunt relatate în Sfânta Scriptură, lumea nu este atentă la ele, nici nu le corelează cu venirea lui Antihrist şi cu a doua venire a Domnului.

Apostazia generală şi nemaivăzută a omenirii, mulţimea cunoştinţelor, anarhia democraţiei, înfiinţarea statului evreu şi apropiata refacere a templului lui Solomon, sunt mai mult decât evidente şi îngrijorătoare semne ale venirii lui Antihrist. Semne care au loc în vremea noastră şi sunt descrise de profeţi şi de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi de Apostoli, ca semne ale vremi, …” făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteti?” (Matei 6,3).

Negreşit semnele profeţite de Domnul sunt multe, cum ar fi: profeţii mincinoş,. răcirea dragostei, evenimentele îngrozitoare care vor veni şi semnele cereşti, propovăduirea Evangheliei în toată lumea şi războaie.

Vrednic de atenţie este neobişnuitul semn ceresc, care a avut loc în zilele noastre, în anul 1962, alinierea planetelor.

Specialiştii în materie, profesori de astronomie, au zis că o aliniere a planetelor a mai avut loc în anul 6 î.d.Hr., deci înainte de naşterea lui Hristos. Mulţi şi-au exprimat opinia că, probabil, alinierea planetelor din zilele noastre este un semn ceresc pentru naşterea lui Antihrist, fiindcă Părinţii Bisericii noastre susţin că Antihrist va avea multe semne asemănătoare cu ale lui Hristos. Astăzi toate semnele acestea trec neobservate de oameni. Ei le consideră întâmplătoare, după cum întâmplătoare consideră şi minunile Făcătorului lumii. Iar mijloacele de informare în masă şi presa încearcă să-l convingă pe sărmanul om că el se trage din maimuţă şi că nu este făcut de Dumnezeu. Aşadar, omul care se înalţă pe sine şi care se înşeală amarnic de instrumentele satanei nu remarcă semnele vremurilor, nu se întoarce la pocăinţă. Şi în timp ce se lasă robit de Antihrist, va fi prins în capcană, şi va căuta mântuirea, dar nu de la Cel răstignit şi înviat, Care va veni să judece viii şi morţii, Domnul nostru Iisus Hristos.

f) Ce-l opreşte şi cel care-l opreşte

Alt semn care prevesteşte că Antihrist este în faţa uşii este confirmarea din zilele noastre a profeţiei Sfântului Apostol Pavel pentru venirea lui Antihrist.

Noi zicem că timpul exact al venirii lui Antihrist este necunoscut. Dar cunoaştem semnele care vor prevesti venirea lui, încât este aproape cert că astăzi trăim vremea în care Antihrist a aruncat deja dezgustătoarea sa umbră peste omenire, a cărui venire se apropie cu o repeziciune de neimaginat.

Un asemenea semn caracteristic ne este arătat de Sfântul Apostol Pavel, care în a doua sa epistolă către Tesaloniceni ne spune următoarele:

Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să nu se arate decât la vremea lui, că taina fărădelegii se lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tesaloniceni 2,6-7).

Tâlcuirea acestor locuri a prezentat destule dificultăţi. Dar astăzi evenimentele confirmă profeţia, precum s-a confirmat şi profetia lui Iisus pentru redobândirea Ierusalimului, şi nu trebuie să rămânem pasivi pentru mântuirea sufletului nostru, amânând pocăinţa şi întoarcerea la Hristos.

Nu este exclus să-l vedem în zilele noastre pe Antihrist, oricât de dezgustător şi respingător ni s-ar părea aceasta. Deci, ce-l împiedică? Cine este cel care-l opreşte pentru care tâlcuitorii au scris şi scriu atătea şi atâtea? Mulţi zic că cel care-l opreşte a fost puterea romană. Alţii zic că ar fi una din diferitele împărăţii sau regimuri, care au asuprit omenirea, şi alţii zic că deja “ce-l opreşte” a luat diferite forme concrete ale puterii pe pământ, care nu au existat până acum, şi care i-a permis ca să răspândească pe pământ anarhia democraţiei. Dar să vedem pe Sfântul Apostol Pavel ce zice despre “ce-l opreşte” şi “cel care-l opreşte”,

Deci Sfântul Apostol Pavel scrie tesalonicenilor în a doua epistolă, despre Antihrist şi a doua venire, aşa: „Şi acum ştiţi ce îl opreşte, întrucât v-am spus-o altă dată, ca să nu se arate el decât la vremea sa” (Il Tesaloniceni 2,6). (Aici Pavel evită să numească ce-l opreşte, fie pentru că tesalonicenii îl cunoşteau din alte mărturii ale sale, fie pentru că nu consideră nimerit să numească ce-l opreşte, ca să nu creeze dificultăţi, din partea puterii romane). Prin urmare, zice Sfântul Apostol Pavel, ştiţi ce-l împiedică pe Antihrist, ca să nu vină acum, deşi puterea răului şi a fărădelegii este îngăduită de Dumnezeu. Puterea răului şi a fărădelegii este şi acum în mai mică măsură, şi există cineva care-l împiedică pe cel fără de lege ca să se arate; şi abia se va da la o parte cel care o împiedică şi atunci se va arăta Antihrist. Şi continuă, asigurând încă odată: „Şi atunci se va arăta cel fără de lege” (II Tesalonlceni 2,8). Deci o tâlcuire mai probabilă este că cel care o împiedică, care se va da la o parte, şi va permite lui Antihrist ca să se arate, este retragerea romanilor, pentru vremea lui Pavel, şi pentru vremea noastră retragerea diferitelor neamuri care până acum ocupă pământul străbun al lui Israel şi Ierusalimul, de aproape 2.000 de ani.

Era cu neputinţă ca să se arate Antihrist înainte de a se retrage puterea care stăpânea pământul lui Israil şi înaintea celui care-l oprea, aşadar purtătorul puterii va părăsi Ierusalimul. Din 1948 însă evreii au înfiinţat statul Israil, pe pământul străbun şi cel care stăpănea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber şi nu numai liber, ci este pregătit intens de evreii care aşteaptă cu nerăbdare pe Antihrist. Ba mai mult, au adunat materialele pentru reconstruirea templului. Încât să aşeze pe cel fără de lege în mijlocul lui.

Pentru aceasta şi învingătorul războiului de 6 zile, arhirabinul armatei israilite  a declarat: „am pus stăpânire pe cetatea lui Dumnezeu. pătrundem în epoca mesianică pentru poporul evreu.”

Sigur, cu toate acestea, Sfântul Apostol Pavel a întărit zicând: taina celui fără de lege se lucrează. Aşadar răul şi cel fără de lege au existat şi exista, dar Antihrist, care în timpul epocii sale se va deda la orgiile fărădelegii, nu avea putere ca să vină în timpul stăpânirii romane, care pe vremea lui Pavel alcătuia puterea care-l oprea. Şi nici după aceea, când Ierusalimul a fost călcat în picioare de diferite neamuri, după cum a prezis Iisus: .. Şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21.24).

Căci Antihrist va fi o persoană politică. Va fi om care va guverna pentru scurt timp toată lumea, punând stăpânire pe putere. Sigur, pentru ca să se întâmple aceasta trebuie cineva care să lucreze aspru. Astăzi evreii prin Sionismul internaţional lucrează cu răbdare pentru instalarea unui superguvern mondial, având în mâinile lor capitalurile şi mijloacele de producţie, încât realizarea acestui scop să nu se arate o problemă greu de rezolvat, ci să fie o problemă simplă, o problemă de timp.

De asemenea. numai astăzi este liber drumul ca să se arate Antihrist şi ca să se confirme exact cuvintele Sfântului Apostol Pavel „şi atunci se va arăta cel fără de lege” (II Tesaloniceni 2 , 8   ). Când? Când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte (II Tesaloniceni 2,7). De asemenea armatele sunt pregătite. Antihrist este înaintea uşilor.

15. Sfârşitul lui Antihrist

Antihrist mai este numit şi „fiul pierzării” (II Tesaloniceni 2,3), fiindcă la sfârşit va pieri şi acesta, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

Antihrist şi cei doi apărători ai lui, profetul cel mincinos şi diavolul vor fi aruncaţi în iezerul cel de foc. Despre aceasta nu încape nici cea mai mică îndoială. Mai mult, Apocalipsa completează că „si diavolul cel ce îi înşeală pe ei, s-a aruncat în iezerul cel de foc şi de piatră pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul cel mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor” (Apocalipsa 20,10).

Dar aceeaşi soartă vor avea şi aceia care se vor închina lui Antihrist şi vor primi semnul lui. ” … Şi fumul chinului lor în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apocalipsa 14,11).

Despre înfrângerea şi pedeapsa lui Antihrist vorbesc mulţi Sfinţi Părinţi ai Bisericii, afară de profeţi, cum ar fi Daniel şi Apostolii.

Domnul nostru Iisus Hristos, la a doua venire, va distruge moartea, după cum zice în Apocalipsa: „Şi va şterge Domnul toată lacrima de la ochii lor; şi moartea nu va mai fi, nici plângere, nici strigare, nici durere nu va mai fi, că cele dintâi au trecut. Şi a zis Cel ce şedea pe scaun: Iată, toate le fac noi” (Apocalipsa 21A-5).

Atunci, cei credincioşi vor sluji lui Dumnezeu, Care îi va răpi în aer pentru întâmpinarea Domnului şi pentru ca să fie aproape, foarte aproape, în dragoste veşnică duhovnicească; „cele ce ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce îl iubesc pe Dănsul” (1 Corinteni 2,9). Dar Sfântul Apostol Pavel zice că, în timpul celei de a doua veniri, vor exista oameni în viată care vor fi răpiti, împreună cu cei morti întru Hristos, (care vor învia), „în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi aşa pururea cu Domnul vom fi” (1 Tesaloniceni 4,17).

Sigur, de mare cinste este privilegiul de a fi creştin (suflet viu, lucrător) şi de a participa cu credinţă puternică în lupta pe care o va duce Biserica împotriva stăpânirii lumii acesteia, luând exemplul Părinţilor Bisericii, ale martirilor, ale mărturisitorilor şi ale tuturor celor credincioşi din veci, care au stat fără frică împotriva puterilor întunericului.

Opiniile în legătură cu aceea, dacă va mai continua pentru un timp viaţa pe pământ, după sfârşitul lui Antihrist sau va urma imediat a doua venire a Domnului, sunt împărţite. Mai întâi apare argumentul că ziua celei de a doua veniri este necunoscută, fiindcă va veni ca un „fur, noaptea” (1 Petru 3,10). Dacă, aşadar, a doua venire urmează imediat după înfrângerea lui Antihrist înseamnă că noi vom cunoaşte a doua venire cu 7 ani înainte de a se realiza. Dar va exista o mare problemă, generată de faptul că oamenii acelor vremuri vor fi leneşi spre cele duhovniceşti şi indiferenţi pentru aceste probleme. Ochii lor vor fi orbi şi inima lor împietrită, ne spune Sfânta Scriptură: „căci ca o cursă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa a tot pămăntul” (Luca 21,35), a doua venire a Domnului. De asemenea Hristos a zis, profetic, că oamenii din vremea lui Antihrist şi a celei de a doua veniri, care va urma negreşit, încet sau repede, vor fi fără frică de Dumnezeu, după cum oamenii din vremea potopului, care au văzut semnele de avertisment şi pe Noe construindu-şi120 de ani corabia şi chemarea sa la pocăinţă, au continuat să trăiască în desfrâu, şi-l batjocoreau. Ori vor cunoaşte cei nepocăiţi vremea sfârşitului lor, ori nu, tot nepocăiţi vor rămâne.

Iată ce zice Domnul: „Că precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Şi precum era în zilele cele mai înainte de potop: oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24,37-38).

După cum vedem, scopul tuturor profeţiilor, care relatează evenimentele de după Hristos, se concentrează asupra persoanei şi venirii dezgustătorului Antihrist, fiindcă înainte mergătorii lui, instrumente ale satanei, vor unelti şi forţa predarea sărmanei omeniri în mâinile celui fără de lege, vor pregăti însemnarea celor necredincioşi cu semnul satanic, imposibil de şters. Creştinii credincioşi nu se vor teme de venirea lui Antihrist după cum nu s-au temut şi nu s-au înspăimântat de înainte mergătorii şi uneltele lui atătea sute de mii de martiri, sfinţi, cuvioşi şi mărturisitori. Zilnic se vesteşte credinţa lor şi fermitatea unităţii glasului lor, ca a militantului ortodox Iosif Vrienie. „Prietene, nu tăgădui ortodoxia. Nu minţi evlavia strămoşească; în aceasta te-ai născut, în ea trăieşti şi în ea vei adormi”.

„Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu duhul gurii Sale, şi îl va nimici cu strălucirea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8).

16. Opinii succinte

Preabunul Dumnezeu, din iubire pentru om, a descoperit cele viitoare ce vor avea loc înainte de venirea lui Antihrist şi a celei de a doua veniri.

Iubitor şi afectuos, gata totdeauna să primească în braţele Sale pe omul căzut în păcat, ne-a prevenit şi ne-a avertizat prin profeţi şi prin Apostoli, dar şi prin Unul-Născut Fiul Său, că se vor întâmpla multe şi că Antihrist va încerca, în zilele cele de pe urmă, ca să amăgească omenirea. Diavolul, acest şarpe veninos, prin Antihrist va încerca dacă va fi posibil să-i înşele până şi pe cei aleşi.

Amăgitorul va exploata indiferenta religioasă, ignoranţa, dar şi apostazia omenirii de la Tatăl ceresc.

Desfrăul, depravarea, materialismul şi ateismul sunt capcanele pe care le-a pregătit în diferite feluri meşteşugite asupra omenirii, instrumente ale satanei, înainte mergătoare lui Antihrist.

Statele sunt prinse în capcană definitiv, strânse laolaltă toate de Hidra Sionismului, cu tentaculele sale.

Ca un război de ţesut, care ţese tot mai des şi ca un păianjen veninos, Sionismul este gata să pregătească apariţia lui pentru ca să atragă la moarte victimele prinse în capcană.

Aşadar Antihrist este foarte aproape.

Câte nu sunt care ne cutremură?! Câte, care îngrijorează?! Câţi sunt care se pocăiesc deschis şi se înarmează cu credinţă şi hotărâre ca să reziste fiarei din Apocalipsă? Credinciosul evlavios trebuie să fie gata totdeauna, dând cu curaj mărturia ortodoxiei, care aşteaptă în orice moment ziua Judecăţii, care va veni precum furul noaptea, aşa cum zice Domnul.

„Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37).

Sigur, arătarea groaznică a trufaşului Antihrist va sfârşi prin fuga lui de Domnul nostru Iisus Hristos, Atotputernicul Dumnezeu. Antihrist, satana şi profetul mincinos vor fi condamnaţi precum şi toţi cei ce s-au închinat fiarei. „Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă,unde este fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor” (Apocalipsa 20,10). Omul devine părtaş biruinţei asupra păcatului şi a morţii şi moştenitor al vieţii vesnice, prin credinţa ortodoxă în Hristos şi cu marturisirea acestei credinţe până la moarte.

Căti dintre noi, cei credincioşi, strigăm şi opunem rezistenţa cu curaj hidosului Antihrist, dar şi înainte mergătorilor lui care se laudă.

Martorii lui Iehova, masoneria, spiritismul, ecumenismul, materialismul, marxismul, ecumen.ismul, sionismul sunt câteva din organizaţiile şi sistemele înainte mergătorilor lui Antihrist. Ereziile, puterile întunericului şi organizaţiile satanice au ca scop să semene confuzia, anarhia şi lepădarea omului de Dumnezeu.

Omenirea decăzută moral şi slăbită duhovniceşte trebuie neapărat să se trezească. Sionismul internaţional are puse la cale capcanele lui, şi cu ele prinde mult vânat.

În cursele acestea a căzut, din nefericire, şi ţara noastră (.Grecia), fiindcă înainte mergătorii lui Antihrist dispun de cele mai veninoase săgeti si mai perfecte arme contra creştinilor din întreaga lume, nu numai din Grecia.

Din nefericire există mulţi greci, dintre ei mulţi demnitari cu legături masonice, care sunt membri în reţelele ascunse ale acestei organizaţii satanice, :asa s-u rupt de Biserică, de dreptate şi de legile tării. Ei urmăresc prin aceasta ca să creeze din masonerie un stat în stat. Din nefericire Grecia îndeplineşte servil poruncile centrele, ascunse. Ţara noastră trebuie să-şi apere credinta ortodoxă prin orice mijloace. Slugile lui Antihrist lovesc cât pot mai mult în Biserică.

Dar cine se opune cu putere acestui uragan?

Dacă ştim că moliciunea este mortală şi dacă vom urmări poruncile lui Hristos vom alunga de la noi această delăsare. Creştinul nu trebuie să fie dilematic şi nehotărât. Din clipa în care Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră, şi nouă ne-a pregătit împărăţia Lui cea cerească, creştinul trăieşte şi se mişcă prin şi pentru Hristos.

Credinciosul creştin ştie că, deşi se arată că stăpânesc puterile întunericului, la sfârşit vor fi strivite de Domnul nostru Iisus Hristos, Care a zis: “Îndrăzniti, Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33).

Având permanent îndreptate privirile noastre şi nădejdile noastre spre arătarea celei de a doua veniri a Domnului nostru, una este grija noastră:

Lupta duhovnicească, rugăciunea neînfricată, pocăinţa adevărată, mărturisirea ortodoxă şi înainte de toate credinţa neclintită în Dumnezeu, Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi privegherea zilnică, pentru ca să scăpăm de înşelăciunile instrumentelor satanei şi ale hidosului Antihrist, dacă va veni în zilele noastre, fiindcă „zilele rele sunt” (Efeseni 5,16), „Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpănul, o va afla făcând aşa” (Matei 24,46).

Read Full Post »

1. Darul profeţirii

 Oamenii, decât să se consacre memorării inutile a numeroaselor cunoştinţe ştiinţifice sau politice, mal bine ar studia, spre ajutorul şi folosul lor, profeţiile Vechiului şi Noului Testament, precum şi multe din profeţiile Sfinţilor Bisericii noastre. Profeţiile conţin adevărata cunoaştere, deoarece ele mărturisesc pe Acelaşi Dumnezeu, Care a descoperit cele viitoare pentru ca să-i ajute pe oameni, pentru „ca să-i pregătească» şi să-i apere ca să nu fie înşelaţi prin lucrările satanei şi ale lui Antihrist. Aşadar profeţille conţin, fără greşeală, voia lui Dumnezeu, fapt adeverit, deoarece Dumnezeu nu minte. Dovadă că toate profeţille cu privire la persoana lui Hristos, despre naştere, răstignire, înviere, şi multe alte detalii despre sfânta Sa viaţă s-au adeverit. De asemenea, profeţiile Vechiului Testament pentru oricâte vor avea loc cu poporul iudeu până astăzi sunt adeverite în întregime.

 Pentru poporul iudeu şi destinul lor există profetiile lui Hristos care s-au adeverit, şi altele, de la alţii, pe care le-a descoperit evoluţia evenimentelor.

 Distrugerea templului lui Solomon, risipirea evreilor în cele patru vânturi, pătimirile lor, crearea noului stat în Palestina, venirea lui Antihrist, proclamarea sa ca Dumnezeu de către evrei, distrugerea lui Antihrist, precum şi războaiele şi grozăviile care vor urma sunt profetlte în Vechiul şi Noul Testament. Nici un om binecredincios nu poate să nege lucrarea şi adevărul care adeveresc profeţiile despre locul naşterii, timpul, lucrarea lui Iisus Hristos, răstignirea, învierea, înălţarea şi amănuntele vieţii Lui, deoarece s-au adeverit conform Scripturii, fiind scrise cu sute de ani înainte. Nici un cititor atent şi cu judecată nu va refuza profeţiile lui Agatanghel care a trăit la anul 1279 d.Hr. şi a profetit cu o exactitate demnă de admirat, căderea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberării, ca şi evenimente până la cel de al doilea război mondial şi după acesta.

De asemenea, un om serios nu se tulbură să tăgăduiască înfăptuirea uluitoare a profeţiilor Sfântului Cosma al Etoliei, ale acestui nou mărturisi tor şi întocmai cu Apostolii.

 Aşadar lucrarea profeţiilor şi autoritatea lor este de neşters, deoarece profeţiile niciodată nu au minţit.

 Dacă o parte a profetiilor au mers până la adeverirea evenimentelor de astăzi, este logic să aşteptăm şi să credem şi în împlinirea celorlalte profeţii care au rămas, care relatează despre evenimentele epocii noastre şi ale urmaşilor, cât şi convingerea că acestea se vor împlini. Mulţi care trăiesc departe de Dumnezeu nu doresc să scape de marea tulburare a păcatelor şi a vieţii lor risipite, motiv pentru care şi evită citirea profeţiilor. Totuşi nu trebuie să se întâmple aceasta şi cu noi, care dorim să ne pocăim şi să prevenim înşelarea noastră de slugile lui Antihrist. dar şi de însuşi Antihrist.

 „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului”(Matei 24,37).

 2. Cuvânt explicativ

 La început vom relata câteva din numeroasele profeţii privind venirea lui Hristos şi despre sfânta Sa viată. care s-a adeverit. Nu credem necesar să indicăm toate profeţiile despre Iisus Hristos, deoarece nici un om dreptcredincios nu se îndoieşte de venirea şi dumnezeirea Lui. Deoarece cele despre Hristos pe cât ni s-au relatat le avem profeţite în amănunt, pentru ele avem o dublă mărturie, aşadar cuvântul profetic şi înţelegerea imediată a împlinirii lui. care spulberă orice îndoială despre EI.

 În continuare vom compara profeţiile care sunt raportate la venirea lui Antihrist şi care sunt conţinute atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Profeţiile acestea vor fi relatate minuţios, deoarece tema a devenit interesantă în zilele noastre, dar şi pentru faptul că profeţllle sunt pe cale de a se împlini în scurt timp, după cum ne arată nsemnele vremurilor”. Vom aminti profeţiile

 Sfântului Cosma al Etoliei despre evenimentele care au avut loc şi despre altele care aşteaptă, sigur, să se împlinească în zilele noastre după cum arată şi profeţiile paralele ale altor sfinţi. Vor fi trecute cu vederea profeţiile creştinilor anonimi, care din modestie nu şi-au spus numele, aşa cum au făcut alţii, ca de pildă, profeţiile lui Agatanghel, ale Sfântului Tarasle, ale Sfântului Metodie, ale lui Leon cel înţelept, precum şi uimitoarea profeţie care este gravată pe piatra de mormânt a Sfântului Constantin cel Mare, şi care a fost interpretată de patriarhul Ghenadie la anul 1440 d.Hr. De asemenea sunt comparate profetllle Sfântului Andrei şi ale lui Hriston Salu şi profeţiile altor sfinţi. Nu vom intra în ispita de a stabili datarea exacta a adeveririi profetiilor, fiindcă, prin analogie, nu este cu putinţă.

 Astfel „semnele vremurilor”, prin urmare semne de avertizare, sunt limpezi şi cel mai simplu cititor înţelege că evenimentele ce au fost profeţite sunt apropiate.

 B. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI HRISTOS

 Vechiul Testament este plin de profeţii despre Domnul nostru Iisus Hristos. Toate aceste profeţii s-au împlinit după cum au fost scrise, în persoana lui Iisus Hristos. Este desigur imposibil să redăm aici profeţiile tuturor profeţilor Vechiului Testament, care s-au împlinit în persoana Lui. Vom relata acele profeţii de la care orice simplu cititor poate deduce că Iisus Hristos nu S-a făcut Om întâmplător, ci S-a proorocit că Se va face om, că Se va naşte din Fecioara Maria, că va fi răstignit, că va învia şi că va veni la noi iarăşi la a doua venire ca să judece viii şi morţii.

 Aşadar, toate amănuntele vieţii lui Iisus Hristos care sunt indispensabile pentru mântuirea noastră au fost profetite cu multă vreme înainte ca Hristos să Se nască. Astfel Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Hristos, a profetlt naşterea Acestuia din Fecioara Maria.

 Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu şi vei chema numele lui Emanuil” (care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu) (Isaia 7,13). Profeţia lui Isaia s-a adeverit când Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu în Nazaret la Fecioara Măria căreia i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată vei zămisli în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema … ” (Luca 1,28-32).

 Altă profeţie care adevereşte despre persoana lui Iisus este profetia lui Ieremia. care a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.

 „Glas în Rama s-a auzit, plâns şi tânguire şi jale multă, Rahila îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâlată, pentru că nu sunt” (Ieremia 31,15).

 Profeţi a s-a împlinit când regele Irod, văzând că magii nu l-au mai înştiinţat despre Hristos, precum promiseseră, a trimis şi a ucis 14.000 de prunci, cu speranţa că între aceştia va fi găsit şi Hristos. Este cunoscut că Iuda văzând că Iisus învaţă despre moartea Sa, L-a vândut arhiereilor pe 30 de arginţi şi „a mers şi s-a spânzurat”, după cum spune Sfânta Evanghelie.

 Că Hristos va fi trădat pe 30 de arginţi aflăm de la profetuI Ieremia şi Zaharia, cu multe sute de ani înainte. Iată profeţiile respective: „Şi a primit 30 de arginţi cât m-au cinstit fiii lui Israil” (Ieremia) „şi Mi-au cântărit simbria Mea 30 de arginţi”(Zaharia 11,12).

 Dar oare Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israil, nu a profeţit şi el venirea lui Hristos, că va veni din neamul lui Iuda? Iacob, de asemenea, când şi-a chemat fiii pentru a le spune cele viitoare, a profeţit şi despre venirea lui Antihrist, că va veni din neamul lui Dan. Cum a văzut Iacob cu mii de ani înainte că se va naşte Hristos şi, mai mult, că va fi din neamul lui Iuda? Aşa cum s-a împlinit profeţla despre venirea lui Hristos aşa se va împlini şi cea care vorbeşte despre venirea lui Antihrist.

 Vom aminti şi o altă profeţie care vorbeşte cu precizie despre intrarea lui Iisus în Ierusalim înaintea sărbătorii Paştelul, ziua Floriilor, unde oamenii I-au întâmpinat cu ramuri de palmier şi de măslin, în timp ce Iisus venea pe mânzul asinei. Şi această întâmplare a fost făcută cunoscută de profetul Zaharia cu sute de ani înainte. Respectiva profeţie zice astfel: „Bucură-te foarte, fiica Sionului… iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9).

 Ajunge câte am amintit din profeţii mici, pentru a convinge pe cititorul binecredincios ca să nu aibă îndoieli că profeţiile s-au împlinit în persoana lui Hristos.

 Întreg Vechiul Testament este plin de astfel de profeţii care vorbesc despre evenimente din viaţa lui Hristos.

 Şi cu toate acestea, există încă oameni care au îndoieli că Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, adică evreii (nu toţi) şi nefericltii care-l aşteaptă pe Antihrist pentru ca să se proclame Dumnezeu, după cum vom arăta mai jos.

 c. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI ANTIHIRIST

 „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare, până ce se vor Împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24)

 Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi pe Minei dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43) :

 

1. Iudeii şi Antihrist

 Este cunoscut că din momentul în care evreii L-au răstignit pe Dumnezeu-Omul Iisus, ei care-l aşteptau pe Mesia, începe numărătoarea inversă pentru venirea lui Antihrist.

 Mulţi, probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii L-au răstignit pe Iisus, Cel fără de păcat.

 Sigur ipocrizia şi fariseismul lor formau o mişcare serioasă; cu toate acestea un rol determinant pentru condamnarea nedreaptă a lui Iisus, a fost dezamăgirea iudeilor de faptul că Iisus nu numai că lăsa să se înţeleagă, ci propovăduia ca să audă toţi că „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18,36). Aşadar Hristos nu a acceptat să joace rolul de împărat pamantesc, după cum îşi închipuiau iudeii. Aceasta numai, şi era suficient ca să umple inima lor cu ură şi mâinile lor cu unelte ucigătoare.

 De atunci iudeii aşteaptă pe „Mesia al lor”, aşadar pe un împărat mondial, care este Antihrist, căruia îi pregătesc drumul, punându-şi în aplicare planul cu orice mijloace şi cu multă fermitate.

 Cu toate acestea apare logic o întrebare.   Pentru ce nu a fost instalat încă Antihrist? Ce se aşteaptă? Ce-l împiedică? Pentru ce a întârziat atâta vreme?

 Iubiţii noştri cititori, când ucenicii lui Hristos au admirat frumosul templu al lui Solomon, Iăudându-1 pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: „Adevărat grălesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie risipită” (Matei 24,2), adică nu va rămâne piatră pe piatră din toată această strălucită clădire.

 De asemenea când Pilat şi-a spălat mâinile sale şi a zis: „Nevinovat sunt de sângele dreptului Acestuia; voi veti vedea” (Matei 27,24), iudeii, care au dat pe Cel fără de păcat la moarte pe cruce, au răspuns: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25). Astfel iudeii au admis acel îngrozitor blestem, asupra lor şi asupra copiilor lor.

 Iisus Hristos, înainte de răstignire, a lăsat şi altă profeţie caracteristică cu privire la Ierusalim şi iudei. „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24). Aşadar, iudeii vor fi ucişi, vor fi luaţi prizonieri. vor fi vândut! ca robi la neamuri străine, iar Ierusalimul va fi călcat de diferite neamuri, „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”.

 Credem oportun să relatăm pe scurt felul în care s-au împlinit profetiile de mai sus, pentru că confirmarea acestor profeţii este strâns legată de problema aşteptării lui Antihrist şi care este aşteptat de iudei pe terenul potrivit. Ocuparea Ierusalimului, refacerea templului, predarea întregii lumi sub stăpânirea lui Antihrist etc., după cum vom arăta mai jos.

 Să începem de la profeţia lui Iisus despre distrugerea templului ca să arătăm cum şi când s-a împlinit, şi cum astăzi evreii nu renunţă să-l redobândească şi să-şi pună în aplicare visul lor de veacuri; deoarece în acest templu doresc ca să instaleze pe Antihrist, după cum arată Sfântul Apostol Pavel. „Potrivnicul, care se va înălţa mai presus de tot Cel ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în templul lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătăndu-se pe sine cum că ar fi el dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Aşadar Antihrist se va aşeza în templu ca să se dea pe sine drept Dumnezeu, şi va urmări ca să dovedească cu diferite invenţii, că este Dumnezeu.

 Nici nu a trecut mult de la ziua răstignirii lui Iisus şi profeţiile Sale, pentru templu şi pentru soarta iudeilor care L-au răstignit, au început să se împlinească.

 La anul 70 d.Hr., Vespasian, fiind ales împărat al Romei, a lăsat pe fiul său Tit ca să continue acţiunea sa de cucerire a Ierusalimului. Chinurile pe care le-au suportat iudeii sunt de nedescris. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne relatează scene îngrozitoare.

 Cetatea a căzut, iar măcelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost înălţate pentru răstignirea iudeilor. Şi cei care răstigneau s-au oprit când nu au mai găsit lemn pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucişi confirmă profeţia Domnului „şi vor cădea de ascuţişul sabiei”, iar cei rămaşi au fost luaţi robi şi vânduţi cu necinste, „şi vor fi duşi robi la toate neamurlle”. Cetatea a fost distrusă complet, iar templul distrus din temelii, „şi nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească” (Matei 24,2).

 După catastrofa biblică pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea împăraţilor Vespasian şi Adrian, evreii scăpaţi s-au împrăştiat în toate părţile lumii.

 Evreii au încercat reconstruirea templului la anul 363 d.Hr. sub protecţia împăratului lulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost împotriva refacerii templului. Abia au început muncitorii lucrul şi un prim cutremur îl distruge. Mulţi au încercat să pună temelia, dar în zadar. Nisipul ardea şi pietrele cădeau şi împrăştiau muncitorii arzăndu-i. Un martor ocular al minunii acesteia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos şi mulţi alţii. Aceasta a fost şi ultima încercare de reconstrui re a templului până astăzi, căci vom arăta mai jos cum evreii se pregătesc din nou pentru reconstruirea templului.

 Precum ştim evreii abia în 1947 au obţinut aprobarea din partea SUA de înfiinţare a statului israilit pe vechiul loc. „Şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri. până ce se vor împlini vremurile neamurilor”. Aşadar după aproape 2.000 de ani de când au fost risipiţi în întreaga lume.

 În afară de templu, de a cărui construire se pregătesc evreii, vom vedea mai jos unul câte unul celelalte semne. „Semnele vremurilor” care ne prevestesc sosirea lui Antihrist, dar şi vestita venire a lui Hristos, pentru ca să dărâme din temelii stăpânirea lui Antihrist şi să judece „viii şi morttt>,

 De asemenea vom analiza în amănunt a doua venire a Domnului, după ce vom vorbi de venirea lui Antihrist.

 „Şi să nu vă amăgească nimeni, nici într-un chip; căci ziua Domnului nu va veni până ce mai intâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (Il Tesaloniceni 2, 3).

 2. Cine este Antihrist?

 Antihrist este numit cel care nu va primi şi nici nu va mărturisi dumnezeirea lui Hristos. Astfel, antihrişti sunt multi. după cum ne precizează Sfânta Scriptură, .multl antihrişti s-au arătat” (J Ioan 2,18). Aceştia sunt ateii care s-au lepădat de legea dumnezeiască.

 Cu toate acestea noi nu vorbim aici despre aceşti antihrişti. ci despre Antihrist. Antihrişti sunt multi. Dar Antihrist este unul singur. Antihrişti s-au arătat de când a venit Hristos pe pământ şi până astăzi între noi; Antihrist însă nu a venit.

 Aşadar cine va fi Antihrist? Satana, cum cred mulţi, sau om simplu, care a primit lucrarea satanei ?

 Antihrist nu va fi diavolul sau satana, ci .omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se va înălţa pe sine mai presus de tot Cel ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în templul lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătându-se pe sine cum că ar fi el dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4), cum zice Sfântul Apostol Pavel. Aşadar, Antihrist va fi om .prin lucrarea lui satan, însoţită de toată puterea şi de semne şi de minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2,9). Aşadar venirea lui Antihrist va fi însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase făcute cu ajutorul satanei. Şi va căuta să demonstreze, prin toate aceste lucrări, că este Dumnezeu.

 Deci Antihrist va fi un om care va primi de la satana toată puterea şi va conduce lumea pentru scurt timp, după cum vom arăta în continuare.

 3. Pentru ce va veni Antihrist?

 O întrebare logică care apare este următoarea, pentru ce permite Dumnezeu venirea lui Antihrist? Şi pentru ce permite ca să intre satana în Antihrist?

 Dumnezeu, Cel Atoateştiutor, cunoaşte noua preferinţă a lui Antihrist. Cu toate acestea răspunzător de intrarea lui Antihrist în stăpânirea lui satan este însuşi Antihrist. Fiindcă în timp ce libertatea este puterea prin care putem respinge pe satan, cu ea Antihrist va face contrariu, se va alătura lui satan.

 Dar şi pentru nepocăinta lepădării de credinţă a oamenilor, Dumnezeu a lăsat ca să vină Antihrist. Deoarece Antihrist „în cei pierduţi se întăreşte”, aşadar în necredincioşii nepocăiţi. Aceşti împietriţi la inimă, fie că vine, fie că nu vine Antihrist, ei nu vor să creadă în Hristos ca să se măntuiască, fiindcă nu au dragoste.

 Amăgitorul va veni ca să stăpănească şi să vădească necredinţa şi nepocăinta celor care neagă pe Hristos. Dar, prin excelenţă, va domina pe iudeii care au depăşit în necredinţă toate neamurile. Fizic, nu-l cunoaştem pe iudeii care nu au primit pe Domnul. Dar aceştia (şi toţi creştinii-necrestini care continuă ca să răstignească pe Iisus, pregătesc calea şi tronul lui Antihrist.

 Cinstea pe care iudeii o vor da lui Antihrist va constitui plata nerecunoştintei acestora, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, fiindcă au cinstit minciuna în locul adevărului, întunericul în locul luminii, pe Antihrist şi nu pe Hristos. Domnul a spus profetic despre aceştia: “Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiti: dacă va veni altul, în numele său, pe acela îl veţi primi!” (Ioan 5,43). Aşadar pe Iisus, Care a venit în numele Tatălui Său, iudeii nu L-au primit ci L-au răstignit, însă pe falsul mesia, adică pe Antihrist care îşi va consacra dreptatea care-i va conveni şi slava în numele său, va fi primit.

 Prin urmare iudeii la a doua venire, la înfricoşa ta Judecată, îşi vor aduce aminte că L-au răstignit pe Hristos şi l-au venerat pe amarul şi vicleanul Antihrist. Dumnezeu permitănd să vină Antihrist va admite ultimul avânt al răutăţii satanei. Dar răutatea din timpul lui Antihrist va fi dată pe faţă, şi fiecare va veni gol în faţa omenirii. Aşadar, oricăţi vor rămâne nepocăiţi vor fi lipsiţi de orice scuză şi vor fi condamnaţi în veci, iar cei vrednici vor fi cinstiţi.

 Aşadar, Dumnezeu într-o ultimă încercare de a ajuta pe cei păcătoşi, pentru ca să-i măntuiască. permite venirea lui Antihrist

 „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israil. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând cătcâiul calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne” (Facerea 49, 16-18).

4. Care este originea lui Antihrist?

 Patriarhul Iacob, înainte de moartea sa a binecuvântat pe cei 12 fii ai săi, după cum se relatează în cartea Facerii; şi zice în fiecare profeţie câte se vor petrece cu fiecare neam israelit în viitorul îndepărtat, aşadar până în zilele din urmă. „Adunaţi-vă ca să vă spun vouă ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Facerea 49,1). Dintre aceste profeţii ale lui Iacob despre fiii săi. una relatează despre Hristos şi alta despre Antihrist. Pentru Hristos mărturiseşte profeţia despre Iuda, care s-a şi împlinit la venirea Domnului. Pentru Antihrist mărturiseşte profeţia despre Dan, un alt fiu al lui Iacob.

 Profeţia despre Dan este următoarea:

 „Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâlul calului, ca să cadă călăreţul. în ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!” (Facerea 49,16-18). Prin urmare Antihrist va fi evreu, va proveni din neamul israllit al lui Dan şi după cum zic Sfinţii Părinţi va veni din Galileea (Vezi la Sfântul Atanasie cel Mare şi Sfântul Andrei din Cezareea. pg. 106,301,368).

 O parte din profeţie, în general. aminteşte de trădarea lui Iuda, căci diavolul „I-a înţepat călcălul” (Facerea 3,15). făcând să fie răstignit. Dar în întregime profetia aceasta va fi confirmată, şi despre aceasta nu trebuie să aibă îndoială nimeni- ea se va împlini pe vremea lui Antihrist.

 Diavolul prin Antihrist va lovi Biserica lui Hristos, în special în vremea lui Antihrist. Dar după cum Domnul a înviat aşa şi Biserica Domnului va merge în viaţa veşnică” (Matei 25, 46).

 Aşa după cum profeţia despre Hristos s-a împlinit, să fiţi siguri că în acelaşi mod se va împlini şi profetia despre Antihrist. Antihrist va fi evreu şi va avea slăbiciune către evrei. Evreii îl vor primi cu bucurie, pentru că aşa nădăjduiesc că vor realiza visul lor de veacuri despre guvernarea mondială sub mesia al lor. Pentru aceasta se pregătesc în mod direct pentru refacerea templului după cum vom arăta în capitolul următor.

 „Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă” (Matei 24,15).

 5. Caracterul lui Antihrist

 Să vedem acum ce zice Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi pentru caracterul lui Antihrist. În Apocalipsă, Antihrist este asemuit cu o fiară. Antihrist, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, este „omul păcatului, fiul pieirii” (II Tesaloniceni 2, 3).

 Va necinsti pe Dumnezeu şi se va lupta cu Sfinţii, după cum zice Apocalipsa. Caracterul lui va fi amar şi viclean şi va constitui fenomenul răului şi sămânţa unică a diavolului. Asemenea diavolului va fi profetul cel mincinos, înainte mergătorul lui Antihrist.

 Antihrist nu-şi va manifesta imediat chipul satanic cu care va stăpâni, ci se va arăta ca bine- făcător, propovăduitor al păcii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, ca prin viclenie să ajungă stăpâni tor al întregii lumi.

 Va înşela pe toţi prin prefăcătorie şi minciună, după cum îl caracterizează Sfântul Apostol Pavel. Va fi foarte vătămător ca un pui de “viperă” (Matei 23,33). Antihrist se va înfăţişa “la vremea lui” (II Tesaloniceni 2,6). în vremea care a fost fixată. Va veni în chipul unui om bun, pentru ca să înşele pe toţi naivii şi pentru ca să acapareze puterea şi stăpânirea politică mondială, lucru care îi va reuşi. Deoarece popoarele vor fi induse în eroare de către acesta, se vor lepăda de Hristos şi se vor alătura, aşadar, lui Antihrist. Şi vor preda lui “puterea şi stăpânirea lor” (Apocalipsa 17, 13), după cum zice în Apocalipsă. Statele care nu se vor supune, vor fi distruse prin război, după cum cele trei neamuri străine: Egiptul, Libanul şi Etiopia (Daniil II, 43).

 Când va stăpâni Antihrist, atunci se va arăta toată răutatea şi invidia, zice Sfântul Ioan Damaschin. Atunci se va arăta toată “neomenia şi nedreptatea”. şi se vor comporta fără de omenie, în special evreii care îl vor urma. Dar cel mai mult această duritate se va arăta contra creştinilor, zice Sfântul Chiril.

 Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiare!’ (Apocalipsa 13, 17).

 6. Lucrarea şi persecutarea Bisericii

 Antihrist va încerca ca să înşele pe oameni şi cu lucrări neobişnuite şi semne groaznice. Venirea lui va fi însoţită, „de tot felul de puteri şi semne şi minuni mincinoase” (II Tesalontcenl 2, 9), după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Până şi foc din cer va coborî sub privirile oamenilor, după cum zice în Apocalipsă, „încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor” (Apocalipsa 13, 13).

 Va face semne magice, şi demonii lui se vor arăta ca îngeri ai luminii, şi se vor arăta oştiri „fără de număr” (Daniil 7, 5), după cum zice Sfânta Scriptură.

 Toate acestea se vor împlini, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, „prin lucrarea satanei” (II Tes. 2, 9).

 Aşadar lucrările lui Antihrist vor fi lucrările diavolului, şi toate acestea nu vor fi minuni adevărate, ca minunile lui Hristos, ci lucrări false şi mincinoase, după cum ne învată Sfântul Atanasie.

 Dar lucrările acestea vor fi atât de impresionante încât vor ameninţa cu amăgirea până şi „pe cel aleşi” (Matei 24, 24). Fiindcă amăgitorul va încerca cu toate aceste tehnici ca să se arate pe sine că este dumnezeu, zice Sfântul Apostol Pavel, „dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4).

 Aşadar neruşinatul şi de trei ori ticălosul şi vicleanul va uzurpa locul Eliberatorului şi Mântuitorului Hristos.

 Sigur, pentru marea apostazie a oamenilor, Dumnezeu va permite ca să se refacă templul din Ierusalim, care a fost dărâmat în anul 70 d.H. şi de atunci nu s-a îngăduit ca să se zidească, cu toate încercările evreilor.

 Astfel evreii urmăresc ca să zidească templul, care constituie pentru aceştia visul de veacuri, şi vor crede că Antihrist este Mesia cel mult aşteptat.

 Atunci se va împlini profetia Sfântului Apostol Pavel , … aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dăndu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesa!. 2,4).

 Antihrist va încerca ca să distrugă Biserica lui Hristos de pe faţa pământului. În timpul lui Antihrist va exista o mâhnire nemaiîntâlnită, zice Sfânta Scriptură. „Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24,21). Oamenii neputându-se: opune se vor închina lui Antihrist. Fiindcă persecuţia lui Antihrist contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecuţiile.

 Apocalipsa ne spune că Femeia, înveşmăntată cu soarele” (Apocalipsa 12,1), adică Biserica, a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şaizeci de zile” (Apocalipsa 12,1-6). Aşadar cei aleşi se vor refugia în pustiu, în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului, după cum spun Sfinţii Părinţi.

 Dar nici măcar în pustiu Antihrist nu va lăsa în linişte pe creştini. Dimpotrivă, contra Sfinţilor care nu vor primi semnul lui, Antihrist va folosi toate mijloacele de tortură. Toţi câti se vor închina fiarei vor purta negreşit semnul (despre aceasta vom scrie amplu în cele ce urmează), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13,16), după cum spune în Apocalipsa. Restul vor fi izolaţi social, economic, politic, şi cei mai mulţi care nu vor putea ca să cumpere sau să vândă vor sfârşi prin a muri.

 Aceia care vor fi martirizaţi de Antihrist vor fi cei mai mari martiri ai Bisericii, zice Sfântul Chiril al Ierusalimului, fiindcă se vor lupta contra lui Antihrist şi a diavolului.

 Nu uităm, iubiţii noştri cititori, că cei aleşi nu se vor lăsa amăgiţi (1 Petru I. 5). Împărăţia lui Antihrist va fi desfiinţată de Hristos. Atunci „cerul şi pământul vor trece” (Matei 24, 35), se va arăta semnul Sfintei Cruci pe cer şi vor vedea toţi pe „Domnul venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30). În continuare va fi Judecata, şi vor merge păcătoşii „la osândă veşnică, iar drepţii întru viaţă veşnică” (Matei 25, 46), după cum arată Sfânta Scriptură.

 „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei, şi vor prooroci îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile, aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământui (Apocalipsa l1,3-4).

 7. Durata prezenţei lui Antihrist

 Vremea tiraniei lui Antihrist va fi mică. În Sfânta Scriptură profeţiile respective fixează timpul stăpânirii lui Antihrist la 7 ani. Dacă timpul prezenţei lui Antihrist s-ar prelungi, nimeni nu s-ar mai mântui pe pământ. „N-ar mai scăpa nici un trup” (Matei 24, 22), zice Sfânta Scriptură. Dar Dumnezeu va scurta zilele acelea ca să se mântuiască cei aleşi. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei 24, 22). Aşadar prezenţa lui Antihrist pe pământ şi durata guvernării lui mondiale va fi scurtă.

 Despre cei şapte ani relatează atât Apocalipsa, cât şi profeţia lui Daniel. Din aceşti şapte ani ai prezenţei lui Antihrist, primii trei ani şi jumătate vor fi perioada în care Antihrist va întreprinde lupte dure cu profeţii lui Dumnezeu şi cu ceilalţi sfinţi, iar spre sfârşitul acestor trei ani şi jumătate, cei doi profeţi ai lui Dumnezeu, Ilie şi Enoh, se vor lupta cu Antihrist în cuvânt şi cu minuni adevărate, după cum vom arăta mai jos. După aceasta Antihrist îi va ucide pe cei doi profeţi şi va stăpâni peste tot pământul, cu o fericire trecătoare. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile”(Matei 24, 22).

8. Mărturia celor doi profeţi

 Cei doi profeţi, Ilie şi Enoh, vor fi înainte mergătorii celei de-a doua veniri a Domnului. Vor veni pentru întărirea duhovnicească a credincioşilor, şi-l vor înfrunta pe Antihrist prin propovăduire şi minuni.

 Vor prezice cea de a doua venire a Domnului, care va fi aproape, şi vor chema la pocăinţă pe credincioşi. Pentru venirea profeţilor Ilie şi Enoh prezice Dumnezeu prin profetul Maleahi şi Zaharia, dar şi Apocalipsa relatează aşa: „Şi voi da putere celor doi martori ai mei, şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini, şi cele două sfeşnice ce stau înaintea Domnului pe pământ” (Apocalipsa II, 3-4).

 Minunile acestora vor fi indiscutabil de provenienţă dumnezeiască (fiindcă vor avea putere de la Dumnezeu). În Apocalipsa citim că: „aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge, şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi” (Apocalipsa 11,6).

 Şi cu puterea dumnezeiască, pe care o vor avea cei doi profeţi, se vor apăra de duşmani, fiindcă dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc va ieşi din gura lor şi va mistui pe duşmanii lor (Apocalipsa 11,5). Supravegherea lui Antihrist va fi nemiloasă, şi mulţi oameni se vor pocăi. Chiar evreii, după cum zice profetul Isaia.

 Apocalipsa ne spune că „atunci când vor isprăvi mărturia lor” (Apocalipsa 1I,7), adică atunci când vor termina mărturisirea lor, şi propovăduirea despre Hristos, Antihrist îi va birui şi-i va omorî. Iar trupurile lor vor rămâne trei zile neîngropate în piaţa din Ierusalim şi vor fi văzute de întreaga lume (prin televiziune). În final se va săvârşi o mare minune. Trupurile lor vor învia, şi spaimă mare îi va cuprinde pe cei care îi vor vedea. Dar cei doi profeţi înviaţi nu vor rămâne pe pământ, ei se vor înălţa „la cer în nori” (Apocalipsa 1I,11-12), după cum zice Apocalipsa.

 Învierea celor doi profeţi va anunţa venirea Domnului.

 „Aici este înţelepciunea, cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi sase” (Apocalipsa 13,18).

 9. Semnul lui Antihrist

 Sfântul Ioan ne descoperâ că orlcătl se vor alătura lui Antihrist vor primi „semnul numelui lui” (Apocalipsa 14, 11), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13, 16), şi că chinurile celor care vor primi ştampila şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui număr este 666, vor fi neîncetate.

 Dar care va fi numele lui Antihrist?

 Care va fi exact semnul? Numărul va fi 666.

 Acestea sunt întrebările arzătoare cărora credinciosul se înflăcărează să le găsească răspuns, pentru ca să se lămurească deplin şi pentru ca să-şi ia măsurile de prevenire faţă de înainte mergători, dar şi faţă de însuşi Antihrist.

 Fiindcă astăzi, după cum vom arăta amănunţit în capitolul următor, este comună constatarea că evoluţiile şi evenimentele sunt asemănătoare, încât profeţiile şi tâlcuirile Părinţilor Bisericii, despre venirea lui Antihrist, se adeveresc şi se confirmă în mod extraordinar de exact.

 Unul din evenimentele confirmate este şi numărul 666, care începe să fie consacrat într-un ritm galopant.

 Profeţia din Apocalipsă despre numărul numelui lui Antihrist (666) arată că începe ca să se adeverească în zilele noastre.

 Dar să vedem mai întâi ce zic Părinţii Bisericii despre aceasta. Sfântul Ipolit, Sfântul Epifanie, dar şi Andrei al Cezareei sunt retinuti şi precauţi în ce priveşte prezicerea numelui lui Antihrist. Lasă ei oare să se înţeleagă vremea împlinirii profeţiei, despre venirea lui Antihrist când se va cunoaşte numele, numărul şi semnul lui Antihrist? Oare care va fi numele lui Antihrist? Care va fi semnul?

 Ipolit, printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumeră şi cuvântul Tăgăduim – APNOYME – în dialectul atic, a cărui sumă a numerelor care sunt atribuite literelor acestuia este 666. (A – 1, P – 100, N – 50, O – 70, Y – 400, E – 5), adică 666. Astăzi vedem că se pune în aplicare sistemul pentru publicarea noilor buletine de identitate care vor avea imprimată cifra 666. Pe bancnota de 500 de drahme, în ce priveşte ţara noastră, există în grup cifra 666. Numărul 666 apare pe produsele pe care noi le consumăm; el este sub forma sistemului liniat de codificare, de asemenea apare în telecomunicaţii, în schimbul bancar şi altele. Toate acestea sunt o pură întâmplare?

 Cunoaştem, de asemenea, că fără acest buletin va fi imposibilă vânzarea sau cumpărarea. Aşadar, se împlineşte profeţia Sfântului Ioan, care ne zice: „şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari; şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei (a lui Antihrist) sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea: cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-19). Fiindcă, după cum ne aducem aminte, numărul 666 astăzi se întâlneşte pretutindeni. Şi zilnic vin noi elemente la lumină, care ne vor zgudui.

 Într-un articol interesant, citim cu uimire că Dr. H. Eldeman, specialist şi preşedinte al sectorului de analiză statistică a Pieţii Comune, comunică în Bruxelles că se pregăteşte un sistem electronic inteligent, care se va ocupa cu problemele care interesează întreaga lume, întregul sistem este numeric.

 Fiecare om de pe pământ va primi un număr al său. Numărul acesta va da sistemului electronic date despre fiecare individ, şi pe baza acestui număr va putea ca să întreprindă relaţii de schimb în sectorul mondial.

 Numărul va fi nevăzut şi va fi imprimat, fie pe frunte fie pe palma mâinii, cu utilizarea razelor laser. Cu un dispozitiv special se va putea citi de pe fiecare semn numărul Înscris.

 După cum deja am amintit, sistemul este pregătit în întregime, şi deja este pus în aplicare. Aşadar, începe să se pună în aplicare la nivel mondial, fiindcă, mai concret, noua metodă de tranzacţie se va pune în aplicare sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem de vânzare şi cumpărare cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stăpânire pe fiecare individ odată cu numărul special 666, care va fi plasat cu cifre care nu se pot şterge – cu raze laser, pe frunte sau pe mâna dreaptă!

 „Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei”, profeţeşte Sfântul Ioan în cap. 16 din Apocalipsă.

 Aşadar, pe de o parte va fi primirea semnului cu posibilitatea de a face comerţ iar de cealaltă parte neprimirea semnului lui Antihrist şi renunţarea la a cumpăra şi a vinde, la comerţ, la privarea de toate drepturile şi în fine acceptarea morţii.

 Trebuie să fim siguri că credinţa omului în scurt timp va fi probată foarte sever. Despre aceasta nu trebuie ca să avem îndoieli deloc. După cum s-au confirmat atâtea profeţii, aşa şi profeţia cu numărul şi semnul lui Antihrist se va împlini.

 Să avem răbdare şi credinţă. şi să dorim să nu apucăm noi vremurile confirmării acestor profeţii!

 10. Când va veni Antihrist?

 Când ucenicii lui Hristos au cerut de la Domnul să le spună care vor fi semnele ce vor anunţa slăvita Sa venire şi sfârşitul lumii, Iisus, după ce enumeră semnele care vor precede a doua venire, zice clar ucenicilor: ,,Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie” (Matei 24,36). Deci nu cunoaşte nimeni timpul ziua şi ceasul afară de Dumnezeu. Nici sfinţii, nici îngerii.

 Aşadar, pentru Antihrist care va veni cu puţină vreme înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, este la fel, adică nu cunoaştem timpul exact când va veni. Ceea ce ştim sigur este că Antihrist va veni cu puţin înainte de venirea Domnului, „înainte de Hristos va veni Antlhrlst”. şi după cum zice Sfântul Apostol Pavel, Antihrist va fi nimicit de Domnul „cu strălucirea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8).

 De asemenea mai cunoaştem evenimentele şi semnele care se vor arăta şi vor anunţa sosirea lui Antihrist. şi după puţin a doua venire a Domnului. Sunt semnele pe care Dumnezeu ni le-a descoperit. prin profeţi, prin Domnul şi prin Apostoli.

 Aşadar, aici trebuie să ne îndreptăm atenţia lăsând la o parte lenea şi nepăsarea care ne caracterizează.

 Deşi timpul venirii lui Antihrist este necunoscut, ne sunt cunoscute semnele care ne-au fost descoperite, cu exactitate, pentru ca să fim preveniti, pentru a lua măsurile ce se cuvin, pentru trezirea noastră duhovnicească şi pentru întărirea credinţei, curajului şi nădejdii. Despre semnele acestea ne vom ocupa pe larg în capitolul următor.

 II. Pustiirile lui Antihrist

 Antihrist va constitui apogeul şi cuprinderea tuturor formelor răului care i-au premers, mai ceva decât Antioh Epifanes, care a aşezat statuia lui Zeus în templul din Ierusalim, Antihrist va semăna pustiire şi nimicire, ca nimeni altul până astăzi, după cum ne spun profeţiile.

 De aceea şi este numit „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15). Va pustii pământul şi va lipsi pe oameni de credinţă şi virtuţi.

 După cum zice Sfântul Efrem Sirul, în vremea lui Antihrist, „marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerul nu va mai da ploaie şi plantele se vor veşteji”. „Cerul nu-şi va mai da răcoarea sa, norii nu vor mai da apă, pământul nu-şi va mai da rodul său, marea va revărsa un miros insuportabil, râurile vor seca, peştii mării vor muri, oamenii se vor sfârşi de foame şi de sete .. ., atunci boală mare va fi peste tot părnăntul, atunci plângere … „”. Sfânta Scriptură ne spune că mâhnirea care va stăpâni pe oameni va fi nemaiîntâlnită. „Şi va fi atunci strâmtorare mare cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24,21). Oamenii care vor primi semnul lui

 Antihrist vor fi subjugaţi cu desăvârşire aceluia, şi vor rămâne nepocăiţi, după cum scrie Apocalipsa, pentru că vor avea mintea întunecată, şi o vor avea predată întreagă diavolului.

 Situaţia tristă care va veni va fi rezultatul păcatelor şi a celor care au apostaziat de la Dumnezeu.

 Diavolul cunoscând că a mai rămas puţin timp, după cum relatează Apocalipsa, va purta prin Antihrist o nemaiîntâlnită mânie asupra credincioşilor şi a lucrării lui Dumnezeu, răspândind dezastru, mâhnire şi pustiire. Lucrarea şi scopul lui vor fi ca să amăgească, dacă ar putea până şi pe cei aleşi, adică pe cei curaţi.

 Mulţi se vor ascunde departe în peşteri şi în crăpăturile pământului, după cum zice Sfântul Efrem Sirul  fiindcă necuviinţa va fi de nesuferit iar păcatele trupeşti vor deveni ceva public.

 Cu toate acestea amarui. vicleanul şi satanicul Antihrist nici măcar în pustiu nu va lăsa în linişte pe credincioşi, ci în grabă îi va aduna ca să i se închine.

 Şi cei care vor ceda vor fi însemnaţi cu semnul lui Antihrist restul care vor nega vor fi maltratatl cum omul nu a mai auzit, nici nu s-a mai întâmplat până astăzi.

 Va întrece pe Nero în răutate, în cruzime, mânie, ură, viclenie şi invidie. Nu va chinui numai pe cei drepţi şi credincioşi. ci şi pe aceia care vor primi semnul de la el şi-l vor crede drept Mesia, zice Andrei din Cezareea. Vicleanul va încerca ca să distrugă tot ce este pe pământ, cu o mânie nemaiîntâlnită. Aceasta este „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15), şi este sigur că nu s-ar mântui nimeni, dacă Domnul nu ar scurta zilele acelea, din dragoste fată de om. Antihrist va îndepărta pe toţi cei care i se vor opune, încât va stăpâni peste toţi, chiar şi peste aceia care îl vor susţine, fără ca cineva să se poată apăra.

 12. Alte profeţii despre Antihrist

 După cum ziceam, există profeţii despre venirea lui Hristos pe pământ şi profeţii despre multe alte amănunte ale vieţii Lui (naşterea, fuga în Egipt, răstignirea, învierea, etc.) care s-au confirmat aşa cum au fost scrise. Aşa după cum s-au confirmat şi profetiile despre dărâmarea Ierusalimului, risipirea evreilor şi dărâmarea templului, tot aşa există multe profeţii despre venirea lui Antihrist.

 Şi după cum profeţiile arătau fariseilor şi saducheilor că Hristos a venit, ei necrezând, tot aşa şi astăzi, în timp ce semnele arată că vom intra curând în epoca lui Antihrist, omenirea doarme liniştită somnul morţii.

 Profeţiile pentru venirea lui Antihrist sunt clare şi nu încape nici o îndoială. „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24,35), ne asigură Domnul. Aceste profeţii ne sunt făcute de însuşi Hristos, de Apostoli şi profeţi.

 Începem de la Profeţia lui Iacob despre Antihrist. Iacob, unul din cei trei patriarhi ai lui Israil. puţin înainte de moartea sa, a chemat pe fiii săi la sine şi le-a zis fiecăruia ceea ce se va întâmpla cu neamurile lor până în cel mai îndepărtat viitor. „Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Facerea 49,1). Din aceste profeţii ale lui Iacob una se referă la Hristos şi alta la Antihrist, Pentru Domnul nostru Iisus Hristos vorbeşte profetia despre Iuda, că Hristos va veni din neamul lui Iuda. Pentru Antihrist vorbeşte profetla către un alt fiu al lui Iacob, cea către Dan, Profeţia despre Dan sună aşa: „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcănd călcâlul piciorului calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, 0, Doamne!” (Facere 49,16-18).

 Deci Antihrist va fi evreu şi va proveni din neamul lui Dan.

 Antihrist va fi ca un şarpe, ca diavolul şi va lovi cu călcâiul Biserica, care aşteaptă mântuirea Domnului, după a doua Sa venire.

 Şi precum profetia care relatează despre Hristos s-a împlinit acum aproape 2.000 de ani la întruparea Domnului, tot aşa se va împlini şi profeţia despre Antihrist. Despre aceasta nu trebuie să se îndoiască nimeni.

 De asemenea şi Ieremia profeţeşte despre tirania lui Antihrist şi pustiirea pe care o va produce pe pământ. „De la Dan se aude … iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei” (Ieremia 8,16). Dar şi Isaia profeteşte despre nimicirea lui Antihrist. Hristos înainte de răstignirea Sa vorbeşte despre „urâclunea pustiirii” (Matei 24,15), făcând aluzie la Antihrist. Dar şi către evrei adresându-se, Iisus zice: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Aici „altul” închipuieşte pe falsul Mesia care este aşteptat de evrei, aşadar pe Antihrist.

 Sfântul Apostol Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, în a doua epistolă către Tesaloniceni zice că Domnul nu va veni, „dacă mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul plerzărti” (II Tesaloniceni 2,3), adică Antihrist. Şi continuă profeţia despre Antihrist zicând: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4). Antihrist se va înălţa pe sine atât de mult încât se va aşeza în locul lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu şi va încerca prin semne diabolice şi viclene ca să se dea pe sine drept Dumnezeu. Aici se subînţelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata să-l reconstruiască.

 În continuare, Sfântul Apostol Pavel ne descoperă că Antihrist va veni, când „cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tesaloniceni 2,7), (prin urmare abia când cel care împiedică arătarea va fi dat la o parte). Cine va fi acesta? Vom arăta în capitolul următor.

 Antihrist va fi nimicit prin slăvită arătare a Domnului. „Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale(II Tesaloniceni 2,8). Venirea lui Antihrist se va face prin puterea satanei cu semne mincinoase şi ademenitoare, cum ne asigură Apostolul Pavel. Sfântul Apostol Ioan zice despre Antihrist, atât în epistolele sale, cât şi în Apocalipsă: „Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist … ” (1 Ioan 2, 18). În Apocalipsă Antihrist este descoperit ca o fiară care va constrânge pe toţi. pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci şi pe cei slobozi şi pe cei robi ca să se supună lui, şi le va da lor semnul neşters (acela care este analizat cu raze laser, despre care am scris în capitolul precedent), pe mâna dreaptă sau pe frunte.

 Şi nu va putea nimeni ca să cumpere sau să vândă, decât numai cel care are semnul lui Antihrist, adică numele fiarei, sau numărul numelui lui, adică numărul care indică suma valorilor numerice ale literelor numelui lui.

 Şi Apocalipsa continuă. Cel care are minte luminată să socotească numărul, care este suma valorică a literelor care compun numele fiarei. şi va descoperi numărul lui Antihrist. Căci nu este numărul unei fiinţe supranaturale, ci numărul unui nume de om. Şi numărul acesta este şase sute şaizeci şi şase (Apocalipsa 13,18). Este numărul despre care noi vorbim.

 De fapt nu epuizăm aici profeţiile pentru venirea lui Antihrist. Nimeni n-ar trebui să se îndoiască câtuşi de puţin de împlinirea profeţiilor privind venirea lui Antihrist. Există şi alte profeţii ascunse, prin urmare neclare, despre care vorbesc Sfinţii Părinţi şi pe care le elucidează după măsura puterii lor.

 Antihristi mulţi s-au arătat”(loan 2,18).

13. Înainte mergători ai lui Antihrist

 O întruchipare a lui Antihrist a fost Antioh Epifan, care este numit „rădăcina păcătoasă” (1 Macabei 1,1 1). A pricinuit practic pustiire în templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi a urmărit ca să unească toate popoarele într-unul singur. A dat dispoziţie ca să se renunţe la monedele naţionale. A profanat sărbătorile şi templul, a oprit jertfa neîntreruptă, a anulat tăierea împrejur şi a poruncit să fie omorăti cei care nu se vor conforma cu ordinele lui. A aşezat un idol pe jertfelnic şi altare de jertfă în oraş. A dat ordin ca să se ardă Cărţile Legii. A dat ordin ca să fie omorăti prin torturi cei care susţineau Legea (1 Macabei 1,12-67). Aşadar lucrările lui Antioh trimit cu gândul la lucrările venirii lui Antihrist; pentru că şi Antihrist va profana templul, deoarece se va instala în el şi va încerca ca să dea impresia că este Dumnezeu. Pe cei credincioşi ii va supune la chinuri nemaiîntâlnite şi se vor confirma cele spuse de Scriptură, că va fi „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15).

 Tipuri şi modele ale lui Antihrist sunt nu numai Antioh, ci şi toţi necredincioşii şi aceia care în numele puterii pun stăpânire, prin tiranie, pe omenire şi o chinuiesc; fiindcă modele ale lui Antihrist sunt şi astăzi, precum sunt ateii şi cei ce se acoperă cu masca democraţiei. Aceştia amintiţi sunt cei mai importanţi, pentru că deţin în mâinile lor puterea şi conduc destinele nefericite ale omenirii, persecutând Biserica Ortodoxă cu orice mijloace şi sunt şi în Biserică, Iăcăndu-se astfel instrumente ale satanei, şi înainte mergători ai lui Antihrist.

 Dar ca înainte mergători ai lui Antihrist nu trebuie să-i socotim numai pe aceşti pioni ai satanei, ci şi toate ereziile şi mişcările viclene care provoacă tulburare şi organizează centre de depravare şi decădere a omenirii.

 Nu ne vom ocupa aici de toate ereziile care slăbesc Biserica şi au devenit motiv de a rupe cămaşa cea necusută a lui Hristos, dar vom relata ceva despre hiliasmul care bântuieşte creştinismul, care graţie banilor pe care-i cheltuiesc şi efortului organizat deci mează literalmente turma Bisericii, pe care, aşa zişii păstori, cu puţine excepţii, o lasă pradă dispoziţiei răpitoare a slugilor lui Antihrist. Falşii mărturisitori ai lui lehova, formează o organizaţie politică mondială, pe lângă faptul că este şi o erezie. Cu toate acestea masca este religioasă. Cei care se intitulează „Martorii lui Iehova” utilizează religiozitatea ca pe o marfă, precum traficanţii de droguri, pentru ca să prostească şi să slăbească pe credincioşii ce le cad victime. Scopul lor este de a tulbura ordinea creştină, degradarea şi schimbarea omenirii într-o turmă de animale, fără raţiune şi voinţă, care să le permită guvernarea mondială, „Martorii lui lehova” formează astăzi cea mai rasială, fanatică şi anticreştină organizaţie, la nivel mondial .” Ceea ce duce la deconspirarea lor şi a planului lor demonic este proclamarea celei de a doua veniri a Domnului, care s-a petrecut în chip nevăzut şi înfierea şi moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu doar de cei 144.000 de bărbaţi sfinţi din Apocalipsă, la care au obrăznicia să se alăture” (Kinonia 1986). Într-adevăr organizaţia „Martoril lui Iehova” este cea mai nereligioasă şi vicleană mişcare din toate timpurile, după cum o numeşte Constantin Muratidis, care a dovedit, cu elemente de neclintit că această organizaţie, sub acoperământ religios şi creştin, prin mijloace vic1ene şi necinstite, urmăreşte ca să transforme omenirea într-un imens lagăr de sclavi, şi în felul acesta să impună o foarte hidoasă stăpânire rasială. La scară mondială, ce nu a cunoscut lumea până acum. Organizaţia „Martoril lui Iehova” formează o uriaşă societate transnatională, care exploatează crunt numeroasele sale victime, care lucrează voluntary, fără plată, cu consecinţe care aduc câştiguri uriaşe. Mai absurdă şi monstruoasă se arată în vremea noastră pretenţia celor care conduc „Turnul de veghe”, care impun membrilor organizaţiei să-i socotească singurii tălmăcitori ai Scripturii şi unica reprezentare a lui Dumnezeu pe pământ, care alcătuiesc şi conducerea legală, care va transforma guvernarea mondială; fiindcă toate celelalte guverne vor fi anulate. Conducerea „Martorilor lui Iehova” dispreţuieşte şi caracterizează pe ceilalţi oameni considerându-i fiinţe inferioare. Adepţii nu au drepturi ci numai obligaţia de a sluji şi asculta pe conducătorii lor. Aceasta este prima lor grijă, de a-i transforma pe oameni în sclavi.

  Martorii lui Iehova au primit statutul de cult creştin în România. A fost recunoscut prin ordinul nr. 2657 din 22 mai 2003, publicat în Monitorul Oficial, partea I. nr. 414 din 13 iunie, statutul de organizare şi functionare al organizatiei religioase „Martorii lui Iehova”, înregistrată la 9 aprilie 1990 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Ordinul respectiv are şapte articole care precizează, între altele, că această organizatie religioasă este un cult religios creştin care are toate drepturile şi obligatiile prevăzute de lege pentru cultele religioase recunoscute de statul român.

 „Martorii lui Iehova” sunt o sectă pe cât de ciudată pe atât de periculoasă, surprinzându-ne, totodată, această grabă şi lipsă de discernământ din partea celor ce s-au grăbit cu slugărnicie să o aprobe. Ei nu trebuiesc încurajaţi căci susţin trei erezii păgâne:

 1. Iisus nu este Dumnezeu, zic ei. Dar noi, creştinii, credem în Sfânta Treime, după cum a poruncit Iisus: „Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfiintului Duh. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28,19);

 2. Nu trebuie să faci armată şi să asculţi de stăpanire, susţin ei. Dar în Sfânta Scriptură e scris: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu .. Căci ea (stăpânirea) este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te, căci nu în zadar poartă sabie” (Romani 13,1-4);

 3. Omul dacă moare, mai zic ei, moare şi trupul şi sufletul. Iar de înviat, înviază numai cei drepţi. Acesta este un ateism mascat. Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă însă că sufletul este nemuritor: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci temeţi-vă mai curând de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena”(Matei 10,28).

 Este curios (dacă poate fi numită asta curiozitate) cum justitia română permite existenţa unei secte care incită la revoltă contra autorităţilor statului (secta aceasta consideră statele drept creaţii ale lui satana). Ea este interzisă în Franţa şi Germania; în Franţa, din 2001, există o lege împotriva sectelor (Biserica Scientologică, Maon, Martorii lui Iehova etc.), de împlinirea căreia se ocupă o Misiune Interministerială de luptă împotriva sectelor. Şi mai curios (dar şi periculos) este că, după câte ştim noi, „Martorii lui lehova” este o organizatie peste tot în lume, numai la noi este cult (Ia români e ca la nebuni), ori cultele au drepturi şi facilităţi mult mai mari acordate de stat! Este ca o lepră, ca un virus căruia statul român îi acordă toate facilităţile (ace, seringi) ca să putem fi injectaţi. Să sperăm însă că va avea doar efectul unui vaccin pentru Biserica Ortodoxă. (Porunca iubirii, 2003).

 Cei care conduc „secretul nelegiuirii”, traficanţii satanici transnaţionali din Broocklyn, care pregătesc venirea lui Antihrist, au obrăznicia fără margini de a se socoti pe ei înşişi ca singurii moştenitori ai lui Dumnezeu, care vor participa la guvernarea mondială.

 Noi recunoaştem în ei pe înainte mergătorii lui Antihrist. Cum pot aceşti traficanţi din Broocklyn să se socotească pe sine asemenea bărbaţilor din Apocalipsă şi mai presus de purtătorii de Hristos Părinţi ai Bisericii? „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei (Sfinţii), căci sunt feciorelnici…., iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană” (Apocalipsa 14,4). Însă întemeietorul acestei organizaţii hiliaste, Russel nu numai că s-a căsătorit la 1879, ci şi nunta s-a săvârşit cu vinovăţie şi desigur din cauza preacurviei. Dar şi succesorul lui, Ruterffort, a murit din cauza folosirii drogurilor. Ne uimeşte planul moral al întemeietorilor acestei organizaţii satanice, care se numără pe sine între bărbaţii cei drepţi din Apocalipsă. Adepţii lor, care aleargă neîncetat cu genţile pline de cărţi, nu mai au timp ca să vadă câtă batjocură au adunat în jurul lor întemeietorii sectei? Aşadar, atât de tare s-au prostit încât nu mai văd că această organizaţie satanică, pe care o slujesc, încearcă să impună în lume un crunt regim rasial, cum nu a mai cunoscut lumea, şi să transforme pe oameni în sclavi? Nu văd, oare, că stăpânii lor sunt în acord cu cele spuse în II Tesaloniceni 2, 7, lucrând taina fărădelegii şi că sunt înainte mergătorii lui Antihrist?

 Cel mai paradoxal lucru dintre toate este că această organizaţie satanică subminează temelia statului în ce are mai sfânt şi mai cinstit, credinţa şi ortodoxia, şi aceasta se întâmplă din cauza concesiilor pe care statul le-a făcut. Dar aceste favorizări nu se opresc aici, ci privesc şi alte ascunzişuri antidemocratice şi organizaţii ascunse, precum masoneria. În afară de hiliasm există alte mişcări şi puteri ascunse care pregătesc terenul pentru dezgustătorul Antihrist. Aceste organizaţii care formează semnul pentru vremea noastră şi îşi au rădăcinile în evul mediu sunt în legătură cu masoneria.

 Masoneria este o organizaţie mistică cu scopuri secrete. Este organizată piramidal, pe nivele, informaţiile urcând spre vârf. În această structură, nivelele inferioare nu au acces la informaţiile unui nivel superior.

 Cum poate un om liber să adere la o astfel de organizaţie care nu-şi descoperă adevăratele planuri, şi cum pot să existe într-o democraţie asemenea organizaţii secrete? Ce scopuri suspecte şi antidemocratice servesc această organizaţie, cu legături internaţionale şi mii de loje în toată lumea? Pentru ce în aproape toate statele guvernele cedează în faţa acestei organizaţii satanice, antidemocratice şi anticonstituţionale?

 Masonii au secrete pe care nu le descoperă nu numai altor oameni, pe care îi numesc „profani”, ci nici propriilor lor membri. Şi se constată fenomenul trist că se cere oamenilor care acceptă să fie recrutaţi în asemenea organizaţii să păstreze secrete toate lucrurile pe care le vor afla! Cine a ajuns la această cruntă umilire ca să-şi vandă conştiinţa în acest mod dezgustător?

 Pentru ce masonii sunt obligaţi cu jurăminte aspre să păzească şi să îndeplinească ordinele, pe care nu trebuie să le destăinuiască? Nici măcar unui prizonier nu i se cere aşa ceva. În vremea noastră, o epocă prin excelenţă numită „democratică”, când o organizaţie secretă îşi închide porţile faţă de membrii întregii societăţi şi-şi leagă cu jurăminte îngrozitoare membrii săi ca să nu destăinuiască secretele sale, nu este normal ca să creeze suspiciuni? Loja P-2 din Italia are mii de membri din rândul „personalităţilor”, adică a elitei italiene.

 Dar dincolo de faptul că este o organizaţie secretă şi perfidă, masoneria este şi antisocială. Astfel, prin felul cum se manifestă, masonii sunt acei care favorizează disensiunile şi nu guvernarea dreaptă pe care o cer toţi oamenii.

 Pentru ce să fie susţinut cineva numai şi numai pentru că este mason şi să nu fie susţinut oricare altul după dreptate? Judecătorul mason va hotărî după dreptate sau după ordinile masonice? Ofiţerul mason va asculta ordinile loji/or sau chemarea patriei? Nu cumva loviturile de stat şi trădările, care se înmulţesc în ultimul timp în întreaga lume, au legătură cu aceşti ofiţeri vânduţi ? Pentru ce masonii se sfiesc ca să se destăinuie şi să facă cunoscute în mod public sau prin declaraţie gradele lor? Nu cumva pentru că poporul are formată deja conştiinţa manipulării prin aceştia. Cu toată aversiunea poporului faţă de antidemocraţie nu se întâmplă nimic. Lojele există şi domnesc ca stat în stat. Deci care sunt acei protectori nevăzuţi ai acestor întunecate organizaţii în ţara noastră? Nu cumva se ascund pentru că „toţi cei ce comit fărădelegi urăsc Lumina”? Aşadar aceasta este masoneria, care, în opoziţie cu hiliasmul care apelează la indivizi cu slabă pregătire, aceştia apelează, în general, la oameni influenţi, cu inteligenţă, cu autoritate, cu bani şi influenţă socială. Diavolul prin masonerie favorizează planul său şi pregăteşte pe oameni pentru venirea lui Antihrist. Trebuie să cunoaştem că, în afară de acestea, masoneria este şi religie a satanei. În loji este adorat Marele Arhitect al Universului. Deşi copiază multe din ceremoniile creştine, masonii adorând pe Marele Arhitect al Universului arată că nu agreează pe Dreptul nostru Dumnezeu.

 Aşadar masoneria, organizaţie satanică, este o ramură a Sionismului internaţional. Lucrează şi aceasta pentru ca să se realizeze planurile ascunse ale iudeilor, aşadar ca să instaleze pe mesIa cel aşteptat al evreilor, ca conducător mondial, adică pregăteşte venirea lui Antihrist, a dezgustătorului dictator.

 Masoneria, hialismul. ecumenismul, spiritualismul, magia sunt în special o acţiune a hidrei sionismului, care otrăveşte mortal pe oameni şi-i predă în puterea satanei. Cei care au răstignit pe Hristos, prin urmaşii lor, cei care nu se cuminţesc nicidecum, nici măcar nu se pocăiesc pentru crimele lor, lucrează cu toate aceste puteri satanice din culise pentru a ni-l impune pe Antihrist. Cu toate acestea, planurile lor au fost dezvăluite, prin profeţiile care există, pentru ca noi să fim preveniţi, şi au micşorat camuflarea lor; pentru aceea, nu trebuie să cădem în capcana lor.

 Ţineţi-vă departe de spiritism, magie, masonerie şi hiliasm. Sunt dezgustătoare puterile satanice care ne fură ce are mai scump şi mai drag, sufletul nostru. Răcnetul lui Antihrist se aude clar, umbra hidoasă a lui arată că se apropie. Să ne amintim de Sfântul Apostol Petru, care zice:

 „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5,8). Să „ne asigurăm” zice Sfântul Chiril al Ierusalimului. Numai câti îşi vor asigura sufletul lor prin rugăciune şi atenţie neîncetată, faţă de Antihrist, de aliaţii şi înainte mergătorii lui, vor scăpa din capcane şi vor moşteni fericirea şi viaţa veşnică”. Restul vor rătăci şi vor fi adunaţi în tabăra lui Antihrist ca să se lupte nenorociţii chiar cu Hristos şi vor primi semnul lui Antihrist spre pieire şi condamnare veşnică, după cum scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă.

Read Full Post »