Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘profetii’

Sfîntul Apostol Pavel scrie către Timotei: ,, … În vremile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, luînd aminte la duhurile înşelătoare şi la învăţăturile cele drăceşti” (I Timotei 4, 1).

Iar despre Antihrist, într-o profeţie atribuită Sfîntului Mucenic Ipolit, papă al Romei, aflăm următoarele:

„Pe lîngă aceasta va face şi minuni: pe cei leproşi  va curăţi, pe cei bolnavi va tămădui şi draci va scoate, va spune înainte cele viitoare, va spune cele ce s-au făcut întru depărtare, va învia morţi, va lumina orbi şi alte minuni va face, toate acestea cu năluciri drăceşti” (Din „Sfîrşitul Omului” p. 122, Sfânta Mănăstire Prodromul, Ed. Schitul Darvari, Bucureşti).

Deopotrivă prooroceşte şi Sfîntul Efrem Sirul:

,, Va veni pîngăritul, ca un fur, ca să înşele pe toţi; fiind smerit, liniştit, urînd cele nedrepte, despre idoli întorcîndu-se blagocestia mai mult cinstind, bun iubitor de săraci, peste măsură frumos, prea cu bună aşezare, lin către toţi, cinstind cu covîrşie pe neamul iudeilor. lară întru toate acestea, va face semne, arătări şi înfricoşări cu multă stâpînire şi se va meşteşugi cu vicleşug ca să placă tuturor şi să fie iubit degrabă de mulţi şi daruri nu va lua, cu minie nu va grăi, mîhnit nu se va arăta, şi cu chipul bunei  rînduieli  va amăgi lumea, pînă ce se va face împărat. lară după aceasta se va înălţa inima lui, şi va vărsa balaurul amărăciunea sa, punînd înainte din Sion, veninul morţii, tulburînd lumea, va clăti marginile (pămîntului), va necăji toate, va pîngări suflete; nu ca un cucernic se va arăta, ci cu totul întru toate fără de omenie”.

„Va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti:  va muta munţii şi ostroavele;  îşi va întinde mainile lui şi va aduna mulţime de tîrîtoare şi păsări; aşişderea încă va păşi pe deasupra adîncului şi pe mare ca pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri. Şi mulţi vor crede întru el, şi-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare” (p. 149 din aceeaşi scriere).

Din descoperirea acestor profeţii rezultă că Antihristul va putea face, prin puterea şi lucrarea Satanei, multe semne şi minuni înşelătoare, pe care sfinţii le numesc năluciri. Astfel duhul răului, prin mijlocirea omului fărădelegii, va vindeca cu uşurinţă bolnavi, ba chiar şi pe cei leproşi, va lumina orbi şi va putea vesti lucruri viitoare.

E interesant de menţionat, în legătură cu aceste lucrări ale diavolului, întreprinse fie de-a dreptul, fie prin intermediul unor oameni prinşi în orbita lui, ce spune Toma d’Aquino:

,, … precum meşterul face un lucru care celorlalţi oameni li se pare minunat, astfel şi diavolul face ceva în chip firesc, care nouă ne poate părea că este minune; căci uşor îi este diavolului să însănătoşeze un bolnav, ori să tămăduiască o rană … folosind puterile ascunse care sînt în corpul omului” (Expositio in Ev. Mt. Antverpiae 1612, Parisis 1876, Catena  Aurea quator Ev., Antverpiae 1612).

Acelaşi punct de vedere îl susţin şi mulţi alţi teologi occidentali, precum Caietanus, Jansenius, Arnold şi alţii.

Diavolul poate şti mai dinainte despre cele viitoare şi înştiinţîndu-i pe slujitorii săi, aceştia pot apărea astfel ca nişte profeţi. (Tot astfel şi Suarez în ,,De virtute religionis”, lib. 2, cap. 8 şi 6 şi urm.; cap. 16 n. 6 urm. Knabenbauer Mt. II. 336).

Lucrările cu aparenţă suprafirească împlinite de demoni, deşi ies din ordinea normală obişnuită, se petrec totuşi  în ordinea naturală a universului. a. V. Bonniot, ,,Wunder und Scheinwunder” Mainz 1889, L. Fonch. ,,Die Wunder des Herrn”, I, ed. 2 p. 4).

Iată deci cum se pot produce înşelăciuni nebănuite În acest domeniu de manifestări zăpăcind lumea într-o măsură nemaipomenită şi depărtînd-o de la calea cea dreaptă.

Sub o formă sau alta, aparent sau neaparent, se pot produce cazuri de posesiuni demonice şi cu unii oameni presupuşi credincioşi şi vădit „bisericoşi”.

In această privinţă, putem spune că se întîlnesc feluriţi ocultişti sau mediumi spiritişti care postesc şi se împărtăşesc  regulat.

Intrucît însă ei nu mai stau sub ascultarea Bisericii, ci se abat de la cuvîntul învăţăturilor de mîntuire, posturile şi rugăciunile şi toate jertfele lor sînt întinate, iar ei se expun să-şi mănînce osînda veşnică prin Împărtăşirea cu Sfintele Taine. Căci „jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului” (Solomon, Proverbe 21, 27). ,,Şi dacă cineva îşi întoarce urechea să nu asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă” (Proverbe 28, 9).

Urîciunea neascultării este atît de mare înaintea lui Dumnezeu, încîr Duhul Sfînt îi mustră cu asprime şi pe preoţii care s-au abătut din calea cea sfîntă.

„Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor. Dar voi v-aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi … ” (Maleahi 2, 7).

„Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul…” (Maleahi 2, 2).

Din păcate, în zilele noastre, nu se dă totdeauna însemnătatea cuvenită unor asemenea probleme, iar adeseori, mulţi dintre noi, ne arătăm mai îngăduitori cu păcatele oamenilor, decît cu oamenii ca penitenţi.

Sînt, prin urmare, unii credincioşi răzvrătiţi, care deşi se socotesc  fii ai Bisericii Ortodoxe, îşi leagă totuşi mintea şi sufletul de anumite credinţe eretice; sînt spiritişti, ,,spiritualişti”, teosofi, masoni, ocultişti, care se strecoară prin fraudă ca să primească Sfînta Impărtăşanie.

Dar „cine mănîncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului” (I Corinteni 11, 27).

 

Pe de altă parte, ,, … acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post” (Matei 17, 21). Iar adevăratul post şi adevărata rugăciune presupune o stare de smerenie, de lepădare de sine şi de sărăcie cu duhul. Cine este smerit este în totul ascultător Bisericii, Sfintelor Canoane şi tuturor rînduielilor. Cine este smerit, nu se socoteşte nici înţelept, nici ales, nici „iniţiat”, nici mîntuit. Smeritul primeşte şi ascultă întreg cuvîntul dreptei credinţe, fără a se situa în afara sobornicitătii. El nu răstălmăceşte Scripturile şi hotărîrile Sfintelor Sinoade ecumenice într-o altă înţelegere decît aceea pe care a hotărît-o Biserica. El nu se Întovărăşeşte cu ereticii şi cu necredincioşii, iar dacă ar voi să-i cîştige la adevăr, după prima şi a doua mustrare, el se îndepărtează de cel ce se împietreşte în neprimirea Adevărului.

In haosul acesta al tuturor abaterilor şi al neascultării de Lege, se pot afla uneori şi preoţi: nu e pădure fără uscături … Şi asemenea căderi pot lua diferite înfăţişări: de la nerespectarea rînduielilor bisericeşti şi a Canoanelor ecumenice, pînă la cazul unor preoţi caterisiţi pentru erezii, pentru îndeletniciri neîngăduite sau pentru alte grave abateri.

Oricît de excepţionale şi anormale ar apărea aceste întîmplări, faţă de cinstitul şi venerabilul nostru Cler, este nevoie să ne folosim şi de aceste dureroase exemple în scopul de a lămuri anumite idei. Dacă aceşti slujitori ai Altarului, în săvîrşirea unor acte de care se fac vinovaţi îşi dau seama, în parte sau în totul, despre acele călcări de la legea lui Dumnezeu, ei îşi vor da socoteala înaintea Judecătorului de faptele lor, dar, în cît provin dintr-o stare a păcatului, ei au căzut în orbita unei acţiuni de posesiune.

Deci nu este de mirare dacă puterea demonică care lucrează  în împlinirea unor false minuni, poate acţiona şi asupra unor slujitori ai Altarului şi mai cu seamă asupra acelora căzuţi Într-o alterare de credinţă şi de duhovnicie.

Bineînţeles însă că întrucît un preot nu este caterisit, pentru anumite grave abateri, actele lui sfinţitoare nu sânt viciate de păcatele lui personale, atît timp cît acele Sfinte Taine şi ierurgii sînt împlinite după toată rînduiala Bisericii noastre Ortodoxe.

Pe de altă parte, dacă vicleanul diavol poate să dispună – în parte sau total – de viaţa unor oameni aflaţi în păcate şi în neascultare faţă de Dumnezeu, nu-i este Îngăduit ca să facă acelaşi lucru şi cu cei credincioşi care împlinesc cu toată supunerea sfintele şi dumnezeieştile porunci. Pe cei drepţi Domnul îi ocroteşte în chip deosebit şi numai uneori îi lasă într-o luptă mai grea cu Satana, în mijlocul unor ispite mai mari, ca o încercare şi spre o mai mare învrednicire a lor.

Spune Domnul, către Moise: ,,Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, Domnul Dumnezeul tău va ţine faţă de tine legămîntul şi îndurarea cu care s-a jurat părinţilor tăi. El te va iubi, te va binecuvînta şi te va înmulţi … „.

„Domnul va depărta de tine orice boală; nu-ţi va trimite nici una din acele molime rele din Egipt, pe care le cunoşti, ci va lovi cu ele pe toţi cei ce te urăsc” (Deuteronom 7, 12-15).

 

 

Read Full Post »

Cunoşti semnele Antihristului, nu le reţine numai pentru tine, fii bun şi înştiinţează-i pe toţi.

Trec deci cele ce se văd şi vin cele aşteptate, cele ce sunt mai bune decât cele ce se văd; totuşi nimeni să nu caute să afle timpul când se vor petrece acestea: „Nu este în puterea voastră să ştiţi, spune Domnul, anii şi timpurile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1, 7). Să nu îndrăzneşti să hotărăşti timpul când se vor petrece acestea; dar, iarăşi, nici să dormi cu nepăsare: „Privegheaţi, spune Domnul, că în ceasul în care nu vă aşteptaţi va veni Fiul Omului” (Matei 24, 44).

Dar fiindcă trebuia ca noi să cunoaştem semnele sfârşitului lumii şi fiindcă aşteptăm pe Hristos, pentru ca să nu murim înşelaţi şi să fim rătăciţi de falsul Antihrist, apostolii, mânaţi prin voinţa dumnezeiască, potrivit iconomiei dumnezeieşti, se apropie de adevăratul învăţător şi spun:

„Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” (Matei 24, 3). Aşteptăm să vii din nou, dar Satana se preface în înger de lumină (II Corinteni 11, 14), întăreşte-ne, ca să nu ne închinăm altuia în locul Tău.

Iar Domnul, deschizându-Şi dumnezeiasca şi fericita Lui gură spune:

” Vedeţi să nu vă amăgească cineva! „(Matei 24, 4).

Şi voi, ascultătorilor, care vă uitaţi acum la Domnul cu ochii minţii, ascultaţi că vă spune şi vouă aceleaşi cuvinte:  „Vedeţi să nu vă amăgească cineva! „. Aceste cuvinte vă îndeamnă pe toţi să luaţi aminte la cele ce vor fi spuse. Ele nu înfăţişează istoria trecutului, ci sunt o profeţie a celor viitoare, care negreşit vor veni. Nu suntem noi cei care facem profeţiile acestea, căci suntem nevrednici; noi vă înfăţişăm. cele scrise şi arătăm numai semnele. Tu ia aminte la cele care s-au întâmplat până acum şi vezi care mai lipsesc încă şi întăreşte-te pe tine însuţi.

” Vedeţi să nu vă amăgească cineva, căci vor veni mulţi în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi vor amăgi pe mulţi” (Matei 24, 4-5).

Cuvintele acestea în parte s-au împlinit. Aşa au spus până acum Simon Magul, Menandru şi alţi eretici atei. Aşa vor spune şi alţii şi în vremea de acum, şi mai târziu.

Al doilea semn: ” Vei auzi de războaie şi de veşti de războaie” (Matei 24, 6). Este sau nu este acum război între romani şi perşi pentru Mesopotamia? Se scoală sau nu se scoală neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie? „Şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocurea” (Matei 24, 7). Acestea s-au întâmplat. Şi iarăşi: „Vor fi semne înfricoşătoare din cer şi furtuni mari” (Luca 21, 11). Prin urmare, „privegheaţi, zice Domnul, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru” (Matei 24, 42).

Totuşi noi căutăm un semn al venirii Domnului, propriu nouă. Noi, care facem parte din Biserică, căutăm un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci mulţi se vor sminti se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii” (Matei 24, 10). Să nu te tulburi dacă vei auzi că merg până la vărsarea sângelui episcopi împotriva episcopi lor, clerici împotriva elericilor şi popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie să pieri şi tu dacă pier eu, dascălul tău! Se poate ca ucenicul să fie mai bun decât dascălul şi să fie întâiul cel ce vine cel din urmă (Matei 20, 16), pentru că Domnul îi primeşte şi pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Dacă între apostoli a fost vânzare, te mai miri dacă între episcopi este ură de fraţi? Semnul acesta nu priveşte numai pe conducători, ci şi popoarele, într-adevăr. Domnul zice: „Din pricina înmulţirii fărădelegii dragostea multora se va răci” (Matei 24, 12). Se va lăuda oare cineva din cei de faţă că are prietenie nefăţarnică faţă de aproapele? Oare nu adeseori buzele sărută, faţa surâde, ochii sunt aparent voioşi, iar inima meşteşugeşte vicleşug şi făureşte rele în timp ce vorbeşte cu pace (Psalmul 27, 4)?

Mai ai şi acest semn: „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile, şi atunci va veni sfârşitul” (Matei 24, 14). Şi după cum vedem, aproape toată lumea s-a umplut de învăţătura lui Hristos.

Şi ce se va întâmpla după aceasta? Domnul zice mai departe: „Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii, ce s-a spus de profetul Daniel, stând în locul cel sfânt; cel ce citeşte să înţeleagă” (Matei 24, 15). Şi iarăşi: „Atunci, dacă vă va zice cineva: Iată Hristos este aici, sau: Iată este acolo, să nu credeţi” (Matei 24, 23). Prin urmare, ura de fraţi face loc lui Antihrist. Diavolul pregăteşte mai dinainte dezbinări le dintre popoare, ca să fie bine primit cel care vine. Să dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici şi nici vreun alt rob al lui Hristos din altă parte să nu alerge la duşman. Apostolul Pavel scriind despre Antihrist, a dat un semn lămurit prin cuvintele:

„Că va veni întâi lepădarea de credinţă şi se va arăta omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt, aşa încât să şadă în templul lui Dumnezeu, arătându-se pe sine că este dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte că vă spuneam acestea încă pe când eram la voi? Şi acum ştiţi ce-l opreşte de a se arăta la vremea sa. Căci taina fărădelegii lucrează de pe acum; trebuie numai ca acela care o opreşte acum să fie luat din mijloc. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii Lui şi-l va pierde cu arătarea venirii Sale. Venirea lui este prin lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de puteri, de semne şi de minuni mincinoase şi de toată mţzăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier” (II Tesaloniceni 2, l:l-10).” Acestea le spune Pavel. Lepădarea de credinţă se petrece în timpul nostru; oamenii au lepădat dreapta credinţă: unii mărturisesc filiopaternitatea, alţii îndrăznesc să spună că Hristos a fost adus de la neexistentă la existentă. Mai înainte ereticii îşi mărturiseau rătăcirea lor pe faţă; acum însă este plină Biserica de eretici ascunşi. Oamenii s-au lepădat de adevăr, şi neadevărul le încântă urechile. Se grăieşte ceva care desfată urechile? Toţi oamenii ascultă cu plăcere. Se grăieşte ceva folositor sufletului? Toţi se îndepărtează. Cei mai mulţi oameni s-au lepădat de învăţăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci „lepădarea de credinţă”. Trebuie aşteptat duşmanul, în parte a şi început de pe acum să trimită pe înaintemergătorii lui, ca să vină pregătit la vânătoare. Ai grijă de tine, omule, şi întăreşte-ţi sufletul! Biserica „îţi arată acum, înaintea Dumnezeului celui viu (l Timotei 6, 13), şi te învaţă mai dinainte cele cu privire la Antihrist, înainte de venirea lui. Nu ştim dacă vine în timpul vieţii tale şi nici nu ştim dacă vine după trecerea ta din această viată. Este bine însă ca tu să cunoşti semnele venirii lui şi să te întăreşti mai dinainte.

Hristos cel adevărat, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, nu vine de pe pământ. Dacă va veni cineva din pustie, înşelând prin false minuni, să nu ieşi (Matei 24, 26). Dacă vor spune: „iată, aici este Hristos, iată, acolo, să nu crezi” (Marcu 13, 21). Nu te uita deciîn jos şi pe pământ, căci Stăpânul Se pogoară din ceruri (Fapte 1, 11). Nu Se va mai pogorî ca la întâia venire, singur, ci înconjurat de zeci de mii de îngeri. Nu va veni în ascuns, ca „ploaia pe lână” (Psalmul 71, 6), ci Se va arăta strălucitor ca fulgerul. El însuşi a spus: „Căci după cum soarele iese de la răsărit şi se arată până la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului” (Matei 24, 27). Şi iarăşi: „Şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu multă putere şi slavă, şi va trimite pe îngerii Lui cu sunet de trâmbiţă” (Matei 24, 30-31), şi celelalte.

––––––

Dar după cum la prima Lui venire, când avea să Se întrupeze şi se aştepta ca Dumnezeu să Se nască din Fecioară, diavolul a căutat să batjocorească acest fapt prin aceea că a născocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falşi care se nasc şi care au fost născuţi din femei; cu intenţia, după cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Hristos la a doua Sa venire, potrivnicul, luând ca pricină aşteptarea celor fără de răutate, şi mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înşelătoarea şi reaua artă a fermecătoriei şi vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăţiei romanilor şi se va numi în chip mincinos pe sine însuşi Hristos; iar prin această numire de Hristos va înşela pe iudeii care aşteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitoreşti.

Acest Antihrist prezis va veni când se vor plini vremurile împărăţiei romanilor şi se va apropia deci sfârşitul lumii. Se vor scula deodată zece împăraţi ai romanilor, poate în diferite locuri, şi vor domni în acelaşi timp. Al unsprezecelea împărat după aceştia este Antihrist, care va răpi stăpânirea romană prin vrăjitoriile sale (Daniel 7, 24). Pe trei dintre împăraţii care vor domni înaintea lui „îi va umili” (Daniel 7, 24), iar pe ceilalţi şapte îi va avea sub stăpânirea sa. La începutul domniei lui va lua masca blândeţii, a castităţii şi a iubirii de oameni, arătându-se om învăţat şi înţelept. Dându-se drept Hristos cel aşteptat, va înşela pe iudei prin semne, prin minuni şi prin minciunile săvârşite cu ajutorul înşelăciunii vrăjitoreşti, în urmă însă, va înscrie pentru domnia lui tot felul de răutăţi ale neomeniei, încât va întrece pe toţi nedrepţii şi nelegiuiţii care au fost înaintea lui (Daniel 7, 24). Va fi faţă de toţi ucigaş, foarte crud, nemilos, dar se va îndrepta mai ales împotriva noastră, a creştinilor. Numai trei ani şi şase luni va îndrăzni să facă aceste nelegiuiri, căci va fi nimicit prin a doua venire slăvită din cer a Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a lui Hristos cel adevărat. El va nimici pe Antihrist cu duhul gurii Lui (II Tesaloniceni 2, 8) şi-l va da în focul gheenei.

N-am născocit noi aceste învăţături pe care vi le spunem; ele sunt aflate din dumnezeieştile Scripturi pe care le primeşte Biserica şi mai cu seamă din profeţia lui Daniel, de curând citită. Şi arhanghelul Gavriil a tălmăcit-o, şi spune aşa: „Fiara a patra va fi a patra împărăţie pe pământ; ea va întrece toate împărăţiile” (Daniel 7, 23). Părinţii bisericeşti ne-au predat că aceasta este împărăţia romanilor. Cea dintâi împărăţie mare a fost împărăţia asirienilor; a doua, a mezilor şi a perşilor la un loc; iar după acestea, a treia, a macedonenilor; a patra împărăţie este cea de acum, a romanilor. Mai departe Gavriil tâlcuieşte şi zice: „Cele zece coarne ale ei înseamnă că zece împăraţi se vor scula; după ei se va scula un alt împărat, care va întrece în răutăţi pe toţi cei dinaintea lui” (Daniel 7, 24). Gavriil nu spune că va întrece în răutăţi numai pe cei zece, ci pe toţi cei dinaintea lui. „Şi pe trei împăraţi va umili” (Daniel 7, 24); adică pe trei dintre cei zece dinaintea lui. Iar dacă va umili pe trei dintre cei zece, urmează că el va împăraţi ca al optulea împărat. „Şi cuvinte va grăi, spune Gavriil, împotriva Celui Preaînalt” (Daniel 7, 25). Bărbatul acesta va fi hulitor şi nelegiuit; nu va moşteni împărăţia de la părinţii săi, ci va răpi domnia prin vrăjitorie.

Cine-i acesta sau cu a cui putere lucrează? Tălmăceşte-ne-o, Pavele! ” Venirea lui este prin lucrarea Satanei, ne-o spune Pavel, cu puteri, cu semne şi minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2, 9). Aceste cuvinte lasă să înţelegem că Satana se foloseşte de el ca de o unealtă şi că el însuşi lucrează prin acesta. Satana ştie că la judecata viitoare nu va mai găsi nici un pic de milă; pentru aceasta nu duce războiul ca de obicei, prin slugile sale, ci-l poartă el însuşi pe faţă: „cu toate semnele şi minunile mincinoase „, în adevăr tatăl minciunii (Ioan 8, 44) meşteşugeşte fapte ale minciunii ca să creadă mulţimile că văd înviat din morţi pe cel neînviat; că şchiopii merg şi orbii văd, cu toate că nu s-a făcut nici o vindecare.

Pavel urmează: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau sfânt” (II Tesaloniceni 2, 4). „De tot ce se numeşte Dumnezeu”: Antihrist se va arăta în chip făţarnic urâtor al idolatriei, ” încât să şadă în templul lui Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4). Dar care templu? Templul cel dărâmat al iudeilor. Să nu dea Dumnezeu să fie acesta, în care suntem noi acum! Pentru ce spunem aceasta? O spunem ca să nu se creadă că ne facem nouă înşine favoare! Căci dacă Antihrist vine la iudei ca Hristos cel aşteptat de ei şi dacă voieşte să fie adorat de ei, atunci, spre a-i înşela mai mult, se îngrijeşte foarte mult de templu, ca să-i facă să creadă că el este cel din seminţia lui David, care are să zidească din nou templul construit de Solomon. Antihrist atunci va veni, când, după hotărârea Mântuitorului, nu va rămâne din templul iudeilor piatră pe piatră (Matei 24, 2). Când se vor nimici toate pietrele lui – şi prin pietrele lui nu înţeleg zidul împrejmuitor din afară, ci zidul interior al templului, acolo unde erau heruvimii -, fie că se vor surpa din pricina vechimii, fie că se vor dărâma spre a se face noi construcţii, fie că se vor risipi din alte pricini, atunci va veni acela „cu toate semnele şi minunile mincinoase”; se va înălţa mai presus de toţi idolii; la început va lua masca iubirii de oameni, dar în urmă se va arăta neîndurător, mai cu seamă faţă de sfinţii lui Dumnezeu. Scriptura, în adevăr, spune: „Văzut-am, şi cornul acela făcea război sfinţilor” (Daniel 7, 21). Iar în altă parte zice: „Şi va fi vreme de necaz, cum n-a mai fost de când a fost neam de om pe pământ şi până în vremea de acum” (Daniel 12, 1). Cumplită este fiara, balaur mare, nebiruit de oameni, gata să-i înghită!

Cu toate că putem să vorbim mai multe despre Antihrist pe temeiul dumnezeieşti lor Scripturi, totuşi ne mulţumim cu acestea, ca să aibă măsură cuvântarea noastră.

Pentru că Domnul a cunoscut cruzimea potrivnicului, a dat credincioşilor Săi unele îngăduinţe, şi spune: „Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi” (Matei 24, 16). Dar dacă cineva se ştie pe sine că este foarte puternic să lupte cu Satana, să rămână – eu nu-mi pierd nădejdea în tăria Bisericii – şi să spună: „Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos?” (Romani 8, 35), şi celelalte. Dacă ne temem, să ne punem în siguranţă pe noi înşine; dacă suntem curajoşi, să rămânem. Căci „va fi atunci necaz cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va fi” (Matei 24, 21). Dar să aducem multumire lui Dumnezeu Care a mărginit mărimea necazului la puţine zile. Domnul spune: „Dar din pricina celor aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 2). Antihrist va domni numai trei ani şi jumătate. Aceasta o spunem nu pe temeiul scripturilor apocrife, ci pe temeiul lui Daniel, care zice:

„Şi se va da în mâna lui până la vreme şi vremuri şi jumătate de vreme” (Daniel 7, 25). ” Vreme” este primul an, în care va creşte deocamdată domnia lui Antihrist; „vremi” sunt ceilalţi doi ani ai fărădelegii, aşa că avem la un loc trei ani; „jumătate de vreme”, sunt şase luni. Iar în altă parte, Daniel spune acelaşi lucru: „Şi s-a jurat pe Cel ce în veac este viu, că în vreme şi în vremuri şi în jumătate de vreme … ” (Daniel 12, 7). Unii au interpretat în acelaşi sens şi cuvintele: ,,O mie două sute nouăzeci de zile” (Daniel 12, 11); şi: „Fericit cel care rabdă şi ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile” (Daniel 12, 12). Pentru aceasta trebuie să ne ascundem şi să fugim. Poate că nu vom sfârşi cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului (Matei 10, 23)!

Cine oare va fi fericitul care va primi atunci cu credinţă mucenicia pentru Hristos? Afirm că mucenicii de atunci sunt mai presus de toţi mucenicii. Mucenicii dinainte de venirea lui Antihrist au avut de luptat numai cu oameni, pe când mucenicii din timpul lui Antihrist vor lupta chiar cu Satana faţă către faţă. Împăraţii prigonitori de dinainte ucideau numai, nu se făceau că învie morţi, nici nu arătau năluciri de semne şi minuni. Acum însă Antihrist este pornit să îngrozească şi să înşele, „Încât să amăgească de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi” (II Tesaloniceni 2, II). Să nu se suie în inima vreunuia de atunci gândul: „Ce minune mai mare a făcut Hristos? Cu ce putere săvârşeşte el aceste minuni? Dacă n-ar voi-o Dumnezeu, n-ar îngădui-o!”. Apostolul te întăreşte şi spune mai dinainte: „Pentru aceasta Dumnezeu le va trimite lucrarea înşelăciunii; – cuvântul „trimite” este pus în locul cuvântului „îngăduie” -, nu pentru ca să aibă cuvânt de apărare, ci „ca să fie judecaţi” (II Tesaloniceni 2, 12). Pentru ce? „Pentru că n-au crezut adevărului, adică adevăratului Hristos, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 13), adică Antihrist. Dumnezeu îngăduie acestea şi în prigonirile petrecute în cursul istoriei, cât şi la sfârşitul lumii; nu înseamnă că este neputincios în a le împiedica, ci încununează ca de obicei prin răbdare pe propriii Săi luptători, făcându-i asemenea profeţilor şi apostolilor Lui. Pentru scurtul timp de suferinţă vor moşteni împărăţia veşnică a cerurilor, după cum spune Daniel: „Şi în vremea aceea se va mântui tot poporul Tău, care a fost scris în carte”- evident, în cartea vieţii. „Şi mulţi din cei care dormeau în ţărâna pământului se vor scula; uniispre viaţa veşnică, şi alţii spre ocară şi ruşine veşnică. Iar cei care au fost înţelegători vor străluci cum străluceşte cerul; iar dintre drepţi cei mulţi vor străluci ca stelele în veac, şi încă mai mult” (Daniel 12, 1-3).

Întăreşte-te pe tine însuţi, omule! Ţi-am dat semnele lui Antihrist. Întipăreşte-ţi-le nu numai în memorie, ci răspândeşte-le tuturor fără invidie. Dacă ai copil după trup, învaţă-l de pe acum; iar dacă ai născut un fiu prin cateheză, întăreşte-l şi pe acesta mai dinainte, ca să nu ia ca adevărat Hristos pe cel fals. Căci „taina fărădelegii lucrează de pe acum” (II Tes. 2,7). Mă înspăimântă războaiele dintre popoare, mă înspăimântă schismele din Biserici, mă înspăimântă ura dintre fraţi. Să fie spuse acestea! Să dea Dumnezeu să nu se întâmple venirea lui Antihrist în vremea noastră. Cu toate acestea, noi să ne întărim!

Acestea am avut de spus despre Antihrist.

Râu de foc curge (Daniel 7, 10), care lămureşte faptele oamenilor. Dacă cineva are fapte de aur, va ajunge mai strălucitor, dacă cineva are fapte de trestie şi fără valoare, este ars de foc (1 Corinteni 3, 12-15).

Read Full Post »

1. Darul profeţirii

 Oamenii, decât să se consacre memorării inutile a numeroaselor cunoştinţe ştiinţifice sau politice, mal bine ar studia, spre ajutorul şi folosul lor, profeţiile Vechiului şi Noului Testament, precum şi multe din profeţiile Sfinţilor Bisericii noastre. Profeţiile conţin adevărata cunoaştere, deoarece ele mărturisesc pe Acelaşi Dumnezeu, Care a descoperit cele viitoare pentru ca să-i ajute pe oameni, pentru „ca să-i pregătească» şi să-i apere ca să nu fie înşelaţi prin lucrările satanei şi ale lui Antihrist. Aşadar profeţille conţin, fără greşeală, voia lui Dumnezeu, fapt adeverit, deoarece Dumnezeu nu minte. Dovadă că toate profeţille cu privire la persoana lui Hristos, despre naştere, răstignire, înviere, şi multe alte detalii despre sfânta Sa viaţă s-au adeverit. De asemenea, profeţiile Vechiului Testament pentru oricâte vor avea loc cu poporul iudeu până astăzi sunt adeverite în întregime.

 Pentru poporul iudeu şi destinul lor există profetiile lui Hristos care s-au adeverit, şi altele, de la alţii, pe care le-a descoperit evoluţia evenimentelor.

 Distrugerea templului lui Solomon, risipirea evreilor în cele patru vânturi, pătimirile lor, crearea noului stat în Palestina, venirea lui Antihrist, proclamarea sa ca Dumnezeu de către evrei, distrugerea lui Antihrist, precum şi războaiele şi grozăviile care vor urma sunt profetlte în Vechiul şi Noul Testament. Nici un om binecredincios nu poate să nege lucrarea şi adevărul care adeveresc profeţiile despre locul naşterii, timpul, lucrarea lui Iisus Hristos, răstignirea, învierea, înălţarea şi amănuntele vieţii Lui, deoarece s-au adeverit conform Scripturii, fiind scrise cu sute de ani înainte. Nici un cititor atent şi cu judecată nu va refuza profeţiile lui Agatanghel care a trăit la anul 1279 d.Hr. şi a profetit cu o exactitate demnă de admirat, căderea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberării, ca şi evenimente până la cel de al doilea război mondial şi după acesta.

De asemenea, un om serios nu se tulbură să tăgăduiască înfăptuirea uluitoare a profeţiilor Sfântului Cosma al Etoliei, ale acestui nou mărturisi tor şi întocmai cu Apostolii.

 Aşadar lucrarea profeţiilor şi autoritatea lor este de neşters, deoarece profeţiile niciodată nu au minţit.

 Dacă o parte a profetiilor au mers până la adeverirea evenimentelor de astăzi, este logic să aşteptăm şi să credem şi în împlinirea celorlalte profeţii care au rămas, care relatează despre evenimentele epocii noastre şi ale urmaşilor, cât şi convingerea că acestea se vor împlini. Mulţi care trăiesc departe de Dumnezeu nu doresc să scape de marea tulburare a păcatelor şi a vieţii lor risipite, motiv pentru care şi evită citirea profeţiilor. Totuşi nu trebuie să se întâmple aceasta şi cu noi, care dorim să ne pocăim şi să prevenim înşelarea noastră de slugile lui Antihrist. dar şi de însuşi Antihrist.

 „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului”(Matei 24,37).

 2. Cuvânt explicativ

 La început vom relata câteva din numeroasele profeţii privind venirea lui Hristos şi despre sfânta Sa viată. care s-a adeverit. Nu credem necesar să indicăm toate profeţiile despre Iisus Hristos, deoarece nici un om dreptcredincios nu se îndoieşte de venirea şi dumnezeirea Lui. Deoarece cele despre Hristos pe cât ni s-au relatat le avem profeţite în amănunt, pentru ele avem o dublă mărturie, aşadar cuvântul profetic şi înţelegerea imediată a împlinirii lui. care spulberă orice îndoială despre EI.

 În continuare vom compara profeţiile care sunt raportate la venirea lui Antihrist şi care sunt conţinute atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Profeţiile acestea vor fi relatate minuţios, deoarece tema a devenit interesantă în zilele noastre, dar şi pentru faptul că profeţllle sunt pe cale de a se împlini în scurt timp, după cum ne arată nsemnele vremurilor”. Vom aminti profeţiile

 Sfântului Cosma al Etoliei despre evenimentele care au avut loc şi despre altele care aşteaptă, sigur, să se împlinească în zilele noastre după cum arată şi profeţiile paralele ale altor sfinţi. Vor fi trecute cu vederea profeţiile creştinilor anonimi, care din modestie nu şi-au spus numele, aşa cum au făcut alţii, ca de pildă, profeţiile lui Agatanghel, ale Sfântului Tarasle, ale Sfântului Metodie, ale lui Leon cel înţelept, precum şi uimitoarea profeţie care este gravată pe piatra de mormânt a Sfântului Constantin cel Mare, şi care a fost interpretată de patriarhul Ghenadie la anul 1440 d.Hr. De asemenea sunt comparate profetllle Sfântului Andrei şi ale lui Hriston Salu şi profeţiile altor sfinţi. Nu vom intra în ispita de a stabili datarea exacta a adeveririi profetiilor, fiindcă, prin analogie, nu este cu putinţă.

 Astfel „semnele vremurilor”, prin urmare semne de avertizare, sunt limpezi şi cel mai simplu cititor înţelege că evenimentele ce au fost profeţite sunt apropiate.

 B. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI HRISTOS

 Vechiul Testament este plin de profeţii despre Domnul nostru Iisus Hristos. Toate aceste profeţii s-au împlinit după cum au fost scrise, în persoana lui Iisus Hristos. Este desigur imposibil să redăm aici profeţiile tuturor profeţilor Vechiului Testament, care s-au împlinit în persoana Lui. Vom relata acele profeţii de la care orice simplu cititor poate deduce că Iisus Hristos nu S-a făcut Om întâmplător, ci S-a proorocit că Se va face om, că Se va naşte din Fecioara Maria, că va fi răstignit, că va învia şi că va veni la noi iarăşi la a doua venire ca să judece viii şi morţii.

 Aşadar, toate amănuntele vieţii lui Iisus Hristos care sunt indispensabile pentru mântuirea noastră au fost profetite cu multă vreme înainte ca Hristos să Se nască. Astfel Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Hristos, a profetlt naşterea Acestuia din Fecioara Maria.

 Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu şi vei chema numele lui Emanuil” (care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu) (Isaia 7,13). Profeţia lui Isaia s-a adeverit când Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu în Nazaret la Fecioara Măria căreia i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată vei zămisli în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema … ” (Luca 1,28-32).

 Altă profeţie care adevereşte despre persoana lui Iisus este profetia lui Ieremia. care a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.

 „Glas în Rama s-a auzit, plâns şi tânguire şi jale multă, Rahila îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâlată, pentru că nu sunt” (Ieremia 31,15).

 Profeţi a s-a împlinit când regele Irod, văzând că magii nu l-au mai înştiinţat despre Hristos, precum promiseseră, a trimis şi a ucis 14.000 de prunci, cu speranţa că între aceştia va fi găsit şi Hristos. Este cunoscut că Iuda văzând că Iisus învaţă despre moartea Sa, L-a vândut arhiereilor pe 30 de arginţi şi „a mers şi s-a spânzurat”, după cum spune Sfânta Evanghelie.

 Că Hristos va fi trădat pe 30 de arginţi aflăm de la profetuI Ieremia şi Zaharia, cu multe sute de ani înainte. Iată profeţiile respective: „Şi a primit 30 de arginţi cât m-au cinstit fiii lui Israil” (Ieremia) „şi Mi-au cântărit simbria Mea 30 de arginţi”(Zaharia 11,12).

 Dar oare Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israil, nu a profeţit şi el venirea lui Hristos, că va veni din neamul lui Iuda? Iacob, de asemenea, când şi-a chemat fiii pentru a le spune cele viitoare, a profeţit şi despre venirea lui Antihrist, că va veni din neamul lui Dan. Cum a văzut Iacob cu mii de ani înainte că se va naşte Hristos şi, mai mult, că va fi din neamul lui Iuda? Aşa cum s-a împlinit profeţla despre venirea lui Hristos aşa se va împlini şi cea care vorbeşte despre venirea lui Antihrist.

 Vom aminti şi o altă profeţie care vorbeşte cu precizie despre intrarea lui Iisus în Ierusalim înaintea sărbătorii Paştelul, ziua Floriilor, unde oamenii I-au întâmpinat cu ramuri de palmier şi de măslin, în timp ce Iisus venea pe mânzul asinei. Şi această întâmplare a fost făcută cunoscută de profetul Zaharia cu sute de ani înainte. Respectiva profeţie zice astfel: „Bucură-te foarte, fiica Sionului… iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9).

 Ajunge câte am amintit din profeţii mici, pentru a convinge pe cititorul binecredincios ca să nu aibă îndoieli că profeţiile s-au împlinit în persoana lui Hristos.

 Întreg Vechiul Testament este plin de astfel de profeţii care vorbesc despre evenimente din viaţa lui Hristos.

 Şi cu toate acestea, există încă oameni care au îndoieli că Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, adică evreii (nu toţi) şi nefericltii care-l aşteaptă pe Antihrist pentru ca să se proclame Dumnezeu, după cum vom arăta mai jos.

 c. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI ANTIHIRIST

 „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare, până ce se vor Împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24)

 Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi pe Minei dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43) :

 

1. Iudeii şi Antihrist

 Este cunoscut că din momentul în care evreii L-au răstignit pe Dumnezeu-Omul Iisus, ei care-l aşteptau pe Mesia, începe numărătoarea inversă pentru venirea lui Antihrist.

 Mulţi, probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii L-au răstignit pe Iisus, Cel fără de păcat.

 Sigur ipocrizia şi fariseismul lor formau o mişcare serioasă; cu toate acestea un rol determinant pentru condamnarea nedreaptă a lui Iisus, a fost dezamăgirea iudeilor de faptul că Iisus nu numai că lăsa să se înţeleagă, ci propovăduia ca să audă toţi că „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18,36). Aşadar Hristos nu a acceptat să joace rolul de împărat pamantesc, după cum îşi închipuiau iudeii. Aceasta numai, şi era suficient ca să umple inima lor cu ură şi mâinile lor cu unelte ucigătoare.

 De atunci iudeii aşteaptă pe „Mesia al lor”, aşadar pe un împărat mondial, care este Antihrist, căruia îi pregătesc drumul, punându-şi în aplicare planul cu orice mijloace şi cu multă fermitate.

 Cu toate acestea apare logic o întrebare.   Pentru ce nu a fost instalat încă Antihrist? Ce se aşteaptă? Ce-l împiedică? Pentru ce a întârziat atâta vreme?

 Iubiţii noştri cititori, când ucenicii lui Hristos au admirat frumosul templu al lui Solomon, Iăudându-1 pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: „Adevărat grălesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie risipită” (Matei 24,2), adică nu va rămâne piatră pe piatră din toată această strălucită clădire.

 De asemenea când Pilat şi-a spălat mâinile sale şi a zis: „Nevinovat sunt de sângele dreptului Acestuia; voi veti vedea” (Matei 27,24), iudeii, care au dat pe Cel fără de păcat la moarte pe cruce, au răspuns: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25). Astfel iudeii au admis acel îngrozitor blestem, asupra lor şi asupra copiilor lor.

 Iisus Hristos, înainte de răstignire, a lăsat şi altă profeţie caracteristică cu privire la Ierusalim şi iudei. „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24). Aşadar, iudeii vor fi ucişi, vor fi luaţi prizonieri. vor fi vândut! ca robi la neamuri străine, iar Ierusalimul va fi călcat de diferite neamuri, „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”.

 Credem oportun să relatăm pe scurt felul în care s-au împlinit profetiile de mai sus, pentru că confirmarea acestor profeţii este strâns legată de problema aşteptării lui Antihrist şi care este aşteptat de iudei pe terenul potrivit. Ocuparea Ierusalimului, refacerea templului, predarea întregii lumi sub stăpânirea lui Antihrist etc., după cum vom arăta mai jos.

 Să începem de la profeţia lui Iisus despre distrugerea templului ca să arătăm cum şi când s-a împlinit, şi cum astăzi evreii nu renunţă să-l redobândească şi să-şi pună în aplicare visul lor de veacuri; deoarece în acest templu doresc ca să instaleze pe Antihrist, după cum arată Sfântul Apostol Pavel. „Potrivnicul, care se va înălţa mai presus de tot Cel ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în templul lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătăndu-se pe sine cum că ar fi el dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Aşadar Antihrist se va aşeza în templu ca să se dea pe sine drept Dumnezeu, şi va urmări ca să dovedească cu diferite invenţii, că este Dumnezeu.

 Nici nu a trecut mult de la ziua răstignirii lui Iisus şi profeţiile Sale, pentru templu şi pentru soarta iudeilor care L-au răstignit, au început să se împlinească.

 La anul 70 d.Hr., Vespasian, fiind ales împărat al Romei, a lăsat pe fiul său Tit ca să continue acţiunea sa de cucerire a Ierusalimului. Chinurile pe care le-au suportat iudeii sunt de nedescris. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne relatează scene îngrozitoare.

 Cetatea a căzut, iar măcelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost înălţate pentru răstignirea iudeilor. Şi cei care răstigneau s-au oprit când nu au mai găsit lemn pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucişi confirmă profeţia Domnului „şi vor cădea de ascuţişul sabiei”, iar cei rămaşi au fost luaţi robi şi vânduţi cu necinste, „şi vor fi duşi robi la toate neamurlle”. Cetatea a fost distrusă complet, iar templul distrus din temelii, „şi nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească” (Matei 24,2).

 După catastrofa biblică pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea împăraţilor Vespasian şi Adrian, evreii scăpaţi s-au împrăştiat în toate părţile lumii.

 Evreii au încercat reconstruirea templului la anul 363 d.Hr. sub protecţia împăratului lulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost împotriva refacerii templului. Abia au început muncitorii lucrul şi un prim cutremur îl distruge. Mulţi au încercat să pună temelia, dar în zadar. Nisipul ardea şi pietrele cădeau şi împrăştiau muncitorii arzăndu-i. Un martor ocular al minunii acesteia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos şi mulţi alţii. Aceasta a fost şi ultima încercare de reconstrui re a templului până astăzi, căci vom arăta mai jos cum evreii se pregătesc din nou pentru reconstruirea templului.

 Precum ştim evreii abia în 1947 au obţinut aprobarea din partea SUA de înfiinţare a statului israilit pe vechiul loc. „Şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri. până ce se vor împlini vremurile neamurilor”. Aşadar după aproape 2.000 de ani de când au fost risipiţi în întreaga lume.

 În afară de templu, de a cărui construire se pregătesc evreii, vom vedea mai jos unul câte unul celelalte semne. „Semnele vremurilor” care ne prevestesc sosirea lui Antihrist, dar şi vestita venire a lui Hristos, pentru ca să dărâme din temelii stăpânirea lui Antihrist şi să judece „viii şi morttt>,

 De asemenea vom analiza în amănunt a doua venire a Domnului, după ce vom vorbi de venirea lui Antihrist.

 „Şi să nu vă amăgească nimeni, nici într-un chip; căci ziua Domnului nu va veni până ce mai intâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (Il Tesaloniceni 2, 3).

 2. Cine este Antihrist?

 Antihrist este numit cel care nu va primi şi nici nu va mărturisi dumnezeirea lui Hristos. Astfel, antihrişti sunt multi. după cum ne precizează Sfânta Scriptură, .multl antihrişti s-au arătat” (J Ioan 2,18). Aceştia sunt ateii care s-au lepădat de legea dumnezeiască.

 Cu toate acestea noi nu vorbim aici despre aceşti antihrişti. ci despre Antihrist. Antihrişti sunt multi. Dar Antihrist este unul singur. Antihrişti s-au arătat de când a venit Hristos pe pământ şi până astăzi între noi; Antihrist însă nu a venit.

 Aşadar cine va fi Antihrist? Satana, cum cred mulţi, sau om simplu, care a primit lucrarea satanei ?

 Antihrist nu va fi diavolul sau satana, ci .omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se va înălţa pe sine mai presus de tot Cel ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în templul lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătându-se pe sine cum că ar fi el dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4), cum zice Sfântul Apostol Pavel. Aşadar, Antihrist va fi om .prin lucrarea lui satan, însoţită de toată puterea şi de semne şi de minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2,9). Aşadar venirea lui Antihrist va fi însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase făcute cu ajutorul satanei. Şi va căuta să demonstreze, prin toate aceste lucrări, că este Dumnezeu.

 Deci Antihrist va fi un om care va primi de la satana toată puterea şi va conduce lumea pentru scurt timp, după cum vom arăta în continuare.

 3. Pentru ce va veni Antihrist?

 O întrebare logică care apare este următoarea, pentru ce permite Dumnezeu venirea lui Antihrist? Şi pentru ce permite ca să intre satana în Antihrist?

 Dumnezeu, Cel Atoateştiutor, cunoaşte noua preferinţă a lui Antihrist. Cu toate acestea răspunzător de intrarea lui Antihrist în stăpânirea lui satan este însuşi Antihrist. Fiindcă în timp ce libertatea este puterea prin care putem respinge pe satan, cu ea Antihrist va face contrariu, se va alătura lui satan.

 Dar şi pentru nepocăinta lepădării de credinţă a oamenilor, Dumnezeu a lăsat ca să vină Antihrist. Deoarece Antihrist „în cei pierduţi se întăreşte”, aşadar în necredincioşii nepocăiţi. Aceşti împietriţi la inimă, fie că vine, fie că nu vine Antihrist, ei nu vor să creadă în Hristos ca să se măntuiască, fiindcă nu au dragoste.

 Amăgitorul va veni ca să stăpănească şi să vădească necredinţa şi nepocăinta celor care neagă pe Hristos. Dar, prin excelenţă, va domina pe iudeii care au depăşit în necredinţă toate neamurile. Fizic, nu-l cunoaştem pe iudeii care nu au primit pe Domnul. Dar aceştia (şi toţi creştinii-necrestini care continuă ca să răstignească pe Iisus, pregătesc calea şi tronul lui Antihrist.

 Cinstea pe care iudeii o vor da lui Antihrist va constitui plata nerecunoştintei acestora, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, fiindcă au cinstit minciuna în locul adevărului, întunericul în locul luminii, pe Antihrist şi nu pe Hristos. Domnul a spus profetic despre aceştia: “Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiti: dacă va veni altul, în numele său, pe acela îl veţi primi!” (Ioan 5,43). Aşadar pe Iisus, Care a venit în numele Tatălui Său, iudeii nu L-au primit ci L-au răstignit, însă pe falsul mesia, adică pe Antihrist care îşi va consacra dreptatea care-i va conveni şi slava în numele său, va fi primit.

 Prin urmare iudeii la a doua venire, la înfricoşa ta Judecată, îşi vor aduce aminte că L-au răstignit pe Hristos şi l-au venerat pe amarul şi vicleanul Antihrist. Dumnezeu permitănd să vină Antihrist va admite ultimul avânt al răutăţii satanei. Dar răutatea din timpul lui Antihrist va fi dată pe faţă, şi fiecare va veni gol în faţa omenirii. Aşadar, oricăţi vor rămâne nepocăiţi vor fi lipsiţi de orice scuză şi vor fi condamnaţi în veci, iar cei vrednici vor fi cinstiţi.

 Aşadar, Dumnezeu într-o ultimă încercare de a ajuta pe cei păcătoşi, pentru ca să-i măntuiască. permite venirea lui Antihrist

 „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israil. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând cătcâiul calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne” (Facerea 49, 16-18).

4. Care este originea lui Antihrist?

 Patriarhul Iacob, înainte de moartea sa a binecuvântat pe cei 12 fii ai săi, după cum se relatează în cartea Facerii; şi zice în fiecare profeţie câte se vor petrece cu fiecare neam israelit în viitorul îndepărtat, aşadar până în zilele din urmă. „Adunaţi-vă ca să vă spun vouă ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Facerea 49,1). Dintre aceste profeţii ale lui Iacob despre fiii săi. una relatează despre Hristos şi alta despre Antihrist. Pentru Hristos mărturiseşte profeţia despre Iuda, care s-a şi împlinit la venirea Domnului. Pentru Antihrist mărturiseşte profeţia despre Dan, un alt fiu al lui Iacob.

 Profeţia despre Dan este următoarea:

 „Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâlul calului, ca să cadă călăreţul. în ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!” (Facerea 49,16-18). Prin urmare Antihrist va fi evreu, va proveni din neamul israllit al lui Dan şi după cum zic Sfinţii Părinţi va veni din Galileea (Vezi la Sfântul Atanasie cel Mare şi Sfântul Andrei din Cezareea. pg. 106,301,368).

 O parte din profeţie, în general. aminteşte de trădarea lui Iuda, căci diavolul „I-a înţepat călcălul” (Facerea 3,15). făcând să fie răstignit. Dar în întregime profetia aceasta va fi confirmată, şi despre aceasta nu trebuie să aibă îndoială nimeni- ea se va împlini pe vremea lui Antihrist.

 Diavolul prin Antihrist va lovi Biserica lui Hristos, în special în vremea lui Antihrist. Dar după cum Domnul a înviat aşa şi Biserica Domnului va merge în viaţa veşnică” (Matei 25, 46).

 Aşa după cum profeţia despre Hristos s-a împlinit, să fiţi siguri că în acelaşi mod se va împlini şi profetia despre Antihrist. Antihrist va fi evreu şi va avea slăbiciune către evrei. Evreii îl vor primi cu bucurie, pentru că aşa nădăjduiesc că vor realiza visul lor de veacuri despre guvernarea mondială sub mesia al lor. Pentru aceasta se pregătesc în mod direct pentru refacerea templului după cum vom arăta în capitolul următor.

 „Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă” (Matei 24,15).

 5. Caracterul lui Antihrist

 Să vedem acum ce zice Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi pentru caracterul lui Antihrist. În Apocalipsă, Antihrist este asemuit cu o fiară. Antihrist, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, este „omul păcatului, fiul pieirii” (II Tesaloniceni 2, 3).

 Va necinsti pe Dumnezeu şi se va lupta cu Sfinţii, după cum zice Apocalipsa. Caracterul lui va fi amar şi viclean şi va constitui fenomenul răului şi sămânţa unică a diavolului. Asemenea diavolului va fi profetul cel mincinos, înainte mergătorul lui Antihrist.

 Antihrist nu-şi va manifesta imediat chipul satanic cu care va stăpâni, ci se va arăta ca bine- făcător, propovăduitor al păcii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, ca prin viclenie să ajungă stăpâni tor al întregii lumi.

 Va înşela pe toţi prin prefăcătorie şi minciună, după cum îl caracterizează Sfântul Apostol Pavel. Va fi foarte vătămător ca un pui de “viperă” (Matei 23,33). Antihrist se va înfăţişa “la vremea lui” (II Tesaloniceni 2,6). în vremea care a fost fixată. Va veni în chipul unui om bun, pentru ca să înşele pe toţi naivii şi pentru ca să acapareze puterea şi stăpânirea politică mondială, lucru care îi va reuşi. Deoarece popoarele vor fi induse în eroare de către acesta, se vor lepăda de Hristos şi se vor alătura, aşadar, lui Antihrist. Şi vor preda lui “puterea şi stăpânirea lor” (Apocalipsa 17, 13), după cum zice în Apocalipsă. Statele care nu se vor supune, vor fi distruse prin război, după cum cele trei neamuri străine: Egiptul, Libanul şi Etiopia (Daniil II, 43).

 Când va stăpâni Antihrist, atunci se va arăta toată răutatea şi invidia, zice Sfântul Ioan Damaschin. Atunci se va arăta toată “neomenia şi nedreptatea”. şi se vor comporta fără de omenie, în special evreii care îl vor urma. Dar cel mai mult această duritate se va arăta contra creştinilor, zice Sfântul Chiril.

 Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiare!’ (Apocalipsa 13, 17).

 6. Lucrarea şi persecutarea Bisericii

 Antihrist va încerca ca să înşele pe oameni şi cu lucrări neobişnuite şi semne groaznice. Venirea lui va fi însoţită, „de tot felul de puteri şi semne şi minuni mincinoase” (II Tesalontcenl 2, 9), după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Până şi foc din cer va coborî sub privirile oamenilor, după cum zice în Apocalipsă, „încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor” (Apocalipsa 13, 13).

 Va face semne magice, şi demonii lui se vor arăta ca îngeri ai luminii, şi se vor arăta oştiri „fără de număr” (Daniil 7, 5), după cum zice Sfânta Scriptură.

 Toate acestea se vor împlini, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, „prin lucrarea satanei” (II Tes. 2, 9).

 Aşadar lucrările lui Antihrist vor fi lucrările diavolului, şi toate acestea nu vor fi minuni adevărate, ca minunile lui Hristos, ci lucrări false şi mincinoase, după cum ne învată Sfântul Atanasie.

 Dar lucrările acestea vor fi atât de impresionante încât vor ameninţa cu amăgirea până şi „pe cel aleşi” (Matei 24, 24). Fiindcă amăgitorul va încerca cu toate aceste tehnici ca să se arate pe sine că este dumnezeu, zice Sfântul Apostol Pavel, „dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4).

 Aşadar neruşinatul şi de trei ori ticălosul şi vicleanul va uzurpa locul Eliberatorului şi Mântuitorului Hristos.

 Sigur, pentru marea apostazie a oamenilor, Dumnezeu va permite ca să se refacă templul din Ierusalim, care a fost dărâmat în anul 70 d.H. şi de atunci nu s-a îngăduit ca să se zidească, cu toate încercările evreilor.

 Astfel evreii urmăresc ca să zidească templul, care constituie pentru aceştia visul de veacuri, şi vor crede că Antihrist este Mesia cel mult aşteptat.

 Atunci se va împlini profetia Sfântului Apostol Pavel , … aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dăndu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesa!. 2,4).

 Antihrist va încerca ca să distrugă Biserica lui Hristos de pe faţa pământului. În timpul lui Antihrist va exista o mâhnire nemaiîntâlnită, zice Sfânta Scriptură. „Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24,21). Oamenii neputându-se: opune se vor închina lui Antihrist. Fiindcă persecuţia lui Antihrist contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecuţiile.

 Apocalipsa ne spune că Femeia, înveşmăntată cu soarele” (Apocalipsa 12,1), adică Biserica, a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şaizeci de zile” (Apocalipsa 12,1-6). Aşadar cei aleşi se vor refugia în pustiu, în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului, după cum spun Sfinţii Părinţi.

 Dar nici măcar în pustiu Antihrist nu va lăsa în linişte pe creştini. Dimpotrivă, contra Sfinţilor care nu vor primi semnul lui, Antihrist va folosi toate mijloacele de tortură. Toţi câti se vor închina fiarei vor purta negreşit semnul (despre aceasta vom scrie amplu în cele ce urmează), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13,16), după cum spune în Apocalipsa. Restul vor fi izolaţi social, economic, politic, şi cei mai mulţi care nu vor putea ca să cumpere sau să vândă vor sfârşi prin a muri.

 Aceia care vor fi martirizaţi de Antihrist vor fi cei mai mari martiri ai Bisericii, zice Sfântul Chiril al Ierusalimului, fiindcă se vor lupta contra lui Antihrist şi a diavolului.

 Nu uităm, iubiţii noştri cititori, că cei aleşi nu se vor lăsa amăgiţi (1 Petru I. 5). Împărăţia lui Antihrist va fi desfiinţată de Hristos. Atunci „cerul şi pământul vor trece” (Matei 24, 35), se va arăta semnul Sfintei Cruci pe cer şi vor vedea toţi pe „Domnul venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30). În continuare va fi Judecata, şi vor merge păcătoşii „la osândă veşnică, iar drepţii întru viaţă veşnică” (Matei 25, 46), după cum arată Sfânta Scriptură.

 „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei, şi vor prooroci îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile, aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământui (Apocalipsa l1,3-4).

 7. Durata prezenţei lui Antihrist

 Vremea tiraniei lui Antihrist va fi mică. În Sfânta Scriptură profeţiile respective fixează timpul stăpânirii lui Antihrist la 7 ani. Dacă timpul prezenţei lui Antihrist s-ar prelungi, nimeni nu s-ar mai mântui pe pământ. „N-ar mai scăpa nici un trup” (Matei 24, 22), zice Sfânta Scriptură. Dar Dumnezeu va scurta zilele acelea ca să se mântuiască cei aleşi. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei 24, 22). Aşadar prezenţa lui Antihrist pe pământ şi durata guvernării lui mondiale va fi scurtă.

 Despre cei şapte ani relatează atât Apocalipsa, cât şi profeţia lui Daniel. Din aceşti şapte ani ai prezenţei lui Antihrist, primii trei ani şi jumătate vor fi perioada în care Antihrist va întreprinde lupte dure cu profeţii lui Dumnezeu şi cu ceilalţi sfinţi, iar spre sfârşitul acestor trei ani şi jumătate, cei doi profeţi ai lui Dumnezeu, Ilie şi Enoh, se vor lupta cu Antihrist în cuvânt şi cu minuni adevărate, după cum vom arăta mai jos. După aceasta Antihrist îi va ucide pe cei doi profeţi şi va stăpâni peste tot pământul, cu o fericire trecătoare. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile”(Matei 24, 22).

8. Mărturia celor doi profeţi

 Cei doi profeţi, Ilie şi Enoh, vor fi înainte mergătorii celei de-a doua veniri a Domnului. Vor veni pentru întărirea duhovnicească a credincioşilor, şi-l vor înfrunta pe Antihrist prin propovăduire şi minuni.

 Vor prezice cea de a doua venire a Domnului, care va fi aproape, şi vor chema la pocăinţă pe credincioşi. Pentru venirea profeţilor Ilie şi Enoh prezice Dumnezeu prin profetul Maleahi şi Zaharia, dar şi Apocalipsa relatează aşa: „Şi voi da putere celor doi martori ai mei, şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini, şi cele două sfeşnice ce stau înaintea Domnului pe pământ” (Apocalipsa II, 3-4).

 Minunile acestora vor fi indiscutabil de provenienţă dumnezeiască (fiindcă vor avea putere de la Dumnezeu). În Apocalipsa citim că: „aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge, şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi” (Apocalipsa 11,6).

 Şi cu puterea dumnezeiască, pe care o vor avea cei doi profeţi, se vor apăra de duşmani, fiindcă dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc va ieşi din gura lor şi va mistui pe duşmanii lor (Apocalipsa 11,5). Supravegherea lui Antihrist va fi nemiloasă, şi mulţi oameni se vor pocăi. Chiar evreii, după cum zice profetul Isaia.

 Apocalipsa ne spune că „atunci când vor isprăvi mărturia lor” (Apocalipsa 1I,7), adică atunci când vor termina mărturisirea lor, şi propovăduirea despre Hristos, Antihrist îi va birui şi-i va omorî. Iar trupurile lor vor rămâne trei zile neîngropate în piaţa din Ierusalim şi vor fi văzute de întreaga lume (prin televiziune). În final se va săvârşi o mare minune. Trupurile lor vor învia, şi spaimă mare îi va cuprinde pe cei care îi vor vedea. Dar cei doi profeţi înviaţi nu vor rămâne pe pământ, ei se vor înălţa „la cer în nori” (Apocalipsa 1I,11-12), după cum zice Apocalipsa.

 Învierea celor doi profeţi va anunţa venirea Domnului.

 „Aici este înţelepciunea, cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi sase” (Apocalipsa 13,18).

 9. Semnul lui Antihrist

 Sfântul Ioan ne descoperâ că orlcătl se vor alătura lui Antihrist vor primi „semnul numelui lui” (Apocalipsa 14, 11), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13, 16), şi că chinurile celor care vor primi ştampila şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui număr este 666, vor fi neîncetate.

 Dar care va fi numele lui Antihrist?

 Care va fi exact semnul? Numărul va fi 666.

 Acestea sunt întrebările arzătoare cărora credinciosul se înflăcărează să le găsească răspuns, pentru ca să se lămurească deplin şi pentru ca să-şi ia măsurile de prevenire faţă de înainte mergători, dar şi faţă de însuşi Antihrist.

 Fiindcă astăzi, după cum vom arăta amănunţit în capitolul următor, este comună constatarea că evoluţiile şi evenimentele sunt asemănătoare, încât profeţiile şi tâlcuirile Părinţilor Bisericii, despre venirea lui Antihrist, se adeveresc şi se confirmă în mod extraordinar de exact.

 Unul din evenimentele confirmate este şi numărul 666, care începe să fie consacrat într-un ritm galopant.

 Profeţia din Apocalipsă despre numărul numelui lui Antihrist (666) arată că începe ca să se adeverească în zilele noastre.

 Dar să vedem mai întâi ce zic Părinţii Bisericii despre aceasta. Sfântul Ipolit, Sfântul Epifanie, dar şi Andrei al Cezareei sunt retinuti şi precauţi în ce priveşte prezicerea numelui lui Antihrist. Lasă ei oare să se înţeleagă vremea împlinirii profeţiei, despre venirea lui Antihrist când se va cunoaşte numele, numărul şi semnul lui Antihrist? Oare care va fi numele lui Antihrist? Care va fi semnul?

 Ipolit, printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumeră şi cuvântul Tăgăduim – APNOYME – în dialectul atic, a cărui sumă a numerelor care sunt atribuite literelor acestuia este 666. (A – 1, P – 100, N – 50, O – 70, Y – 400, E – 5), adică 666. Astăzi vedem că se pune în aplicare sistemul pentru publicarea noilor buletine de identitate care vor avea imprimată cifra 666. Pe bancnota de 500 de drahme, în ce priveşte ţara noastră, există în grup cifra 666. Numărul 666 apare pe produsele pe care noi le consumăm; el este sub forma sistemului liniat de codificare, de asemenea apare în telecomunicaţii, în schimbul bancar şi altele. Toate acestea sunt o pură întâmplare?

 Cunoaştem, de asemenea, că fără acest buletin va fi imposibilă vânzarea sau cumpărarea. Aşadar, se împlineşte profeţia Sfântului Ioan, care ne zice: „şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari; şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei (a lui Antihrist) sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea: cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-19). Fiindcă, după cum ne aducem aminte, numărul 666 astăzi se întâlneşte pretutindeni. Şi zilnic vin noi elemente la lumină, care ne vor zgudui.

 Într-un articol interesant, citim cu uimire că Dr. H. Eldeman, specialist şi preşedinte al sectorului de analiză statistică a Pieţii Comune, comunică în Bruxelles că se pregăteşte un sistem electronic inteligent, care se va ocupa cu problemele care interesează întreaga lume, întregul sistem este numeric.

 Fiecare om de pe pământ va primi un număr al său. Numărul acesta va da sistemului electronic date despre fiecare individ, şi pe baza acestui număr va putea ca să întreprindă relaţii de schimb în sectorul mondial.

 Numărul va fi nevăzut şi va fi imprimat, fie pe frunte fie pe palma mâinii, cu utilizarea razelor laser. Cu un dispozitiv special se va putea citi de pe fiecare semn numărul Înscris.

 După cum deja am amintit, sistemul este pregătit în întregime, şi deja este pus în aplicare. Aşadar, începe să se pună în aplicare la nivel mondial, fiindcă, mai concret, noua metodă de tranzacţie se va pune în aplicare sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem de vânzare şi cumpărare cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stăpânire pe fiecare individ odată cu numărul special 666, care va fi plasat cu cifre care nu se pot şterge – cu raze laser, pe frunte sau pe mâna dreaptă!

 „Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei”, profeţeşte Sfântul Ioan în cap. 16 din Apocalipsă.

 Aşadar, pe de o parte va fi primirea semnului cu posibilitatea de a face comerţ iar de cealaltă parte neprimirea semnului lui Antihrist şi renunţarea la a cumpăra şi a vinde, la comerţ, la privarea de toate drepturile şi în fine acceptarea morţii.

 Trebuie să fim siguri că credinţa omului în scurt timp va fi probată foarte sever. Despre aceasta nu trebuie ca să avem îndoieli deloc. După cum s-au confirmat atâtea profeţii, aşa şi profeţia cu numărul şi semnul lui Antihrist se va împlini.

 Să avem răbdare şi credinţă. şi să dorim să nu apucăm noi vremurile confirmării acestor profeţii!

 10. Când va veni Antihrist?

 Când ucenicii lui Hristos au cerut de la Domnul să le spună care vor fi semnele ce vor anunţa slăvita Sa venire şi sfârşitul lumii, Iisus, după ce enumeră semnele care vor precede a doua venire, zice clar ucenicilor: ,,Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie” (Matei 24,36). Deci nu cunoaşte nimeni timpul ziua şi ceasul afară de Dumnezeu. Nici sfinţii, nici îngerii.

 Aşadar, pentru Antihrist care va veni cu puţină vreme înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, este la fel, adică nu cunoaştem timpul exact când va veni. Ceea ce ştim sigur este că Antihrist va veni cu puţin înainte de venirea Domnului, „înainte de Hristos va veni Antlhrlst”. şi după cum zice Sfântul Apostol Pavel, Antihrist va fi nimicit de Domnul „cu strălucirea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8).

 De asemenea mai cunoaştem evenimentele şi semnele care se vor arăta şi vor anunţa sosirea lui Antihrist. şi după puţin a doua venire a Domnului. Sunt semnele pe care Dumnezeu ni le-a descoperit. prin profeţi, prin Domnul şi prin Apostoli.

 Aşadar, aici trebuie să ne îndreptăm atenţia lăsând la o parte lenea şi nepăsarea care ne caracterizează.

 Deşi timpul venirii lui Antihrist este necunoscut, ne sunt cunoscute semnele care ne-au fost descoperite, cu exactitate, pentru ca să fim preveniti, pentru a lua măsurile ce se cuvin, pentru trezirea noastră duhovnicească şi pentru întărirea credinţei, curajului şi nădejdii. Despre semnele acestea ne vom ocupa pe larg în capitolul următor.

 II. Pustiirile lui Antihrist

 Antihrist va constitui apogeul şi cuprinderea tuturor formelor răului care i-au premers, mai ceva decât Antioh Epifanes, care a aşezat statuia lui Zeus în templul din Ierusalim, Antihrist va semăna pustiire şi nimicire, ca nimeni altul până astăzi, după cum ne spun profeţiile.

 De aceea şi este numit „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15). Va pustii pământul şi va lipsi pe oameni de credinţă şi virtuţi.

 După cum zice Sfântul Efrem Sirul, în vremea lui Antihrist, „marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerul nu va mai da ploaie şi plantele se vor veşteji”. „Cerul nu-şi va mai da răcoarea sa, norii nu vor mai da apă, pământul nu-şi va mai da rodul său, marea va revărsa un miros insuportabil, râurile vor seca, peştii mării vor muri, oamenii se vor sfârşi de foame şi de sete .. ., atunci boală mare va fi peste tot părnăntul, atunci plângere … „”. Sfânta Scriptură ne spune că mâhnirea care va stăpâni pe oameni va fi nemaiîntâlnită. „Şi va fi atunci strâmtorare mare cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24,21). Oamenii care vor primi semnul lui

 Antihrist vor fi subjugaţi cu desăvârşire aceluia, şi vor rămâne nepocăiţi, după cum scrie Apocalipsa, pentru că vor avea mintea întunecată, şi o vor avea predată întreagă diavolului.

 Situaţia tristă care va veni va fi rezultatul păcatelor şi a celor care au apostaziat de la Dumnezeu.

 Diavolul cunoscând că a mai rămas puţin timp, după cum relatează Apocalipsa, va purta prin Antihrist o nemaiîntâlnită mânie asupra credincioşilor şi a lucrării lui Dumnezeu, răspândind dezastru, mâhnire şi pustiire. Lucrarea şi scopul lui vor fi ca să amăgească, dacă ar putea până şi pe cei aleşi, adică pe cei curaţi.

 Mulţi se vor ascunde departe în peşteri şi în crăpăturile pământului, după cum zice Sfântul Efrem Sirul  fiindcă necuviinţa va fi de nesuferit iar păcatele trupeşti vor deveni ceva public.

 Cu toate acestea amarui. vicleanul şi satanicul Antihrist nici măcar în pustiu nu va lăsa în linişte pe credincioşi, ci în grabă îi va aduna ca să i se închine.

 Şi cei care vor ceda vor fi însemnaţi cu semnul lui Antihrist restul care vor nega vor fi maltratatl cum omul nu a mai auzit, nici nu s-a mai întâmplat până astăzi.

 Va întrece pe Nero în răutate, în cruzime, mânie, ură, viclenie şi invidie. Nu va chinui numai pe cei drepţi şi credincioşi. ci şi pe aceia care vor primi semnul de la el şi-l vor crede drept Mesia, zice Andrei din Cezareea. Vicleanul va încerca ca să distrugă tot ce este pe pământ, cu o mânie nemaiîntâlnită. Aceasta este „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15), şi este sigur că nu s-ar mântui nimeni, dacă Domnul nu ar scurta zilele acelea, din dragoste fată de om. Antihrist va îndepărta pe toţi cei care i se vor opune, încât va stăpâni peste toţi, chiar şi peste aceia care îl vor susţine, fără ca cineva să se poată apăra.

 12. Alte profeţii despre Antihrist

 După cum ziceam, există profeţii despre venirea lui Hristos pe pământ şi profeţii despre multe alte amănunte ale vieţii Lui (naşterea, fuga în Egipt, răstignirea, învierea, etc.) care s-au confirmat aşa cum au fost scrise. Aşa după cum s-au confirmat şi profetiile despre dărâmarea Ierusalimului, risipirea evreilor şi dărâmarea templului, tot aşa există multe profeţii despre venirea lui Antihrist.

 Şi după cum profeţiile arătau fariseilor şi saducheilor că Hristos a venit, ei necrezând, tot aşa şi astăzi, în timp ce semnele arată că vom intra curând în epoca lui Antihrist, omenirea doarme liniştită somnul morţii.

 Profeţiile pentru venirea lui Antihrist sunt clare şi nu încape nici o îndoială. „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24,35), ne asigură Domnul. Aceste profeţii ne sunt făcute de însuşi Hristos, de Apostoli şi profeţi.

 Începem de la Profeţia lui Iacob despre Antihrist. Iacob, unul din cei trei patriarhi ai lui Israil. puţin înainte de moartea sa, a chemat pe fiii săi la sine şi le-a zis fiecăruia ceea ce se va întâmpla cu neamurile lor până în cel mai îndepărtat viitor. „Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Facerea 49,1). Din aceste profeţii ale lui Iacob una se referă la Hristos şi alta la Antihrist, Pentru Domnul nostru Iisus Hristos vorbeşte profetia despre Iuda, că Hristos va veni din neamul lui Iuda. Pentru Antihrist vorbeşte profetla către un alt fiu al lui Iacob, cea către Dan, Profeţia despre Dan sună aşa: „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcănd călcâlul piciorului calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, 0, Doamne!” (Facere 49,16-18).

 Deci Antihrist va fi evreu şi va proveni din neamul lui Dan.

 Antihrist va fi ca un şarpe, ca diavolul şi va lovi cu călcâiul Biserica, care aşteaptă mântuirea Domnului, după a doua Sa venire.

 Şi precum profetia care relatează despre Hristos s-a împlinit acum aproape 2.000 de ani la întruparea Domnului, tot aşa se va împlini şi profeţia despre Antihrist. Despre aceasta nu trebuie să se îndoiască nimeni.

 De asemenea şi Ieremia profeţeşte despre tirania lui Antihrist şi pustiirea pe care o va produce pe pământ. „De la Dan se aude … iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei” (Ieremia 8,16). Dar şi Isaia profeteşte despre nimicirea lui Antihrist. Hristos înainte de răstignirea Sa vorbeşte despre „urâclunea pustiirii” (Matei 24,15), făcând aluzie la Antihrist. Dar şi către evrei adresându-se, Iisus zice: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Aici „altul” închipuieşte pe falsul Mesia care este aşteptat de evrei, aşadar pe Antihrist.

 Sfântul Apostol Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, în a doua epistolă către Tesaloniceni zice că Domnul nu va veni, „dacă mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul plerzărti” (II Tesaloniceni 2,3), adică Antihrist. Şi continuă profeţia despre Antihrist zicând: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4). Antihrist se va înălţa pe sine atât de mult încât se va aşeza în locul lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu şi va încerca prin semne diabolice şi viclene ca să se dea pe sine drept Dumnezeu. Aici se subînţelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata să-l reconstruiască.

 În continuare, Sfântul Apostol Pavel ne descoperă că Antihrist va veni, când „cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tesaloniceni 2,7), (prin urmare abia când cel care împiedică arătarea va fi dat la o parte). Cine va fi acesta? Vom arăta în capitolul următor.

 Antihrist va fi nimicit prin slăvită arătare a Domnului. „Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale(II Tesaloniceni 2,8). Venirea lui Antihrist se va face prin puterea satanei cu semne mincinoase şi ademenitoare, cum ne asigură Apostolul Pavel. Sfântul Apostol Ioan zice despre Antihrist, atât în epistolele sale, cât şi în Apocalipsă: „Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist … ” (1 Ioan 2, 18). În Apocalipsă Antihrist este descoperit ca o fiară care va constrânge pe toţi. pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci şi pe cei slobozi şi pe cei robi ca să se supună lui, şi le va da lor semnul neşters (acela care este analizat cu raze laser, despre care am scris în capitolul precedent), pe mâna dreaptă sau pe frunte.

 Şi nu va putea nimeni ca să cumpere sau să vândă, decât numai cel care are semnul lui Antihrist, adică numele fiarei, sau numărul numelui lui, adică numărul care indică suma valorilor numerice ale literelor numelui lui.

 Şi Apocalipsa continuă. Cel care are minte luminată să socotească numărul, care este suma valorică a literelor care compun numele fiarei. şi va descoperi numărul lui Antihrist. Căci nu este numărul unei fiinţe supranaturale, ci numărul unui nume de om. Şi numărul acesta este şase sute şaizeci şi şase (Apocalipsa 13,18). Este numărul despre care noi vorbim.

 De fapt nu epuizăm aici profeţiile pentru venirea lui Antihrist. Nimeni n-ar trebui să se îndoiască câtuşi de puţin de împlinirea profeţiilor privind venirea lui Antihrist. Există şi alte profeţii ascunse, prin urmare neclare, despre care vorbesc Sfinţii Părinţi şi pe care le elucidează după măsura puterii lor.

 Antihristi mulţi s-au arătat”(loan 2,18).

13. Înainte mergători ai lui Antihrist

 O întruchipare a lui Antihrist a fost Antioh Epifan, care este numit „rădăcina păcătoasă” (1 Macabei 1,1 1). A pricinuit practic pustiire în templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi a urmărit ca să unească toate popoarele într-unul singur. A dat dispoziţie ca să se renunţe la monedele naţionale. A profanat sărbătorile şi templul, a oprit jertfa neîntreruptă, a anulat tăierea împrejur şi a poruncit să fie omorăti cei care nu se vor conforma cu ordinele lui. A aşezat un idol pe jertfelnic şi altare de jertfă în oraş. A dat ordin ca să se ardă Cărţile Legii. A dat ordin ca să fie omorăti prin torturi cei care susţineau Legea (1 Macabei 1,12-67). Aşadar lucrările lui Antioh trimit cu gândul la lucrările venirii lui Antihrist; pentru că şi Antihrist va profana templul, deoarece se va instala în el şi va încerca ca să dea impresia că este Dumnezeu. Pe cei credincioşi ii va supune la chinuri nemaiîntâlnite şi se vor confirma cele spuse de Scriptură, că va fi „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15).

 Tipuri şi modele ale lui Antihrist sunt nu numai Antioh, ci şi toţi necredincioşii şi aceia care în numele puterii pun stăpânire, prin tiranie, pe omenire şi o chinuiesc; fiindcă modele ale lui Antihrist sunt şi astăzi, precum sunt ateii şi cei ce se acoperă cu masca democraţiei. Aceştia amintiţi sunt cei mai importanţi, pentru că deţin în mâinile lor puterea şi conduc destinele nefericite ale omenirii, persecutând Biserica Ortodoxă cu orice mijloace şi sunt şi în Biserică, Iăcăndu-se astfel instrumente ale satanei, şi înainte mergători ai lui Antihrist.

 Dar ca înainte mergători ai lui Antihrist nu trebuie să-i socotim numai pe aceşti pioni ai satanei, ci şi toate ereziile şi mişcările viclene care provoacă tulburare şi organizează centre de depravare şi decădere a omenirii.

 Nu ne vom ocupa aici de toate ereziile care slăbesc Biserica şi au devenit motiv de a rupe cămaşa cea necusută a lui Hristos, dar vom relata ceva despre hiliasmul care bântuieşte creştinismul, care graţie banilor pe care-i cheltuiesc şi efortului organizat deci mează literalmente turma Bisericii, pe care, aşa zişii păstori, cu puţine excepţii, o lasă pradă dispoziţiei răpitoare a slugilor lui Antihrist. Falşii mărturisitori ai lui lehova, formează o organizaţie politică mondială, pe lângă faptul că este şi o erezie. Cu toate acestea masca este religioasă. Cei care se intitulează „Martorii lui Iehova” utilizează religiozitatea ca pe o marfă, precum traficanţii de droguri, pentru ca să prostească şi să slăbească pe credincioşii ce le cad victime. Scopul lor este de a tulbura ordinea creştină, degradarea şi schimbarea omenirii într-o turmă de animale, fără raţiune şi voinţă, care să le permită guvernarea mondială, „Martorii lui lehova” formează astăzi cea mai rasială, fanatică şi anticreştină organizaţie, la nivel mondial .” Ceea ce duce la deconspirarea lor şi a planului lor demonic este proclamarea celei de a doua veniri a Domnului, care s-a petrecut în chip nevăzut şi înfierea şi moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu doar de cei 144.000 de bărbaţi sfinţi din Apocalipsă, la care au obrăznicia să se alăture” (Kinonia 1986). Într-adevăr organizaţia „Martoril lui Iehova” este cea mai nereligioasă şi vicleană mişcare din toate timpurile, după cum o numeşte Constantin Muratidis, care a dovedit, cu elemente de neclintit că această organizaţie, sub acoperământ religios şi creştin, prin mijloace vic1ene şi necinstite, urmăreşte ca să transforme omenirea într-un imens lagăr de sclavi, şi în felul acesta să impună o foarte hidoasă stăpânire rasială. La scară mondială, ce nu a cunoscut lumea până acum. Organizaţia „Martoril lui Iehova” formează o uriaşă societate transnatională, care exploatează crunt numeroasele sale victime, care lucrează voluntary, fără plată, cu consecinţe care aduc câştiguri uriaşe. Mai absurdă şi monstruoasă se arată în vremea noastră pretenţia celor care conduc „Turnul de veghe”, care impun membrilor organizaţiei să-i socotească singurii tălmăcitori ai Scripturii şi unica reprezentare a lui Dumnezeu pe pământ, care alcătuiesc şi conducerea legală, care va transforma guvernarea mondială; fiindcă toate celelalte guverne vor fi anulate. Conducerea „Martorilor lui Iehova” dispreţuieşte şi caracterizează pe ceilalţi oameni considerându-i fiinţe inferioare. Adepţii nu au drepturi ci numai obligaţia de a sluji şi asculta pe conducătorii lor. Aceasta este prima lor grijă, de a-i transforma pe oameni în sclavi.

  Martorii lui Iehova au primit statutul de cult creştin în România. A fost recunoscut prin ordinul nr. 2657 din 22 mai 2003, publicat în Monitorul Oficial, partea I. nr. 414 din 13 iunie, statutul de organizare şi functionare al organizatiei religioase „Martorii lui Iehova”, înregistrată la 9 aprilie 1990 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Ordinul respectiv are şapte articole care precizează, între altele, că această organizatie religioasă este un cult religios creştin care are toate drepturile şi obligatiile prevăzute de lege pentru cultele religioase recunoscute de statul român.

 „Martorii lui Iehova” sunt o sectă pe cât de ciudată pe atât de periculoasă, surprinzându-ne, totodată, această grabă şi lipsă de discernământ din partea celor ce s-au grăbit cu slugărnicie să o aprobe. Ei nu trebuiesc încurajaţi căci susţin trei erezii păgâne:

 1. Iisus nu este Dumnezeu, zic ei. Dar noi, creştinii, credem în Sfânta Treime, după cum a poruncit Iisus: „Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfiintului Duh. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28,19);

 2. Nu trebuie să faci armată şi să asculţi de stăpanire, susţin ei. Dar în Sfânta Scriptură e scris: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu .. Căci ea (stăpânirea) este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te, căci nu în zadar poartă sabie” (Romani 13,1-4);

 3. Omul dacă moare, mai zic ei, moare şi trupul şi sufletul. Iar de înviat, înviază numai cei drepţi. Acesta este un ateism mascat. Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă însă că sufletul este nemuritor: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci temeţi-vă mai curând de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena”(Matei 10,28).

 Este curios (dacă poate fi numită asta curiozitate) cum justitia română permite existenţa unei secte care incită la revoltă contra autorităţilor statului (secta aceasta consideră statele drept creaţii ale lui satana). Ea este interzisă în Franţa şi Germania; în Franţa, din 2001, există o lege împotriva sectelor (Biserica Scientologică, Maon, Martorii lui Iehova etc.), de împlinirea căreia se ocupă o Misiune Interministerială de luptă împotriva sectelor. Şi mai curios (dar şi periculos) este că, după câte ştim noi, „Martorii lui lehova” este o organizatie peste tot în lume, numai la noi este cult (Ia români e ca la nebuni), ori cultele au drepturi şi facilităţi mult mai mari acordate de stat! Este ca o lepră, ca un virus căruia statul român îi acordă toate facilităţile (ace, seringi) ca să putem fi injectaţi. Să sperăm însă că va avea doar efectul unui vaccin pentru Biserica Ortodoxă. (Porunca iubirii, 2003).

 Cei care conduc „secretul nelegiuirii”, traficanţii satanici transnaţionali din Broocklyn, care pregătesc venirea lui Antihrist, au obrăznicia fără margini de a se socoti pe ei înşişi ca singurii moştenitori ai lui Dumnezeu, care vor participa la guvernarea mondială.

 Noi recunoaştem în ei pe înainte mergătorii lui Antihrist. Cum pot aceşti traficanţi din Broocklyn să se socotească pe sine asemenea bărbaţilor din Apocalipsă şi mai presus de purtătorii de Hristos Părinţi ai Bisericii? „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei (Sfinţii), căci sunt feciorelnici…., iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană” (Apocalipsa 14,4). Însă întemeietorul acestei organizaţii hiliaste, Russel nu numai că s-a căsătorit la 1879, ci şi nunta s-a săvârşit cu vinovăţie şi desigur din cauza preacurviei. Dar şi succesorul lui, Ruterffort, a murit din cauza folosirii drogurilor. Ne uimeşte planul moral al întemeietorilor acestei organizaţii satanice, care se numără pe sine între bărbaţii cei drepţi din Apocalipsă. Adepţii lor, care aleargă neîncetat cu genţile pline de cărţi, nu mai au timp ca să vadă câtă batjocură au adunat în jurul lor întemeietorii sectei? Aşadar, atât de tare s-au prostit încât nu mai văd că această organizaţie satanică, pe care o slujesc, încearcă să impună în lume un crunt regim rasial, cum nu a mai cunoscut lumea, şi să transforme pe oameni în sclavi? Nu văd, oare, că stăpânii lor sunt în acord cu cele spuse în II Tesaloniceni 2, 7, lucrând taina fărădelegii şi că sunt înainte mergătorii lui Antihrist?

 Cel mai paradoxal lucru dintre toate este că această organizaţie satanică subminează temelia statului în ce are mai sfânt şi mai cinstit, credinţa şi ortodoxia, şi aceasta se întâmplă din cauza concesiilor pe care statul le-a făcut. Dar aceste favorizări nu se opresc aici, ci privesc şi alte ascunzişuri antidemocratice şi organizaţii ascunse, precum masoneria. În afară de hiliasm există alte mişcări şi puteri ascunse care pregătesc terenul pentru dezgustătorul Antihrist. Aceste organizaţii care formează semnul pentru vremea noastră şi îşi au rădăcinile în evul mediu sunt în legătură cu masoneria.

 Masoneria este o organizaţie mistică cu scopuri secrete. Este organizată piramidal, pe nivele, informaţiile urcând spre vârf. În această structură, nivelele inferioare nu au acces la informaţiile unui nivel superior.

 Cum poate un om liber să adere la o astfel de organizaţie care nu-şi descoperă adevăratele planuri, şi cum pot să existe într-o democraţie asemenea organizaţii secrete? Ce scopuri suspecte şi antidemocratice servesc această organizaţie, cu legături internaţionale şi mii de loje în toată lumea? Pentru ce în aproape toate statele guvernele cedează în faţa acestei organizaţii satanice, antidemocratice şi anticonstituţionale?

 Masonii au secrete pe care nu le descoperă nu numai altor oameni, pe care îi numesc „profani”, ci nici propriilor lor membri. Şi se constată fenomenul trist că se cere oamenilor care acceptă să fie recrutaţi în asemenea organizaţii să păstreze secrete toate lucrurile pe care le vor afla! Cine a ajuns la această cruntă umilire ca să-şi vandă conştiinţa în acest mod dezgustător?

 Pentru ce masonii sunt obligaţi cu jurăminte aspre să păzească şi să îndeplinească ordinele, pe care nu trebuie să le destăinuiască? Nici măcar unui prizonier nu i se cere aşa ceva. În vremea noastră, o epocă prin excelenţă numită „democratică”, când o organizaţie secretă îşi închide porţile faţă de membrii întregii societăţi şi-şi leagă cu jurăminte îngrozitoare membrii săi ca să nu destăinuiască secretele sale, nu este normal ca să creeze suspiciuni? Loja P-2 din Italia are mii de membri din rândul „personalităţilor”, adică a elitei italiene.

 Dar dincolo de faptul că este o organizaţie secretă şi perfidă, masoneria este şi antisocială. Astfel, prin felul cum se manifestă, masonii sunt acei care favorizează disensiunile şi nu guvernarea dreaptă pe care o cer toţi oamenii.

 Pentru ce să fie susţinut cineva numai şi numai pentru că este mason şi să nu fie susţinut oricare altul după dreptate? Judecătorul mason va hotărî după dreptate sau după ordinile masonice? Ofiţerul mason va asculta ordinile loji/or sau chemarea patriei? Nu cumva loviturile de stat şi trădările, care se înmulţesc în ultimul timp în întreaga lume, au legătură cu aceşti ofiţeri vânduţi ? Pentru ce masonii se sfiesc ca să se destăinuie şi să facă cunoscute în mod public sau prin declaraţie gradele lor? Nu cumva pentru că poporul are formată deja conştiinţa manipulării prin aceştia. Cu toată aversiunea poporului faţă de antidemocraţie nu se întâmplă nimic. Lojele există şi domnesc ca stat în stat. Deci care sunt acei protectori nevăzuţi ai acestor întunecate organizaţii în ţara noastră? Nu cumva se ascund pentru că „toţi cei ce comit fărădelegi urăsc Lumina”? Aşadar aceasta este masoneria, care, în opoziţie cu hiliasmul care apelează la indivizi cu slabă pregătire, aceştia apelează, în general, la oameni influenţi, cu inteligenţă, cu autoritate, cu bani şi influenţă socială. Diavolul prin masonerie favorizează planul său şi pregăteşte pe oameni pentru venirea lui Antihrist. Trebuie să cunoaştem că, în afară de acestea, masoneria este şi religie a satanei. În loji este adorat Marele Arhitect al Universului. Deşi copiază multe din ceremoniile creştine, masonii adorând pe Marele Arhitect al Universului arată că nu agreează pe Dreptul nostru Dumnezeu.

 Aşadar masoneria, organizaţie satanică, este o ramură a Sionismului internaţional. Lucrează şi aceasta pentru ca să se realizeze planurile ascunse ale iudeilor, aşadar ca să instaleze pe mesIa cel aşteptat al evreilor, ca conducător mondial, adică pregăteşte venirea lui Antihrist, a dezgustătorului dictator.

 Masoneria, hialismul. ecumenismul, spiritualismul, magia sunt în special o acţiune a hidrei sionismului, care otrăveşte mortal pe oameni şi-i predă în puterea satanei. Cei care au răstignit pe Hristos, prin urmaşii lor, cei care nu se cuminţesc nicidecum, nici măcar nu se pocăiesc pentru crimele lor, lucrează cu toate aceste puteri satanice din culise pentru a ni-l impune pe Antihrist. Cu toate acestea, planurile lor au fost dezvăluite, prin profeţiile care există, pentru ca noi să fim preveniţi, şi au micşorat camuflarea lor; pentru aceea, nu trebuie să cădem în capcana lor.

 Ţineţi-vă departe de spiritism, magie, masonerie şi hiliasm. Sunt dezgustătoare puterile satanice care ne fură ce are mai scump şi mai drag, sufletul nostru. Răcnetul lui Antihrist se aude clar, umbra hidoasă a lui arată că se apropie. Să ne amintim de Sfântul Apostol Petru, care zice:

 „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5,8). Să „ne asigurăm” zice Sfântul Chiril al Ierusalimului. Numai câti îşi vor asigura sufletul lor prin rugăciune şi atenţie neîncetată, faţă de Antihrist, de aliaţii şi înainte mergătorii lui, vor scăpa din capcane şi vor moşteni fericirea şi viaţa veşnică”. Restul vor rătăci şi vor fi adunaţi în tabăra lui Antihrist ca să se lupte nenorociţii chiar cu Hristos şi vor primi semnul lui Antihrist spre pieire şi condamnare veşnică, după cum scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă.

Read Full Post »

(O. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, pp. 274-276. )

Sfântul Moise Arapul a profeţit, zicând că în zilele cele de pe urmă ale veacului al şaptelea şi jumătate, viaţa monahicească se va defăima cu totul şi monahii nu vor mai ţine socoteală de mântuirea sufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulburărilor şi al gâlcevilor, întunecaţi, fără nici un folos şi leneşi, neîngrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiţi de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe Satana nevoitorii cei dintâi, tot aşa şi el [de acolo] are să ardă şi să pârjolească. Şi de unde s-a biruit, va birui şi el pe monahii cei leneşi şi defăimători. Unde a sporit dreptatea, acolo vor prisosi mai mult păcatul şi fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora şi monahii vor petrece prin mijlocul lumii şi al mirenilor fără frică, cu mâncări şi băuturi, amăgindu-se de poftele trupului, prin deşertăciuni, în necurăţii şi fapte ruşinoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi şi bătăi până la sânge în mănăstirile de obşte, tot a~a şi în lavre unde nu este [viaţă] de obşte, din răutatea unuia asupra celuilalt; şi pentru că s-au defăimat sfintele canoane şi nevoinţa cea duhovnicească, se vor pune egumeni şi stareţi oameni neîncercaţi în fapta bună, fără credinţă, nepricepuţi, de nici un folos ~i simpli, nedeosebind binele de rău, leneşi, fără fapte bune, grijindu-se numai de cele pământeşti, purtându-se cu neruşinare în slujbe.

Răpind cu sila egumeniile, cu daruri, şi neştiind să înveţe şi să povăţuiască turma şi frăţimea, neştiind că ei sunt chip şi pildă de folos pentru cei care urmează fapta bună şi neînţelegând că ei au să dea seamă lui Dumnezeu în ziua judecăţii pentru turma lor. Şi din pricina nepăsării egumenilor care nu poartă grijă de turmă, se vor pierde, se vor osândi nu numai cei leneşi şi trândavi, ci şi fraţii cei cu viaţă bună şi înfrânaţi.

După aceea, robul lui Dumnezeu, Moise, a văzut că nor şi vârtej, negură întunecoasă şi ispite foarte înfricoşate au venit asupra monahilor din partea de la miazănoapte, căci îi alergau pe monahi şi cinul cel monahicesc se împrăştia de blestematele ere suri şi

Sileau pe mulţi să lepede hainele monahiceşti şi să se msoare. Atunci, pu:ini nevoitori care vor fi încercaţi ca aurul ŞI argintul in cuptor în necazuri multe, în prigoană şi strâmtorare, se vor lămuri. Şi câţi se vor afla încercaţi şi vor birui atâtea ispite înfricoşate, se vor preamări şi se vor preaslăvi şi se vor cinsti de Dumnezeu mai mult decât acei care au răbdat căldura şi zăduful zilei şi gerul nopţii.

După aceea a văzut robul lui Dumnezeu, Moise ca  a trecut lama aceea a necazurilor şi ispitirilor şi prigoana acelor înfricoşate eresuri şi s-a făcut linişte. Şi, dupa ;e vor trece câţiva ani, iarăşi se va dispreţui ceata cea mgerească a monahiI ar şi vor veni iarăşi ispite asupra lor, mal multe si mai silnice. A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugăriţele şi împreună cu pofta cea rea va veni şi tirania, căci şi cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila.

Preoţii se vor spurca prin păcatul desfrâului şi preotesele lor vor preacurvi, asemenea şi ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu şi va distruge tot neamul cel viclean şi-l va trimite în focul cel veşnic.

Deci, fericiţi vor fi câţi nu se vor pleca la cea mai mare fărădelege a necurăţiei, care este mai silnică şi mai grave decât uciderea, ci se vor împotrivi şi vor mustra faradelegea ca Sfântul Ioan Botezătorul, şi vor stărui mustrand amestecarea de sânge. Şi vor fi ucişi de cei prea fărădelege, spurcaţi şi prea necuraţi oameni din vremea aceea şi apoi se vor odihni în sânul lui Avraam !saac şi Iacov, al preaslăviţilor Patriarhi, şi vor locui în Impărăţia Cerurilor cu toţi Sfinţii, bucurându-se şi veselindu-se, de care [bucurie] să ne învrednicească Dumnezeu şi pe noi, cu darul Lui cel Sfânt. Amin.

Read Full Post »

Până la sfârşitul lumii, fiule, nu vor lipsi dreptii Domnului Dumnezeu, după cum nici lucrătorii Satanei nu vor lipsi. În zilele cele mai de pe urmă, însă, adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi chiar dacă nu vor face semne şi minuni ca astăzi, vor călători necontenit pe calea cea strâmtă, cu toată smerenia. Aceştia vor fi în Împărăţia lui Dumnezeu mai mari decât părinţii făcători de minuni. În vremea lor nu va mai fi cineva care să facă semne minunate, deoarece, chiar văzându-l, nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti’.

1 Cf. Anul 2000 si semnele sfarsitului lumii, volum redactat de un grup de preoţi misionari, Chişinău, (fără an), pp. 46-47.

2 Sfântul Ignatie Briancianinov a întrebuinţat acest cuvânt al Sfântului Nifon în încheierea sa la Pateticul egiptean, pe care dânsul l-a tradus în limba rusă. Într-o traducere a lui Alexandru MonciuSudinschi, găsim următoarea versiune a acestui fragment din cuvântul Sfântului Nifon: „În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui Dumnezeu se vor ascunde cu înţelepciune de oameni şi nu vor face printre ei semne şi minuni ca în vremea de faţă. Şi vor păşi pe calea unei nevoinţe topite în smerenie şi, în Împărăţia Cerurilor, se vor dovedi mai mari decât Părinţii care s-au proslăvit prin semne” (ef. Sfântullgnatie Briancianinov, Cuvânt despre moarte, ed. Ileana Bucureşti, 2000, p. 5).

În primul rând, cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea, vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea despre virtute. Dar şi întâistătătorii monahilar vor fi la fel. Vor fi robii pântecelui şi ai slavei deşarte, încât vor fi mai degrabă sminteală pentru oameni decât pildă de virtute, deoarece virtutea va lâncezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii. Că aceştia vor fi urâciune înaintea lui Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Domnului. Monahii şi rnirenii vor da bani cu camătă şi nu vor vrea să-i înmulţească în Dumnezeu, prin milostenie la săraci. De aceea, dacă nu se lasă de această lăcomie, vor fi aruncaţi În tartar şi în muncile iadului. Deci atunci, cum am zis mai înainte, cei mai mulţi se vor rătăci din neştiinţă pe calea cea largă a pierzării”.

In cartea ce cuprinde versurile şi învăţăturile Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, această profeţie este tradusă astfel:

„Până la sfârşitul lumii nu vor lipsi profeţii Jui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodată. însă în zilele din urmă, câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţa lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea anevoioasă cu multă smerenie.

Aceştia se vor afla în împărăţia Cerurilor mai mari decât părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor (adică în acele zile În care trăim noi astăzi, ale lui Antihrist) nu se află nimeni ca să facă semne şi minuni, ca să se înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentrucă în toată lumea, câţi vor ocupa trenurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici (acatalili) şi nu vor avea nici o idee de fapte bune (areti). Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fj biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pildă de fapte bune. Şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Va stăpâni peste tot iubirea de arginţi. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi e urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult întru împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie au să se cufunde în tartarul cel întunecos al iadului.
Din neştiinţă se vor înşela cei mai mulţi pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzare” (ef. Din Ierihon către Sion, Ierusalim, 1999, pp. 653-654).

( Apostazia si antihristul – SFINTII P ĂRINTI DESPRE VENIREA LUI ANTIHRIST SI SFÂRSITUL LUMII )

Read Full Post »