Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘masonerie’

S-a publicat pentru prima data în revista LIDIA, episodic incepând cu numarul 290 (februarie 1997) până la numărul 302 (februarie 1998)

 

Ţara noastră, Grecia Ortodoxă, în ultimii ani a devenit spaţiul „acţiunilor misionare” ale multor erezii.

Aşa numitele erezii nou-apărute sau secte. noi mişcari religioase sau religiile tineretului – deoarece recruteaza discipoli-victime, mai ales dintre tineri – au început să se arate în Grecia de prin anii ’70. Până atunci aveam „numai” pe cunoscuţii hiliaşti sau, cum se intitulează ei ca să înşele, Martorii lui Iehova şi câteva grupări protestante.

Dar, odată cu trecerea timpului, atât înşelările, cât şi ereziile, se înmulţesc şi încă în progresie geometrică. Astfel. la al VII-lea şi al VIII-lea Congres Panortodox al Delegaţiilor Bisericilor Ortodoxe şi al Sfintelor Mitropolii, care au avut loc la Aliarto-Beoţia. în septembrie 1995, şi respectiv la Pafos (Cipru), în octombrie 1996, având ca temă aşa numitele noi erezii totalitariste sau culte distrugătoare, s-a întocmit un catalog ce cuprinde aproximativ 430 organizaţii care nu sunt compatibile cu Credinţa Ortodoxă.

În acest număr nu sunt cuprinse ramificaţiile protestante. care acţionează în ţara noastră şi care cauzeaza foarte multe probleme, creând dezbinare chiar şi prin satele mici de munte. Aceste grupări protestante potrivit cu inventarierea făcută la al V-lea Congres al Delegaţiilor, ţinut la Navpakt in iunie 1993, se apropie de 80.

Aşadar, problema ereziilor în Grecia astăzi – judecând numai după numărul lor – este una serioasă cu repercursiuni în multe planuri (personal, familial, economic, social, naţional). Cu repercursiuni, de asemenea, în sectorul educaţiei şi sănătăţii. Nu este vorba de o problemă exclusiv religioasă.

 

Motivele

Dacă va vrea cineva să se refere la cauzele acestui fenomen al ereziilor, va avea multe de spus. Dar ne vom rezuma aici numai la cele mai importante. Erezie înseamnă abatere de la dreapta credinţă. Ea înseamnă minarea drumului spre mântuire. Precum scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola I-a către Corinteni: Căci trebuie sa fie între voi şi eresuri, ca sa se învedereze între voi cei încercati.

Cauza tuturor ereziilor a fost dintru început mândria omenească, care, aşa cum spune Sfântul Efrem Sirul, nesuferind lucrul cel vechi, doreşte să facă inovaţii. Omul mândru nu suportă să urmeze Tradiţia Bisericii, crezând că el însuşi poate tâlcui mai bine Sfânta Scriptură. Şi astfel, tăind şi spânzurand, lepădând şi adăugănd, face o religie pe măsura lui.

Aşa au început toare ereziile creştine. Începând cu „prima şi cea mai bună” sau, mai bine zis, cu prima şi cea mai rea – nu cronologic. ci axiologic -. adică cu erezia papistasilor, pe care unii în mod greşit îi numesc romana-catolici ori, şi mai rău, biserica romano-catolica. Deschidem aici o mică paranteză. deoarece subiectul pe care l-am atins este important. Aşadar. potrivit cu conştiinţa noastră ortodoxă şi cu Tradiţia noastră patristică, Biserica Ortodoxă constituie singura Biserică a lui Hristos. Nu există mai multe „biserici”. Cel care se rupe de această Biserică, nu poate forma o altă biserică, ci o erezie. Este bine să spunem lucrurilor pe nume, deoarece în zilele noastre s-a înmulţit foarte mult confuzia.

Nu numai aşa-numitele „erezii creştine”, ci şi toate ereziile şi rătăcirile din istoria omenirii încep de la mândria omeneasc, pe care o exploatează diavolul, vrăjmaşul mântuirii noastre.

Referindu-ne mai ales la aşa numitele „noi erezii”, care inundă astăzi lumea şi ţara noastră, observăm următoarele: Într-o mare măsură dezvoltarea lor se datorează atât falimentului sistemelor antropocentrice, pe care le-a creat omul european rupt de Ortodoxie. Începând de la filosofia scolastică şi teologia Evului Mediu şi sfârşind cu existenţialismul ateu al secolului al XX-lea, cât şi sistemelor capitalismului ateu în Apus şi la cel marxist-leninist în Răsărit.

Omul, în interiorul acestor sisteme, precum şi în ştiinţă şi tehnologie, a pus bazele unor aşteptări de natură religioasă. A crezut că i se vor rezolva toate problemele aici şi acum. A crezut că va putea crea un rai pe pământ, fără să aibă nevoie de Dumnezeu. A crezut că va deveni fericit.

Dar înfricoşătoarea dezamăgire de după cele două războaie mondiale, împreună cu ameninţarea iminentă a catastrofei ecologice şi a holocaustului atomic, precum şi prăbuşirea comunismului, l-au lăsat pe om descoperit din punct de vedere metafizic.

Şi astfel, după ce a exclus din lumea sa raţionalizată pe Dumnezeu, acum flirtează cu religiile orientale (hinduismul, budismul) şi cu ocultismul, care invadează societăţile apusene şi est-europene ca să acopere golul ce s-a creat prin prăbuşirea sistemelor raţionaliste, utilitariste etc., ale omului european.

În căutarea sensului vietii

Astăzi omul se află în căutarea sensului vieţii. Îl preocupă mai mult ca oricând veşnicele întrebări existenţiale: Cine sunt? De unde vin? Unde merg? Care este sensul vieţii? Dacă la aceste întrebări nu se dau răspunsurile corecte, omul se primejduieşte să-şi îndrepte căutarea pe un drum greşit şi, astfel, acceptă ofertele înşelătoare ale ereziilor şi ale sectelor.

Atunci când nenorociţii oameni ai Occidentului caută lumina şi adevărul la maeştrii guru, au circumstanţe atenuante. Însă, atunci când grecii ortodocşi caută în apele statute ale spiritualităţii demonice din religiile orientale apă ca să-şi potolească setea, ei săvărşesc un mare păcat. Şi aceasta deoarece apa limpede o avem langă noi; ea este Ortodoxia noastră. Dar aceşti oameni nu au cunoscut-o sau nu au înţeles-o sau nu vor să o cunoască. Iar datoria noastră ca ortodocşi este ca, mai mult prin viaţa noastră decât prin cuvinte, să-i ajutam pe aceşti oameni să cunoască tezaurul nostru comun. Aceasta este o latură a lucrării noastre pastorale.

Ortodoxul nu-i urăşte pe eretici şi înşelaţi, ci îi compătimeşte ca pe nişte bolnavi şi, dacă există condiţiile necesare, încearcă să-i ajute. Dacă nu are aceste condiţii pentru a-i ajuta, atunci pur şi simplu se păzeşte ca să nu se molipsească şi el de microbul ereziei.

Ortodoxul nu-l urăşte pe eretic, ci erezia. Referindu-ne la cauzele care îi îmbrancesc pe oameni spre noile erezii trebuie să vedem şi lipsurile noastre pastorale. Când omul nu află în Biserică, în parohie, simţământul comuniunii în Hristos a fraţilor, atunci va căuta în altă parte sensul vieţii, mângâiere şi căldură sufletească.

Desigur, chiar şi sfinţi de am fi fost toţi creştinii şi nici o lipsă pastorală să nu fi avut, totuşi taina faradelegii s-ar fi lucrat. Ar fi existat necredincioşi şi eretici.

De asemenea, faptul de care trebuie să ţinem seama atunci când ne referim la cauzele răspândirii noilor erezii este următorul: răspândirea acestor erezii nu este consecinţa unor acţiuni interne sau rezultatul alegerii personale libere, ci este vorba de planuri de răspândire bine calculate ale acestor organizaţii, care sunt conduse de centre de decizie străine şi sunt susţinute cu mulţi bani. Aceasta este valabil pentru cele mai multe dintre organizaţiile care îşi desfăşoară activitatea în Grecia şi care constituie „misiuni”. Centrele de conducere sunt în străinătate, iar scopul activităţii lor este lovirea Ortodoxiei şi a elenismului. Iar aceasta se săvarseste prin atragerea cu viclenie a grecilor ortodocşi la alte religii, care nu se descoperă pe sine de la început ci se prezintă sub masca asociaţiilor filosofice şi, în general, a unor organisme utile societăţii sau chiar sub mască ortodoxă, cum ar fi: Asociatia Inchinatorilor Luminii Necreate „Sfăntul Pstapie”, a ocultistului N. Marghiori, sau Uniunea Cercetătorilor Fenomenelor Metafizice cu Medium „Sfântul Nectarie”. Astfel este uşor să fie prins cineva în capcană, chiar şi fără să vrea.

Avem aşadar înaintea noastră o problemă uriaşă, care are şi implicaţii la nivel naţional.

Noua Eră (New Age)

Problema pastorală cu care ne confruntăm in anii pe care ii parcurgem este infruntarea noii erezii de dimensiuni planetare care se numeşte Noua Era sau, aşa cum o numesc unii, Noua era a varsatorului.

Mesajele referitoare la aceasta, cu care suntem bombardaţi in fiecare zi prin mijloacele de informare în masă, în linii generale, sunt următoarele:

– Vine o Nouă Eră. Binele şi răul, Dumnezeu şi Lucifer sunt două puteri care se completează reciproc. Toţi suntem purtători de energie, avem puteri intuitive, extra senzoriale, magice, supraomeneşti şi puteri ale minţii cu Însuşiri tămăduitoare. Keincarnarea este speranţa omului contemporan şi constituie dogma ascunsă a creştinism ului. Vrăjitorii sunt persoane greşitî, dar, de fapt, ei sunt cei care cunosc tainele naturii. Stelele descoperă oamenilor dorinţele lor ascunse, îi povăţuiesc şi îi ocrotesc. Hristos nu a fost Dumnezeu şi Om, ci unul dintre marii iniţiaţi, mentorul Erei Peştilor, care acum ia sfârşit. Sau: Hristos a fost un extraterestru care a venit să propovăduiască răscularea oamenilor curaţi, care încă nu s-a realizat, ci se va înfăptui în curând. Nu există un singur, unic adevăr. Toate religiile sunt căi care duc la acelaşi scop. Religiile sunt forme, iar Dumnezeu este esenţa.

Dar să vedem lucrurile pe rând.

Teoria Noii Ere se întemeiază pe o concepţie veche intâlnită în religiile necreştine. Potrivit ei, omenirea trece printr-o continuă schimbare a diferitelor epoci, iar în acest drum al ei nu urmează o traiectorie orizontală.

Întâlnim aici concepţia ciclică asupra istoriei în contradicţie cu cea liniară a creştinismului, care spune că istoria are un început şi un sfârşit şi, prin urmare, şi un scop.

Termenul contemporan de New Age (Noua Eră) este luat din astrologie. Astrologii susţin că la fiecare aproximativ 2100 ani intrăm într-o eră nouă.

Adepţii Noii Ere susţin ca în perioada dezvoltării Imperiului roman soarele a intrat în zodia Peştilor şi astfel a început Era Peştilor. Asta a fost epoca în care a trăit Hristos, era Creştinis ului. Era aceasta este considerată de ei ca o perioadă a restricţiilor şi a îngustimii concepţiilor. În ea au stăpânit poruncile, controlul făcut de preoţi, prigonirea oamenilor liber cugetători, războaiele, colonialismul, distrugerea naturii”. Aşadar această eră se încheie şi începe o nouă eră, Era Vărsătorului.

Această eră este propovăduită de toate organizaţiile oculte, ezoterice, yoghine etc. aşa cum vom vedea în continuare.

Astfel se face cunoscută încă de la început premiza antihristică a acestei teorii. Şi aceasta deoarece pe de o parte temelia ei, adică astrologia. este incompatibilă cu Credinţa Ortodoxă, iar pe de alta deoarece argumentul că era lui Hristos a trecut şi că acum aşteptăm un nou hristos este complet antihristică, potrivit cu spusa Sfăntului Apostol Pavel în epistola către evrei: Iisus Hristos ieri şi astăzi şi în veci Acelasi”.

Dar să vedem care sunt cele mai importante simboluri pe care le foloseşte Noua Eră şi care nu sunt nişte simple embleme ale mişcării, ci simboluri cu conţinut ocult purtătoare ale energiei duhurilor viclene.

Acestea sunt:

a) Arcada cerească (culorile curcubeului) este simbolul cel mai folosit. Pe acesta il poate găsi cineva peste tot: pe cadouri, pe jucării, pe haine. El aşa cum învaţă discipolii Noii Ere, simbolizează puntea dintre om şi Marea Minte Universală, adică Lucifer.

b) Numărul 666. Este numărul numelui lui Antihrist. despre care se vorbeşte în Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul (13, 18). Alice Ann Bailey (l880-1949), mama spirituală a Noii Ere, scrie că numărul acesta are calităţi sacre şi că trebuie folosit cât mai mult posibil, cu scopul de a veni cât mai repede Noua Era.

Astfel se explică de ce aproape toate produsele din comerţ sunt marcate cu bar code system în care la început, la mijloc şi la sfărslt se află liniile care reprezintă cifra 6. Avem adică trei de 6 (666). Nu este vorba, prin urmare, despre o psihoză a noastră, a crestinilor. să vedem peste tot numărul 666, ci înşişi adepţii Noii Ere dau numărului însemnătatea despre care am vorbit.

c) Yin şi yang (simbolul taoismului), care înseamnă că binele şi răul sunt două puteri egale care se completează una pe alta.

d) Pentagrama, folosită de magia neagră.

e) Svastica (cunoscuta cruce frăntă). Crucea frântă (îndoită) înspre stânga se foloseşte mai ales în ocultism. Crucea frăntă înspre dreapta a constituit emblema nazismului.

f) Fulgerul. Simbolul lui Lucifer. Sataniştii se mândresc cu spusa lui Hristos din Noul Testament: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.

g) Aşa numita emblemă a păcii. În realitate este o cruce răsturnată şi ruptă, circumscrisă într-un cerc magic.


h) Crucea egipteană sau profanată. Se foloseste mai ales în magie.

Creştinii noştri care merg la Sfintele Locuri şi trec prin Egipt trebuie să ia aminte că pe papirusurile pe care le aduc de acolo există crucea egipteană.

În cele din urmă, ce este mişcarea Noii Ere? Este o uriaşă reţea de organizaţii din întreaga lume, având o oarecare legătură între ele, o „conspiraţie fină”,,aşa cum o numeşte Maryllene Fergusson, una din „proorociţele” mişcării.

Noua Eră este o sinteză de hinduism şi budism, sub chipul modern al guruismului, desigur, care cuprinde şi învăţături oculte antice. Este o sinteză între gnosticism , spiritism şi învăţături „mistice”, care se transmit de fiinţe demonice. De pildă, cele scrise de Alice Bailey, „proorociţa” prin excelenţă a mişcării, i-au fost dictate, aşa cum spune ea însăşi, de mentorul tibetan, o fiinţă spirituală fără trup omenesc (adică un diavol).

Mama spirituala a Noii Ere este Alice Bailey, despre care deja am vorbit. Ea a fost al treilea preşedinte a Societăţii Teosofice şi a murit în 1949. Tot ceea ce a scris ea constituie planul pe care vedem că îl respectă, aproape neschimbat, adepţii Noii Ere, încercând să materializeze scopurile ei.

Aşadar, religiile orientale, sufismul, teosofia. masoneria, neoidolatria, satanismul, vrăjitoria, astrologia, spiritisrnul, parapsihologia, ufolatria, hipnotismul şi călătoriile în vieţi trecute, ocultismul, terapiile alternative, credinţa în reîncarnare sunt cele mai importante pietricele ale mozaicului Noii Ere.

Noua Eră este expresia şi promovarea unui vechi plan al societăţilor secrete (teosofi, masoni, iluminaţi etc.) spre o stăpânire mondială.

Pe bancnota de un dolar american există următoarea frază în latină: Novus Ordo Seculorum, adică Noua Ordine a Lucrurilor, deasupra căreia este o piramidă şi ochiul magic. La baza piramidei stă scrisă, tot in latină, data: 1776. Atunci germanul Weis Naupt, de origine ebraică, a fondat Ordinul Iluminaţitor, dar în realitate al Întunecaţilor. Prin urmare, Noua Ordine a Lucrurilor, la care s-a referit şi preşedintele S.U.A., George Bush, în timpul primului război din Golf (1991) şi despre care atât de des auzim vorbindu-se în ultimii ani, nu este deloc nouă. Dimpotrivă, este tot atât de veche ca şi inspiratorul el, satana, luceafărul cel căzut, tatăl minciunii şi al tuturor înşelăciuniior Noii Ere.

Obiectivele Noii Ere

Ce cuprinde însă „planul” Noii Ere? Care sunt ţintele ei? Primul şi cel mai important obiectiv al Noii Ere este o stăpânire mondială care va fi exprimată printr-un guvern mondial, o nouă Ordine mondială a lucrurilor şi o religie mondială.

Adepţii Noii Ere nu ascund că există un plan mare şi divin că o ierarhie spirituală va duce omenirea la înfăptuirea planului divin şi că în perioada actuală capul ierarhiei este Hristos, dar nu unica şi irepetabila Persoană dumnezeiască a Domnului nostru Iisus Hristos, ci acel „Hristos” pe care ei înşişi îl numesc Mentorul universal şi principalul Maitreya.

Dar să vedem ce spune importanta reprezentantă a Noii Ere, Vera Alder: Există într-edevărm, scrie ea, un plan şi un scop în spatele întregii creaţii'”. Unitatea universală este scopul către care se îndreaptă evoluţia. Planul universal cuprinde: un organism mondial … o economie mondială … , o religie mondială … .

Încă din 1975 a început să se facă publicitate mişcării Noii Ere. Până atunci actionase în culise, iar apoi, alături de conspiraţia ascunsă, pune în lucrare şi pe cea arătată, adică propaganda. Ceea ce până atunci se adresa doar unora spre iniţiere, în lojele masonice şi în alte societăţi secrete, acum se arată

tuturor, şi în acest scop se folosesc în principal mijloacele de informare în masă (mass-media).

Evenimentul principal al „planului” este venirea hristosului-vărsător al Noii Ere şi instaurarea împărăţiei lui. „Planul” cuprinde, printre altele, şi următoarele scopuri secundare:

1. Sistemul mondial al cartelei de credit;

2. Un control mondial asupra alimentelor;

3. Un sistem economic mondial;

4. Impunerea cu forţa a limitării naşterilor (avorturile);

5. Controlul genetic. Adică intervenirea în codul genetic pentru a face pe om „la comandă”;

6. Fecundaţia artificială;

7. Iniţierea maselor în aşa numitul sistem planetar care se numeşte, de asemenea, şi iniţiere luciferica, adică o acţiune de afierosire satanei;

8. Stăpânirea unei noi rase de supraoameni'”.

Aceasta ne aminteşte de nazismul celui de-al III-lea Reich al lui Adolf Hitler, care a fost un ocultist şi membru al unei societăti secrete. Să nu uităm că o Nouă Ordine a Lucrurilor voia să instaureze şi el, iar rezultatul a fost cele cincizeci de milioane de morţi în al doilea Război mondial. În general, asemănările dintre Noua Eră şi nazism sunt multe, vrednice de însemnat şi deloc întămplătoare.

9. Aşa numita Operaţie de curăţire.

Prin acest termen reprezentanţii Noii Ere înţeleg exterminarea tuturor acelora care nu sunt de acord cu scopurile Noii Ere, deşi propovăduiesc „pacea, dragostea şi unitatea mondială”. Toţi cei care se împotrivesc, şi mai ales creştinii, vor trebui să dispară de pe pământ printr-o procedura de purificare mondiala. Acesta este secretul cel mai întunecat al Noii Ere. Discipolii Noii Ere, denaturând în mod grosolan Sfanta Sriptură, lucru foarte obişnuit pentru ei, îi identifică pe creştini şi pe toţi cei care se împotrivesc concepţiilor lor cu fiara din Apocalipsă sau cu antihrist. Ei spun că antihrist este orice persoană sau grup care neagă firea dumnezeiască a omului, care neagă, aşadar, concepţia demonică ce spune că omul este dumnezeu din fire şi, prin urmare, nu este nevoie de nici un Dumnezeu Care să-l mântuiască.

Operaţia de curăţire o vor pune în lucrare când mişcarea se va instaura în toată lumea şi atunci îşi va arata adevărata ei faţă.

În perioada pe care o parcurgem acum acţionează mai ales în chip coruptiv, încercând să pervertească dinlauntru spaţii care interesează mişcarea, iar pentru atingerea acestui scop creează confuzia.

Scopul Noii Ere acum nu este să golească bisericile, ci, dacă este cu putinţă, să le umple cu oameni care să aibă cugetarea pervertită, adică cu cei care vor fi de acord că toate religiile, şi Creştinismul împreună cu ele, sunt acelaşi lucru, sunt căi care duc la acelaşi scop.

Creştinismul, aşa cum se ştie, şi mai exact Biserica Ortodoxă nu este o religie, adică nu este o creatie omenească, ci descoperirea pe care Dumnezeu a dat-o omului.

 

Obiectivele secundare ale Noii Ere, despre care am vorbit (cartele de credit, control genetic etc.), au în vedere să pregătească şi să ajute la realizarea scopurilor principale, care sunt, aşa cum am spus, instaurarea unui guvern mondial sub cârmuirea unui conducător mondial (dascal, mentor, avatar) al Noii Ere şi a unei religii mondiale, în realitate însă a unei panreligii diavoleşti.

Caracterul antihristic al Noii Ere

Vom vorbi acum mai amănunţit despre caracterul satanic şi antihristic al Noii Ere. Acest lucru se vede foarte clar din ceea ce scrie David Spangler, unul dintre conducătorii mişcării:

Lucifer lucreaza înăuntrul fiecăruia dintre noi pentru a ne aduce la „deplinatate” şi, pe parcurs ce evoluam catre o Noua Era, care este era întregirii omului, fiecare dintre noi este adus, într-un anumit fel, la punctul pe care îl numesc iniţiere satanica (afierosire lui satana), la uşa prin care persoana trebuie sa treaca, daca vrea sa ajunga cu totul în prezenţa luminii şi la „deplinatatea” sa.

Însă toată această concepţie despre lume a Noii Ere este incompatibilă cu Creştinismul şi deci antihristică. Pentru adepţii Noii Ere, Dumnezeu nu este o existenţă personală, ci o supraconştiinţă universală impersonală.

Omul nu este persoană, ci o picătură care va trebui să aibă drept scop să dispară în oceanul supraconştiinţei universale.

Nu există legătură între Creator şi creaţiile Sale, deosebire între Dumnezeul cel necreat şi făpturile limitate. Toate sunt considerate ca o energie, ca forme diferite ale aceleiaşi realităţi. Adică este vorba despre panteism.

Este vădit faptul că toate acestea nu au nici o legătură cu credinţa noastră, ci mai degrabă sunt cu desăvărşire incompatibile cu ea. Iar acest lucru trebuie să-l accentuăm cu multă tărie. Adică să înţelegem că nimeni nu poate aparţine unei organizaţii guruiste, sau să facă yoga, sau să creadă în astrologie, sau în reîncarnare şi, în acelaşi timp, să aibă impresia că este şi creştin.

Intenţionat, sistematic şi conştient, Noua Eră cultivă confuzia, care a ajuns să fie cea mai importantă caracteristică a epocii noastre, Astfel, cultivatorii confuziei spun că există multe religii, dar un singur Dumnezeu, sau că există multe căi care duc la acelaşi scop.

Însă, Domnul nostru îi dezminte spunând: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Prin urmare nu există mai multe căi, ci numai Una, Hristos şi Biserica Sa Ortodoxă.

Alt exemplu de confuzie intenţionată, pe care o cultiva aceştia, este afirmaţia potrivit căreia meditaţia şi rugăciunea minţii ar fi acelaşi lucru, iar binele şi răul ar fi două puteri egale care se completează una pe alta. Însă rugăciunea ortodoxă este o legătură interpersonală. Este ieşirea din eu şi îndreptarea prin dragoste către o altă persoană (către Dumnezeu, în cazul nostru).

Dimpotrivă, în practica rneditaţiei. cel care meditează nu se întoarce spre o altă persoană, ci spre propriul sine, pe care îl idolatrizează.

La prima vedere, adepţii Noii Ere se arată îngăduitori faţă de toţi. În realitate însă cred şi propovăduiesc că, de vreme ce monopolizează adevărul, creştinii sunt fiinţe subevoluate. Crede ce vrei, spun ei, dar să nu fii mărginit, adică să crezi că numai tu ai adevărul.

Folosirea de către adepţii Noii Ere a termenilor creştini cu un alt înţeles – de multe ori cu sens contrar – măreşte confuzia. De pildă, pentru adepţii Noii Ere, libertatea nu este supunerea de bună voie a omului voii lui Dumnezeu, întoarcerea de bună voie către bine şi lepădarea răului, ci punerea în lucrare fără stavilă a puterilor omului, fie pozitive, fie negative. La fel, păcat nu este încălcarea voii lui Dumnezeu, ci tot ceea ce împiedică calea către auto-îndumnezeire. John Randolph Price, în cartea sa The Panetary Commission, spune că a Doua Venire nu înseamnă revenirea lui Iisus, ci conştientizarea din partea persoanei că ea însăşi este dumnezeu, o suprainteligent a .

De asemenea, el mai spune că antihrist este fiecare persoană sau grup care neagă firea dumnezeiască a omului”. Aşadar, potrivit cu concepţia Noii Ere, antihristul sunt creştinii.

Şi adepţii Noii Ere vorbesc despre Hristos, şi încă mult. Dar pentru ei Hristos nu este Iisus Hristos din Nazaret, Cel răstignit de Ponţiu Pilat şi Înviat din morţi, o persoană istorică unică şi irepetabilă şi totodată Fiul lui Dumnezeu, ci este unul din nenumăraţii iniţiaţi din istoria omenirii şi, mai degrabă, este o stare înlăuntrul nostru, o stare hristică, aşa cum o numesc ei.

Această confuzie pe care o cultivă, la care se adaugă faptul că cele mai multe din aceste mişcări nu-şi arată adevărata lor faţă, ci se prezintă sub o mască socială, filosofică, ştiinţifică, chiar şi ortodoxă, face ca persoane nevinovate, mai ales tineri, să fie prinse în mrejele lor. De pildă, cineva este chemat la un prânz bogat sau la nişte lecţii aşa-zise de relaxare sau de gimnastică, iar în spatele acestora se afla un anume guru.

Victimele organizaţiilor Noii Ere şi, în principal, a aşa numitelor culte sau secte distrugătoare sunt conduse treptat, prin metode specifice şi tehnici de spălare a creierului, la dependenţa totală de conducător şi de grupare. Ele suferă încet-încet o schimbare radicală a propriei personalităţii, ajungând de multe ori la stări psihopatologice, la situaţii fără ieşire, la sinucidere sau la crimă.

Anunțuri

Read Full Post »

1. Darul profeţirii

 Oamenii, decât să se consacre memorării inutile a numeroaselor cunoştinţe ştiinţifice sau politice, mal bine ar studia, spre ajutorul şi folosul lor, profeţiile Vechiului şi Noului Testament, precum şi multe din profeţiile Sfinţilor Bisericii noastre. Profeţiile conţin adevărata cunoaştere, deoarece ele mărturisesc pe Acelaşi Dumnezeu, Care a descoperit cele viitoare pentru ca să-i ajute pe oameni, pentru „ca să-i pregătească» şi să-i apere ca să nu fie înşelaţi prin lucrările satanei şi ale lui Antihrist. Aşadar profeţille conţin, fără greşeală, voia lui Dumnezeu, fapt adeverit, deoarece Dumnezeu nu minte. Dovadă că toate profeţille cu privire la persoana lui Hristos, despre naştere, răstignire, înviere, şi multe alte detalii despre sfânta Sa viaţă s-au adeverit. De asemenea, profeţiile Vechiului Testament pentru oricâte vor avea loc cu poporul iudeu până astăzi sunt adeverite în întregime.

 Pentru poporul iudeu şi destinul lor există profetiile lui Hristos care s-au adeverit, şi altele, de la alţii, pe care le-a descoperit evoluţia evenimentelor.

 Distrugerea templului lui Solomon, risipirea evreilor în cele patru vânturi, pătimirile lor, crearea noului stat în Palestina, venirea lui Antihrist, proclamarea sa ca Dumnezeu de către evrei, distrugerea lui Antihrist, precum şi războaiele şi grozăviile care vor urma sunt profetlte în Vechiul şi Noul Testament. Nici un om binecredincios nu poate să nege lucrarea şi adevărul care adeveresc profeţiile despre locul naşterii, timpul, lucrarea lui Iisus Hristos, răstignirea, învierea, înălţarea şi amănuntele vieţii Lui, deoarece s-au adeverit conform Scripturii, fiind scrise cu sute de ani înainte. Nici un cititor atent şi cu judecată nu va refuza profeţiile lui Agatanghel care a trăit la anul 1279 d.Hr. şi a profetit cu o exactitate demnă de admirat, căderea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberării, ca şi evenimente până la cel de al doilea război mondial şi după acesta.

De asemenea, un om serios nu se tulbură să tăgăduiască înfăptuirea uluitoare a profeţiilor Sfântului Cosma al Etoliei, ale acestui nou mărturisi tor şi întocmai cu Apostolii.

 Aşadar lucrarea profeţiilor şi autoritatea lor este de neşters, deoarece profeţiile niciodată nu au minţit.

 Dacă o parte a profetiilor au mers până la adeverirea evenimentelor de astăzi, este logic să aşteptăm şi să credem şi în împlinirea celorlalte profeţii care au rămas, care relatează despre evenimentele epocii noastre şi ale urmaşilor, cât şi convingerea că acestea se vor împlini. Mulţi care trăiesc departe de Dumnezeu nu doresc să scape de marea tulburare a păcatelor şi a vieţii lor risipite, motiv pentru care şi evită citirea profeţiilor. Totuşi nu trebuie să se întâmple aceasta şi cu noi, care dorim să ne pocăim şi să prevenim înşelarea noastră de slugile lui Antihrist. dar şi de însuşi Antihrist.

 „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului”(Matei 24,37).

 2. Cuvânt explicativ

 La început vom relata câteva din numeroasele profeţii privind venirea lui Hristos şi despre sfânta Sa viată. care s-a adeverit. Nu credem necesar să indicăm toate profeţiile despre Iisus Hristos, deoarece nici un om dreptcredincios nu se îndoieşte de venirea şi dumnezeirea Lui. Deoarece cele despre Hristos pe cât ni s-au relatat le avem profeţite în amănunt, pentru ele avem o dublă mărturie, aşadar cuvântul profetic şi înţelegerea imediată a împlinirii lui. care spulberă orice îndoială despre EI.

 În continuare vom compara profeţiile care sunt raportate la venirea lui Antihrist şi care sunt conţinute atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Profeţiile acestea vor fi relatate minuţios, deoarece tema a devenit interesantă în zilele noastre, dar şi pentru faptul că profeţllle sunt pe cale de a se împlini în scurt timp, după cum ne arată nsemnele vremurilor”. Vom aminti profeţiile

 Sfântului Cosma al Etoliei despre evenimentele care au avut loc şi despre altele care aşteaptă, sigur, să se împlinească în zilele noastre după cum arată şi profeţiile paralele ale altor sfinţi. Vor fi trecute cu vederea profeţiile creştinilor anonimi, care din modestie nu şi-au spus numele, aşa cum au făcut alţii, ca de pildă, profeţiile lui Agatanghel, ale Sfântului Tarasle, ale Sfântului Metodie, ale lui Leon cel înţelept, precum şi uimitoarea profeţie care este gravată pe piatra de mormânt a Sfântului Constantin cel Mare, şi care a fost interpretată de patriarhul Ghenadie la anul 1440 d.Hr. De asemenea sunt comparate profetllle Sfântului Andrei şi ale lui Hriston Salu şi profeţiile altor sfinţi. Nu vom intra în ispita de a stabili datarea exacta a adeveririi profetiilor, fiindcă, prin analogie, nu este cu putinţă.

 Astfel „semnele vremurilor”, prin urmare semne de avertizare, sunt limpezi şi cel mai simplu cititor înţelege că evenimentele ce au fost profeţite sunt apropiate.

 B. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI HRISTOS

 Vechiul Testament este plin de profeţii despre Domnul nostru Iisus Hristos. Toate aceste profeţii s-au împlinit după cum au fost scrise, în persoana lui Iisus Hristos. Este desigur imposibil să redăm aici profeţiile tuturor profeţilor Vechiului Testament, care s-au împlinit în persoana Lui. Vom relata acele profeţii de la care orice simplu cititor poate deduce că Iisus Hristos nu S-a făcut Om întâmplător, ci S-a proorocit că Se va face om, că Se va naşte din Fecioara Maria, că va fi răstignit, că va învia şi că va veni la noi iarăşi la a doua venire ca să judece viii şi morţii.

 Aşadar, toate amănuntele vieţii lui Iisus Hristos care sunt indispensabile pentru mântuirea noastră au fost profetite cu multă vreme înainte ca Hristos să Se nască. Astfel Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Hristos, a profetlt naşterea Acestuia din Fecioara Maria.

 Iată, Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu şi vei chema numele lui Emanuil” (care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu) (Isaia 7,13). Profeţia lui Isaia s-a adeverit când Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu în Nazaret la Fecioara Măria căreia i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei… Şi iată vei zămisli în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema … ” (Luca 1,28-32).

 Altă profeţie care adevereşte despre persoana lui Iisus este profetia lui Ieremia. care a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.

 „Glas în Rama s-a auzit, plâns şi tânguire şi jale multă, Rahila îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâlată, pentru că nu sunt” (Ieremia 31,15).

 Profeţi a s-a împlinit când regele Irod, văzând că magii nu l-au mai înştiinţat despre Hristos, precum promiseseră, a trimis şi a ucis 14.000 de prunci, cu speranţa că între aceştia va fi găsit şi Hristos. Este cunoscut că Iuda văzând că Iisus învaţă despre moartea Sa, L-a vândut arhiereilor pe 30 de arginţi şi „a mers şi s-a spânzurat”, după cum spune Sfânta Evanghelie.

 Că Hristos va fi trădat pe 30 de arginţi aflăm de la profetuI Ieremia şi Zaharia, cu multe sute de ani înainte. Iată profeţiile respective: „Şi a primit 30 de arginţi cât m-au cinstit fiii lui Israil” (Ieremia) „şi Mi-au cântărit simbria Mea 30 de arginţi”(Zaharia 11,12).

 Dar oare Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israil, nu a profeţit şi el venirea lui Hristos, că va veni din neamul lui Iuda? Iacob, de asemenea, când şi-a chemat fiii pentru a le spune cele viitoare, a profeţit şi despre venirea lui Antihrist, că va veni din neamul lui Dan. Cum a văzut Iacob cu mii de ani înainte că se va naşte Hristos şi, mai mult, că va fi din neamul lui Iuda? Aşa cum s-a împlinit profeţla despre venirea lui Hristos aşa se va împlini şi cea care vorbeşte despre venirea lui Antihrist.

 Vom aminti şi o altă profeţie care vorbeşte cu precizie despre intrarea lui Iisus în Ierusalim înaintea sărbătorii Paştelul, ziua Floriilor, unde oamenii I-au întâmpinat cu ramuri de palmier şi de măslin, în timp ce Iisus venea pe mânzul asinei. Şi această întâmplare a fost făcută cunoscută de profetul Zaharia cu sute de ani înainte. Respectiva profeţie zice astfel: „Bucură-te foarte, fiica Sionului… iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9).

 Ajunge câte am amintit din profeţii mici, pentru a convinge pe cititorul binecredincios ca să nu aibă îndoieli că profeţiile s-au împlinit în persoana lui Hristos.

 Întreg Vechiul Testament este plin de astfel de profeţii care vorbesc despre evenimente din viaţa lui Hristos.

 Şi cu toate acestea, există încă oameni care au îndoieli că Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, adică evreii (nu toţi) şi nefericltii care-l aşteaptă pe Antihrist pentru ca să se proclame Dumnezeu, după cum vom arăta mai jos.

 c. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI ANTIHIRIST

 „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare, până ce se vor Împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24)

 Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi pe Minei dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43) :

 

1. Iudeii şi Antihrist

 Este cunoscut că din momentul în care evreii L-au răstignit pe Dumnezeu-Omul Iisus, ei care-l aşteptau pe Mesia, începe numărătoarea inversă pentru venirea lui Antihrist.

 Mulţi, probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii L-au răstignit pe Iisus, Cel fără de păcat.

 Sigur ipocrizia şi fariseismul lor formau o mişcare serioasă; cu toate acestea un rol determinant pentru condamnarea nedreaptă a lui Iisus, a fost dezamăgirea iudeilor de faptul că Iisus nu numai că lăsa să se înţeleagă, ci propovăduia ca să audă toţi că „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18,36). Aşadar Hristos nu a acceptat să joace rolul de împărat pamantesc, după cum îşi închipuiau iudeii. Aceasta numai, şi era suficient ca să umple inima lor cu ură şi mâinile lor cu unelte ucigătoare.

 De atunci iudeii aşteaptă pe „Mesia al lor”, aşadar pe un împărat mondial, care este Antihrist, căruia îi pregătesc drumul, punându-şi în aplicare planul cu orice mijloace şi cu multă fermitate.

 Cu toate acestea apare logic o întrebare.   Pentru ce nu a fost instalat încă Antihrist? Ce se aşteaptă? Ce-l împiedică? Pentru ce a întârziat atâta vreme?

 Iubiţii noştri cititori, când ucenicii lui Hristos au admirat frumosul templu al lui Solomon, Iăudându-1 pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: „Adevărat grălesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie risipită” (Matei 24,2), adică nu va rămâne piatră pe piatră din toată această strălucită clădire.

 De asemenea când Pilat şi-a spălat mâinile sale şi a zis: „Nevinovat sunt de sângele dreptului Acestuia; voi veti vedea” (Matei 27,24), iudeii, care au dat pe Cel fără de păcat la moarte pe cruce, au răspuns: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25). Astfel iudeii au admis acel îngrozitor blestem, asupra lor şi asupra copiilor lor.

 Iisus Hristos, înainte de răstignire, a lăsat şi altă profeţie caracteristică cu privire la Ierusalim şi iudei. „Şi vor cădea de ascuţişul sabiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24). Aşadar, iudeii vor fi ucişi, vor fi luaţi prizonieri. vor fi vândut! ca robi la neamuri străine, iar Ierusalimul va fi călcat de diferite neamuri, „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”.

 Credem oportun să relatăm pe scurt felul în care s-au împlinit profetiile de mai sus, pentru că confirmarea acestor profeţii este strâns legată de problema aşteptării lui Antihrist şi care este aşteptat de iudei pe terenul potrivit. Ocuparea Ierusalimului, refacerea templului, predarea întregii lumi sub stăpânirea lui Antihrist etc., după cum vom arăta mai jos.

 Să începem de la profeţia lui Iisus despre distrugerea templului ca să arătăm cum şi când s-a împlinit, şi cum astăzi evreii nu renunţă să-l redobândească şi să-şi pună în aplicare visul lor de veacuri; deoarece în acest templu doresc ca să instaleze pe Antihrist, după cum arată Sfântul Apostol Pavel. „Potrivnicul, care se va înălţa mai presus de tot Cel ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în templul lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătăndu-se pe sine cum că ar fi el dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4). Aşadar Antihrist se va aşeza în templu ca să se dea pe sine drept Dumnezeu, şi va urmări ca să dovedească cu diferite invenţii, că este Dumnezeu.

 Nici nu a trecut mult de la ziua răstignirii lui Iisus şi profeţiile Sale, pentru templu şi pentru soarta iudeilor care L-au răstignit, au început să se împlinească.

 La anul 70 d.Hr., Vespasian, fiind ales împărat al Romei, a lăsat pe fiul său Tit ca să continue acţiunea sa de cucerire a Ierusalimului. Chinurile pe care le-au suportat iudeii sunt de nedescris. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne relatează scene îngrozitoare.

 Cetatea a căzut, iar măcelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost înălţate pentru răstignirea iudeilor. Şi cei care răstigneau s-au oprit când nu au mai găsit lemn pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucişi confirmă profeţia Domnului „şi vor cădea de ascuţişul sabiei”, iar cei rămaşi au fost luaţi robi şi vânduţi cu necinste, „şi vor fi duşi robi la toate neamurlle”. Cetatea a fost distrusă complet, iar templul distrus din temelii, „şi nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească” (Matei 24,2).

 După catastrofa biblică pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea împăraţilor Vespasian şi Adrian, evreii scăpaţi s-au împrăştiat în toate părţile lumii.

 Evreii au încercat reconstruirea templului la anul 363 d.Hr. sub protecţia împăratului lulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost împotriva refacerii templului. Abia au început muncitorii lucrul şi un prim cutremur îl distruge. Mulţi au încercat să pună temelia, dar în zadar. Nisipul ardea şi pietrele cădeau şi împrăştiau muncitorii arzăndu-i. Un martor ocular al minunii acesteia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos şi mulţi alţii. Aceasta a fost şi ultima încercare de reconstrui re a templului până astăzi, căci vom arăta mai jos cum evreii se pregătesc din nou pentru reconstruirea templului.

 Precum ştim evreii abia în 1947 au obţinut aprobarea din partea SUA de înfiinţare a statului israilit pe vechiul loc. „Şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri. până ce se vor împlini vremurile neamurilor”. Aşadar după aproape 2.000 de ani de când au fost risipiţi în întreaga lume.

 În afară de templu, de a cărui construire se pregătesc evreii, vom vedea mai jos unul câte unul celelalte semne. „Semnele vremurilor” care ne prevestesc sosirea lui Antihrist, dar şi vestita venire a lui Hristos, pentru ca să dărâme din temelii stăpânirea lui Antihrist şi să judece „viii şi morttt>,

 De asemenea vom analiza în amănunt a doua venire a Domnului, după ce vom vorbi de venirea lui Antihrist.

 „Şi să nu vă amăgească nimeni, nici într-un chip; căci ziua Domnului nu va veni până ce mai intâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (Il Tesaloniceni 2, 3).

 2. Cine este Antihrist?

 Antihrist este numit cel care nu va primi şi nici nu va mărturisi dumnezeirea lui Hristos. Astfel, antihrişti sunt multi. după cum ne precizează Sfânta Scriptură, .multl antihrişti s-au arătat” (J Ioan 2,18). Aceştia sunt ateii care s-au lepădat de legea dumnezeiască.

 Cu toate acestea noi nu vorbim aici despre aceşti antihrişti. ci despre Antihrist. Antihrişti sunt multi. Dar Antihrist este unul singur. Antihrişti s-au arătat de când a venit Hristos pe pământ şi până astăzi între noi; Antihrist însă nu a venit.

 Aşadar cine va fi Antihrist? Satana, cum cred mulţi, sau om simplu, care a primit lucrarea satanei ?

 Antihrist nu va fi diavolul sau satana, ci .omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se va înălţa pe sine mai presus de tot Cel ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare; aşa încât să şadă el în templul lui Dumnezeu, ca un Dumnezeu, arătându-se pe sine cum că ar fi el dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4), cum zice Sfântul Apostol Pavel. Aşadar, Antihrist va fi om .prin lucrarea lui satan, însoţită de toată puterea şi de semne şi de minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2,9). Aşadar venirea lui Antihrist va fi însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase făcute cu ajutorul satanei. Şi va căuta să demonstreze, prin toate aceste lucrări, că este Dumnezeu.

 Deci Antihrist va fi un om care va primi de la satana toată puterea şi va conduce lumea pentru scurt timp, după cum vom arăta în continuare.

 3. Pentru ce va veni Antihrist?

 O întrebare logică care apare este următoarea, pentru ce permite Dumnezeu venirea lui Antihrist? Şi pentru ce permite ca să intre satana în Antihrist?

 Dumnezeu, Cel Atoateştiutor, cunoaşte noua preferinţă a lui Antihrist. Cu toate acestea răspunzător de intrarea lui Antihrist în stăpânirea lui satan este însuşi Antihrist. Fiindcă în timp ce libertatea este puterea prin care putem respinge pe satan, cu ea Antihrist va face contrariu, se va alătura lui satan.

 Dar şi pentru nepocăinta lepădării de credinţă a oamenilor, Dumnezeu a lăsat ca să vină Antihrist. Deoarece Antihrist „în cei pierduţi se întăreşte”, aşadar în necredincioşii nepocăiţi. Aceşti împietriţi la inimă, fie că vine, fie că nu vine Antihrist, ei nu vor să creadă în Hristos ca să se măntuiască, fiindcă nu au dragoste.

 Amăgitorul va veni ca să stăpănească şi să vădească necredinţa şi nepocăinta celor care neagă pe Hristos. Dar, prin excelenţă, va domina pe iudeii care au depăşit în necredinţă toate neamurile. Fizic, nu-l cunoaştem pe iudeii care nu au primit pe Domnul. Dar aceştia (şi toţi creştinii-necrestini care continuă ca să răstignească pe Iisus, pregătesc calea şi tronul lui Antihrist.

 Cinstea pe care iudeii o vor da lui Antihrist va constitui plata nerecunoştintei acestora, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, fiindcă au cinstit minciuna în locul adevărului, întunericul în locul luminii, pe Antihrist şi nu pe Hristos. Domnul a spus profetic despre aceştia: “Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiti: dacă va veni altul, în numele său, pe acela îl veţi primi!” (Ioan 5,43). Aşadar pe Iisus, Care a venit în numele Tatălui Său, iudeii nu L-au primit ci L-au răstignit, însă pe falsul mesia, adică pe Antihrist care îşi va consacra dreptatea care-i va conveni şi slava în numele său, va fi primit.

 Prin urmare iudeii la a doua venire, la înfricoşa ta Judecată, îşi vor aduce aminte că L-au răstignit pe Hristos şi l-au venerat pe amarul şi vicleanul Antihrist. Dumnezeu permitănd să vină Antihrist va admite ultimul avânt al răutăţii satanei. Dar răutatea din timpul lui Antihrist va fi dată pe faţă, şi fiecare va veni gol în faţa omenirii. Aşadar, oricăţi vor rămâne nepocăiţi vor fi lipsiţi de orice scuză şi vor fi condamnaţi în veci, iar cei vrednici vor fi cinstiţi.

 Aşadar, Dumnezeu într-o ultimă încercare de a ajuta pe cei păcătoşi, pentru ca să-i măntuiască. permite venirea lui Antihrist

 „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israil. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând cătcâiul calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne” (Facerea 49, 16-18).

4. Care este originea lui Antihrist?

 Patriarhul Iacob, înainte de moartea sa a binecuvântat pe cei 12 fii ai săi, după cum se relatează în cartea Facerii; şi zice în fiecare profeţie câte se vor petrece cu fiecare neam israelit în viitorul îndepărtat, aşadar până în zilele din urmă. „Adunaţi-vă ca să vă spun vouă ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Facerea 49,1). Dintre aceste profeţii ale lui Iacob despre fiii săi. una relatează despre Hristos şi alta despre Antihrist. Pentru Hristos mărturiseşte profeţia despre Iuda, care s-a şi împlinit la venirea Domnului. Pentru Antihrist mărturiseşte profeţia despre Dan, un alt fiu al lui Iacob.

 Profeţia despre Dan este următoarea:

 „Dan va judeca pe poporul sau, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcând călcâlul calului, ca să cadă călăreţul. în ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!” (Facerea 49,16-18). Prin urmare Antihrist va fi evreu, va proveni din neamul israllit al lui Dan şi după cum zic Sfinţii Părinţi va veni din Galileea (Vezi la Sfântul Atanasie cel Mare şi Sfântul Andrei din Cezareea. pg. 106,301,368).

 O parte din profeţie, în general. aminteşte de trădarea lui Iuda, căci diavolul „I-a înţepat călcălul” (Facerea 3,15). făcând să fie răstignit. Dar în întregime profetia aceasta va fi confirmată, şi despre aceasta nu trebuie să aibă îndoială nimeni- ea se va împlini pe vremea lui Antihrist.

 Diavolul prin Antihrist va lovi Biserica lui Hristos, în special în vremea lui Antihrist. Dar după cum Domnul a înviat aşa şi Biserica Domnului va merge în viaţa veşnică” (Matei 25, 46).

 Aşa după cum profeţia despre Hristos s-a împlinit, să fiţi siguri că în acelaşi mod se va împlini şi profetia despre Antihrist. Antihrist va fi evreu şi va avea slăbiciune către evrei. Evreii îl vor primi cu bucurie, pentru că aşa nădăjduiesc că vor realiza visul lor de veacuri despre guvernarea mondială sub mesia al lor. Pentru aceasta se pregătesc în mod direct pentru refacerea templului după cum vom arăta în capitolul următor.

 „Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă” (Matei 24,15).

 5. Caracterul lui Antihrist

 Să vedem acum ce zice Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi pentru caracterul lui Antihrist. În Apocalipsă, Antihrist este asemuit cu o fiară. Antihrist, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, este „omul păcatului, fiul pieirii” (II Tesaloniceni 2, 3).

 Va necinsti pe Dumnezeu şi se va lupta cu Sfinţii, după cum zice Apocalipsa. Caracterul lui va fi amar şi viclean şi va constitui fenomenul răului şi sămânţa unică a diavolului. Asemenea diavolului va fi profetul cel mincinos, înainte mergătorul lui Antihrist.

 Antihrist nu-şi va manifesta imediat chipul satanic cu care va stăpâni, ci se va arăta ca bine- făcător, propovăduitor al păcii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, ca prin viclenie să ajungă stăpâni tor al întregii lumi.

 Va înşela pe toţi prin prefăcătorie şi minciună, după cum îl caracterizează Sfântul Apostol Pavel. Va fi foarte vătămător ca un pui de “viperă” (Matei 23,33). Antihrist se va înfăţişa “la vremea lui” (II Tesaloniceni 2,6). în vremea care a fost fixată. Va veni în chipul unui om bun, pentru ca să înşele pe toţi naivii şi pentru ca să acapareze puterea şi stăpânirea politică mondială, lucru care îi va reuşi. Deoarece popoarele vor fi induse în eroare de către acesta, se vor lepăda de Hristos şi se vor alătura, aşadar, lui Antihrist. Şi vor preda lui “puterea şi stăpânirea lor” (Apocalipsa 17, 13), după cum zice în Apocalipsă. Statele care nu se vor supune, vor fi distruse prin război, după cum cele trei neamuri străine: Egiptul, Libanul şi Etiopia (Daniil II, 43).

 Când va stăpâni Antihrist, atunci se va arăta toată răutatea şi invidia, zice Sfântul Ioan Damaschin. Atunci se va arăta toată “neomenia şi nedreptatea”. şi se vor comporta fără de omenie, în special evreii care îl vor urma. Dar cel mai mult această duritate se va arăta contra creştinilor, zice Sfântul Chiril.

 Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiare!’ (Apocalipsa 13, 17).

 6. Lucrarea şi persecutarea Bisericii

 Antihrist va încerca ca să înşele pe oameni şi cu lucrări neobişnuite şi semne groaznice. Venirea lui va fi însoţită, „de tot felul de puteri şi semne şi minuni mincinoase” (II Tesalontcenl 2, 9), după cum spune Sfântul Apostol Pavel. Până şi foc din cer va coborî sub privirile oamenilor, după cum zice în Apocalipsă, „încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor” (Apocalipsa 13, 13).

 Va face semne magice, şi demonii lui se vor arăta ca îngeri ai luminii, şi se vor arăta oştiri „fără de număr” (Daniil 7, 5), după cum zice Sfânta Scriptură.

 Toate acestea se vor împlini, după cum zice Sfântul Apostol Pavel, „prin lucrarea satanei” (II Tes. 2, 9).

 Aşadar lucrările lui Antihrist vor fi lucrările diavolului, şi toate acestea nu vor fi minuni adevărate, ca minunile lui Hristos, ci lucrări false şi mincinoase, după cum ne învată Sfântul Atanasie.

 Dar lucrările acestea vor fi atât de impresionante încât vor ameninţa cu amăgirea până şi „pe cel aleşi” (Matei 24, 24). Fiindcă amăgitorul va încerca cu toate aceste tehnici ca să se arate pe sine că este dumnezeu, zice Sfântul Apostol Pavel, „dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 4).

 Aşadar neruşinatul şi de trei ori ticălosul şi vicleanul va uzurpa locul Eliberatorului şi Mântuitorului Hristos.

 Sigur, pentru marea apostazie a oamenilor, Dumnezeu va permite ca să se refacă templul din Ierusalim, care a fost dărâmat în anul 70 d.H. şi de atunci nu s-a îngăduit ca să se zidească, cu toate încercările evreilor.

 Astfel evreii urmăresc ca să zidească templul, care constituie pentru aceştia visul de veacuri, şi vor crede că Antihrist este Mesia cel mult aşteptat.

 Atunci se va împlini profetia Sfântului Apostol Pavel , … aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dăndu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesa!. 2,4).

 Antihrist va încerca ca să distrugă Biserica lui Hristos de pe faţa pământului. În timpul lui Antihrist va exista o mâhnire nemaiîntâlnită, zice Sfânta Scriptură. „Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24,21). Oamenii neputându-se: opune se vor închina lui Antihrist. Fiindcă persecuţia lui Antihrist contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecuţiile.

 Apocalipsa ne spune că Femeia, înveşmăntată cu soarele” (Apocalipsa 12,1), adică Biserica, a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şaizeci de zile” (Apocalipsa 12,1-6). Aşadar cei aleşi se vor refugia în pustiu, în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului, după cum spun Sfinţii Părinţi.

 Dar nici măcar în pustiu Antihrist nu va lăsa în linişte pe creştini. Dimpotrivă, contra Sfinţilor care nu vor primi semnul lui, Antihrist va folosi toate mijloacele de tortură. Toţi câti se vor închina fiarei vor purta negreşit semnul (despre aceasta vom scrie amplu în cele ce urmează), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13,16), după cum spune în Apocalipsa. Restul vor fi izolaţi social, economic, politic, şi cei mai mulţi care nu vor putea ca să cumpere sau să vândă vor sfârşi prin a muri.

 Aceia care vor fi martirizaţi de Antihrist vor fi cei mai mari martiri ai Bisericii, zice Sfântul Chiril al Ierusalimului, fiindcă se vor lupta contra lui Antihrist şi a diavolului.

 Nu uităm, iubiţii noştri cititori, că cei aleşi nu se vor lăsa amăgiţi (1 Petru I. 5). Împărăţia lui Antihrist va fi desfiinţată de Hristos. Atunci „cerul şi pământul vor trece” (Matei 24, 35), se va arăta semnul Sfintei Cruci pe cer şi vor vedea toţi pe „Domnul venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Matei 24, 30). În continuare va fi Judecata, şi vor merge păcătoşii „la osândă veşnică, iar drepţii întru viaţă veşnică” (Matei 25, 46), după cum arată Sfânta Scriptură.

 „Şi voi da putere celor doi martori ai Mei, şi vor prooroci îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile, aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământui (Apocalipsa l1,3-4).

 7. Durata prezenţei lui Antihrist

 Vremea tiraniei lui Antihrist va fi mică. În Sfânta Scriptură profeţiile respective fixează timpul stăpânirii lui Antihrist la 7 ani. Dacă timpul prezenţei lui Antihrist s-ar prelungi, nimeni nu s-ar mai mântui pe pământ. „N-ar mai scăpa nici un trup” (Matei 24, 22), zice Sfânta Scriptură. Dar Dumnezeu va scurta zilele acelea ca să se mântuiască cei aleşi. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile” (Matei 24, 22). Aşadar prezenţa lui Antihrist pe pământ şi durata guvernării lui mondiale va fi scurtă.

 Despre cei şapte ani relatează atât Apocalipsa, cât şi profeţia lui Daniel. Din aceşti şapte ani ai prezenţei lui Antihrist, primii trei ani şi jumătate vor fi perioada în care Antihrist va întreprinde lupte dure cu profeţii lui Dumnezeu şi cu ceilalţi sfinţi, iar spre sfârşitul acestor trei ani şi jumătate, cei doi profeţi ai lui Dumnezeu, Ilie şi Enoh, se vor lupta cu Antihrist în cuvânt şi cu minuni adevărate, după cum vom arăta mai jos. După aceasta Antihrist îi va ucide pe cei doi profeţi şi va stăpâni peste tot pământul, cu o fericire trecătoare. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile”(Matei 24, 22).

8. Mărturia celor doi profeţi

 Cei doi profeţi, Ilie şi Enoh, vor fi înainte mergătorii celei de-a doua veniri a Domnului. Vor veni pentru întărirea duhovnicească a credincioşilor, şi-l vor înfrunta pe Antihrist prin propovăduire şi minuni.

 Vor prezice cea de a doua venire a Domnului, care va fi aproape, şi vor chema la pocăinţă pe credincioşi. Pentru venirea profeţilor Ilie şi Enoh prezice Dumnezeu prin profetul Maleahi şi Zaharia, dar şi Apocalipsa relatează aşa: „Şi voi da putere celor doi martori ai mei, şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini, şi cele două sfeşnice ce stau înaintea Domnului pe pământ” (Apocalipsa II, 3-4).

 Minunile acestora vor fi indiscutabil de provenienţă dumnezeiască (fiindcă vor avea putere de la Dumnezeu). În Apocalipsa citim că: „aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge, şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi” (Apocalipsa 11,6).

 Şi cu puterea dumnezeiască, pe care o vor avea cei doi profeţi, se vor apăra de duşmani, fiindcă dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc va ieşi din gura lor şi va mistui pe duşmanii lor (Apocalipsa 11,5). Supravegherea lui Antihrist va fi nemiloasă, şi mulţi oameni se vor pocăi. Chiar evreii, după cum zice profetul Isaia.

 Apocalipsa ne spune că „atunci când vor isprăvi mărturia lor” (Apocalipsa 1I,7), adică atunci când vor termina mărturisirea lor, şi propovăduirea despre Hristos, Antihrist îi va birui şi-i va omorî. Iar trupurile lor vor rămâne trei zile neîngropate în piaţa din Ierusalim şi vor fi văzute de întreaga lume (prin televiziune). În final se va săvârşi o mare minune. Trupurile lor vor învia, şi spaimă mare îi va cuprinde pe cei care îi vor vedea. Dar cei doi profeţi înviaţi nu vor rămâne pe pământ, ei se vor înălţa „la cer în nori” (Apocalipsa 1I,11-12), după cum zice Apocalipsa.

 Învierea celor doi profeţi va anunţa venirea Domnului.

 „Aici este înţelepciunea, cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi sase” (Apocalipsa 13,18).

 9. Semnul lui Antihrist

 Sfântul Ioan ne descoperâ că orlcătl se vor alătura lui Antihrist vor primi „semnul numelui lui” (Apocalipsa 14, 11), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apocalipsa 13, 16), şi că chinurile celor care vor primi ştampila şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui număr este 666, vor fi neîncetate.

 Dar care va fi numele lui Antihrist?

 Care va fi exact semnul? Numărul va fi 666.

 Acestea sunt întrebările arzătoare cărora credinciosul se înflăcărează să le găsească răspuns, pentru ca să se lămurească deplin şi pentru ca să-şi ia măsurile de prevenire faţă de înainte mergători, dar şi faţă de însuşi Antihrist.

 Fiindcă astăzi, după cum vom arăta amănunţit în capitolul următor, este comună constatarea că evoluţiile şi evenimentele sunt asemănătoare, încât profeţiile şi tâlcuirile Părinţilor Bisericii, despre venirea lui Antihrist, se adeveresc şi se confirmă în mod extraordinar de exact.

 Unul din evenimentele confirmate este şi numărul 666, care începe să fie consacrat într-un ritm galopant.

 Profeţia din Apocalipsă despre numărul numelui lui Antihrist (666) arată că începe ca să se adeverească în zilele noastre.

 Dar să vedem mai întâi ce zic Părinţii Bisericii despre aceasta. Sfântul Ipolit, Sfântul Epifanie, dar şi Andrei al Cezareei sunt retinuti şi precauţi în ce priveşte prezicerea numelui lui Antihrist. Lasă ei oare să se înţeleagă vremea împlinirii profeţiei, despre venirea lui Antihrist când se va cunoaşte numele, numărul şi semnul lui Antihrist? Oare care va fi numele lui Antihrist? Care va fi semnul?

 Ipolit, printre numele ipotetice ale lui Antihrist enumeră şi cuvântul Tăgăduim – APNOYME – în dialectul atic, a cărui sumă a numerelor care sunt atribuite literelor acestuia este 666. (A – 1, P – 100, N – 50, O – 70, Y – 400, E – 5), adică 666. Astăzi vedem că se pune în aplicare sistemul pentru publicarea noilor buletine de identitate care vor avea imprimată cifra 666. Pe bancnota de 500 de drahme, în ce priveşte ţara noastră, există în grup cifra 666. Numărul 666 apare pe produsele pe care noi le consumăm; el este sub forma sistemului liniat de codificare, de asemenea apare în telecomunicaţii, în schimbul bancar şi altele. Toate acestea sunt o pură întâmplare?

 Cunoaştem, de asemenea, că fără acest buletin va fi imposibilă vânzarea sau cumpărarea. Aşadar, se împlineşte profeţia Sfântului Ioan, care ne zice: „şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari; şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei (a lui Antihrist) sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea: cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-19). Fiindcă, după cum ne aducem aminte, numărul 666 astăzi se întâlneşte pretutindeni. Şi zilnic vin noi elemente la lumină, care ne vor zgudui.

 Într-un articol interesant, citim cu uimire că Dr. H. Eldeman, specialist şi preşedinte al sectorului de analiză statistică a Pieţii Comune, comunică în Bruxelles că se pregăteşte un sistem electronic inteligent, care se va ocupa cu problemele care interesează întreaga lume, întregul sistem este numeric.

 Fiecare om de pe pământ va primi un număr al său. Numărul acesta va da sistemului electronic date despre fiecare individ, şi pe baza acestui număr va putea ca să întreprindă relaţii de schimb în sectorul mondial.

 Numărul va fi nevăzut şi va fi imprimat, fie pe frunte fie pe palma mâinii, cu utilizarea razelor laser. Cu un dispozitiv special se va putea citi de pe fiecare semn numărul Înscris.

 După cum deja am amintit, sistemul este pregătit în întregime, şi deja este pus în aplicare. Aşadar, începe să se pună în aplicare la nivel mondial, fiindcă, mai concret, noua metodă de tranzacţie se va pune în aplicare sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem de vânzare şi cumpărare cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stăpânire pe fiecare individ odată cu numărul special 666, care va fi plasat cu cifre care nu se pot şterge – cu raze laser, pe frunte sau pe mâna dreaptă!

 „Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei”, profeţeşte Sfântul Ioan în cap. 16 din Apocalipsă.

 Aşadar, pe de o parte va fi primirea semnului cu posibilitatea de a face comerţ iar de cealaltă parte neprimirea semnului lui Antihrist şi renunţarea la a cumpăra şi a vinde, la comerţ, la privarea de toate drepturile şi în fine acceptarea morţii.

 Trebuie să fim siguri că credinţa omului în scurt timp va fi probată foarte sever. Despre aceasta nu trebuie ca să avem îndoieli deloc. După cum s-au confirmat atâtea profeţii, aşa şi profeţia cu numărul şi semnul lui Antihrist se va împlini.

 Să avem răbdare şi credinţă. şi să dorim să nu apucăm noi vremurile confirmării acestor profeţii!

 10. Când va veni Antihrist?

 Când ucenicii lui Hristos au cerut de la Domnul să le spună care vor fi semnele ce vor anunţa slăvita Sa venire şi sfârşitul lumii, Iisus, după ce enumeră semnele care vor precede a doua venire, zice clar ucenicilor: ,,Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie” (Matei 24,36). Deci nu cunoaşte nimeni timpul ziua şi ceasul afară de Dumnezeu. Nici sfinţii, nici îngerii.

 Aşadar, pentru Antihrist care va veni cu puţină vreme înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, este la fel, adică nu cunoaştem timpul exact când va veni. Ceea ce ştim sigur este că Antihrist va veni cu puţin înainte de venirea Domnului, „înainte de Hristos va veni Antlhrlst”. şi după cum zice Sfântul Apostol Pavel, Antihrist va fi nimicit de Domnul „cu strălucirea venirii Sale” (II Tesaloniceni 2, 8).

 De asemenea mai cunoaştem evenimentele şi semnele care se vor arăta şi vor anunţa sosirea lui Antihrist. şi după puţin a doua venire a Domnului. Sunt semnele pe care Dumnezeu ni le-a descoperit. prin profeţi, prin Domnul şi prin Apostoli.

 Aşadar, aici trebuie să ne îndreptăm atenţia lăsând la o parte lenea şi nepăsarea care ne caracterizează.

 Deşi timpul venirii lui Antihrist este necunoscut, ne sunt cunoscute semnele care ne-au fost descoperite, cu exactitate, pentru ca să fim preveniti, pentru a lua măsurile ce se cuvin, pentru trezirea noastră duhovnicească şi pentru întărirea credinţei, curajului şi nădejdii. Despre semnele acestea ne vom ocupa pe larg în capitolul următor.

 II. Pustiirile lui Antihrist

 Antihrist va constitui apogeul şi cuprinderea tuturor formelor răului care i-au premers, mai ceva decât Antioh Epifanes, care a aşezat statuia lui Zeus în templul din Ierusalim, Antihrist va semăna pustiire şi nimicire, ca nimeni altul până astăzi, după cum ne spun profeţiile.

 De aceea şi este numit „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15). Va pustii pământul şi va lipsi pe oameni de credinţă şi virtuţi.

 După cum zice Sfântul Efrem Sirul, în vremea lui Antihrist, „marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerul nu va mai da ploaie şi plantele se vor veşteji”. „Cerul nu-şi va mai da răcoarea sa, norii nu vor mai da apă, pământul nu-şi va mai da rodul său, marea va revărsa un miros insuportabil, râurile vor seca, peştii mării vor muri, oamenii se vor sfârşi de foame şi de sete .. ., atunci boală mare va fi peste tot părnăntul, atunci plângere … „”. Sfânta Scriptură ne spune că mâhnirea care va stăpâni pe oameni va fi nemaiîntâlnită. „Şi va fi atunci strâmtorare mare cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Matei 24,21). Oamenii care vor primi semnul lui

 Antihrist vor fi subjugaţi cu desăvârşire aceluia, şi vor rămâne nepocăiţi, după cum scrie Apocalipsa, pentru că vor avea mintea întunecată, şi o vor avea predată întreagă diavolului.

 Situaţia tristă care va veni va fi rezultatul păcatelor şi a celor care au apostaziat de la Dumnezeu.

 Diavolul cunoscând că a mai rămas puţin timp, după cum relatează Apocalipsa, va purta prin Antihrist o nemaiîntâlnită mânie asupra credincioşilor şi a lucrării lui Dumnezeu, răspândind dezastru, mâhnire şi pustiire. Lucrarea şi scopul lui vor fi ca să amăgească, dacă ar putea până şi pe cei aleşi, adică pe cei curaţi.

 Mulţi se vor ascunde departe în peşteri şi în crăpăturile pământului, după cum zice Sfântul Efrem Sirul  fiindcă necuviinţa va fi de nesuferit iar păcatele trupeşti vor deveni ceva public.

 Cu toate acestea amarui. vicleanul şi satanicul Antihrist nici măcar în pustiu nu va lăsa în linişte pe credincioşi, ci în grabă îi va aduna ca să i se închine.

 Şi cei care vor ceda vor fi însemnaţi cu semnul lui Antihrist restul care vor nega vor fi maltratatl cum omul nu a mai auzit, nici nu s-a mai întâmplat până astăzi.

 Va întrece pe Nero în răutate, în cruzime, mânie, ură, viclenie şi invidie. Nu va chinui numai pe cei drepţi şi credincioşi. ci şi pe aceia care vor primi semnul de la el şi-l vor crede drept Mesia, zice Andrei din Cezareea. Vicleanul va încerca ca să distrugă tot ce este pe pământ, cu o mânie nemaiîntâlnită. Aceasta este „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15), şi este sigur că nu s-ar mântui nimeni, dacă Domnul nu ar scurta zilele acelea, din dragoste fată de om. Antihrist va îndepărta pe toţi cei care i se vor opune, încât va stăpâni peste toţi, chiar şi peste aceia care îl vor susţine, fără ca cineva să se poată apăra.

 12. Alte profeţii despre Antihrist

 După cum ziceam, există profeţii despre venirea lui Hristos pe pământ şi profeţii despre multe alte amănunte ale vieţii Lui (naşterea, fuga în Egipt, răstignirea, învierea, etc.) care s-au confirmat aşa cum au fost scrise. Aşa după cum s-au confirmat şi profetiile despre dărâmarea Ierusalimului, risipirea evreilor şi dărâmarea templului, tot aşa există multe profeţii despre venirea lui Antihrist.

 Şi după cum profeţiile arătau fariseilor şi saducheilor că Hristos a venit, ei necrezând, tot aşa şi astăzi, în timp ce semnele arată că vom intra curând în epoca lui Antihrist, omenirea doarme liniştită somnul morţii.

 Profeţiile pentru venirea lui Antihrist sunt clare şi nu încape nici o îndoială. „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24,35), ne asigură Domnul. Aceste profeţii ne sunt făcute de însuşi Hristos, de Apostoli şi profeţi.

 Începem de la Profeţia lui Iacob despre Antihrist. Iacob, unul din cei trei patriarhi ai lui Israil. puţin înainte de moartea sa, a chemat pe fiii săi la sine şi le-a zis fiecăruia ceea ce se va întâmpla cu neamurile lor până în cel mai îndepărtat viitor. „Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi” (Facerea 49,1). Din aceste profeţii ale lui Iacob una se referă la Hristos şi alta la Antihrist, Pentru Domnul nostru Iisus Hristos vorbeşte profetia despre Iuda, că Hristos va veni din neamul lui Iuda. Pentru Antihrist vorbeşte profetla către un alt fiu al lui Iacob, cea către Dan, Profeţia despre Dan sună aşa: „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, muşcănd călcâlul piciorului calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, 0, Doamne!” (Facere 49,16-18).

 Deci Antihrist va fi evreu şi va proveni din neamul lui Dan.

 Antihrist va fi ca un şarpe, ca diavolul şi va lovi cu călcâiul Biserica, care aşteaptă mântuirea Domnului, după a doua Sa venire.

 Şi precum profetia care relatează despre Hristos s-a împlinit acum aproape 2.000 de ani la întruparea Domnului, tot aşa se va împlini şi profeţia despre Antihrist. Despre aceasta nu trebuie să se îndoiască nimeni.

 De asemenea şi Ieremia profeţeşte despre tirania lui Antihrist şi pustiirea pe care o va produce pe pământ. „De la Dan se aude … iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei” (Ieremia 8,16). Dar şi Isaia profeteşte despre nimicirea lui Antihrist. Hristos înainte de răstignirea Sa vorbeşte despre „urâclunea pustiirii” (Matei 24,15), făcând aluzie la Antihrist. Dar şi către evrei adresându-se, Iisus zice: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Aici „altul” închipuieşte pe falsul Mesia care este aşteptat de evrei, aşadar pe Antihrist.

 Sfântul Apostol Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, în a doua epistolă către Tesaloniceni zice că Domnul nu va veni, „dacă mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul plerzărti” (II Tesaloniceni 2,3), adică Antihrist. Şi continuă profeţia despre Antihrist zicând: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2,4). Antihrist se va înălţa pe sine atât de mult încât se va aşeza în locul lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu şi va încerca prin semne diabolice şi viclene ca să se dea pe sine drept Dumnezeu. Aici se subînţelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata să-l reconstruiască.

 În continuare, Sfântul Apostol Pavel ne descoperă că Antihrist va veni, când „cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tesaloniceni 2,7), (prin urmare abia când cel care împiedică arătarea va fi dat la o parte). Cine va fi acesta? Vom arăta în capitolul următor.

 Antihrist va fi nimicit prin slăvită arătare a Domnului. „Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale(II Tesaloniceni 2,8). Venirea lui Antihrist se va face prin puterea satanei cu semne mincinoase şi ademenitoare, cum ne asigură Apostolul Pavel. Sfântul Apostol Ioan zice despre Antihrist, atât în epistolele sale, cât şi în Apocalipsă: „Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi auzit că vine antihrist … ” (1 Ioan 2, 18). În Apocalipsă Antihrist este descoperit ca o fiară care va constrânge pe toţi. pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci şi pe cei slobozi şi pe cei robi ca să se supună lui, şi le va da lor semnul neşters (acela care este analizat cu raze laser, despre care am scris în capitolul precedent), pe mâna dreaptă sau pe frunte.

 Şi nu va putea nimeni ca să cumpere sau să vândă, decât numai cel care are semnul lui Antihrist, adică numele fiarei, sau numărul numelui lui, adică numărul care indică suma valorilor numerice ale literelor numelui lui.

 Şi Apocalipsa continuă. Cel care are minte luminată să socotească numărul, care este suma valorică a literelor care compun numele fiarei. şi va descoperi numărul lui Antihrist. Căci nu este numărul unei fiinţe supranaturale, ci numărul unui nume de om. Şi numărul acesta este şase sute şaizeci şi şase (Apocalipsa 13,18). Este numărul despre care noi vorbim.

 De fapt nu epuizăm aici profeţiile pentru venirea lui Antihrist. Nimeni n-ar trebui să se îndoiască câtuşi de puţin de împlinirea profeţiilor privind venirea lui Antihrist. Există şi alte profeţii ascunse, prin urmare neclare, despre care vorbesc Sfinţii Părinţi şi pe care le elucidează după măsura puterii lor.

 Antihristi mulţi s-au arătat”(loan 2,18).

13. Înainte mergători ai lui Antihrist

 O întruchipare a lui Antihrist a fost Antioh Epifan, care este numit „rădăcina păcătoasă” (1 Macabei 1,1 1). A pricinuit practic pustiire în templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi a urmărit ca să unească toate popoarele într-unul singur. A dat dispoziţie ca să se renunţe la monedele naţionale. A profanat sărbătorile şi templul, a oprit jertfa neîntreruptă, a anulat tăierea împrejur şi a poruncit să fie omorăti cei care nu se vor conforma cu ordinele lui. A aşezat un idol pe jertfelnic şi altare de jertfă în oraş. A dat ordin ca să se ardă Cărţile Legii. A dat ordin ca să fie omorăti prin torturi cei care susţineau Legea (1 Macabei 1,12-67). Aşadar lucrările lui Antioh trimit cu gândul la lucrările venirii lui Antihrist; pentru că şi Antihrist va profana templul, deoarece se va instala în el şi va încerca ca să dea impresia că este Dumnezeu. Pe cei credincioşi ii va supune la chinuri nemaiîntâlnite şi se vor confirma cele spuse de Scriptură, că va fi „urâciunea pustiirii” (Matei 24,15).

 Tipuri şi modele ale lui Antihrist sunt nu numai Antioh, ci şi toţi necredincioşii şi aceia care în numele puterii pun stăpânire, prin tiranie, pe omenire şi o chinuiesc; fiindcă modele ale lui Antihrist sunt şi astăzi, precum sunt ateii şi cei ce se acoperă cu masca democraţiei. Aceştia amintiţi sunt cei mai importanţi, pentru că deţin în mâinile lor puterea şi conduc destinele nefericite ale omenirii, persecutând Biserica Ortodoxă cu orice mijloace şi sunt şi în Biserică, Iăcăndu-se astfel instrumente ale satanei, şi înainte mergători ai lui Antihrist.

 Dar ca înainte mergători ai lui Antihrist nu trebuie să-i socotim numai pe aceşti pioni ai satanei, ci şi toate ereziile şi mişcările viclene care provoacă tulburare şi organizează centre de depravare şi decădere a omenirii.

 Nu ne vom ocupa aici de toate ereziile care slăbesc Biserica şi au devenit motiv de a rupe cămaşa cea necusută a lui Hristos, dar vom relata ceva despre hiliasmul care bântuieşte creştinismul, care graţie banilor pe care-i cheltuiesc şi efortului organizat deci mează literalmente turma Bisericii, pe care, aşa zişii păstori, cu puţine excepţii, o lasă pradă dispoziţiei răpitoare a slugilor lui Antihrist. Falşii mărturisitori ai lui lehova, formează o organizaţie politică mondială, pe lângă faptul că este şi o erezie. Cu toate acestea masca este religioasă. Cei care se intitulează „Martorii lui Iehova” utilizează religiozitatea ca pe o marfă, precum traficanţii de droguri, pentru ca să prostească şi să slăbească pe credincioşii ce le cad victime. Scopul lor este de a tulbura ordinea creştină, degradarea şi schimbarea omenirii într-o turmă de animale, fără raţiune şi voinţă, care să le permită guvernarea mondială, „Martorii lui lehova” formează astăzi cea mai rasială, fanatică şi anticreştină organizaţie, la nivel mondial .” Ceea ce duce la deconspirarea lor şi a planului lor demonic este proclamarea celei de a doua veniri a Domnului, care s-a petrecut în chip nevăzut şi înfierea şi moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu doar de cei 144.000 de bărbaţi sfinţi din Apocalipsă, la care au obrăznicia să se alăture” (Kinonia 1986). Într-adevăr organizaţia „Martoril lui Iehova” este cea mai nereligioasă şi vicleană mişcare din toate timpurile, după cum o numeşte Constantin Muratidis, care a dovedit, cu elemente de neclintit că această organizaţie, sub acoperământ religios şi creştin, prin mijloace vic1ene şi necinstite, urmăreşte ca să transforme omenirea într-un imens lagăr de sclavi, şi în felul acesta să impună o foarte hidoasă stăpânire rasială. La scară mondială, ce nu a cunoscut lumea până acum. Organizaţia „Martoril lui Iehova” formează o uriaşă societate transnatională, care exploatează crunt numeroasele sale victime, care lucrează voluntary, fără plată, cu consecinţe care aduc câştiguri uriaşe. Mai absurdă şi monstruoasă se arată în vremea noastră pretenţia celor care conduc „Turnul de veghe”, care impun membrilor organizaţiei să-i socotească singurii tălmăcitori ai Scripturii şi unica reprezentare a lui Dumnezeu pe pământ, care alcătuiesc şi conducerea legală, care va transforma guvernarea mondială; fiindcă toate celelalte guverne vor fi anulate. Conducerea „Martorilor lui Iehova” dispreţuieşte şi caracterizează pe ceilalţi oameni considerându-i fiinţe inferioare. Adepţii nu au drepturi ci numai obligaţia de a sluji şi asculta pe conducătorii lor. Aceasta este prima lor grijă, de a-i transforma pe oameni în sclavi.

  Martorii lui Iehova au primit statutul de cult creştin în România. A fost recunoscut prin ordinul nr. 2657 din 22 mai 2003, publicat în Monitorul Oficial, partea I. nr. 414 din 13 iunie, statutul de organizare şi functionare al organizatiei religioase „Martorii lui Iehova”, înregistrată la 9 aprilie 1990 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Ordinul respectiv are şapte articole care precizează, între altele, că această organizatie religioasă este un cult religios creştin care are toate drepturile şi obligatiile prevăzute de lege pentru cultele religioase recunoscute de statul român.

 „Martorii lui Iehova” sunt o sectă pe cât de ciudată pe atât de periculoasă, surprinzându-ne, totodată, această grabă şi lipsă de discernământ din partea celor ce s-au grăbit cu slugărnicie să o aprobe. Ei nu trebuiesc încurajaţi căci susţin trei erezii păgâne:

 1. Iisus nu este Dumnezeu, zic ei. Dar noi, creştinii, credem în Sfânta Treime, după cum a poruncit Iisus: „Drept aceea mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfiintului Duh. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28,19);

 2. Nu trebuie să faci armată şi să asculţi de stăpanire, susţin ei. Dar în Sfânta Scriptură e scris: „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu .. Căci ea (stăpânirea) este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te, căci nu în zadar poartă sabie” (Romani 13,1-4);

 3. Omul dacă moare, mai zic ei, moare şi trupul şi sufletul. Iar de înviat, înviază numai cei drepţi. Acesta este un ateism mascat. Mântuitorul Iisus Hristos ne învaţă însă că sufletul este nemuritor: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă, ci temeţi-vă mai curând de Acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena”(Matei 10,28).

 Este curios (dacă poate fi numită asta curiozitate) cum justitia română permite existenţa unei secte care incită la revoltă contra autorităţilor statului (secta aceasta consideră statele drept creaţii ale lui satana). Ea este interzisă în Franţa şi Germania; în Franţa, din 2001, există o lege împotriva sectelor (Biserica Scientologică, Maon, Martorii lui Iehova etc.), de împlinirea căreia se ocupă o Misiune Interministerială de luptă împotriva sectelor. Şi mai curios (dar şi periculos) este că, după câte ştim noi, „Martorii lui lehova” este o organizatie peste tot în lume, numai la noi este cult (Ia români e ca la nebuni), ori cultele au drepturi şi facilităţi mult mai mari acordate de stat! Este ca o lepră, ca un virus căruia statul român îi acordă toate facilităţile (ace, seringi) ca să putem fi injectaţi. Să sperăm însă că va avea doar efectul unui vaccin pentru Biserica Ortodoxă. (Porunca iubirii, 2003).

 Cei care conduc „secretul nelegiuirii”, traficanţii satanici transnaţionali din Broocklyn, care pregătesc venirea lui Antihrist, au obrăznicia fără margini de a se socoti pe ei înşişi ca singurii moştenitori ai lui Dumnezeu, care vor participa la guvernarea mondială.

 Noi recunoaştem în ei pe înainte mergătorii lui Antihrist. Cum pot aceşti traficanţi din Broocklyn să se socotească pe sine asemenea bărbaţilor din Apocalipsă şi mai presus de purtătorii de Hristos Părinţi ai Bisericii? „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei (Sfinţii), căci sunt feciorelnici…., iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană” (Apocalipsa 14,4). Însă întemeietorul acestei organizaţii hiliaste, Russel nu numai că s-a căsătorit la 1879, ci şi nunta s-a săvârşit cu vinovăţie şi desigur din cauza preacurviei. Dar şi succesorul lui, Ruterffort, a murit din cauza folosirii drogurilor. Ne uimeşte planul moral al întemeietorilor acestei organizaţii satanice, care se numără pe sine între bărbaţii cei drepţi din Apocalipsă. Adepţii lor, care aleargă neîncetat cu genţile pline de cărţi, nu mai au timp ca să vadă câtă batjocură au adunat în jurul lor întemeietorii sectei? Aşadar, atât de tare s-au prostit încât nu mai văd că această organizaţie satanică, pe care o slujesc, încearcă să impună în lume un crunt regim rasial, cum nu a mai cunoscut lumea, şi să transforme pe oameni în sclavi? Nu văd, oare, că stăpânii lor sunt în acord cu cele spuse în II Tesaloniceni 2, 7, lucrând taina fărădelegii şi că sunt înainte mergătorii lui Antihrist?

 Cel mai paradoxal lucru dintre toate este că această organizaţie satanică subminează temelia statului în ce are mai sfânt şi mai cinstit, credinţa şi ortodoxia, şi aceasta se întâmplă din cauza concesiilor pe care statul le-a făcut. Dar aceste favorizări nu se opresc aici, ci privesc şi alte ascunzişuri antidemocratice şi organizaţii ascunse, precum masoneria. În afară de hiliasm există alte mişcări şi puteri ascunse care pregătesc terenul pentru dezgustătorul Antihrist. Aceste organizaţii care formează semnul pentru vremea noastră şi îşi au rădăcinile în evul mediu sunt în legătură cu masoneria.

 Masoneria este o organizaţie mistică cu scopuri secrete. Este organizată piramidal, pe nivele, informaţiile urcând spre vârf. În această structură, nivelele inferioare nu au acces la informaţiile unui nivel superior.

 Cum poate un om liber să adere la o astfel de organizaţie care nu-şi descoperă adevăratele planuri, şi cum pot să existe într-o democraţie asemenea organizaţii secrete? Ce scopuri suspecte şi antidemocratice servesc această organizaţie, cu legături internaţionale şi mii de loje în toată lumea? Pentru ce în aproape toate statele guvernele cedează în faţa acestei organizaţii satanice, antidemocratice şi anticonstituţionale?

 Masonii au secrete pe care nu le descoperă nu numai altor oameni, pe care îi numesc „profani”, ci nici propriilor lor membri. Şi se constată fenomenul trist că se cere oamenilor care acceptă să fie recrutaţi în asemenea organizaţii să păstreze secrete toate lucrurile pe care le vor afla! Cine a ajuns la această cruntă umilire ca să-şi vandă conştiinţa în acest mod dezgustător?

 Pentru ce masonii sunt obligaţi cu jurăminte aspre să păzească şi să îndeplinească ordinele, pe care nu trebuie să le destăinuiască? Nici măcar unui prizonier nu i se cere aşa ceva. În vremea noastră, o epocă prin excelenţă numită „democratică”, când o organizaţie secretă îşi închide porţile faţă de membrii întregii societăţi şi-şi leagă cu jurăminte îngrozitoare membrii săi ca să nu destăinuiască secretele sale, nu este normal ca să creeze suspiciuni? Loja P-2 din Italia are mii de membri din rândul „personalităţilor”, adică a elitei italiene.

 Dar dincolo de faptul că este o organizaţie secretă şi perfidă, masoneria este şi antisocială. Astfel, prin felul cum se manifestă, masonii sunt acei care favorizează disensiunile şi nu guvernarea dreaptă pe care o cer toţi oamenii.

 Pentru ce să fie susţinut cineva numai şi numai pentru că este mason şi să nu fie susţinut oricare altul după dreptate? Judecătorul mason va hotărî după dreptate sau după ordinile masonice? Ofiţerul mason va asculta ordinile loji/or sau chemarea patriei? Nu cumva loviturile de stat şi trădările, care se înmulţesc în ultimul timp în întreaga lume, au legătură cu aceşti ofiţeri vânduţi ? Pentru ce masonii se sfiesc ca să se destăinuie şi să facă cunoscute în mod public sau prin declaraţie gradele lor? Nu cumva pentru că poporul are formată deja conştiinţa manipulării prin aceştia. Cu toată aversiunea poporului faţă de antidemocraţie nu se întâmplă nimic. Lojele există şi domnesc ca stat în stat. Deci care sunt acei protectori nevăzuţi ai acestor întunecate organizaţii în ţara noastră? Nu cumva se ascund pentru că „toţi cei ce comit fărădelegi urăsc Lumina”? Aşadar aceasta este masoneria, care, în opoziţie cu hiliasmul care apelează la indivizi cu slabă pregătire, aceştia apelează, în general, la oameni influenţi, cu inteligenţă, cu autoritate, cu bani şi influenţă socială. Diavolul prin masonerie favorizează planul său şi pregăteşte pe oameni pentru venirea lui Antihrist. Trebuie să cunoaştem că, în afară de acestea, masoneria este şi religie a satanei. În loji este adorat Marele Arhitect al Universului. Deşi copiază multe din ceremoniile creştine, masonii adorând pe Marele Arhitect al Universului arată că nu agreează pe Dreptul nostru Dumnezeu.

 Aşadar masoneria, organizaţie satanică, este o ramură a Sionismului internaţional. Lucrează şi aceasta pentru ca să se realizeze planurile ascunse ale iudeilor, aşadar ca să instaleze pe mesIa cel aşteptat al evreilor, ca conducător mondial, adică pregăteşte venirea lui Antihrist, a dezgustătorului dictator.

 Masoneria, hialismul. ecumenismul, spiritualismul, magia sunt în special o acţiune a hidrei sionismului, care otrăveşte mortal pe oameni şi-i predă în puterea satanei. Cei care au răstignit pe Hristos, prin urmaşii lor, cei care nu se cuminţesc nicidecum, nici măcar nu se pocăiesc pentru crimele lor, lucrează cu toate aceste puteri satanice din culise pentru a ni-l impune pe Antihrist. Cu toate acestea, planurile lor au fost dezvăluite, prin profeţiile care există, pentru ca noi să fim preveniţi, şi au micşorat camuflarea lor; pentru aceea, nu trebuie să cădem în capcana lor.

 Ţineţi-vă departe de spiritism, magie, masonerie şi hiliasm. Sunt dezgustătoare puterile satanice care ne fură ce are mai scump şi mai drag, sufletul nostru. Răcnetul lui Antihrist se aude clar, umbra hidoasă a lui arată că se apropie. Să ne amintim de Sfântul Apostol Petru, care zice:

 „Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5,8). Să „ne asigurăm” zice Sfântul Chiril al Ierusalimului. Numai câti îşi vor asigura sufletul lor prin rugăciune şi atenţie neîncetată, faţă de Antihrist, de aliaţii şi înainte mergătorii lui, vor scăpa din capcane şi vor moşteni fericirea şi viaţa veşnică”. Restul vor rătăci şi vor fi adunaţi în tabăra lui Antihrist ca să se lupte nenorociţii chiar cu Hristos şi vor primi semnul lui Antihrist spre pieire şi condamnare veşnică, după cum scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă.

Read Full Post »

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.

Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist – ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.

Conservator

Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza – “Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba”. “Stapan pe limba neaosa” si cu o “neobisnuita caldura sufleteasca”, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator “iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse”. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: “Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

De la Nistru pan’ la Tisa

Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie”) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.

Lovit la Timpul

Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii – ,,la ciolan”, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: “si mai potoliti-l pe Eminescu!”). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca pe camasi si partidul ca cizmele?”. Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.

Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari

In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea – conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca”. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de “Societatea Carpatii” ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii” era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la tara, dar executa si actiuni conspirative.

Urmarit de spionii Austro-Ungariei

Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: “Societatea Carpatii” a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie – n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.

S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului “Timpul”, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invatamant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari”. Sacareanu, redactorul adjunct de la “Romana libera”, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor”. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)

Tradatorii

Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii”, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul “Bukarester Tageblatt” si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. In contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele “Societatii Carpatii”, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: “informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala”).

Nationalistii, urmariti si de rusi

Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii”, au mai aparut la Budapesta Societatea “Petru Maior”, la Viena “Romania juna”, la Cernauti “Junimea”,”Dacia”, “Bucovina si Moldova”, in Transilvania societatea “Astra” si, in vechea Romanie, “Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.

Incomodul Eminescu

Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea “iridenta” a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute”. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din “Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. In 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar – ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.

Stia ca i se pregateste ceva

Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. In 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv “apropiati” interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. In cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.

Interzis si internat

Guvernul a desfiintat “Societatea Carpatii” chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului “Societatii Carpatii” au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.

Suprimarea incepe de la 33 de ani

“Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tanarul redactor – potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar – bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele – cica sa nu fie distruse – depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. In manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al “Societatii Carpatii”. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat “subversive”, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica a “masurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul “operativ”.

Otravit cu mercur

Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul – nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. In 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este “bietul Eminescu”. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si este denigrat de anti-romani.

Eminescu nu a fost nebun

Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala – cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.

Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica”. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este “uitat” pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. “Tinta” Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si “grupuscule elitiste” – in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.

Read Full Post »