Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘scoala’

UN BAIETEL VREA SA FIE FETITA!
Revolutia sexuala face si are multe victime. Printre ele se afla si copiii. Confuzia care deja permeaza gindirea adultilor privind identitatea de gen incepe sa-i afecteze si pe ei. Creeaza confuzie in mintile lor inocente de la o virsta frageda. Un fenomen nemaintilnit cu doar o generatie in urma se reliefeaza tot mai pregnant in societatile occidentale – confuzia crescinda a copiilor privind propria identitate sexuala.
Educatia sexuala care e predata in scolile occidentale, si pentru care si in Romania tot mai multi pedagogi pledeaza, a facut ravagii in mintile copiilor. Ceea ce era cert si indubitabil ieri, nu mai este cert astazi. Copiilor li se spune tot mai mult in clasele de educatie sexuala ca identitatea sexuala, masculina ori feminina, e o chestiune subiectiva nu un dat biologic. Ca este un fenomen fluid care se deapana de-a lungul vietii, si care ia sensuri si directii diferite depinzind de situatii de viata si influente externe. Ca de fapt nu exista doar doua identitati sexuale imuabile, cea feminina si masculina, ci si alte orientari si identitati, numite intermediare (intersex = intre-sexe), terte ori multiple. Aceasta confuzie deformeaza mintile copiilor. Despre aceasta deformare scriem astazi – copii de gradinita sau clase primare care nu sunt siguri de identitatea sexuala proprie. Ce sunt, se intreaba ei? Baiat sau fata? Din nefericire aceasta confuzie, in loc de a fi privita ca o malformatie psihologica care poate fi corectata in anii de inceput ai vietii, este privita tot mai mult, chiar si de parinti, ca ceva normal. Anomalia devine noul normal. Si nu e de mirare. Fiindca generatia actuala de parinti occidentali a fost indoctrinata, inca din clasele elementare, in confuzia sexuala de care au suferit cind erau copii. Astfel incit confuzia de gen devine ereditara, se transmite de la generatie la generatie si se intensifica pe parcursul timpului. In loc sa fie rectificata la nivel mintal, este promovata chirurgical: baietii care spun ca se simt, ori s-ar simti, mai comfortabili ca fete, sunt transformati, prin interventii chirurgicale in fete, si invers. Este asta un lucru bun sau rau pentru copii? Ori pentru societate? Noi numim lucrul acesta inca o crima legala pe care adultii o comit impotriva copiilor lor.
La acest subiect cit se poate de serios dar tragic ne oprim astazi. Reproducem in traducere romana un articol publicat in februarie in Chicago Tribune. A fost pregatit pentru pentru dtra de David si Lizeta Tut (AFR Timisoara). Le multumim. Articolul original e intitulat “Sex-changing treatment for kids” It’s on the rise” (“Schimbarea sexului la copii: e in crestere”) si poate fi citit aici: http://apnews.myway.com/article/20120220/D9T13HO02.html
Un articol de LINDSEY TANNER
Un număr mic, dar in crestere de adolescenti si copii chiar mai tineri, care cred ca s-au născut cu sex greşit obtin sprijin de la părinţi şi de la medicii care le ofera tratamente de schimbare de sex, conform rapoartelor din jurnalul medical Pediatrics. Este o chestiune care ridică întrebări de natura etica, iar unii experti îndeamnă la prudentă în tratarea copiilor cu medicamente şi hormoni de blocare a pubertătii.
 
La doar 8 ani
Un elev de 8 ani aflat în clasa a doua, din Los Angeles, este un pacient tipic. Născut fată, copilul a aclamat, la vârsta de 18 luni, „eu sunt băiat” si a rămas cu aceasta convingere. Familia a fost socata, dar acum se referă la copil ca la un băiat. „Ii urmăresc primele semne de pubertate pentru a putea începe tratamentul”, a declarat mama pentru Associated Press. Medicii pediatrii trebuie sa stie de existenta acestor copii si faptul ca ei merita sa fie tratati, a spus dr. Norman Spack, autorul unuia dintre cele trei rapoarte publicate si director national al primei clinici ce tratează probleme de identitate pentru copii, Spitalul de Copii din Boston. „Dacă va deschideti usile, acestia sunt copii care vor venii, ei sunt acolo. Sunt in aria voastra de expertiza, in domeniul vostru”, a declarat Spack, într-un interviu.            Schimbarea rolului sexual si, pretinzând ocazional de a fi de sex opus este un lucru frecvent la copii mici. Dar acesi copii sunt diferiti. Ei sunt siguri că s-au născut cu organele sexuale gresite. Unii sunt etichetati ca suferind  de „tulburare de identitate sexuala”, un diagnostic psihiatric. Dar Spack este printre medicii care cred că termenul acesta este impropriu. Cercetările emergente sugerează că pot avea mai multe caracteristici cerebrale similare sexului opus. Spack spune, ca dupa unele estimări, 1 din 10.000 de copii prezintă aceasta conditie.
 
Aspecte etice
Oferirea de tratamente de schimbare de sex pentru copiii mai mici de 18 ani ridică probleme etice, iar motivele lor trebuie să fie atent examinate, a spus dr. Margaret Moon, un membru al Academiei Americane de Pediatrie, si a comitetului de bio-etică. Ea nu a fost implicata in elaborarea nici unuia dintre rapoarte. Unii copii pot primi un diagnostic psihiatric atunci când acestia traverseaza un moment extrem de inconfortabil in definirea rolurilor sexuale sau unii pot fi homosexuali şi sunt obligati sa suporte tratamente pe care părintii le găsesc mai confortabile decat acceptarea conditiei de homosexualitate, a declarat profesorul Luna, care predă la Institutul Johns Hopkins Berman de Bioetica.
Este dăunător „un tratament ireversibil început prea devreme”, a declarat Moon. Medicii care oferă acest tratament sunt de parere ca lipsa lui ar fi mult mai dăunătoare. Aceşti copii recurg uneori la auto-mutilare pentru a încerca să-si schimbe anatomia, celelalte două rapoarte din jurnal notează că unii dintre ei trebuie sa faca fata abuzului verbal şi fizic şi sunt predispusi la stres, depresie si tentative de suicid. Spack a declarat ca aceste probleme dispar de obicei la copiii care au avut parte de tratament şi carora li se permite să trăiască ca sexul opus.
Indrumarile sau principiile trasate de Societatea de Endocrinologie aproba tratamentul hormonal pentru schimbare de sex, cu mentiunea ca acesta nu ar trebui să fie administrat înainte de începerea pubertătii. In acel moment, principiile sugerate recomandau administrarea tratamentului de blocare a pubertătii pana la vârsta de 16 ani, apoi de-a lungul vietii hormoni de schimbare de sex, cu monitorizarea potentialelor riscuri de sănătate.  În proces ar trebui sa fie implicati profesionisti psihiatri. Membrii grupului sunt de obicei medici care tratau boli de natura hormonala.
 
Date statistice
Aceste îndrumării, împreună cu videoclipuri pe YouTube postate de adolescenti care trec printr-o faza de schimbare de sex si alte mesaje mass-media, au contribuit la cresterea gradului de constientizare cu privire la tratament şi a determinat mai multe familii să ceară ajutor, a spus Spack. S-a raportat o crestere cvadrupla a numărului de pacienti la spitalul sau din Boston. Clinica sa de Management de Gen (sex), care s-a deschis în 2007, tratează în medie aproximativ 19 pacienti în fiecare an, comparativ cu aproximativ patru pe an tratati pentru probleme de gen, la sfârsitul anilor 1990. Raportul oferă detalii despre cele 97 de cazuri,  fete şi băieţi, tratate între 1998 şi 2010, dintre care cel mai tânăr copil a avut 4 ani. Copiii mici şi familiile lor au parte de consiliere psihologică şi sunt monitorizati până apar primele semne de pubertate, de obicei în jurul vârstei de 11 sau 12 ani.
Apoi, copiii sunt tratati cu medicamente de stopare a pubertătii, ce constau în injectii sau plasturi aplicate pe brat care costa 1.000 de dolari lunar. Într-un alt raport al Jrnalului Pediatrics, un medic din Texas sustine ca a oferit tratament de schimbare de gen la un număr tot mai mare de copii, astfel încât are o clinica in cadrul Spitalului de Copii din Los Angeles, unde copilul de  8 ani, amintit mai sus, ii este pacient.
Medicamentele utilizate in clinici sunt aprobate si au ca efect întârzierea pubertătii la copiii care încep procesul de maturizare prea curând. Efectele medicamentelor sunt reversibile, iar Spack spune că nu au provocat complicatii la pacientii sai. Ideea este de a oferi acestor copii timp să se maturizeze emotional si sa fie siguri că doresc să continue cu o schimbare permanenta de sex. Doar 1 din 97 au optat tratamentul permanent, a spus Spack.
 
Interventii chirurgicale
Copiii vor suporta mai uşor schimbarea de sex si vor necesita un tratament mai puţin drastic in viitor, în cazul în care tratamentul medicamentos începe mai devreme, a spus Spack. De exemplu, băieţii care voi devenii fete vor dezvolta sânii, iar fetele care vor devenii baietii vor avea un piept plat, dacă pubertatea este blocata şi tratamentul hormonal de schimbare de gen este inceput destul de repede, a spus Spack. Hormonii sexuali, mai ales în doze mari, atunci când sunt folositi pe termen lung, pot avea efecte secundare grave, inclusiv cheaguri de sânge si cancer. Spack a spus ca el foloseste doze mici, mai sigure, dar că pacientii ar trebui să fie monitorizati in orice caz.
Interventiile chirurgicale de schimbare a sexului, care pot include eliminarea sau crearea de penisuri, sunt realizare doar de o mână de medici din SUA, la pacientii de cel putin 18 ani, a afirmat Spack. Clinica sa a lucrat cu chirurgi locali, care au făcut operatii de suprimare a sânilor la fete de la vârsta de 16 ani, dar interventia chirurgicala poate fi relativ minora sau evitata, dacă pubertatea este oprită în timp, a declarat el.
Mama copilului de 8 ani din Los Angeles, spune că fetita ei e nerăbdătore să înceapă tratamentul. Când copilul a aflat ca poate lua injectii pentru a bloca dezvoltarea de sâni, a fost foarte entuziasmats, a spus mama. De asemenea, ea stie că  în cele din urmă va trebuie sa ia injectii de testosteron pentru restul vietii, dar chestiunea interventiilor chirurgicale este acum incertă. Copilul frecventează o scoală publică  în care colegii de clasă nu stiu, că din punct de vedere biologic, el este fată. Din acest motiv, mama sa a solicitat anonimatul. Mama i-a spus si i-a explicat anatomia unei fete, dar ea a respins, a refuzat chiar să poarte rochii şi a insistat cu privire la utilizarea unui nume  de băiat chiar de la grădinită.
Mama a crezut ca este doar o faza peste care va trece, apoi ca copilul ei ar putea fi o lesbiană si a căutat ajutorul unui terapeut pentru a-si confirma suspiciunea. Atunci a auzit prima dată termenul de „tulburare de identitate de sex” si a aflat că de multe ori este o problema pe care copii nu o depăsesc. Acceptarea identitătii a fost dificila pentru ambii părinti, a spus femeia. Scolile private au refuzat să-l înscrie ca pe un băiat, si medicii pediatri de familie au refuzat, să-l trateze ca pe un băiat.
Au găsit un medic, dr. Jo Olson, director medical al unei clinici transsexuale de la Spitalul de Copii din Los Angeles. Olson a declarat ca rapoartele jurnalului ar trebui să convingă mai multi medici sa ofere acestor copii tratamentul de schimbare de sex sau sa-i trimită la specialisti care vor face asta. „Ar fi atât de bine daca acest diagnostic ar fi mutat din zona sănătătii mintale, în zona medicală”, a spus Olson.
 
AFR Va Recomanda: Un articol mai recent, lung dar si foarte informativ, privind confuzia sexuala la copii a fost publicat in august in New York Times. Titlul articolului este, spunem noi, insensitiv, “What’s So Bad About a Boy Who Wants to Wear a Dress?” (“Ce-i asa de rau la un baiat care vrea sa poarte rochita?”) http://www.nytimes.com/2012/08/12/magazine/whats-so-bad-about-a-boy-who-wants-to-wear-a-dress.html?_r=1 Observati nonsalanta si lipsa de ingrijorare cu care unii parinti trateaza confuzia sexuala a copiilor lor. Este tipica in special la familiile libertine, neconformiste, netraditionale. Este tipica in caminele amestecate si rezultate din casatorii multiple, ori experimentarea cu orientari sexuale multiple. Dar situatia aceasta nu e limitata doar la Statele Unite. Europa are si ea un numar crescind de copii si adolescenti “neconformisti” din punct de vedere sexual. In Europa, fenomenul acesta pare a fi mai pronuntat in Danemarca unde multi baieti tineri au trasaturi marcante feminine – s-au feminizat. Acolo “gender nonconformity” (neconformitatea de gen) e privita ca ceva “cool” si vrednic de imitat. Intrebam insa, in timp, unde va ajunge o astfel de societate? Si aceasta anomalie face parte din “valorile europene”? Trebuie acceptata? Tolerata?
 
DIFERENTA INTRE SEXE A DEVENIT TABU
Saptamina trecuta, colega noastra de la Pro Vita Media, Larisa Iftime, a publicat in traducere romana un material similar cu al nostru – un interviu din publicatia franceza Famille Chretiene privind confuzia sexuala la adulti. Se pare ca doar afirmatia ca intre cele doua sexe exista diferente a devenit un subiect tabu la occidentali. Cine inca afirma lucrul acesta incepe sa fie vazut ca o persoana inculta, ingnoranta si necunoscatoare a ultimelor idei avantagardiste privind sexualitatea umana. Reproducem interviul.
Interviu publicat in revista Famille Chretienne, in iulie 2012. Autori: Clotilde Hamon si Samuel Pruvot Preluat de pe site-ul: Le blog de cathophalsbourg. 
 
De la introducerea lor in cadrul cursurilor de stiinte politice [in Franta – n.tr.], in 2011, „studiile de gen” suscita controverse. Ce v-a determinat sa intrati in aceasta dezbatere?: Raspuns: Am intervenit in dezbatere cu cartea „Femeile, intre sex si gen”, pentru a spune ca notiunea de „gen” nu elimina consideratiile despre sexe, contrar celor sustinute de Judith Butler si teoreticienii teoriei „Queer”. Acum imi dau seama ca aceasta pozitie nuantata si indelung argumentata ajunge greu in presa. Oricine spune astazi ca tot ceea ce este construit si artificial este acuzat ca e „naturalist”, ca reduce totul la natura si biologie, orice ar spune! Eu nu ma opun total cercetarii „genului”, stiintelor politice sau altor stiinte. Exista o constructie sociala si o interpretare culturala despre diferenta sexuala, asa cum se arata in diversitatea culturilor, institutiilor, relatiilor sociale. Dar distinctia intre sexe, in sens strict, ramane relevanta, cand analizam ceea ce Francois Jacob a numit „logica viului”, pentru ca fiintele umane sunt fiinte vii, pana la proba contrarie. Am sentimentul clar ca diferenta sexuala a devenit pentru unii un adevarat tabu, un subiect interzis. In loc de o reflectie filosofica si antropologica, avem de-a face cu o lupta politica, ca si cum ar fi reactionar sa spui ca exista barbati si femei. Este atat de amuzant sa spui asta, atunci cand toata lumea se felicita pentru progresele  egalitatii [de gen]. Dar nu „studiile de gen” sunt problema, ci „studiile despre homosexuali” [Queer theory].
 
Pe ce se intemeiaza aceasta controversa? Raspuns: „Studiile de gen” privesc aspectul social al relatiilor barbati-femei. Ele nu contesta diferenta intre sexe si asimetria organismelor sexuate. Dar pentru „gandirea Queer” sau „teoria Queer”, reprezentata de Judith Butler, intrebarea nu mai este constructia sociala a sexelor, cu atat mai putin istoria dominatiei masculine, ci dominatia „heterosexuala”. De aici si polemica. Ceea ce este complet diferit! Ar trebui sa se abordeze, de fapt, ambele probleme. Dar, in opinia mea, lupta impotriva homofobiei nu implica negarea diferentei sexuale.
 
 
In Franta, ideile lui Judith Butler sunt sustinute in numele eliberarii corpului … Raspuns: In cartea sa, „Corpul care conteaza”, Judith Butler reduce organismul la o materie prima, inerta,  plastica, ce nu ar avea nici o proprietate. Aceasta este o violenta extrema asupra corpului, si, prin urmare, asupra persoanelor, asa cum am aratat in „Corps en miettes” (Corpul in bucati” (Flammarion, 2009)). E un curent fals modern care considera corpul ca pe un material de fabricatie. Acesta ne face sa consideram animalele ca lucruri, apoi ar trebui sa consideram fiintele umane ca lucruri. Dar fiintele umane sunt indivizi vii, persoane. Distinctia intre persoane si lucruri este, de asemenea, fundamentala in dreptul nostru.
 
Care sunt implicatiile acestor idei asupra conceptului de familie? Raspuns: Una din consecinte este tocmai aceea de a privi copilul ca pe un produs fabricat in laborator, iar parintii legali, ca pe indivizi neutri al caror sex este nesemnificativ. Totusi, chiar cand vine vorba de fertilizarea in vitro (FIV), rolurile sexului, masculin si feminin, la nastere, nu sunt identice. A fi „tata” si „mama” – se intampla ca si eu sa fiu mama si bunica – se refera la sexul nostru, nu si la sexualitatea noastra sau la „orientarea sexuala” a noastra. Putem intoarce lucrurile cum dorim, nu vom putea face ca aceste doua roluri sa fie interschimbabile. Ele sunt, de asemenea, interdependente. Cu toate acestea, asa cum sunt femei care poarta copiii si le dau nastere, ele pot avea copii fara a fi legate din punct de vedere legal de un barbat. Dimpotriva, paternitatea, considerata incerta, s-a construit pe casatorie si pe fidelitatea sotiei, iar istoria casatoriei patriarhale a fost aceea a subordonarii legale a femeilor autoritatii maritale.
 
De fapt, amintiti-va legatura intre institutia casatoriei si a filiatiei … Raspuns: Altadata, am  avut de a face cu filiatia naturala si legala. Ambele aceste legaturi, uneori, coincid, alteori, sunt distincte, la fel ca in adoptie. Ceea ce complica lucrurile sunt toate aceste noi posibilitati biotehnologice: fertilizarea in vitro, donarea de gameti (ovule sau spermatozoizi), transferul de embrioni, chiar si mama-surogat, acolo unde este permisa. Aici vorbim de copii biologici, mai degraba, decat de copii naturali.
 
Care sunt noile provocari ale technologiilor? Raspuns: Daca copilul este conceput ca un obiect „fabricat”, nimic nu mai sta la baza filiatiei sale. Ea devine o constructie juridica independent de conditiile nasterii lui. Prin urmare, totul este posibil. Chiar si notiunea de „tata” sau de „mama” devine problematica. Notiunea de cuplu parental nu se mai impune in mod necesar: de ce doi parinti si nu trei sau cinci? Dintotdeauna, filiatia, inclusiv parintii adoptivi, s-a inspirat din modelul cuplului mixt (masculin-feminin), si a atribuit copilului o linie dubla, masculina si feminina. Ne intrebam: intram in era copilului fabricat, a omului fabricat, fara a lua in considerare logica procrearii? Daca este asa, atunci trebuie sa stim ca se sterge orice legatura intre ascendenti si descendenti.
 
Cum poate cineva pretinde ca are doi tati sau doua mame? Raspuns: Ni se spune ca un copil poate avea doi tati sau doua mame. Dar chiar daca un copil poate fi ingrijit de doi barbati sau de doua femei, ar trebui sa-l lasam oare sa-si imagineze ca poate proveni din doi barbati sau din doua femei, sau ar trebui sa faca el distinctia intre istoria sa reala, parintii sai, originea sa, daca doriti, si familia care-l creste? Noi [francezii] trebuie atunci sa anulam, cum au facut-o mai multe tari europene, anonimatul in donarea de gameti.
 
Tema paradei gay din 2012 este „Egalitatea de sanse – acum!”. Cum este inteleasa astazi notiunea de egalitate? Raspuns: Egalitatea nu inseamna similaritate. Egalitatea de gen, drepturi egale, se scandeaza acum. Dar intrebarea este mult mai complexa, deoarece exista anumite drepturi care iau in considerare intrarea in calcul a unei disimetrii sexuale sau care tin de generatie, de exemplu, diferenta intre copii si adulti sau intre adulti si batrani. Cu alte cuvinte, nu am avem toti aceleasi drepturi. Dreptul la pensionare este tributar varstei, precum si dreptul la educatie. Noi nu ne aflam intr-o relatie de egalitate intre indivizi neutri. Drepturile sociale sunt legate de o anumita situatie, de o anumita conditie. Intrebarea care se pune este in special dreptul copilului. Ma tem ca sub masca egalitatii, suntem tentati sa nu vorbim decat despre dreptul de a avea un copil. Oare societatea trebuie sa ofere fiecaruia mijloacele tehnice pentru a avea un copil, inclusiv cu ajutorul organelor altora, cum ar fi materialul anonim (celule, uter)? Toti avem dreptul, inclusiv legiuitorul, sa definim drepturile copilului. Interviuri preluate © Asociatia Provita Media
 
CONFUZIE SEXUALA LA BACAU
Dragi romani: confuzia sexuala a ajuns si la Bacau. Da, Bacaul nostru din Romania. Despre ce este vorba? Organizatia extremista si pro-homosexuala americana Southern Poverty Law Center, a lansat proiectul Mix It Up Schools, un proiect care are ca obiectiv promovarea homosexualitatii in scoli in numele tolerantei. (Cititi aici: http://www.tolerance.org/search/apachesolr_search/sexual orientation.) Pe 30 octombrie organizeaza un “prinz” al tolerantei in cadrul caruia elevi heterosexuali si homosexuali vor avea “partasie” impreuna. Peste 2000 de scoli americane vor participa la acest eveniment. 10 scoli din alte tari vor participa si ele, printre care si Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” din Bacau, Romania. Cititi detaliile aici:http://www.tolerance.org/mix-it-up/map
Ne exprimam dezaprobarea totala fata de participarea Colegiului la acest eveniment care nu va aduce decit confuzie in mintile copiilor nostri. Ne exprimam dezaprobarea fata de autoritatile si oficialitatile care au aprobat derularea acestui eveniment in Romania, fie ca e vorba de Guvernul Romaniei, Ministerul Educatiei, ori conducerea Colegiului din Bacau. Recomandam tuturor cititorilor nostri din Bacau, si de fapt tuturor bacauanilor, sa nu permita copiilor lor sa participe la acest eveniment. Le recomandam deasemenea sa protesteze pe linga oficialitati organizarea acestui eveniment si sa ceara anularea lui. Va rugam adresati-va preocuparile si protestele dlui director Adrian Fuioaga, email ctanghelsaligny@yahoo.com, ori fax 234-581-381.
Organizatia Southern Poverty Law Center a inceput-o bine, dar apoi a luat-o razna. Initial a fost o organizatie care pleda integrarea rasiala si se opunea discriminarii rasiale. In ultimii ani insa a inceput sa promoveze “toleranta” fata de homosexualitate. A devenit una din cele mai agresive organizatii pro-homosexuale din SUA. Este dezavuata de majoritatea liderilor religiosi de culoare din SUA. In vara a clasificat organizatia pro-familie din SUA, Family Research Council, ca organizatie care promoveaza ura (“hate group”). A catalogat in aceasi categorie si alte grupuri crestine pro-valori cum este Alliance Defense Fund. Romanii nu are nevoie de prezenta sau influenta lui Southern Poverty Law Center in Romania.
 
CONFERINTA PRIVIND CONFUZIA IDENTITATII SEXUALE 
Va rugam participati. Invitaţie la conferinţe: În zilele de 4 şi 5 octombrie 2012 vor avea loc în RădăuţiSuceava şi Fălticeni trei conferinţe care au ca invitat pe biofizicianul dr. Virgiliu Gheorghe, cunoscut publicului larg în special ca autor al volumelor de ştiinţă Efectele televiziunii asupra minţii umane (4 vol.). Intrarea este liberă. Organizatorii au onoarea de a vă invita la aceste evenimente, care se vor desfăşura după următorul program: Joi, 4 octombrie: ora 13.00: CASA MUNICIPALĂ DE CULTURĂ RĂDĂUŢI Titlu: Tinerii în era digitală; Erotismul mediatic şi internetul; Organizatori: COLEGIUL TEHNIC RĂDĂUŢI, COLEGIUL NAŢIONAL “EUDOXIU HURMUZACHI” RĂDĂUŢI,COLEGIUL “ANDRONIC MOTRESCU” RĂDĂUŢI. Parteneri: Protopopiatul Rădăuţi, Revista „Familia Ortodoxă”, Tipografia Accent Print, Casa Municipală de Cultură Rădăuţi
 
 
Joi, 4 octombrie: ora 18.00: UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA – Sala AUDITORIUM (Corp F) Titlu: Când bărbaţii nu mai sunt  bărbaţi şi femeile, femei… Despre identitatea de gen Organizatori: ASCOR Suceava, Bucovina Profundă, Revista „Familia Ortodoxă”
 
 
Vineri, 5 octombrie, orele 18:00: Sala “Aurel Băeşu” – Muzeul „Ion Irimescu”, FĂLTICENI, Titlu: Efectele televiziunii şi internetului asupra sănătăţii mentale; dereglări şi tulburări psihice; cum ne putem salva copiii; Organizatori: MUZEUL DE ARTĂ „ION IRIMESCU” şi REVISTA “FAMILIA ORTODOXĂ”
Biofizicianul VIRGILIU GHEORGHE, este doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic (titlul lucrării: Televiziunea şi mijloacele video-audio ca factori în formarea etosului omului contemporan). Ultima carte publicată: Pornografia – Maladia secolului XXI (2011). Ultima conferinţă la Suceava, în octombrie 2011, a avut titlul: Revoluţia sexuală – mistificare a dorinţei şi naturii umane, la UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA. 
 
STAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
– Comunicat de presă AFR – 24 septembrie 2012 Cu prilejul inceputului noului an scolar din Romania, AFR a emis saptamina aceasta urmatorul Comunicat de Presa.
Sistemul de învăţământ pe care România democratică l-a moştenit în 1989 era un sistem adaptat realităţilor statului socialist. În anii care au urmat, ţara a trecut prin prefaceri profunde, atât politic, cât şi economic. Economia de piaţă şi integrarea internaţională au devenit caracteristici şi determinanţi majori ai vieţii economice din România. Guvernele care s-au succedat la putere din 1989 şi până astăzi au realizat o serie de reforme ale sistemului de învăţământ. Nu în câteva rânduri, o modificare iniţiată de un guvern a fost anulată de următorul guvern. Cei afectaţi direct de această indecizie şi instabilitate au fost, evident, elevii. Privite astăzi în perspectivă, seria de aşa-zise reforme ale învăţământului par să fi fost mai degrabă ambiţii experimentale ale miniştrilor de resort ai vremii, realizate pe spatele elevilor şi al părinţilor. Generaţii de elevi au intrat în şcoală, neştiind când şi cum o vor absolvi.
În timp ce preocuparea guvernelor şi miniştrilor a fost restructurarea învăţământului în forma sa, s-a acordat prea puţină atenţie fondului. În timp ce sistemul din 1989 corespundea realităţilor economice de atunci, sistemul actual, cu disciplinele care sunt predate, nu a ţinut pasul cu evoluţia economiei naţionale şi internaţionale. Învăţământul românesc a ajuns să fie încărcat cu materii depăşite şi cu un volum exagerat de informaţii împins spre clase tot mai mici. Tot acest balast are ca rezultat incapacitatea elevilor, încă din clasele primare, de asimilare a informaţiilor nepotrivite pentru dezvoltarea lor intelectuală şi cognitivă, iar această rupere de ritm care survine timpuriu conduce la rezultate slabe la examenele de capacitate şi bacalaureat. Rezultatele examenului de bacalaureat de anul acesta, şi nu numai, sunt dovada rupturii aproape complete dintre elevi şi materialul informaţional care le este predat. Cei ce pierd sunt elevii şi absolvenţii, care nu se pot întoarce în şcoală pentru încă o încercare de a asimila acel material educaţional neadecvat. În felul acesta, generaţii întregi de elevi sunt jertfite din cauza incapacităţii conducătorilor de a crea un sistem adecvat, dar şi pentru a se păstra în sistem o serie de catedre şi discipline care nu mai au nicio justificare astăzi. Absolvenţii sunt pierduţi din punct de vedere economic, pentru că falsa pregătire pe care le-a asigurat-o sistemul le face imposibilă conectarea la economia ţării şi găsirea unui loc de muncă adecvat. La rândul lor, părinţii au o povară în plus – aceea de a-şi întreţine copiii deveniţi adulţi şi şomeri. În dreptul său, Statul risipeşte resurse materiale şi financiare pe un sistem ineficient, care nu îi întoarce ulterior ajutorul, sub formă de contribuţie la viaţa economică, ci îl împovărează şi mai mult pe partea de asistenţă socială. Aceasta, în timp ce mentalitatea etatist-socialistă predominantă în sistem refuză să legifereze şcolirea acasă a copiilor (homeschooling-ul) care, în toate ţările în care se practică, asigură rezultate academice superioare celor din sistemul public.
Facem un apel către toţi factorii politici şi academici implicaţi în gestionarea sistemului românesc de învăţământ să trateze cu atenţia cuvenită acest domeniu esenţial pentru tinerele generaţii şi pentru viitorul României. Sistemul românesc de învăţământ are nevoie de o reformă reală, profundă, ţinându-se cont de realităţile economice şi geo-politice ale secolului XXI. Evident, pentru o asemenea reformă este nevoie de oameni de decizie cu viziune pe termen mediu şi lung, capabili să înţeleagă necesităţile de azi şi de mâine ale României şi nu numai. Diletantismul care a caracterizat schimbările de până acum ale învăţământului românesc trebuie să înceteze. Avem nevoie de făuritori ai unui nou sistem de învăţământ, aşa cum am avut la începutul secolului XX într-un Lazăr sau Haşdeu, care să pună bazele unui sistem adaptat României de azi şi de mâine. (Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR)
 
PROTEJATI-VA COPIII DE PORNOGRAFIE!
Dam curs comentariilor dtre din ultimele luni. Ne-ati intrebat ce pot face parintii pentru a bloca accesul copiilor la pornografie pe internet. Pentru a va ajuta am alcatuit pentru dtra un pliant care contine instructiunile de rigoare. L-am numit pliantul INTERNET CURAT realizat de Alianta Familiilor din Romania. Va rugam sa-l descarcati si sa-l dati mai departe. Identifica pasi specifici pentru blocarea accesului la unele situri. http://www.alianta-familiilor.ro/internetcurat.pdf

 

 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Haideti, haideti! Semnati, semnati! Nu mai avem mult sa ajungem la cele 10.000 de semnaturi pe care le dorim in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am trecut de 9.700 si mai avem nevoie de mai putin de 300 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.700 mai intra 300! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central dreptului copilului de a creste cu mama si tata lui si de a-i cunoaste.
 
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 

Reclame

Read Full Post »

 

Acestea sunt strigatele disperate ale copiilor celor plecati la lucru peste granita! Subiectul de aNiculina Ciupercastazi ne-a fost impus de materialul de mai jos publicat in Romanian Global News pe 22 august: Scrisori către părinţii plecaţi la muncă în străinătate: „Dragă tată, au trecut patru ani de când nu ne-am mai văzut”… (Miercuri, 22 August 2012 Roma, Italia/Romanian Global News) Ni s-a rupt inima citindu-l si am socotit de bine sa-i dam o circulatie cit mai larga si prin intermediul editiei noastre saptaminale. Suntem, intradevar, confruntati cu un cataclism social fara proportii. O parte din el e cauzat si de indiferenta noastra a adultilor fata de copii, si in special a indiferentei parintilor. Copiii par sa fi devenit o incomoditate care ne sta in calea implinirii ambitiilor personale, profesionale sau carieriste. E timpul sa ne oprim putin din alergarea noastra constanta si sa consideram impactul pe care pasul alert al vietii nosatre il are asupra dragilor nostri copii. De accea, astazi alocam intregul spatiul al scrisorii noastre impactului emigratiei romane asupra copiilor ramasi in urma. Nu exista nici un singur cititor al acestor rinduri care sa nu se poata identifica cu aceasta situatie, fie la nivel personal, de familie, rudenii sau cunostinte apropiate. Haideti sa lecturam impreuna astazi simtamintele copiilor despre parintii plecati departe de ei. O facem in doua parti. In prima redam o parte din materialale publicate de Romanian Global News, iar in a doua, o parte dintr-un studiu publicat in 2009 de dna Niculina Ciuperca (psiholog, AFR Bucuresti) privind efectul emigratiei parintilor asupra unor copii din Teleorman.

 

 

Draga Tata, Draga Mama – Imi lipsiti! 

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Timiş a lansat o invitaţie copiilor din judeţ ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate: de a a-şi scrie gândurile, dorinţele, mesajele către părinţii lor, în scrisori ce ar urma să fie publicate într-o broşură. Până acum instituţia a primit aproape 100 de scrisori, scrie publicaţia Timis online preluata de Gazeta Romaneasca. Iată câteva fragmente din aceste scrisori zguduitoare.

„Părinţii mei fiind în străinătate, mă simt tot timpul singură şi părăsită. Am înţeles că au plecat să muncească pentru a îmi oferi mie un trai mai bun, dar îmi e greu fără ei şi aş vrea să fie aproape de mine când sunt tristă (…). Fără părinţi îmi este greu pentru că toate greutăţile şi responsabilităţile lor le iau asupra mea. Eu sunt şi mamă şi tată pentru frăţiorul meu (…) La şcoală când sunt şedinţe şi văd părinţii celorlalţi copii că îi ceartă că nu învaţă, mi-aş dori să fiu şi eu certată de părinţii mei. Îmi lipsesc pedepsele şi certurile, poate că aş vrea să mă felicite când iau o notă bună şi să mă pupe. Îi iubesc mult şi aş da orice să îi am aproape de mine”(Daria, elevă clasa a VII-a, Fibiş).

„Vino acasă mama, îmi lipseşti mai mult ca niciodată”. „Dragă mami, abia aştept să vii în ţară. Mi-e dor de tine. Nu gândesc pozitiv în ultimul timp. Viaţa e tot mai grea şi nemiloasă. Singura persoană în care am încredere esti tu. Vino acasă mama, îmi lipseşti mai mult ca niciodată. Nu e nevoie să îmi aduci ceva, vreu doar să te văd, să-ţi zic ce am pe suflet şi să-ţi spus ce trăsnăi am mai făcut. Te iubesc, mama. Cu drag, a ta fiică, Ana”.

„Dragă Mamă, eu te iubesc şi te rog să nu mă uiţi, chiar dacă eşti departe de mine (…). Eu merg la şcoală şi îmi amintesc cum ar fi să am o mamă ca şi alţi copii. Greu este când copilul de părinţi este departe”. Mariana

„Dragă tată, au trecut aproape patru ani de când nu ne-am mai văzut. Dar am o poză cu dumneavoastră şi mă uit la ea şi încep să plâng. Am crescut foarte mult de când ai plecat. Dar când o să ne vedem o să ne bucurăm foarte mult. (…) Cu învăţătura merg greu, dar încep să învăţ puţin mai bine, ca să trec în clasa a IV-a”. Oriana

„Dragii mei părinţi, să ştiţi că eu sunt foarte cuminte, dacă nu mă credeţi puteţi să o întrebaţi pe bunica. Eu vă iubesc foarte mult. Bunica vrea să veniţi acasă cât mai repede pentru că ea nu mai face faţă cu noi trei, cu mine, cu Amira şi cu Danut, să ştiţi că şi ei vă iubesc foarte mult. Cu drag, fiul vostru iubit, Alin.”

„Cel mai greu îmi este seara când nici eu, nici fratele meu nu putem adormi fără voi. Câteodată iau cartea cu poveşti şi mai citesc ceva, dar nu pot că încep să plâng şi atunci se porneşte şi fratele meu, aşa că mă abţin. Îţi mulţumesc pentru pachet. Să ştii că în grădină am făcut un strat pentru tine şi unul pentru tata. Vă aşteptăm cu mult dor şi nerăbdare, Carmen”. (Livezile).

 

EFECTELE EMIGRARII ASUPRA FAMILIEI CONTEMPORANE – Zece Efecte Negative

Redam o parte a studiului dnei Niculina Ciuperca, urmind ca cei interesati sa citeasca intregul material si bibliografia aici: http://ciupercaniculina.blogspot.com/search/label/efectul%20emigratiei

vineri, 1 mai 2009, Niculina Ciuperca, psiholog-consilier familie-cuplu

In calitatea mea de psiholog consilier familie-cuplu am considerat de interes major analiza fenomenului emigrarii pentru ca efectele produse de acesta asupra familiei contemporane are implicatii din ce in ce mai grave. Toata lumea cunoaste povesti de succes ale unor persoane care, muncind in strainatate, au reusit sa prospere din punct de vedere economic, dar putini sunt aceea care vorbesc despre sacrificiile facute acolo, despre neajunsurile cu care s-au confruntat si despre suferintele prin care au trecut familiile lor. Personal am cunoscut o asemenea familie, doi tineri ingineri care si-au lasat cei doi baieti de 6 si 7 ani in grija unei bunici si au plecat in America sperand ca in cativa ani vor castiga astfel incat sa poata pune pe picioare o afacere in Romania. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste totdeauna cu ce se intampla la fata locului, in 5 ani de-abia el a reusit sa lucreze, ea oricat s-a straduit nu a gasit ceva sa-i convina. Tot in acest timp copiii au suferit ingrozitor, la inceput plangeau, nu le intra nimeni in voie, se imbolnaveau tot timpul, erau gelosi pe copiii care apareau cu parintii in parc, incat incercau sa-i indeparteze de parintii lor intr-un mod agresiv, iar la scoala nu s-au descurcat, cu toate ca bunica fusese profesoara, deci putea sa-i ajute la lectii. Cand cel mic a ramas repetent in clasa a IV-a, bunica nu a mai rezistat si le-a spus adevarul parintilor, spunandu-le ca daca nu se intorc sau nu-si iau copiii acolo, nu e convinsa ca vor mai putea fi recuperati. Reintorsi in tara, le-a trebuit cativa ani sa-si recupereze cu adevarat copiii.

Prin urmare, acum cand emigrarea a devenit un fenomen greu de stapanit se impune constientizarea complexitatii acestuia si efectelor produse asupra vietii de familie. Emigratiile, adica fenomenul parasirii tarii proprii in schimbul stabilirii (temporare sau definitive) intr-o alta tara, atinge nu numai cercurile politice dar si relatiile intre persoane, divizand fizic si emotional prieteni, familii si comunitati.

Chestionand mai multe persoane dintr-o comuna din Teleorman de unde tinerii au plecat intr-un numar mare in Spania sau Italia am aflat motivele care-i fac pe tineri sa plece departe de tara, in speranta unui castig cu care sa poata asigura existenta copiilor. Si nu e de mirare ca s-au hotarat sa plece, in conditiile in care intreprinderile din orasul Alexandria unde aveau un loc de munca s-au desfiintat in mare parte sau si-au micsorat planul de productie (IPTE, RULMENTUL, ICMT, etc.)

 

Motivele emigratiei: (1) dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala din tara (15%); (2) Cautarea unor conditii de viata mai bune pentru copiii lor, pentru o reusita materiala si profesionala a acestora (30 %); (3) Recunoasterea profesionala intr-o alta tara care ofera salarii mai bune pentru aceeasi munca prestata (27 %); (4) Locuri de munca putine si prost platite pentru tinerii absolventi (23 %); (5) Rezolvarea unor probleme medicale mai mult sau mai putin rezolvabile in Romania (5%.) M-a surprins faptul ca interlocutorii nu au adus in discutie ce efecte poate avea emigrarea asupra familiilor lor, ce efecte va avea asupra educatiei copiilor sau asupra viitoarei lor familii. De aceea consider necesara o informare corecta a celor care se hotarasc sa emigreze. Dar aceasta se intampla foarte rar, sau se face superficial.

 

Consecinte negative: (1) Evolutia cuplului parental. Plecarea unuia dintre parinti, indeosebi a mamei, conduce la o racire a relatiei dintre cei doi parteneri. De multe ori se ajunge la divort, copilul ajungand sa fie incredintat unuia dintre parinti. Pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este numai pentru castig, ci si pentru solutionarea unei vieti de cuplu conflictuale. In aceasta situatie, copilul nu numai ca este privat de afectivitatea materna, dar este expus si la riscul unor abuzuri din partea tatalui, al carui comportament inadecvat a determinat plecarea mamei. Uneori plecarea temporara a mamei in strainatate, se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si a copiilor ramasi in tara. Emigratia parintilor poate conduce si la o redefinire a relatiilor de rudenie, in sensul in care copiii lasati de mici in grija rudelor, ajung sa nu se mai raporteze la parintii biologici ca la niste parinti. Exemple: ,, Cum au reactionat copiii cand parintii au plecat prima oara in Spania? Cel mic nu a reactionat… era sugar… iar cel mare avea 4 ani; a plans o vreme, apoi i-a trecut. Dar ultima oara? In nici un fel. Noua ne spune ,,mama” , ,, tata”.. pe noi ne asculta…” (Interviu cu o bunica)

 

(2) Un alt efect asupra copilului este diminuarea capacitatii de control, de supraveghere a acestuia. Acest lucru depinde de contextul familial, de membrii familiei extinse, in grija carora ramane copilul. Lipsa controlului asupra copilului este vizibila in planul rezultatelor scolare sau adoptarii de comportamente deviante. Lipsa afectivitatii parentale este in masura sa produca efecte de natura psihologica, sau comportamentala asupra copiilor. ,,In multe familii exista riscul de abandon scolar, mai ales acolo unde bunicii sunt batrani … iar in altele, performantele scolare sunt scazute, pentru ca sunt lipsiti de supravegherea parintilor, iar bunicii nu au autoritatea necesara si-i scapa de sub control”. ( Primarul comunei) ,, Am elevi ai caror parinti sunt plecati si le trimit copiilor in permanenta bani sau pachete, dar am si elevi care se pare ca au fost uitati, copiii tot spera sa se intoarca si construiesc tot felul de povesti cu ce se va intampla cand vor veni parintii lor. De obicei sufera dupa parinti cei care au fost lasati la varste mai mari, care ajunsesera sa constientizeze relatiile cu parintii “. ( Invatator la Scoala Generala )

 

(3) In prezent exista o tendinta de sporire a divortialitatii in randul cuplurilor din care unul este plecat in strainatate, fapt pentru care se cere studierea atenta a acestui fenomen si a factorilor care o produc. Desi in principiu casatoria se incheie pe viata, in cadrul acestor cupluri de multe ori exista motive temeinice care schimba raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua, intr-un procent mai mare decat in cazul cuplurilor care locuiesc impreuna. Relatia care continua sa existe in continuare intre cei doi parteneri cand sotul este plecat depinde de mai multi factori: daca exista sau nu copii, de investitiile facute in casnicie, din ce motiv a plecat sotul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prietenii celor doi soti. De obicei cand se ajunge la divort copii raman la mama, costurile materiale fiind mai mari pentru aceasta, in timp ce costurile psihologice fiind mai mari pentru tata (cei care au un simt moral ridicat).

Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati, pentru ca rolul sau prescris social este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copiilor. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati, atata vreme cat se admite ca pensia alimentara (atata cata este in raport cu salariul minim) este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Am constatat cu durere comportamentul standard al parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale; mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna libertatea.

(4) Efecte determinate de privarea de afectivitate parentala. Din discutiile cu autoritatile comunei, am dedus ca banii si bunurile materiale nu pot compensa lipsa afectivitatii parentale. ,,Se vede pe fetele lor ca sufera, chiar daca unii sunt imbracati bine, au telefoane mobile si in permanenta bani in buzunar … sufleteste sunt afectati … cauta suport afectiv la invatatori sau profesori… incercam sa-i ajutam cum putem… dar dragostea de parinti nu poate fi inlocuita cu nimic .” (Invatatoare Soala Generala) ,,Ii iau destul de des pe nepotii mei la mine, copiii mei se bucura cand ii vad, le ofera toate jucariile, dar ei au un licar aparte in ochi, cand copiii ne striga ,,mama”, ,,tata” . I-am surprins uneori impingandu-i pe ai mei, cand voiau sa mi se aseze pe genunch , sau chiar mai mult, cand ii duc pe toti la plimbare, sa mentioneze: , am fost aici si cu tata…” sau ,,mama mea de-aici imi cumpara bomboane”, dovada ca dorul parintilor ii macina “ (Un unchi )

Traumele emotionale se manifesta diferit de la un copil la altul, in functie de varsta si personalitatea fiecaruia. Astfel unii plang: ,, vreau la mama …”(Clarisa – 4 ani ), altii se imbolnavesc, iar altii cauta suport afectiv la alte persoane  De regula, cei la care e numai tatal plecat sufera mai putin, pentru ca gasesc in mama suportul cautat. Probleme mai mari apar atunci cand sunt plecati ambii parinti si desi ei se straduiesc sa nu le lipseasca nimic, cumparandu-le chiar si obiecte ostentative in raport cu nevoile lor reale, nimic nu pare sa inlocuiasca dragostea parintilor.

(5) Efectele psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca isi pun deasemenea amprenta asupra copilului . Daca numai tatal e plecat, apare fenomenul de supraprotectie materna la copilul ramas cu mama. In afara de sugari si copii mici care inca nu constientizeaza ce se intampla, pentru copii separarea este perceputa ca pe un fenomen extrem de neplacut: sunt ingrijorati ca nu stiu ce se va intampla cu ei daca isi vor mai vedea parintii, isi fac probleme cum se vor purta cu ei bunicii sau rudele cu care vor trebui sa stea, daca trebuie sa schimbe scoala si locuinta, etc. Unii isi asuma vina plecarii parintilor, altii ii invinovatesc pe parinti: pe tata care pleaca, pe mama care l-a facut sa-si paraseasca familia. Pentru copiii din familia in care exista diferite forme de violenta, plecarea tatalui reprezinta o eliberare. De multe ori din exterior este vazuta despartirea ca o eliberare dar in sufletul copiilor ramane ca o amaraciune pentru tot restul vietii.

(6) Efecte asupra implicarii copiilor in activitatile scolare: scaderea preocuparilor pentru scoala si inexistenta unei pregatiri extrascolare. Aceste efecte sunt consecinte indirecte ale plecarii parintilor in strainatate, aparute din cauza lipsei de supraveghere din partea familiei si pe fondul privarii de afectivitate parentala. De obicei copiii raman in grija bunicilor, care fiind batrani nu au capacitatea de a-i supraveghea, de a exercita un control asupra lor, dar nici competenta de a-i sprijini in activitatile scolare. ,, Copiii nu sunt supravegheati la teme, bunicii sunt depasiti … ei se preocupa doar sa le asigure hrana si imbracaminte … in rest… daca le spun ca nu si-au invatat lectiile, imi spun ca e prea mult ca sa-i mai certe si ei … destul sufera dupa parinti .” (Invatatoare)

In general plecarea parintilor in strainatate este asociata cu un impact negativ asupra rezultatelor scolare, educatie si implicare parentala scazuta, comunicare insuficienta, pot actiona negativ asupra performantelor scolare. Daca plecarea unuia dintre parinti nu are efect substantial asupra rezultatelor scolare, absenta ambilor parinti din gospodarie datorita faptului ca amandoi au emigrat, constituie o situatie de risc ceva mai ridicata de a afecta performantele scolare ale copilului.

(7) Absenta unui model parental care sa orienteze copilul asupra valorilor si conceptiei despre viata. Aceasta consecinta este in stransa legatura cu varsta pe care o au copiii la plecarea parintilor. Rolul parintilor este preluat de bunici si de rudele apropiate, dar acesta poate fi indeplinit in situatia in care acestia nu au varsta inaintata. ,, Copiii astia, prin plecarea parintilor au avut ca prieten calculatorul, fie televizorul … si-atunci s-au trezit in mijlocul unei lumi virtuale … care cu siguranta va avea repercursiuni asupra lor … in sensul ca, eu cred ca vor fi mai putin sensibili, de mici fiind crescuti cu desene animate violente, cu jocuri pe calculator, vor fi mai duri … si-i vedem si la scoala cum se comporta …” (Primarul comunei )

(8) Dificultati in cresterea copiilor: Desi nu sunt recunoscute la prima vedere de bunici, dificultatile exista si variaza in functie de mai multi factori: varsta bunicilor; prezenta altor adulti in gospodarie; gradul de afinitate intre bunici si copii. Comunicarea intre parintii aflati la munca in strainatate se face telefonic, cei mai bine platiti reusind sa comunice mai des. Sunt situatii in care calculele de acasa nu se adeveresc cu situatia de acolo, si-atunci castigurile mici sau perioadele fara castig ingreuneaza comunicarea cu familia, fie ea macar telefonica, si atunci copiii sufera si mai tare, unii refuza sa mai mearga la scoala, sunt mai greu de stapanit.

Ceea ce-i dureros, e faptul ca posibilele solutii la problemele copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate, sunt localizate difuz la nivelul institutiilor statului. Ordonanta 219 ajuta la stabilirea din punct de vedere normativ al numarului de parinti plecati, insa nu prevede modul in care pot fi ajutati copiii ramasi singuri. Sunt situatii cand parintii sunt plecati fara forme legale si-atunci nu sunt inregistrati. Neexistand o strategie coerenta din punct de vedere legislativ, nu se poate face mare lucru pentru acesti copii si cum fenomenul migratiei i-a luat pe toti pe nepregatite, situatia devine din ce in ce mai grava.

(9) Efecte asupra aparitiei unor abuzuri sau comportamente deviante. Cele mai multe comportamente deviante se intalnesc la copiii a caror mama este plecata. Unii hoinaresc pe strazi fara nici un Dumnezeu, altii adopta comportamente inadecvate varstei, cum sunt: lipsesc noaptea de acasa, comit fapte care intra in conflict cu legea. Toate aceste comportamente isi pun amprenta asupra personalitatii copilului sau adolescentului, afectandu-i relatiile cu familia si rezultatele scolare. De multe ori absenta parintilor ii expune pe copii la abuzuri din partea adultilor in grija carora sunt lasati. Unii sunt folositi la munca in gospodarie, la ingrijirea copiilor familiei la care stau. De exemplu copiii lasati in seama rudelor din comuna Tiganesti sunt folositi sa vanda zarzavaturi in pietele din orasul Alexandria, oras situat la circa 10 Km de comuna. Unele fete la 14 -15 ani ajung sa se prostituieze . ,,Mi-a zis fiica mea ca nepoata vecinilor nu prea da pe la scoala, ca-i place mai bine sa faca trotuarul in Alexandria. Bunicii o cred la scoala, dar ei sunt prea batrani ca sa o mai si controleze”. (Un taran )

(10) Probleme ivite in incercarea de reintregire a familiei. Pentru o analiza completa a fenomenului migratiei ar trebui adaugate problemele ridicate de copiii romani nascuti pe teritoriul altor state (in cazul cand ambii parinti sunt plecati sau dintr-un parinte roman si altul de alta natinalitate). Apoi sunt copiii nascuti pe teritoriul Romaniei si dusi de parinti in afara pentru reintregirea familiei, sau copii minori care migreaza independent, pentru care sunt reglementari stricte. Aducerea copiilor alaturi de parinti este o problema, pentru ca in prima faza parintii locuiesc intr-o camera, muncesc amandoi pentru a putea castiga suficient. Romanii care reusesc sa aiba o oarecare stabilitate (locuinta, venit stabil) si reusesc sa-i aduca pe copii, recurg adesea si la aducerea unei bunici din tara pentru a-i ingriji, astfel ca mama sa poata lucra in continuare. Bunicile stau cateva luni sau isi prelungesc sederea in situatia in care isi gasesc cate ceva de lucru, reusind sa scada costurile sederii lor pentru familie. Copiii nascuti in strainatate sau adusi acolo la varste mici au putine sanse sa invete corect.

Doi din trei copiii ai caror parinti lucreaza in strainatate resimt acut lipsa dragostei acestora. Psihologii si sociologii spun ca acesti copii dezvolta personalitati dizarmonice, si in consecinta, ajunsi la maturitate sa formeze o generatie de adulti cu probleme de integrare sociala. Multi dintre copii au tulburari de somn, devin agresivi, nu au incredere in ei, din cauza lipsei modelului parental. Cei din ciclul primar incep sa minta, sa frecventeze grupuri stradale, pentru ca nu pot comunica bine cu ceilalti membri ai familiei, incep sa fie agresivi si labili emotional, iar cei din gimnaziu, pe langa agresivitatea verbala, manifesta si agresivitate fizica, din cauza frustrarilor, a anxietatii si marginalizarii care incep sa se manifeste, chiulesc de la scoala, sau chiar o abandoneaza.

Aceasta generatie de copii lipsiti de iubirea parintilor poate deveni una de adulti problema. Ca psiholog, nu exclud posibilitatea ca unii sa ajunga infractori. Agresivitatea multor copii din generatia ,,Singur acasa”, refuzul lor de-a accepta ca au probleme, durerea cauzata de lipsa parintilor, ii transforma la maturitate intr-o generatie de adulti neintegrati social. Copilul crescut fara parinti, sau numai cu unul dintre ei, ca adult nu va intelege sensul casatoriei, nu va avea incredere in institutia casatoriei si in general in oameni. Adultii care au fost in preadolescenta ,,singuri acasa”, vor dori in general meserii care sa le aduca bani rapid: fotbalist, fotomodel, cantaret, dansatoare, etc. Cei abandonati de mici isi doresc meserii prin care sa imparta dreptatea, cum ar fi cea de politist. In general cei plecati la munca nu stiu sa aleaga cele mai bune solutii pentru copiii lor ramasi in tara, pentru ca nu-i mai cunosc cu adevarat, nu stiu ce potential au, nu mai au informatiile necesare despre tot ce se intampla in tara, nu au cunostinta despre existenta consultantilor, a organizatiilor neguvernamentale de la care ar putea primi sfaturi.

Un alt fenomen ingrijorator e faptul ca multi tineri plecati sa stranga bani pentru a-si cumpara o casa si a-si asigura un trai mai bun se intorc acasa cu grave afectiuni psihice. Singuratatea, lipsa familiei si volumul mare de munca (uneori au si cate doua joburi pentru a castiga mai mult), sunt doar cateva din cauzele care-i afecteaza pe tineri. 

 

SCOALA PARINTILOR

Si parintii au nevoie de scoala. Dna Ciuperca organizeaza saptaminal ore cu parintii invatindu-i cum sa rezolve problemele de stres din familie cauzate de copii si mai ales de scolari. Recomandam aceste ore. Redam in intregime anuntul dnei Ciuperca. CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE. B-dul Ceahlau nr.22 Bloc 104 APARTAMENT 5 , (Crangasi) ORGANIZEAZA, incepand cu 1 septembrie, in fiecare sambata de la orele 14-17 (sau la cerere in alta zi a saptamanii). SCOALA PARINTILOR. Obiectivul urmarit este prezentarea intr-o maniera cat mai condensata a situatiilor de viata cu care se confrunta parintii in mod frecvent, sa inteleaga mai bine comportamentul copiilor, sa-si rãspunda singuri la intrebarile pe care si le adreseaza , sa invete sa comunice mai eficient cu copiii , sa inteleaga mai bine rolul pe care ceilalti factori il au in dezvoltarea copiilor etc. Participand la aceste cursuri , parintii vor putea afla: cum sa se comporte cu copiii in situatii problematice; cum sa obtina modificari dezirabile in comportamentul copiilor; cum se formuleaza corect cerintele; cum se formuleaza corect pedepsele si recompensele; ce rol au emotiile copiilor in dezvoltarea unei personalitati armonioase; cum influenteaza relatia de cuplu dezvoltarea armonioasa a copilului, etc .
Pentru inscrieri si informatii: Niculina Ciuperca , psiholog consilier acreditat de Colegiul Psihologilor din Romania pe probleme de cuplu si familie. Telefon 0724 878966 /0762635466

Read Full Post »