Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘sanatate’

Când facem un lucru, când ne mobilizăm, trebuie să ne gândim să fie şi cu un rezultat. Când te apuci de ceva trebuie să ai rezultatul în imagine. Aşa se intră si într-o luptă. Ati văzut că sistemul celor care conduc astăzi lumea este să te disperseze, să te împrăştie şi să te izoleze. Nu vedeti si la noi în tară cine mai ridică capul pentru Biserică? Toate sunt acum urmărite de Centrul  european, ca pe vremea comuniştilor. Când se alegea un membru de partid, se făcea comitet şi comitetul dispunea dacă are merite, dacă este capabil, vrednic în activitatea lui de partid, dar criteriul pe care îl luau cel mai mult în seamă, era să nu meargă la biserică. Exact aceeaşi şcoală, acelaşi sistem este şi acum. Acelaşi şablon îl întâlneşti şi la ruşi şi la bulgari şi la sârbi, în toată Europa. Acum nu mai este nimic trainic, doar planul lor după care merg şi ţările acestea. Acum 50 de ani totul se făcea cu directive, până şi semănăturile, la ce lună să se facă şi când să înceapă. Dispoziţia care se bătea la maşină aici pentru Moscova era valabilă şi pentru România şi pentru Polonia sau Bulgaria. Acum este la fel.  În corpul de observaţie al unei închisori era un personal pregătit astfel: îl lua pe unul bun de lângă tine care se apropia de tine şi era în stare să-ţi aducă niste pâine, niste vin într-o sticlută. Si tu începeai să-i spui lui ce se întâmplă cu colegii tăi de puşcărie. Când se făcea şedinţa, apărea trădătorul ăsta: uite ce spune cutare, ce mentalitate are, ce se vorbeşte. Şi ţi se aplica regimul pe care îl meritai. Veneau unii de la Centru, exageraţi, pur şi simplu îndrăciţi şi nu te puteai apropia de ei pentru nimic în lume.  Ăştia stăpâneau pe toţi.  Directorul Coller de la Aiud era maghiar evreu si îi conducea pe toti: si zarea si celularul şi pe deţinuţii de drept comun şi fabrica. Şi erau mii de oameni, nu două-trei sute. În fabrica de la Aiud tot ce se lucra lua drumul străinătăţii: Germania, Israel. Tot stuful exploatat de noi în Deltă care era unul foarte bun din care puteai să faci şi toacă, era împachetat şi pleca în Germania.

Când duci o politică sănătoasă, o educatie formată în duh crestin si românesc poti să mai insufli câte ceva si maselor. Dar acum la putere sunt acestea: televizorul, globalizarea si ecumenismul. Sunt cele trei forte care distrug natiunile si nu poţi lucra împotriva lor. Acum a mai iesit si cardul de care nu se mai întreabă nimeni dacă să-l ia: ia si părintele si episcopul si uite asa nu mai ai pe cine întreba. A mai rămas turma mică, pentru că zice Mântuitorul: «A voastră este Împărăţia». Chiar dacă rămâne numai unul, dacă este în adevăr, în acela îţi este tot sprijinul. Cuvântul Evangheliei este singurul care ne păstrează: fără drepturi, fără ocrotire, fără stat. În cartea aceea despre televizor, am citit că stând la televizor ai să ajungi săţi părăseşti religia ta şi convingerile tale. O să-ţi apară mahomedanismul, budismul, o să-ţi apară yoga şi la un moment dat, nu mai eşti tu. Nu mai gândeşti cum gândeai la început, înainte să deschizi televizorul. Deci el te duce într-un haos, şi nu o face numaidecât prin cuvânt, ci prin simpla vizionare. Şi asta este tot o metodă comunistă, veche de acum 20-30 de ani: ,,Tovarăsi, facem sedintă”, ,,Facem sedintă”, O sedintă de productie, una de partid şi una de bunul mers administrativ. Deci aveai trei şedinţe.  Şi atâta te pisa acolo, de ajungeai să spui: ,,Partidul, partidul, partidul”.

CĂLUGĂRIA-  ÎNCEPUTUL UNEI CUNOAŞTERI DE ADÂNCIME A INTERIORULUI TĂU

 

Dacă vrei să începi o viaţă nouă, te duci într-o mănăstire pentru că acolo este adevărata trăire şi începutul unei cunoaşteri de adâncime a interiorului tău. Îl ai pe aproapele acolo, Îl ai pe Domnul acolo, ai sfintii. Voia tâlhărească este cea individualistă, care nu este voia lui Dumnezeu si nici după Sf. Părinti, asa cum au lăsat ei scris în rânduielile vierii mănăstiresti.

Acum e drept că mănăstirile de azi sunt aşa cum sunt ele, în deruta asta, de nestatornicie, de lipsă de dragoste şi de unitate. De lupta şi chinul care sunt în lumea întreagă, nu este scutită nici mănăstirea. Nu e usor cu avalansa de lume care vine zilnic peste tine. Dar ce te faci cu aproapele tău care te caută să-şi salveze sufletul şi prin el poate că îti salvezi si sufletul tău? De aceea vă spun că izolările nu sunt bune pentru că ele împart comoditatea de afară. ,,Să merg acolo că parcă nu e aşa zarvă, nu e aşa muncă, nu e aşa gălăgie”, dar toate astea îl pun pe călugăr în situatia de a se jertfi, de a se cunoaste, de a-si vedea toate golurile că numai atunci îti poti vedea toate lipsurile tale sufleresti când trăiesti în raport de aproapele tău. Dacă toată viaţa nu faci decât să cauti locuri, n-ai să te multumesti nici pe tine, nici pe Domnul. Vei rămâne singur si fără rost. Eu de la sapte ani am avut dascăl care mi-a spus: ,,Faci asa si asa” si dacă n-as fi ascultat n-as fi iesit la suprafată, în viată.

Si în puscărie trebuia să am povătuitor. Omul are mereu nevoie de sfat, de consultare, are nevoie de îndrumare. Nu se mântuieste singur. Nu se mântuieşte cu voia lui proprie, ci cu harul lui Dumnezeu şi cu sfatul bătrânilor. Mă uitam la un călugăr care a venit pe aici, un călugăr simplu. Nu dădeai nici doi bani pe el şi îi spuneam: .Du-te cu vitele, du-te la iernat, du-te la moară, du-te la coasă, mergi la pădure” şi el le făcea pe toate cu blândete si bunătate.

La un moment dat a plecat în Dobrogea, a intrat în iconomatul mănăstirii de acolo, că era tare priceput, a învăţat oleacă de carte şi a fost făcut preot. Şi acum are şi el bucuria unei împliniri.

EU M-AM IDENTIFICAT CU ACEASTĂ ÎNVIERE A POPORULUI. CA O NOAPTE DE ÎNVIERE A FOST PENTRU MINE POARTA ALBĂ

Eu când am intrat în Constanţa aceea, pe şoselele acelea extraordinare am văzut pe unii, care mai de care în viteză mare, fără să ştie, săracii, că balta aceea care trece pe acolo, e sânge. Se întrec  unii pe alţii, merg la Poarta Albă. Şi acolo într-adevăr este mare bogăţie pentru că probabil a venit timpul descoperirii sfinţilor mucenici din temniţe. Era prea mare bogăţia aceasta spirituală a neamului, ca să nu se ştie de ea. Ceea ce este important este că viata crestină a noastră, asa cum este ea cu petele ei, are şi ceva bun. Sunt care fac zidire, pun umărul să ridice biserici, aduc un bolovan si oamenii sunt prinsi cumva la această actiune frumoasă. Si aceasta este o mucenicie. Si compozitorul de cântări care nu doarme nopţi să caute melodia, care cercetează manuale vechi şi noi, le pune în tonalităţi diferite ca să fie plăcute urechii, face o nevointă.  Muzica aceasta, de aceea e asa de pretentioasă că întâi se adresează simturilor.  Si acum omul modern are simturile foarte dezvoltate. De aceea trebuie cumpănite mult lucrurile. ,,Să cântaţi cântare Domnului”, dacă aveţi putere şi energie.

Citeam despre un mirean care voia să-i dea un galben la un călugăr, să aibă pentru nevoile chiliei. Şi călugărul i-a zis: ,,Da’, ce fac eu cu un galben? Ia-l de aici. Îmi vând Împărăţia lui Dumnezeu pentru un galben?”. Apoi monahul, ce a ajuns? Cică îl pune la temelia bisericii. Îl pune, dacă nu-i ispitit. Dacă aş avea eu sănătatea, frăgezimea si râvna frătiilor voastre n-as mai putea sta. M-as duce la Poarta Albă. Cum au stat acolo mucenicii, cum s-au ars în groapa cu var, cum au turnat pământ şi moloz peste ei, cum au strivit ei bolovanii de piatră!

Eu am trăit pe acolo doi ani. Aveam în mână un baros de 25 kg cu care trebuia să sparg stânci. Încărcam vagoane cu o ciorbă de varză si resturi de zarzavat care erau luate de pe ogoare tot de detinuti, că cele mai multe erau aruncate pe braţul Chilia ca să nu intre în buzunarul nostru vreo rădăcină de ceva. Si militienii erau opriti să mănânce un cocean de porumb. Şi aşa de fierbinte era nisipul acela, că trebuia să dai mereu din mâini ca să poţi merge oleacă mai înainte. Erau si bolnavi la care ceilalti detinuti le scoteau norma la capăt şi în felul acesta îi scăpau de carceră, care era ca un fel de ladă de 2 m înăltime si 80 cm/8o cm. Si stăteai acolo 24 h sau 48 h după cum îţi era pedeapsa. Când te scoteau de acolo, aveai picioarele vinete, umflate si veneau caraliii si dădeau peste tine cu două, trei găleti cu apă, după care venea medicul şi-ţi făcea un fel de analize la inimă şi la cap, şi apoi erai aruncat acolo şi mâine iar de la capăt, la muncă. Un copil de 19 ani dintr-o familie din Vaslui pleacă şi el: ,,Mamă am plecat. Mă duc, n-are rost să mai stau aici”, după ce fratele lui student la medicină fusese arestat. Şi amândoi au fost ucişi în închisoare si au devenit mucenici. Câtă nevointă si râvnă pentru Hristos! Ce să vă mai spun? Eu m-am identificat cu această înviere a poporului. Ca o noapte de înviere a fost pentru mine Poarta Albă!

Read Full Post »

alianta logo

Ref. Scrisoare deschisă

21 iunie 2015

Doamnă Doctor/ Domnule Doctor,

 

 Vă rugăm să vă acordaţi câteva minute de întoarcere a privirii către oglinda dinlăuntru – conştiinţa – care este glasul lui Dumnezeu în om.

Inevitabil, toţi ne confruntăm, în cele din urmă, cu întrebări referitoare la relaţia noastră cu semenii şi cu Dumnezeu – interogaţie necesară pentru definirea propriei identităţi şi a valorilor la care ne raportăm.

Dacă în urmă cu trei decenii momentul în care începe viaţa unui copil putea fi considerat incert, în prezent tehnologia medicală de vârf a spulberat orice îndoială: ea începe în momentul concepţiei.

Eufemismul “întrerupere de sarcină”, folosit curent în profesia dumneavoastră, perverteşte simţul responsabilităţii şi înăbuşă facultatea interioară care apreciază justeţea morală a propriei conduite. Sarcina” nu este un dispozitiv a cărui funcţionare poate fi întreruptă şi, eventual, reluată. “Sarcina” este un copil şi vieţii acelui copil i se pune capăt prin avort. Dacă nu doriţi să-l numiţi copil când are doar câteva grame, numiţi-l om! Statutul de om este definit prin apartenenţa la specia umană şi nu depinde de mărime.

Ignorarea repetată a glasului conştiinţei duce la atrofierea ei. Unii oameni se simt vinovaţi dacă au omorât nişte pui de pisică. Alţii nu se mai simt vinovaţi nici dacă ani la rând au inventariat membre, coloane vertebrale şi capete umane pentru a se asigura că au extras în întregime corpul fragmentat al copilului.

Cu siguranţă, nu aţi prescrie unei femei însărcinate medicamente care pot dăuna copilului, mai ales în primele 3 luni de sarcină, când este mai vulnerabil, pentru că nu ar fi etic. Dar dacă peste două zile aceeaşi femeie ar hotărî că nu doreşte să-l nască, i-aţi face chiuretaj la cerere.

Deci, nu este etic ca acel copil nenăscut să fie vătămat cu bună ştiinţă, dar este etic ca acelaşi copil să fie omorât prin avort. De ce?

“Pentru că este decizia femeii”- puteţi spune. Aţi ucide copilul deja născut al aceleiaşi femei dacă ea v-ar cere asta? Uciderea celui încă nenăscut înseamnă acelaşi lucru. Femeia poate lua decizii pentru sine, într-adevăr, dar copilul este altcineva, cu un cod genetic diferit. Mâna dumneavoastră este cea care pune în aplicare o decizie greşită, deşi nimeni nu are drept de viaţă şi de moarte asupra altcuiva.

Doamnă doctor/domnule doctor, o femeie însărcinată înseamnă doi pacienţi, pentru că vieţile umane au valoare egală! Viaţa copilului nedorit este egală ca valoare cu viaţa copilului dorit şi egală ca valoare cu viaţa mamei lui!

“Este legal”- puteţi argumenta. Nu vă amăgiţi! Conştiinţa morală este mai importantă decât legile pentru că, de multe ori, ceea ce este legal nu este şi moral. Aveţi în jur nenumărate exemple.

Dacă valoarea vieţii umane nu este recunoscută ca atare începând de la concepţie, orice dată ulterioară nu poate fi decât arbitrară, lucru care se vede clar comparând vârstele gestaţionale diferite până la care este permis avortul în diverse ţări.

Pe umerii dumneavoastră apasă o povară uriaşă: din perspectivă socială, considerând avortul nu mai mult decât o activitate obişnuită care aduce câştig, aţi contribuit decisiv la deficitul demografic care afectează deja vizibil piaţa forţei de muncă, bugetele de pensii, asigurările de sănătate şi va avea consecinţe dramatice pe termen lung.

Din perspectiva veşniciei, suntem responsabili atât pentru răul pe care l-am făcut, cât şi pentru binele pe care-l puteam face şi nu l-am făcut.

Multe dintre femeile care vin la dumneavoastră pentru avort nu fac asta fiindcă nu-şi doresc copilul, ci pentru că sunt speriate, presate sau lăsate singure într-un moment greu. Atitudinea dumneavoastră poate schimba destine. Multe au nevoie de foarte puţin pentru a decide să-şi nască copilul, indiferent de situaţia în care se află.

Le arătaţi imaginea copilului pe monitorul ecografului? Le spuneţi că inima lui bate de la 21 de zile şi că la 40 de zile de la concepţie bătăile inimii pot fi detectate cu stetoscopul ultrasonic (adevăruri indubitabile stabilite de medicina nucleară)? Le spuneţi că acel copil ar putea fi singurul pe care îl vor avea vreodată? Le daţi timp să se gândească?

Puteţi avea şi alte argumente care anesteziază conştiinţa.

“Dacă nu o fac eu, o face altcineva”. Probabil. Şi fiecare om este responsabil pentru faptele proprii. Un discurs despre valoarea vieţii poate să sune destul de abstract. Uneori însă, Dumnezeu hotărăşte să ne mai dea o şansă şi ne trezeşte în mod brutal. Atunci când viaţa care se pierde este a copilului propriu sau a cuiva foarte apropiat şi drag, lucrurile capătă o altă dimensiune, valoarea vieţii încetează să fie o abstracţiune. Intr-o asemenea situaţie sau în alte situaţii nefericite, întrebarea “Ce am făcut ca să merit asta?” este retorică.

“Este un serviciu de sănătate”. Nu este. O femeie însărcinată nu este o femeie bolnavă. După cum ştiţi, avortul la cerere nu este un act medical cu scop terapeutic.

“Este o obligaţie de serviciu”. Nu este. Beneficiaţi de dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, drept fundamental protejat de legislaţia naţională şi de cea europeană. Din fericire, mulţi medici ginecologi, din alte ţări şi din ţara noastră, îşi reconsideră rostul propriei vieţi şi renunţă la avort. După declaraţiile domniilor lor, niciunul nu regretă această decizie şi niciunul nu a pus în pericol siguranţa materială a familiei sale prin această decizie.

“Ajut femeia”. Oare câte dintre cele ajutate astfel au rămas sterile pe viaţă şi îşi doresc cu disperare un copil? Oare câte nu se pot ierta şi se luptă ani de zile sau toată viaţa cu depresii datorate sentimentelor de vinovăţie? Oare câte au trecut prin diverse alte complicaţii cauzatoare de suferinţă fizică sau sufletească?

Poate că unii dintre dumneavoastră aveţi un duhovnic şi vă spovediţi. Primirea iertării păcatelor prin spovedanie trebuie să fie urmată de încetarea lor. “Du-te şi nu mai păcătui”- a spus Iisus. Repetarea aceloraşi fapte pentru care s-a dobândit iertare prin spovedanie arată că nu există căinţă, că nu s-a produs nicio schimbare şi atunci nici iertarea nu există.

Poate că unii dintre dumneavoastră aveţi un duhovnic care, din raţiuni lumeşti, vă şi împărtăşeşte, încălcând canoanele. Nu vă amăgiţi! Duhul Sfânt nu este acolo, pentru că Dumnezeu nu poate fi păcălit. Căinţa şi iertarea nu se pot negocia. Există sau nu există.

Dumnezeu v-a oferit şi libertatea de a alege să fiţi ateu. Pentru unii oameni este o opţiune confortabilă deoarece “dacă Dumnezeu nu există, totul este permis” (Dostoievski). Dar dacă există?

Doamnă doctor/domnule doctor, nu v-am adresat această scrisoare pentru a vă judeca ori pentru a vă jigni, ci cu speranţa că veţi decide să faceţi un bilanţ al carierei dumneavoastră şi să o reconsideraţi din perspectiva veşniciei.

De ce ne pedepseşte Dumnezeu o veşnicie pentru păcatele unei vieţi efemere? Pentru că ne-a pus în faţă binele şi răul şi ne-a lăsat să alegem, liberi de orice constrângere. Căci cum i s-ar putea cere omului socoteală pentru o faptă pe care el n-ar fi avut libertatea să o facă, ori să nu o facă?

Doamnă doctor/domnule doctor, aveţi în faţă viaţa şi moartea. Alegeţi viaţa!

Cu consideraţie,

Popa Olimpia

Alianţa Familiilor din România

stampila alianta

 

 

 

 

Read Full Post »

Problema fluorului din apa potabila, pasta de dinţi ori din alimentele conservate

–          pozitia unei cercetatoare australiene –

–          pentru cei care nu inteleg traducerea o aveti mai jos, cineva, care are timp, o poate insera direct in film –

http://www.youtube.com/watch?v=nZBRBPgTOt0

Adevarul este că fluorul este o otravă și că tratarea apei potabile cu fluor este un experiment social început acum patruzeci de ani. Unul dintre cei mai cunoscuti experți în fluoruri ne transmite un nou avertisment în legătură cu efectele fluorului asupra sănătății noastre și asupra copiilor nenăscuți. Reporterul nostru a primit două povești diferite, una de la medicii dentiști și o alta de la birocrații din Sănătate.

„Este considerată o otravă. De ce am pune o otravă în apa pe care o bem?”

Otrava despre care vorbim este fluorura adăugată în apa potabilă pentru că birocrații de la Sănătate și dentiștii ne spun că e pentru sănătatea noastră, pentru a reduce cariile dentare și pentru a le limita la nivele care nu dăunează. Afirmație cu care nu este de acord Prof. Sheshila.

”Ar trebui să realizeze că este o substanță otrăvitoare, nu ne menține sănătatea, este un agent cauzator de boli iar fluoridarea apei ar trebui oprită cât mai curând. Prof.Sheshila este unul dintre cei mai cunoscuți experți în fluoruri și vastele sale cercetări împreună cu 70 de ani de diverse căutări din India îi susțin afirmațiile, care sunt foarte îngrijorătoare.

”Consider că o femeie însărcinată care consumă produse contaminate cu fluor, și folosesc cuvântul produse incluzând aici apa, pasta de dinți, ceaiul negru, produse alimentare a căror procesare implică fluorul, orice lichid, orice produs în care conținutul de fluor e mare, va provoca embrionului, fetusului, copilului ce urmează sa se nască o mulțime de daune.”

Asociația Dentiștilor din America avertizează mamele împotriva folosirii apei fluoridate la prepararea laptelui praf așa cum se poate vedea aici.

”Dar ele nu citesc, nu sunt conștiente, nu sunt la curent cu aceasta, nu se informează, deci ne aflăm într-o situație extrem de gravă.”

Prof. Sheshila susține că acest consum de fluor poate fi cauza mai multor boli, cum sunt durerile de gât, de spate și cele articulare, care pot fi greșit diagnosticate de doctori. Foarte frecvent ea face teste de urină pentru a verifica nivelul de fluor din organismul pacienților săi.

” Înlătură ingestia de fluor, începând cu pasta de dinți, ceaiul negru, apa fluoridată și toate celelalte, și vei aduce nivelul fluorului la limite acceptabile, iar pacientul va începe să se însănătoșească.”

Fluorul este folosit deasemenea ca și conservant, și este deci inclus în multe produse pe care le consumăm și pe a căror etichetă nu este menționat ca în cazul pastei de dinți.

”Este deci introdus în corpul nostru prin intermediul a multe surse iar noi nu suntem conștienți de aceast lucru. ”

Fluorura care se introduce în apa noastră potabilă este un reziduu toxic rezultat la producerea îngrășămintelor chimice.

”Timp de aproape o sută de ani, industria de îngrășăminte a emanat în atmosferă două gaze foarte toxice: fluorura de hidrogen și tetrafluorura de siliciu. În cele din urmă li s-a solicitat captarea acestor gaze, și au realizat-o cu ajutorul apei pulverizate; apa transformă aceste două gaze extrem de toxice în acid hexafluorosilicic, iar acest lichid rezultat în urma procesului de spălare, ce are o concentrație de aproximativ 25%, este distribuit pe tot teritoriul țării cu ajutorul cisternelor și introdus în apa noastră potabilă.”

Iată ce conține amestecul produs în Australia, un cocteil dezgustător de metale grele: arsenic, bariu, beriliu, cadniu, cupru, plumb, mercur și multe altele, și într-o concentrație mult mai mare decât cea a îngășămintelor chimice de laborator pe bază de arsenic.

”De ce să obligăm lumea să consume o apă otrăvitoare?”

Ei bine este vorba de un tratament forțat, aplicat în masă și există mai mult de o mie de medici și oameni de știință din întreaga lume care, ca și prof. Sheshila, condamnă această situație.

”Problema introducerii unui medicament în apă este evident o problemă asupra căreia cetățenii, informați fiind, să aibă posibilitatea să-și dea sau nu consimțămantul. Așa spune etica medicală elementară.”

Fluorul urmează a fi introdus în apa Lacului Albastru din Mt. Gambier. Alexianis a făcut o petiție împotriva acestei hotărâri, pe care au semnat-o peste 6000 de locuitori, adică mai mult de un sfert din locuitorii orașului dar care a fost ignorată de Guvern.

”Problema fluoridării apei a fost extrem de ignorată de Guvern; nu sub aspectul că încearcă să o impună, ci în privința dreptul comunității de a-și exprima opțiunea; iar ei pur și simplu ne-au ignorat. Atât eu cât și majoritatea celorlalți suntem de-a dreptul furioși pe gradul de ignoranță cu care a fost tratată această chestiune.”

Am vrut să vorbim cu cineva din departamentul de Sănătate despre această problemă, dar am primit doar o adresă scrisă, care nu răspundea explicit la întrebarea noastră, ci specifica doar că în Mt. Gambier copiii au cu 78% mai multe carii decât cei din Adelaide care beau apă fluoridată, și că aceasta este considerată nepericuloasă și folosită în multe state dezvoltate, cum ar fi Statele Unite, Marea Britanie și Canada.

Dar ar mai fi de adăugat și alte state pe această listă, așa cum subliniază prof. Paul Cannon în campania sa împotriva fluoridării apei.

”Cele mai multe state vest europene nu fluoridează apa: Austria, Belgia, Olanda, Franța, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Italia, Grecia, Portugalia, un număr copleșitor de state din întreaga lume nu fluoridează apa. Și ce credeți? Dinții lor sunt la fel de buni, dacă nu chiar mai buni, decât ai noștri.”

”Agravează cariile dentare. Dinții devin poroși, se perforează, se fărâmițează, se sparg și deasemenea oamenii își pierd dinții mult mai devreme, adică devin știrbi.”

Deși mișcarea împotriva fluoridării apei afirmă că există suficiente evidențe care le susțin afirmațiile, Guvernul încă refuză să-i asculte sau să înființeaze studii de cercetare a impactului fluorului asupra sănătății.

”Adevărații vinovați sunt acești birocrați care denaturează informația înainte de a ajunge la cei care iau decizii, și cu ei ne luptăm noi. Vreau să spun că, ne așteptăm ca politicienii să denatureze lucrurile, dar n-ar trebui să admitem ca simplii funcționari de stat să facă asta.”

Este deci o greșeală?

”Bineînțeles.”

Fluorizarea otravirea globala

Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse, in mod deliberat, substante nocive, care v-ar afecta integritatea fizica, actionand chiar si asupra capacitatii de rationare. Desi pare greu de crezut , exista probe care atesta ca acest lucru se intampla.Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din omeniul sanatatii publice, adaugarea in apa a unei cantitati ,chiar si infime,de fluor, nu numai ca previne aparitia cariilor, dar duce si la imbolnavirea organismului.Mai mult decat atat , poate afecta si comportamentul individului.Pur si simplu ingrozitor!

La finele anului 2003, Guvernul Britanic a luat o masura care a afectat in mod direct consumu lde apa fluorizata.S-a afirmat in mod public , ca nici un copil mai mic de cinci ani nu va avea probleme cu dantura. Pentru realizarea acestei promisiuni cu cativa ani inainte fusese iniitiata o campanie de fluorizare a apei in anumite puncte din RegatulUnit.

Din 2001, un grup de sustinatori ai acestei masuri , alcatuit in principal din medici stomatologi , acerut guvernului sa extinda aceasta campanie. Buletinul FMIpentru sanatatea dentara a copiilor arata ca doar 18% dintre districtele sanitare a fost indeplinita aceasta promisiune. John Renshaw, presedintele Asociatiei DentareBritanice, impreuna cu un grup denumit Alianta, alcatuit din 79 de medici stomatologi si voluntari pentru sanatatea copilului, sustin ca , in ariile in care apa a fost fluorizata sanatatea bucala s-a ameliorat in mod vizibil , in comparatie cu zonele unde nu s-au aplicat aceasta masura.
Astazi, aproximativ10% din populatia Regatului Unit consuma apa fluorizata, in special in zonele din vestul si nord-estul tarii.Alianta a propus extinderea campaniei in nordul Angliei , Scotiei, Irlandei de Nord, Tarii Galilor si in Londra.
Oare populatia cunoaste originea floorului utilizat in pastele de dinti sau adaugat in apa? E constienta de efectele secundare recunscute? De ce se recomanda folosirea acestei substante si nu se vorbeste si despre efectele ei nocive?

Florul, mai nociv decat plumbul
Fluorul este ultimul dintre nemetalele din tabelul periodic(Gaze nobile aparte).A fost descoperit in 1771 de catre chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele, dar abia in anul 1886, chimistul francez Henry Moissan a reusit sa-l izoleze, dupa numerose incercari nereusite ale unor oameni de stiinta faimosi , precum Farraday sa Davy(multi alti cercetatori au murit otraviti cu fluor).
Fluorul este prezent sub forma unui gaz verde-galbui, foarte coroziv si nociv, cu miros puternic, neplacut. Dintre toate elementele chimice, el este cel mai reactiv formand multi compusi. Ca exemplu de toxicitate trebuie mentionat acidul fluorhidric, cu inalt grad de coroziune. datorita usurintei cu care ataca sticla, este utilizat in industria gravurii.

Nu va alarmati totusi, cel putin deocamdata;derivatul care se foloseste in pasta de dinti, in pastile,inclusiv in apa potabila, este floura de sodiu. Cu toate acestea exista o informatie pe care marea majoritate a populatiei nu o cunoaste si care suna infricosator, daca-i dam crezare doctoruluiJohn Yiamouyiannis : ,,Nu adaugam in mod deliberat arsenic si nici plumb in apa. dar adaugam fluor. De fapt, fluorul este mai toxic decat plumbul, iar arsenicul este doar putin mai otravitor ca fluorul.”
Daca veti citi paginile urmatoare, va veti da seama ca acest lucru nu este decat virful aisebergului dintr-o companie care foloseste fiinta umana pe post de cobai, iar multinationalele sunt principaliii beneficiari. Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit… sunt doar cateva tari in care apa fluorizata ajunge la niveluri mult mai ridicate decat cele recomandate , fiind estimate poporului de la de la 0,5ppm la 1ppm3.
Fluorizarea a inceput ,,oficial” prin anii ’30, cand un grup de oameni de stiinta a descoperit ca , adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element devenea benefic in lupta contra cariilor. De atunci s-a dus o ferventa campanie in favoarea fluorului-considerat un ,,extraordinar” aliat impotriva bolilor dentare-, si s-a pus accent pe necesitatea includerii acestui element printre ingredientele pastelor de dinti si in compozitia celorlalte produse de acest fel. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate produce si multe tulburari de sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.
Cati dintre noi stiu , de ex., ca acest element care se utilizeaza  în fluorizarea apei sau a pastei de dinti provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiumului? Cu siguranta foarte putin…Florura de sodiu este un reziduu obtinut din fabricarea aluminiului! Este folosit nu numai la produsele anterior mentionate , dar este si un ingredient intalnit, in mod obisnuit la fabricarea otravurilor, pentru sobolani si pentru gandaci, asta pentru a mentiona doar cateva dintre intrebuintarile sale.

Adevarul despre derivatii din fluor
PRIMELE INTOXICARI cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale. In anul 1850, fabricile de fier, cupru si aluminium au evacuat in aer mari cantitati de substante cu grad ridicat de toxicitate, omorand animale, plante si chiar fiinte umane.Poluarea s-a intesificat in anii ’20, atunci cand dezvoltarea infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor industrializate.

Marile fabrici metalurgice, in special cele americane, au cunoscut o adevarata explozie cantitativa si calitativa, fiind impulsioante,in buna masura , de avantul industriei militare, care promitea mari sume de bani in schimbul producerii armamentului sau dispozitivelor care foloseau materialele mentionate. A aparut insa o problema: milioanele de tone de floruri obtinute sub forma de reziduri .S-a hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau in mediul inconjurator, netinadu-se cont de faptul ca erau foarte nocive pentru sanatatea publica. Totusi contaminarea nu a putut fi ascunsa, astfel incat populatia a cerut daune marilor companii raspunzatoare obtinand chiar importante despagubiri din partea acestora.

Guvernele s-au vazut nevoite sa aloce sume mai mari pentru controlul poluarii generate de fabricarea metalelor, aluminiul fiind unul dintre cele mai toxice.

In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa se foloseasca la o scara din ce in ce mai mare, la prepararea unor otravruri, cum ar fi cea de sobolan.

La inceputul anilor’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie miraculoasa pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza pe adaugarea fluorului, in cantitati controlabile in apa potabila, ajutand astfel la prevenirea cariilor dentare. Cateva persoane, printre care scriitorul si doctorul Joe Griffiths, afirma ca acest fapt nu a fost o descoperire medicala, ci o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important:toxicitatea fluorului.

In aceea periada ,omul stiinta Gerald J.Cox (foto)a adus la cunostinta publicului larg faptul ca un derivat cu o valoare economica scazuta se transformase intr-un potential aliat impotriva cariilor, obtinandu-se numeroase rezultate, in special pentru sanatate bucala a copiilor. putini isi imaginau atunci ca domnul Cox era platit de Fundatia ALCOA,(link Romania) unul dintre principalii fabricanti de aluminiu din lume si finantator al cercetarilor legate de apa fluorizata.
O intrebare-usor ironica-venea din partea conducatorilor Statelor Unite:Se varsa florura in toata apa potabila a tarii?Cum raspunsul era afirmativ, problemele fabricantilor de aluminiu luasera sfarsit. Chiar daca doza pentru un singur individ era infima, calculata la toata populatia, ea insemna producerea a sute de mii de tone pentru alimentarea la nivel national.

In anul 1939, fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o singura propunere intr-o realitate, multumita cercetarilor facute de Gerald J. Cox, care nu era nici doctor nici stomatolog…ci un om de stiinta angajat de principala companie de producere a aluminiumului, cea care primise deja cereri masive pentru otravirea cu fluor.

Au trecut mult ani pana cand a inceput sa apara primele rapoarte care puneau sub semnul intrebarii beneficiile acestei substante. Cauzele acestei intarzieri sunt usor de explicat:marile industrii, precum ALCOA, sustinusera de-a lungul anilor o campanie in favoarea fluorului ascunzand informatii relevante despre aceasta substanta toxica.
Intre anii 1986 si 1987, a fost finalizat cel mai mare studiu realizat pana atunci despre efectele acestui element, studiu initiat de Institutul American de Cercetari in Domeniul Dentar. La proiect au participat 39 000 de mii de subiecti cu varste cuprinse intre 5-17 ani , din diferite zone ale tarii. O treime dintre acestia traiau in zone unde apa fusese fluorizata; o a doua treime bause apa partial fluorizata;iar restul locuiau in zone unde nu fusese aplicata aceasta masura contestata. S-au analizat fisele intocmite de stomatologi, precum si starea ulterioara a sanatatii bucale si s-a ajuns la concluzia ca nu au existat diferente notabile intre zonele fluorizate si cele nefluorizate. Cu toate acestea, vestile proaste n-au intarziat sa apara.

In 1988, Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea transforma celulele normale in celule canceroase. Desi aceasta descoperire parea alarmanta, putine tari au luat masuri. Doctorul Hardy Limeback, director al Departamentului de Chirurgie Dentara Preventiva din cadrul Universitatii din Toronto si presedinte al Ascociatiei Canadiene Pentru Cercetare Dentara, a facut niste declaratii uluitoare ziarului Tribune la finele anului 1999.

In acel interviu, Limeback isi schimba radical pozitia si explica:,,Copiii mai mici de trei ani nu trebuie sa foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet”.

Carui fapt se datoreaza aceasta schimbare de opinie atat de brusca ? Acelasi doctor declara intr-un interviu acordat anchetatorului David Icke:,, Au fost deversate floruri contaminate in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol. Majoritatea aditivilor de floruri provin din curatarea caminelor din Florida. Aditivii sunt un produs toxic secundar al industriei ,asta inseamna ca am administrat populatiei floruri toxice prin intermediul apei potabile, iar persoane fara nici o vina au fost expuse la substante cancerigene, cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de substante toxice din organism , repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi catastrofale.”

Din nefericire, un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile doctorului Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor din zonele in care nivelul florului din apa este mai ridicat decat in alte parti , riscul de producere al fracturilor de sold a crescut considerabil. Mai mult decat atat, s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a fiintei umane. Prezenta unei cantitati prea mari in componenta scheletului uman e periculoasa, deoarece oasele devin mult mai fragile.
Dar nu acesta este primul simptom al unui nivel prea mare de fluorin organism, ci fluoroza dentara, o boala care face dintii sa devina fragili si decolorati si care este azi in Canada cea mai tratata boala in clinicile dentare.Dupa cum vedem fluorul a devenit o problema prioritara.

La data de 22 martie1990, revista New Egland Jurnal of Medicine a publicat un studiu priviind crestera numarului de fracturi osoase la bolnavii de osteoporoza, fenomen legat de consumul de fluor.

In acelasi an,si pe parcursul urmatorilor doi, revista de specialitate a Asociatiei Medicale Americane a publicat trei articole, care vorbeau despre legatura dintre fracturile de sold si fluorul adaugat in apa. Laputin timpdupa aceea, un studiu desfasurat de Procter&Gamble a demonstrat ca, adaugand doar o jumatate din cantitatea recomandata, creste semnificativ riscul de aparitie a defectelor genetice. In 1993,Institutul de Stiinta, Sanatate si Mediu Inconjurator al Statelor Unite a ajuns la acceasi concluzie. Ca si cum acest lucru n-ar fi fost suficient, in 1992, o cercetare intreprinsa de Universitatea din Arizona a demonstrat cum cresterea numarului de carii este direct proportionala cu cantitatea de fluor din apa potabila.

Conform estimarilor stiintifice, cantitatea de fluor in apa nu trebuie sa depaseasca 1 ppm. Cu toate acestea, in multe zone din SUA si in alte tari, nivelul depaseste 2 sau 3 ppm, fiind, in opinia doctorului James Patrick,om de stiinta din cadrul Institutului National de Sanatate, total inadecvat in sopuri terapeutice. De fapt, exista tari care considera chiar si 1 ppm o cantitate foarte mare. Este interesant de observat ca, in Japonia, de exemplu, se utilizeaza ca indice superior a 8-a parte din cantitatea recomandata de guvernul nord-american.

S-a dovedit ca fluorul nu mai actioneaza dupa varsta de 20 de ani,contrar afirmatiilor care sustin ca are efect toata viata. S-a demonstrat, de asemenea, ca poate produce grave afectiuni ale oaselor si ale dintilor. Totusi de ce continuam sa-l folosim? Cu siguranta, sunt multi bani la mijloc. Costurile de diminuare a acestei probleme aparute in timpul Revolutiei Industriale vor fi prea mari pentru ca guvernele si industriile sa si le poata permite; de vreme ce exista solutii mai putin costisitoare, de ce sa nu fie utilizate in continuare?! Sunt destui cei care afirma ca folosirea fluorului in apa nu aduce doar asa-zise beneficii pentru sanatatea bucala, ci are si nenumarate efecte nocive, multe necunoscute inca. pentru a intelege mai bine lucrurile, trebuie sa ne intoarcem in trecut,la cele mai nefericite episoade ale celui de-al doilea razboi mondial.

Fluorurile, lagarele de concentrare si controlul mental

Potrivit cercetatorului Ian E. Stephen, specialist in efectele nocive ale fluorului asupra sanatatii, in timpul mandatului prim-ministrului Margareth Thatcher, gradul de fluorizare a apei, in Irlanda de Nord, s-a triplat. Conform lui Stephen, acest lucru nu a fost facut in scop profilactic, pentru a se preveni aparitia cariilor, ci din dorinta de a calma o zona a tarii cu risc ridicat de conflict. Daca a fost asa, de unde stia prim-ministrul ca apa fluorizata avea proprietati de modificare a comportamentului individului?

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, au fost create o multime de lagare de concentrare unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi. Infometarea si imbolnavirile erau doar cateva dintre metode, la acestea adaugandu-se drogurile si experimentele, mult mai crude. Nivelul tensiunii din lagarele de concentrare era extrem si inorice moment s-ar fi putut isca revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si ieftina de a mentine prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor adaugate in apa drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.

Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite, pentru a mentine populatia „sub control”. Fabrica I.G.Farben urma sa produca aceste doze de fluor. Era o companie germana de produse chimice, una dintre cele mai mari din lume la vremea respectiva. Principala sa filiala se afla aproape de lagarul de la Auschwitz, dintr-un motiv foarte simplu: mana de lucru era „gratuita” si departe de zonele bombardate de aliati. Printre alte substante produse de aceasta fabrica se numara si Zyklon-B, un gaz utilizat in timpul conflictului armat pentru exterminarea masiva a prizonierilor din lagarele de concentrare.

La sfarsitul razboiului, aliatii controlau deja toate instalatiile si tehnologiile produse in laboratoarele Farben. A fost trimis aici un grup de cercetatori condusi de un om de stiinta numit Charles Elliot Perkins, expert in chimie, biochimie, fiziologie si patalogie. A fost informat despre metodele folosite de germani pentru supunerea prizonierilor, printre care figura si utilizarea fluorului.

Insa Perkins a comis o greseala fatala: a spus prea multelucruri adevarate. Dupa cercetarile facute intre 1940 si 1950, el a declarat ca fluorura din apaa produs modificari majore la nivelul creierului, mai precis in hipocamp. Inainte de a muri(se presupune ca a fost asasinat), a declarat de multe ori ca trebuie evitata fluorizarea globala.

Surprinzator este faptul ca nu s-a putut demonstra legatura cu guvernul, citata de Perkins, dar exista alte probe care arata ca persoane din SUA, cu putere economica mare, erau implicate in ce se intampla la I.G.Farben.

Inainte de inceputul razboiului,prin anii ’20, compania I.G. Farben a incheiat afaceri de milioane cu diverse companii si personalitati din SUA, ir in timpul conflictului armat aceste afaceri s-au mentinut (printre aceste firme si personaje s-au aflat si Henry Ford, General Motors Company sau Standard Oil, al familiei Rockefeller). Toate aceste firme si oameni de afaceri multimilionari au investit mari sume de bani pentru construirea de fabrici sub mrca I.G. Farben, printre acestia detasandu-se extrem de bogata familie Mellon. In 1933 a fost creat Mellon Institute, o fundatie independenta care se ocupa de finantarea noilor descoperiri din domeniul stiintei si tehnologiei,printre ele aflandu-se, in mod curios, si „extraordinara substanta profilactica pentru carii”.

Relevant este faptul ca familia Mellon a fondat uriasa fabrica de aluminiu ALCO, cea mai mare producatoare de reziduuri toxice. Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asupra sanatatii? Au fost ascunse aceste informatii pnetru a proteja sinistra conspiratie financiara, care folosea fluorul ca moneda de schimb? Si,mai mult decat atat, detinand aceste informatii, cu ce intentii au initiat cele mai puternice firme americane o campanie internationala pentru promovarea folosirii fluorului in afara tarii lor?

Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam ca mai mult de 60 de calmante care se vand astazi pe piata folosesc fluorul in compozitia lor, desi acesta intensifica efectul celorlalte substante. De exemplu, Diazepam, cunoscut si sub numele de Valium, are efecte mult mai puternice prin fluorizare, dand nastere unui alt calmant puternic, Rohypnolul, care este produs de Roche Products, o filiala a companiei I.G. Farben.

Dar acest caz nu este unic. Stelazine, puternicul tranchilizant fluorurat, ete folosit astazi in toate azilele de batrani si in ospiciile din toata lumea. De ce? Raspunsul ar putea fi simplu. Germanii care administrau fluor prizonierilor din lagarele de concentrara, urmareau acelasi lucru: linistire „fiarelor”, precum si supunerea si controlarea acestora.

Nu intentionam sa dovedim ca guvernele urmaresc sa ne controleze mintile si sa ne narcotizeze, dar dorim sa va prezentam un adevar pe care multe institutii de sanatate nu vor sa-l recunoasca, ascunzand, uneori, o parte din informatii. Dumneavoastra va revine sarcina de a decide ce medicamnete vi se administreaza si care este motivul acestei administrari, avand rija sa nu fiti tratati ca niste cobai. Cine stie, poate ca data viitoare, cand veti bea un pahar cu apa sau va veti spala pe dinti, va veti gandi si veti decide singuri daca va face sau nu bine o doza „mica” de fluorura de sodiu sau alte substante derivate din aceasta otrava invizibila? David Heylen Campos ,, Minciuni Oficiale”

Publicat de Iron Lung

Read Full Post »