Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Samhain’

*Expresia lat. Cui prodesti înseamnă “Cui foloseşte”?

În România, ca peste tot în lume, în seara de 31 octombrie spre I noiembrie, celebrarea Halloween-ului a devenit deja o nefericită cutumă fără ca statului laic si institutiilor care se vor de învătământ si educatie, să le mai pese că „sărbătoarea mortii” este una din cele trei zile anuale importante ale cultului satanist. De fapt, Halloween-ul a devenit în panoplia mondialismului actual, un instrument simbolic de control al discursului public aşa încât în funcţie de modul în care te poziţionezi faţă de această sărbătoare de import, devii „bun” sau „rău”. Psihologii şi psihiatrii se întrec în a născoci teorii care mai de care mai sofisticate si mai aberante cum că „Halloween-ul ar fi, de fapt, o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în constiinta occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi pe adulţi să-şi învingă teama de moarte”. Însă un lucru demonstrat si aprobat chiar de stiintă rămâne faptul că răul este mult mai uşor acceptat atunci când ia masca aparent inofensivă a unui simplu joc. Jocul de-a moartea, constantă de bază a Halloween-ului, îi familiarizează pe cei care îl practică cu macabrul, agresivitatea, scabrosul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră, specifice lumii fricii şi a întunericului. Vânaţi să fie transformaţi în agenţi ai consumului, copiii devin treptat principalele victime ale prezenţei maleficului, percepută ca o simplă joacă sau distractie nevinovată. Analizând consecintele operării cu simboluri asupra fiinţei umane, Mircea Eliade scria: ,,psihologia profunzimilor ne-a învătat să acordăm mai multă importantă prezentei active a unui simbol decât experientei constiente care îl manipulează si-l valorizează”, Cu alte cuvinte, ceea ce produce consecinţe în mintea copilului este simbolul mortii sinu gândul constient că el doar sejoacă.

RĂDĂCINILE PĂGÂNE ALE HALLOWEN-ULUI

Halloween-ul îşi are originile în străvechiul festival galic închinat zeului morţii, Samhain, festival desfăşurat la sfârşitul recoltei ce devenea adeseori pretext pentru a fura proviziile şi a săvârsi masacre. Cei implicati credeau că în 31 octombrie, graniţa dinspre lumea morţilor se estompează, iar mortii revin la viată aducând molime.
Sărbătoarea implica frecvent focuri, ruguri în aer liber unde erau aruncate sacrificii în grâne, animale sau oasele celor măcelăriţi. Costume şi măşti hidoase erau de asemenea purtate în timpul festivalului în încercarea de a îmbuna spiritele morţilor. Când sărbătoarea lua sfârşit, celţii de acum 2000 de ani, foloseau focul de la rugurile de sacrificiu pentru a-şi aprinde focurile de acasă cu scopul de a fi protejaţi cu puterea focului „sacru”, de aici venind practica dovlecilor luminaţi din interio’. George William Douglas în cartea The American Book of Days (Cartea americană a zilelor) face următoarea precizare: ,,Multe din obiceiurile de Halloween se trag de la vechile sărbători ale lui Baal. Alte obiceiuri îşi au originea în culegerea prevestirilor din luptele victimelor în focurile sacrificiilor druidice”. O altă mărturie despre corespondenţa dintre zeul Baal şi practicile actuale ale Halloween-ului, o găsim la Alexander Hislop în cartea sa, The Two Babylons (Cele două Babiloane): ,,Zeul pe care druizii, preoţii vechilor celţi din Galia, îl venerau era Baal, aşa cum arată flăcările focurilor aprinse lui Baal. Ştim că ei aduceau sacrificii umane către zeii lor sângeroşi. Avem dovada că ei îi făceau pe «copiii lor să treacă prin foc la Moloh», şi aceasta face foarte probabilă realitatea că îi ofereau şi spre sacrificare”. Ulterior cuceririi romane, festivalul celtic Samhain a fost combinat cu două sărbători de origine romană: Feralia, de la sfârşitul lui octombrie, în care romanii îşi comemorau morţii şi festivalul în care o cinsteau pe Pomona, zeiţa romană a abundenţei casnice.
Până în anul 800 creştinismul reuşeşte să se răspândească şi printre celţi. De aceea, în secolul VII, preocupat să înlocuiască sărbătoarea păgână a celţilor cu una religioasă, papa Bonifaciu declară ziua de 1 noiembrie Ziua Sfinţilor (All Saints Day), o zi menită să cinstească martirii si sfintii Bisericii crestine. Această sărbătoare se mai numea şi All hallows (hallow însemnând sfânt), iar cu timpul seara de dinaintea Tuturor Sfintilor a devenit, ,,all hallows eve” – Halloween.
Din păcate în istoria recentă este reafirmată originea luciferică a acestei sărbători. În 1966 în SUA, Anton Lavey care a înfiinţat biserica lui satan, institutie de cult recunoscută oficial de autoritătile americane, a scris lucrarea numită Biblia satanică şi a sistematizat ritualurile şi sărbătorilor satanice, cultul organizat de el existând până astăzi. Despre Halloween el mărturisea că este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de Noaptea Walpurgică, celebrată la 1 mai, iar într-unul din interviurile sale declara satisfăcut: ,,Mă bucur că părinţii îşi lasă copiii să îl serbeze pe diavol cel puţin odată pe an, de Halloween”,
Halloween-ul, aşa cum îl ştim astăzi, este produsul industriei de marketing. Acest fapt se vede cel mai bine în SUA, unde există o reală industrie a Halloween-ului. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, cluburile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii plătesc scump aceste „distracţii”. În timpul Halloween-ului, în SUA şi nu numai, se înregistrează o explozie a violenţelor, fapte penale, accidente grave, distrugeri, consum crescut de alcool şi droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii”.

POZIŢII ORTODOXE DE IERI ŞI DE AZI

Sf. Ioan Maximovici care a mărturisit valorile ortodoxiei pe meleagurile Americii bântuite de duhurile Hallowen-ului, rămâne viu în inima ortodoxiei prin sfintenia vietii, dar si prin atitudinea mustrătoare pe care a avut-o faţă de creştinii americani care au lipsit de la slujba de canonizare a Sf. Ioan de Kronstadt săvârşită chiar de arhiepiscop la sfârşitul anului 1964 -, pentru a celebra macabrul Halloween. Ne stau mărturie pilduitoare până astăzi însemnările părintelui Serafim Rose, pe atunci fratele Eugene: ,,În ajunul duminicii de 1 noiembrie, Arhiepiscopul Ioan a oficiat slujba solemnă de canonizare. Aceasta a fost prima canonizare de la revoluţie a unui sfânt rus, un act al Bisericii în lumea liberă, care va da nădejde acelora din patria rusă înrobită. Totuşi, spre marea durere a Arhiepiscopului Ioan, au lipsit oameni de la slujbă. Chiar în noaptea aceea, ei organizaseră un bal mascat de Halloween. După slujbă, Vlădica a mers la locul unde balul era încă în desfăşurare. A urcat scările şi a intrat în sală, spre uimirea totală a participanţilor. Muzica s-a oprit şi Vlădica, fără să scoată o vorbă, s-a uitat la oamenii aceia uluiţi, făcând înconjurul întregii săli încet şi în mod intenţionat, cu toiagul în mână. N-a spus o vorbă şi nimic nu era necesar; simpla privire a Vlădicăi a înţepat conştiinţele tuturor, după cum se vedea limpede din consternarea generală. Vlădica a plecat în linişte; şi în ziua următoare, în biserică a tunat şi a fulgerat, manifestânduşi sfânta sa indignare şi râvna sa înflăcărată, chemând pe toţi la viaţă creştină evlavioasă.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Rusă prin declaraţia şefului adjunct al Departamentului pentru Relaţii între Biserică şi Societate, Roman Bogdasarov, semnalează cu îngrijorare efectele schimonositoare pe care mimesisul urâtului şi al grotescului le are asupra frumosului zidit de Dumnezeu în sufletul omului: ,,Tema Halloween-ului nu este atât de inofensivă pe cât se spune. Frumuseţea naturală a feţei umane este concepţia lui Dumnezeu despre încununarea creaţiei Sale. Nu este întâmplător faptul că termenul «cosmetic» are ca rădăcină cuvântul grecesc care înseamnă frumuseţe. Denaturarea acestei frumuseti, cu măsti reprezentând animale sau fiinte demonice, nu poate să nu influenţeze starea emoţională a unei persoane, atingându-i sufletul. Prin aplicarea unei măşti sataniste, un participant la Halloween începe să-şi sperie vecinii, într-un mod terifiant, terorizându-i. O astfel de glumă, de multe ori, are ca rezultat traume psihologice, în special în rândul copiilor”.

ECOURI ÎN SOCIETATEA CIVILĂ ROMÂNEASCĂ CU VIAŢA CA ŞI CU MOARTEA, NU E DE JOACĂ

În ţara noastră, cu precădere în ultimii doi ani, vocile care semnalează impactul dezastruos pe care Hallooween-ul îl are asupra tinerilor, au devenit din în ce mai puternice, dar şi deranjante pentru cei care au dezvoltat o adevărată afacere pe seama neghiobiei românilor. Anul trecut, 28 de ONG-uri au cerut MEN să respecte Legea Educaţiei care conţine prevederi foarte clare privind păstrarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român, în unitătile de învătământ, fiind strict interzise activitătile care pun în pericol moralitatea şi integritatea psihică şi fizică a copiilor şi a cadrelor didactice, cerând totodată să nu permită apariţia Halloweenului în şcoli”. Cu toate acestea, exponenţii învăţământului românesc continuă să încalce cu nonşalanţă voită principiile Legii Educaţiei, generând reacţii din ce în ce mai vehemente din partea părinţilor care anul acesta au alcătuit o Scrisoare deschisă către profesori din care spicuim următoarele rânduri: Este vorba desigur de celebrarea Halloween-ului în marea majoritate a unitătilor de învătământ româneşti, fie în mod explicit, fie în mod camuflat în sărbători inventate ale toamnei, recoltei sau măştilor, utilizându-se pretexte convenabile pentru a se pune în scenă, parţial sau integral, pe faţă sau voalat, întreg tipicul legat de Halloween. Copiii noştri sunt încurajaţi să se deghizeze în vrăjitoare, fantome, draci, monştri, zombi, schelete, să impersoneze prin costume, măşti şi gestică o lume a fricii şi întunericului. Una din cele mai puternice metode de educaţie este imitarea. Prin joc de rol, prin asumarea interioară a unui model extern considerat ideal, intrând

în pielea personajului imitat, copilul se contaminează de toate valorile implicite ale acestuia şi face exerciţiul sufletesc al devenirii spre aceste valori a căror întrupare este acel personaj. S-au observat efecte cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului în viata lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat. Dacă personajele model sunt cele ce populează mitologia angoasantă a Halloween-ului, atunci valorile asumate implicit de copii vor fi legate de urât, violenţă, groază, demonism, cruzime, vrăjitorie, tenebre, grotesc, valori ce sunt străine de educaţia firească din şcolile româneşti, şcoli ce sunt născute în tinda bisericilor şi care au promovat dintotdeauna valorile luminoase ale acestui neam creştin: bunătatea, cuviinţa, inocenţa, frumosul, spe, ranţa, mila, duioşia, dragostea, credinţa, curajul”. Aceeaşi indignare justificată o regăsim şi în Memoriul suceveanului Ionel Butnariu, intitulat “Opriţi promovarea şi serbarea urii, a groazei şi a sângelui în şcoli!” şi înaintat Inspectoratului şcolar care fără să ne surprindă prea mult cu declaraţia făcută, nu vede niciun impediment legal pentru organizarea Halloween-ului în şcoli. În Memoriu se arată: ,,Din păcate cultura vestică suferă dezechilibre ordinare, împrumutând tot felul de obiceiuri lipsite de cel mai mic bun-simţ. Trebuie să iubim tradiţiile bune ale acestui popor român: familia, iubirea de glie, iubirea de ţară, iubirea de Dumnezeu, iubirea valorilor creştine, obiceiurile şi portul românesc”.
Cu puţină vreme în urmă, România a îmbrăcat haina cernită a doliului pentru tinerii care au murit în incendiul de la Clubul Colectiv din Bucuresti. Unele voci nu s-au ferit să asocieze tristul eveniment cu apropiatul Hallowen care urma să fie celebrat şi în ţara noastră. Dintre comentariile care s-au făcut pe marginea tragediei, vă oferim ca o concluzie, gândurile părintelui Savatie Baştovoi. Ele însumează o critică pertinentă la adresa „sărbătorii groazei” şi a manifestărilor ei „distractive”, dar si un îndemn la o viată autentică care să ne facă părtaşii luminii, nu ai întunericului: ,,De ce nu e bun mascatul? Mii de oameni se frămîntă acum ghicind dacă între un joc mascat cu draci si lumânări si moartea care intră brusc peste ei, este vreo legătură. Mascatul nu e bun de niciun fel. Există multe mărturii creştine din primele secole în care se condamnă jocul de-a preoţia. Asta pentru că, chiar în joacă, lucrurile devin serioase. Altminteri, v-am propune să vă jucaţi de-a preoţia şi de-a îngerii, dar canoanele opresc îmbrăcarea vesmintelor preotesti de formă. Cu viata, ca si cu moartea, nu e de joacă. Atunci când, în Apus, catolicii au început să se mascheze în îngeri la Crăciun, să se îmbrace în Maica Domnului, să facă spectacole cu Hristos, ei au spulberat taina şi au deschis drumul mascărilor de tot felul. Nu că ele ar fi fost închise, ele au existat în lumea păgână, dar creştinismul le oprise pentru sine. Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea. Slavă Domnului, îngerii ne păzesc şi îi păzesc şi pe cei care se joacă de-a jocurile morţii. Uneori însă moartea capătă prea multă îndrăzneală, aşa cum s-a întâmplat în Bucureşti. Moartea e obraznică de felul ei. Unul Dumnezeu e timid, sfios în atotputernicia Sa. Nu vă jucaţi cu moartea! Nu mimati nimic din ce este al mortii. Sau n-ati înteles că în această lume nu există simboluri, ci numai forme ascunse ale realitătiir Rămâneri în lumină, jucati-vă de-a lumina, fiti lumină! Pentru a trăi”.

Read Full Post »