Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘hormoni’

Fast şi instant sunt cuvinte asociate în ultimele decenii cu anumite produse alimentare şi cu un tip de alimentaţie cu preparare rapidă pentru a putea fi consumate pe fugă. Înainte de americanizarea limbajului comercial la noi, circula cuvântul „minuturi”, prepararea era ,,la minut”.

În oraşele mari din Statele Unite şi Europa Centrală, precum şi la noi în ultima vreme, fast-urile şi instant-urile au devenit un mod de a considera şi a trăi viaţa în grabă, într-o goană nebună, sub teroarea timpului care ne întoarce la mitul Greciei Antice despre Uranus mâncându-şi copiii.

Fast şi instant au devenit concepte din ce în ce mai încăpătoare într-o lume idolatră, fără apărare, vrăjită, iar nu dezvrăjită de spiritualitatea dominantă New Age. Nerăbdarea şi graba devenite o patologie a „secolului vitezei” – cum a fost denumit secolul XX – şi cu atât mai mult în secolul XXI, au schimbat viaţa, în toate compartimentele ei inclusiv în intimitatea familială. Intimitate familială, linişte şi regăsire în atmosfera propriului cămin, în care mesele calde preparate acasă, cu specific familial, cu suflet de mamă, cu prezenţa tuturor generaţiilor în jurul mesei, cu „noapte bună” înainte de culcare, cu salutul si zâmbetul dimineţii, dar mai cu seamă cu „Tatăl nostru” înainte de a mânca sunt foarte aproape de dispariţie totală. Se pierde sfânta şi roditoarea coagulare familială. Alungarea lui Hristos-Viaţa usucă, fărâmiţează, deşertifică solurile Terrei şi inimile „neplugărite” de rugăciune ale pământenilor. În schimb, existenţa devine tot mai dependentă şi în aceeaşi măsură degradată de materii şi radiatii nenaturale, în alimentatie, tratamente medicale, construcţii, transport etc. Inventivitatea omenirii explozivă în aceste vremuri de pe urmă, pusă în slujba vieţii, se perverteşte şi devine distructivă. Duhul uciderii şi al sinuciderii bântuie o lume care, fără Dumnezeu, nu ştie să trăiască şi nici nu mai doreşte să trăiască, căutând să se întoarcă în nimicul din care a fost creată.

Cuptoarele cu microunde coc şi ţesuturile utilizatorilor

Până şi cuptoarele cu microunde confirmă zicala despre iadul pavat cu bune intenţii, zicală profetică, foarte nimerită culturii şi civilizaţiei zilelor noastre.

Mâncarea gătită la cuptoarele cu microunde este una din cauzele cele mai semnificative ale unei sănătăti proaste, şi este cu siguranţă şi una dintre cele mai ignorate.

Un semnal de alarmă a fost constituit de un fapt întâmplat în 1991 la un spital din Oklahoma, S.U.A. Acolo, o pacientă, pe nume Norma Levitt, a murit în urma unui banal transfer de sânge, deoarece asistenta care trebuia să încălzească sângele a folosit pentru aceasta cuptorul cu microunde, fapt care a dus la alterarea sângelui din cauza microundelor. Spitalul a fost dat în judecată.

Doi cercetători, Dr. Hans Ulrich Hertei şi Dr. Bernard H. Blanc, au confirmat că gătitul la cuptoarele cu microunde modifică în mod semnificativ nutrientii alimentelor. Dr. Hertei a lucrat înainte ca nutriţionist timp de câţiva ani la, una dintre marile companii producătoare de alimente din Elvetia. Atunci când a atras atentia asupra procedeelor dubioase folosite de acea companie pentru prelucrarea alimentelor, procedee ce aveau ca efect denaturarea lor, a fost concediat. Apoi s-a asociat cu Dr. Blanc de la Institutul Federal Elvetian de Biochimie.

Cei doi au studiat efectul mâncării gătite la cuptoarele cu microunde asupra a opt persoane, luându-le eşantioane de sânge după ce aceştia mâncaseră. Ei au găsit că, după ce subiecţii au consumat alimente preparate la cuptorul cu microunde, nivelul hemoglobinei din sânge a scăzut. ,,Rezultatele au arătat tendinţe spre anemie. Situaţia a devenit încă mai pronunţată în timpul celei de-a doua luni a studiului”, au declarat cei doi oameni de ştiinţă. Ne putem întreba care ar fi fost rezultatele pe care le-ar fi obţinut dacă ar fi studiat persoane care au consumat mâncare preparată la cuptoarele cu microunde timp de un an sau mai mult…

Modificarea violentă pe care o produc cuptoarele cu microunde asupra moleculelor alimentelor creează noi substanţe denumite compuşi radiolitici. Aceştia reprezintă mutaţii necunoscute în lumea naturală. Gătitul clasic duce şi el la formarea unor compuşi radiolitici (de aceea este fără îndoială preferabil să consumăm cât mai multe alimente crude), însă gătitul la cuptoare cu microunde produce incomparabil mai mulţi astfel de compuşi. Aceasta duce apoi la deteriorarea sângelui şi a sistemului imunitar.

Aceleaşi studii au arătat şi că numărul leucocitelor creşte după fiecare masă la care se consumă alimente preparate la cuptoarele cu microunde – fapt pe care hematologii îl iau foarte în serios, deoarece reprezintă adesea semnul unor efecte extrem de vătămătoare, ca de exemplu al otrăvirii.

De asemenea, după consumarea de alimente gătite la cuptorul cu microunde, s-a constatat creşterea nivelului colesterolului. Dr. Hertel a declarat: ,,Opiniile ştiinţifice obişnuite afirmă că valorile colesterolului se modifică de obicei lent pe perioade lungi de timp. În acest studiu însă, valorile au crescut rapid după consumarea legumelor expuse la microunde.” El crede că studiul său confirmă noile date ştiinţifice care sugerează că se pot ivi creşteri rapide de colesterol în sânge din cauza stresului acut. ,,De asemenea – a adăugat el – nivelele colesterolului din sânge sunt mai puţin influenţate de continutul de colesterol al alimentelor decât de factorii de stres. Astfel de factori cauzatori de stres pot fi constituiti de alimente care virtual nu contin deloc colesterol legumele expuse la microunde.”

Rezultatele au fost publicate în revista Search for Health în primăvara anului 1992. Cum au fost întâmpinate aceste cercetări? O puternică organizaţie comercială, Asociaţia Elveţiană a Dealerilor de Aparate Electrocasnice şi Industriale, a reuşit să-l influenţeze pe preşedintele Curţii Juridice din Seftingen, cantonul Berna, să emită un ordin prin care lui Hertei şi Blanc li s-a interzis să îşi mai publice rezultatele cercetărilor, urmând ca în caz contrar să fie pasibili de amenzi usturătoare sau de până la un an de închisoare. Ca răspuns la aceasta, Blanc s-a dezis de rezultatele pe care le-a obţinut. În schimb, Hertei a început o serie de conferinţe şi a cerut un proces la curtea cu juri.

În fine, în 1998, interdicţia Curţii Juridice a fost abrogată. Într-un proces ce a avut loc la Strasbourg în ziua de 25 august 1998, în care părţile au fost reprezentate de Dr. Hertei şi respectiv de statul elveţian, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că a avut loc o încălcare a drepturilor lui Hertel prin decizia din 1993. Curtea a decis că acel ordin, care îi interzicea să declare că alimentele gătite la cuptoarele cu microunde sunt periculoase pentru sănătate, venea în contradicţie cu dreptul la libera exprimare. În plus, statul elveţian a fost obligat să plătească despăgubiri în valoare de 40.000 de franci.

Interzicerea cuptoarelor cu microunde în Rusia

După cel de-al doilea război mondial, ruşii au efectuat numeroase experimente legate de cuptoarele cu microunde. Din 1957 şi până recent, cercetările lor au fost efectuate în principal la Institutul de tehnologie radio din Klinsk, Belarus. În conformitate cu spusele cercetătorului american William Kopp, care a strâns laolaltă multe dintre rezultatele cercetărilor efectuate în Rusia şi Germania – şi se pare că a fost şi persecutat din cauza aceasta (J. Nat. Sci., 1998; 1:42-3) – următoarele efecte au fost observate de echipele de cercetători ruşi:

1. Încălzirea cărnii preparate într-un cuptor cu microunde un timp suficient pentru consum uman a creat:

* d-nitrosodietanolamină (un binecunoscut agent cauzator al cancerului)

* destabilizarea compuşilor biomoleculari cu proteină activă

* crearea unui efect de legătură cu radioactivitatea din atmosferă

* crearea de agenţi cauzatori ai cancerului în cadrul compuşilor proteină-hidrosilat în lapte şi cereale;

2. Emisiile de microunde au produs de asemenea alterarea comportării catabolice ( de rupere) a glucosidei – şi galactosidei – elemente din fructele îngheţate care sunt încălzite în acest mod;

3. Microundele au alterat comportarea catabolică a alcaloizilor din plante atunci când legume crude, gătite sau îngheţate au fost expuse la microunde chiar şi pe perioade foarte scurte de timp;

4. Radicalii liberi producători de cancer au fost creati în cadrul anumitor formatiuni moleculare din plante, în special în rădăcinile legumelor crude;

5. Ingerarea alimentelor supuse la microunde a produs un procentaj mai mare de celule canceroase în sânge;

6. Din cauza modificărilor chimice ale substanţelor din alimente, au apărut disfuncţii ale sistemului limfatic, conducând la degenerarea capacităţii sistemului imunitar de a se proteja împotriva extinderii cancerului;

7. Catabolismul instabil al alimentelor supuse microundelor a alterat substantele elementare din alimente, conducând la tulburări ale sistemului digestiv;

8. Cei care au ingerat alimente gătite în cuptoarele cu microunde au prezentat o incidenţă statistică mai mare a cancerului stomacului şi intestinelor, precum şi o degradare generală a ţesuturilor celulare periferice, cu o deteriorare treptată a funcţiilor sistemelor digestiv şi excretor;

9. Expunerea la microunde a produs descreşteri semnificative ale valorii nutritionale a tuturor alimentelor studiate, şi în particular:

* o descreştere a biodisponibilităţii vitaminelor B, C şi E, a mineralelor esenţiale şi a lipotroficelor

* distrugerea valorii nutriţionale a nucleoproteinelor din carne

* scăderea activităţii metabolice a alcaloizilor, glucosidelor, galactosidelor şi nitrilosidelor (adică a tuturor substanţelor de bază din fructe şi legume)

* o marcată accelerare a dezintegrării structurale în toate alimentele.

S-a constatat de asemenea că efectele negative nu apar numai în cazul ingerării alimentelor preparate la cuptorul cu microunde, ci şi în cazul expunerii la cârnpul energetic în sine (de exemplu, stând în faţa cuptorului cu microunde). Printre aceste efecte biologice ale cuptoarelor cu microunde se pot enumera:

1. Afectarea impulsurilor electrice nervoase în cadrul potenţialelor joncţiunilor creierului;

2. Efecte negative asupra producerii hormonilor şi a mentinerii echilibrului hormonal la bărbati şi femei;

3. Nivele semnificativ mai ridicate ale alterării formelor de undă ale semnalelor alfa, teta şi delta din creier;

4. Din cauza acestei alterări a undelor din creier, s-au înregistrat efecte negative asupra psihicului, precum pierderea memoriei, pierderea capacităţii de concentrare, scăderea vitezei proceselor intelectului şi insomnii la indivizii supuşi efectelor emisiei continue a aparatelor cu microunde, fie acestea aparate de gătit sau staţii de transmisie.

Ca urmare a acestor rezultate obtinute de oamenii de ştiinţă, cuptoarele cu microunde au fost interzise în

Rusia în 1976; interdicţia a fost ridicată după Perestroika.

Alte studii despre efectele nocive ale cuptoarelor cu microunde asupra sănătăţii

Dr. Lita Lee din Hawaii scrie în prestigioasa revistă „ The Lancet”, în numărul din 9 decembrie 1989: ,,Încălzirea la cuptorul cu microunde a laptelui pentru bebeluşi conduce la transformarea anumitor trans-aminoacizi în cis-izomerii lor sintetici. Izomerii sintetici nu sunt biologic activi. Mai mult, unul dintre aminoacizi, L-prolina, se transformă în izomerul d al său, care este cunoscut ca neurotoxic (adică otrăvitor pentru sistemul nervos) şi nefrotoxic (adică otrăvitor pentru rinichi). Este suficient de rău că mulţi bebeluşi nu sunt alăptaţi de mamele lor şi că în schimb li se dă lapte preparat în industrie, însă acum acest lapte este făcut încă şi mai toxic prin supunerea sa la radiaţiile cuptorului cu microunde.”

În cartea sa Health Effects of Microwave Radiation – Microwave Ovens (Efectele asupra sănătăţii ale radiaţiilor emise de cuptoarele cu microunde), precum şi în articolele semnate de ea în numerele din martie şi septembrie 1991 ale revistei „Earthletter”, Dr. Lita Lee afirmă că toate cuptoarle cu .microunde emit radiaţii electromagnetice, vatămă alimentele şi transformă substanţele din alimentele gătite în ele în produse toxice şi cancerigene.

În cartea sa The Body Electric, Robert O. Becker descrie cercetările efectuate de ruşi asupra efectelor asupra sănătăţii ale radiaţiilor din domeniul microundelor, efecte descrise de aceştia sub numele de „boala microundelor”. La pagina 314, Becker afirmă:

„Primele semne ale acestei boli sunt: o presiune redusă a sângelui şi un puls slab. Manifestările ulterioare cele mai des întâlnite sunt: excitarea cronică a sistemului nervos simpatic, dureri de cap, ameţeală, dureri ale ochilor, insomnii, iritabilitate, anxietate, dureri de stomac, incapacitatea de concentrare, căderea părului, precum şi o incidenţă crescută a apendicitelor, cataractelor, problemelor aparatului reproducător şi cancerelor.”

Şi totuşi, cuptoare cu microunde continuă să se vândă. De ce? Pur şi simplu pentru că sunt fast şi într-o lume fast, se cumpără tot ce e fast.

Read Full Post »

 

Mijloace anticoncepţionale.

Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog

Dr, med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans,Elveţia, CH – 6370) în colaborare cu Orto Dopper (Articolul de mai jos este un extras din textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22 septembrie 1990 la Dresda, la Congresul internaţional “World Federation of Doctors Who Respect Human Life”.)

 

Introducere

 Contracepţia – binecuvântare sau blestem?

Contracepţia este inseparabil legată de starea moral spirituală a Europei şi a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicată în slăvi ca o mare binecuvântare de unii, condamnată ca un blestem de alţii, ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice.

Ruptura dintre sexualitate şi procreaţie

Pentru prima dată în istoria omenirii s-a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această sciziune, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S-a promovat un drept la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă asupra finalităţii biologice a sexualităţii, reproducerea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticoncepţionalele l-au realizat practic.

 Medicalizarea controlului sarcinii

În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s-a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns să fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s-a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un monstruos reducător al numărului de naşteri, iar lumea occidentală va avea de suferit încă mult timp urmările acestei situaţii.

Medicalizarea nu s-a produs din întâmplare: contraceptivele moderne cele mai importante sunt „medicamente” în sensul cel mai larg al termenului. Adică ne aflăm în faţa unor mijloace care au efect direct pe o cale sau alta asupra organismului omenesc şi a căror administrare trebuie să fie monitorizată în mod obligatoriu de specialişti în materie. A fost de asemenea o noutate şi faptul că, pentru prima dată în practica medicală, produsele farmaceutice au fost folosite în stil mare nu sub prescripţie medicală, ci din alte motive.

Răul mai mic

Nu a fost prea greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerâdu-i se acestuia, şi de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine: „mai bine să previi decât să avortezi” Extrem de puţini au observat însă că astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru că în acelaşi timp a fost propagată – chiar de teologi, îndeosebi! – ideea „răului mai mic”, nici ea nu şi a ratat ţinta. A acţionat foarte insidios din primele momente şi încă mai are efect.

Din cine este format Iobby-ul internaţional

Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate ţările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciună şi manipulare verbală. In prima fază, au fost intenţionat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii inviolabile şi a dreptului inalienabil la viaţă ale copilului nenăscut. [ … ]

Dr. Nathanson descrie şi o altă tactică:

„Tactica cea mai importantă şi mai eficientă pe care noi, cei din NARAL, am folosit o între 1968 şi 1973 a fost «cartea (de joc) catolică», adică:

1. atacuri şi calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiată, reacţionară, nu merge în pas cu vremea: şi

  1. falsa reacţie a multor funcţionari din organismele bisericeşti şi a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate: (14: Concepte, vol. 5 9/1990, p.18).

Numai această tactică ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra că nu se poate lua în serios sloganul anticoncepţioniştilor: ,,mai bine să previi decât să avortezi” După cum se vede, este vorba de acelaşi lobby, adică cel al planificatorilor populaţiei (de exemplu, International Planned Parenthood Federation, Population Council şi altele). Dacă s-ar fi avut într-adevăr în vedere anticoncepţia preventivă, nu s-ar fi propagat masiv şi în paralel avortul, ajungându-se, ca o consecinţă directă a acestei presiuni asupra legiuitorilor, la posibilitatea efectuării de avorturi practic fără pedeapsă legală. Dacă se urmărea promovarea prevenirii sarcinii, avortul ar fi trebuit să fie combătut pe scară largă.

Linia de unire între contraconceptie si avort: copilul ca ameninţare

Astăzi o ştim: anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură.

Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. a anticoncepţie eficientă urmăreşte să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează şi se dezvoltă intensiv o concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului duşman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanităţii, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară faţă de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoţeşte sexul. Şi atunci când, în ciuda anticoncepţionalelor, acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, ultima soluţie fiind avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi tocmai de aceea este propagat în mod egal. Din cazul Californiei, aflăm că 40% din cele 300.000-500.000 avorturi dintr un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor. Deosebit de semnificativă este şi observaţia că tocmai în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Situaţia din Iugoslavia ne dovedeşte că pentru mulţi oameni o perfidă schimbare de mentalitate înlocuieşte în cele din urmă contracepţia cu avortul. Iar în ceea ce îi priveşte pe planificatorii populaţiei, în final şi ei îl recomandă ca mijloc curent de „control al naşterilor”: In acest sens descifrează cei mai mulţi medici infama înşelătorie: „Mai bine să previi decât să avortezi” [ … ]

Manipularea limbajului

Dr. med. B. Nathanson (care a condus un an şi jumătate cea mai mare clinică specializată în avorturi din SUA şi care, de la Saul la Paul, a devenit între timp cel mai hotărât adversar al avortului) a creat următoarea expresie: „Verbal engineering precedes always social engineering” Adică, manipularea verbală precedă totdeauna manipularea socială; manipularea limbajului – manipulare a societăţii.

Politica evoluează în sfera puterii: lupta pentru putere, lupta pentru menţinerea la putere, influenţarea cetăţenilor. Dar puterea este totală numai atunci când îşi poate aservi şi gândi rea. Gândirea se transmite prin limbă. De aceea, limba este şi politică! Deja Friedrich Nietzsche formula o previziune: Adevăratul deţinător al puterii va fi în viitor cel ce va putea impune noi reguli în limbaj [48]. ,,O astfel de răspândire a propriilor reguli verbale are întotdeauna caracterul unui proces de dominare.” [61, p. 44J

Prof. Dr. Gunter Rohrmoser din Stuttgart scrie: „Toate schimbările din societatea noastră sunt rezultatul unor schimbări culturale revoluţionare care le au premers, şi anume: mai întâi, limba, apoi, prin limbă, conştiinţa şi, în cele din urmă, prin conştiinţă sunt modificate cerintele oamenilor. Din aceste cerinte necesităti rezultă revolutia aşteptărilor în ascensiune şi corespunzător acestor noi speranţe se instalează şi se impun şi politic noi valori şi noi norme” [99, 100].

„Dimensiunea fundamentală a procesului de modificare a societăţii se împlineşte în modificările antropologice, în domeniul formării şi interpretării realităţii sociale.”

Scoaterea din domeniul criminalităţii a uciderii copiilor în trupul mamei lor a devenit posibilă prima dată prin limbaj.

Un exemplu clasic pentru o astfel de manipulare a limbajului este modificarea paragrafului 218 din Codul Penal pe vremea guvernului social democrat (SPD ) în Germania. Textul de lege în speţă, în vigoare până în 1974, definea fapta în următorii termeni:

„O femeie care îşi ucide fătul (“Leibesfrucht” în germană, «rodul trupului», n.tr.) sau permite altei persoane să o facă va fi pedepsită”

Obiectul protecţiei legale împotriva acţiunii de ucidere, copilul nenăscut, era numit făt. Spre deosebire de această formulare, norma schimbată de SPD şi valabilă din 1974 ne spune numai că:

„Cel care întrerupe o sarcină va fi pedepsit”

Obiectul protecţiei legale, copilul nenăscut, nu mai este desemnat; este încriminată numai o intervenţie asupra corpului femeii! O f1agrantă manipulare verbală. In baza cunoştinţelor moderne de embriologie umană, prescripţia legală ar fi trebuit să sune cam aşa:

„Cel care ucide un copil nenăscut în trupul mamei va fi pedepsit. Noul om începe din momentul fecundării”

Studiile de cultură şi limbaj realizate de Sapir şi Whorf au arătat că limba de fiecare zi influenţează decisiv, profund şi durabil trăirile subiective, acţiunile şi percepţiile omului [61, p. 44 J.

Regulile şi normele limbii au modificat în profunzime conştiinţa juridică. In paralel cu dispariţia conştiinţei a ceea ce este drept, dispare întotdeauna şi conştiinţa a ceea ce este nedrept, ca faptă sau neglijenţă criminală. Nu trebuie deci să ne mirăm că a dispărut aproape cu desăvârsire constiinta naturii criminale a uciderii copiilor nenăscuti.

S-a dorit oare aceasta? A fost o politică deliberată? Ce amploare a luat pierderea conştiinţei binelui şi a răului ne pot arăta într un mod cutremurător cele relatate de o soră de caritate despre practicile din secţia de ginecologie dintr o mare clinică din Hamburg, de la mijlocul anilor ‘80. Cităm din Schwabischer Zeitung – (apare la Leutkirch 1 D 7970, Postfach 1145, Rudolf – Roth – Str. 18) – articolul „Biserică şi Viaţa’ din 05.12.1990:

… Altă dată am participat la o întrerupere de sarcină în luna a şasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea naşterii, adică procesul de expulzare a fătului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasă. De îndată ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de gardă. Femeia se afla întinsă pe pat. I-am pus plosca dedesubt şi copilul a căzut în ea. Scâncea … Necrezându şi urechilor, femeia a întrebat: «Trăieşte cumva? Strigăt?» Medicul a tăiat cordonul ombilical şi a pus capacul pe vas. Am dus oala în spălătorul secţiei, unde, conform regulamentului interior} trebuia lăsată circa două ore, interval după care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii …. Din câte ştiu eu, situaţia din secţie nu s-a schimbat de atunci încoace.

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare, în sensul paragrafului 211. Dar şi aici se aplică formula lingvistică trecută cu vederea: amorul premeditat al unui copil în vârstă de 6 luni – născut viu! – este descris drept „întrerupere de sarcină în luna a şasea”: .. S-a folosit aceeaşi tactică – „manipularea limbajului manipularea societăţii” – pentru a impune nepedepsirea de facto a pornografiei. Sloganuri ca „Mai bine să previi decât să avortezi”, sau: “A te păzi este un rău mai mic”, ca şi multe altele sunt toate manipulări ale limbii făcute cu scopuri precise.

Ce efect au aceste idei? În prima fază ele provoacă o relativizare a structurilor etice transmise de a lungul timpului şi perfect verificate. „Răul mai mic” trece cu totul cu vederea faptul că „nu este îngăduit să facem nimic negativ pentru a obţine ceva pozitiv”:

Medicina fără valori – medicina fără etică

Cu această relativizare a ideilor morale s-a urmărit în stil mare o etică „eliberată” de valori. Este inadmisibil să-i impui cuiva propriile tale concepţii valorice, chiar dacă ele sunt juste. Aşa a apărut medicina avalorică, medicina fără etică. [ … ] Această poziţie trimite la o altă urmare de proporţii a „eticii moderne” – permisivitatea în medicină. Pacientul poate dori orice – medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral valorice.

Provocarea panicii prin teoria suprapopulării

Un alt factor creator de motivaţii care a ajutat atât emoţional, cât şi ideologic la pătrunderea şi instalarea contraconcepţiei moderne a fost ideea stăvilirii „suprapopularii” şi ea tot o minciună crasă.

Mijloace contraceptive artificiale

Deosebim cinci mari grupe de astfel de mijloace:

Spirala sau STERILETUL (lUD =Intra Uterin Device) Spirala este, în primul rând, un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei, care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

Efecte secundare

Cele mai importante sunt, aici, infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Din cauza acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă). Prin urmare, implantarea unui IUD la o nulipară este, din punctul de vedere al ginecologiei academice, un procedeu greşit profesional.

Un alt efect sunt perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

Sângerările şi durerile sunt alte posibile efecte secundare.

In SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese de responsabilitate personală, implicând pretenţii la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piaţă îri SUA. Industria farmaceutică a avut această iniţiativă chiar înainte de a se fi pronunţat interdicţia FDA (Food and Drug Administration). Această abilă mişcare de şah a avut drept scop asigurarea posibilităţii de a produce în continuare spirale pentru export în alte ţări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăţi pentru continuarea exportării produsului.

 Prezervativul

A fost mult timp criticat şi respins. I s-a atribuit un foarte ridicat coeficient de eşecuri în evitarea sarcinii. Abia odată cu masiva răspândire a Sindromului Imuno deficienţei Umane Dobândite (SIDA) a reintrat brusc în uz, propagat de stat cu milioane luate din veniturile din impozite, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient foarte ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA.

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din Munchen, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă.

Spermicide sub formă de supozitoare, săruri, alifii, sprayuri, tampoane

Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor.

Incertitudinea impiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidenţă. Toate sărurile, alifiile, spray-urile, tampoanele, supozitoarele anticoncepţionale conţinând monoxidol 9 nu produc doar reducerea mobilităţii spermatozoizilor şi a funcţiei lor acroseminale, ci au ca efect şi o decondensare a nucleului lor celular”. Se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. In cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat totuşi naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

Sterilizare a bărbatului si a femeii

Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii.

Există două tehnici operaţionale: laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavitătii abdominale.

Efecte secundare

Intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptată pentru sterilizare.

Pericole deosebite prezintă sterilizare a tubelor prin laparoscopie: dubla introducere a acestora în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine etc.

 Urmări pe termen lung ale sterilizării:

Sarcini extrauterine (acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare), tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice.

Alături de argumentele împotriva sterilizării în timpul lehuziei, rata mult prea ridicată a complicaţiilor după sterilizarea tub ară constituie un argument împotriva opţiunii pentru această intervenţie. Pe lângă toate acestea, creşterea de două trei ori în numai zece ani a repercusiunilor psihice ale intervenţiei arată că nu ne este permis să neglijăm nici acest aspect al problemei.

 Efectul depresiv asupra ovulaţiei şi cel de avort timpuriu exercitat de pilula anti-baby

 Efectul de inhibare a eliberării ovulului

Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într o mai mare măsură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron. Din cauza ratei înalte de efecte secundare obiective şi subiective, fapt curând constatat, procentul de hormoni a fost micsorat continuu. Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate. [ … ]

Efectul de ucidere a ovulului fecundat prin împiedicarea implantării împiedicarea implantării se bazează pe modificările secretorii ale endometrului şi pe schimbările regresive ale acestuia, în sensul secreţiei insuficiente, transformări provocate de IO (IO=inhibitori de ovulaţie).

Modificarea mucoasei cervicale

Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroaşă mucoasa cervicală şi creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Această stare face parte şi din efectele IO, dar creşterea vâscozităţii nu este deplină, situaţie dovedită de sarcinile care apar la pacientele care şi administrează pilula, cazurile fiind în continuă creştere numerică în ultimii ani datorită preparatelor cu doze tot mai mici.

Un alt efect ucigător al pilulei cu hormoni artificiali: factorul tubar sau transportul încetinit al ovulului fecundat în trompele uterine

Factorii exogeni (externi) care influenţează „efectul de împiedicare a sarcinii” al pilulei

Perseverenţa pacientei – după cum arată diverse studii, nu se poate conta prea mult pe seriozitatea administrării. S-a constatat uitarea administrării pilulei în 2 7% din cazuri.

Interacţiunile: alcool, cofeină, nicotină, medicamente

Până acum a fost prea puţin cunoscut şi s-a dat prea puţină atenţie rolului important jucat de cantităţile mari de alcool, cofeină sau nicotină. Mai ales cofeina şi nicotina au o influenţă care nu poate fi neglijată.

Formulă enzimatică atipică – observaţiile lui Grunental: „Afară de aceasta, sunt cazuri de paciente la care, probabil din cauza unei constituţii enzimatice personale diferite de medie, pilula nu este pe deplin eficientă”:

Tulburări în tranzitul intestinal – este de mult cunoscut că diareea şi voma reduc folosirea pilulelor în mod remarcabil.

Alimentaţia naturală acidă din Asia – în Asia predomină o alimentaţie naturală aci dă, care neutralizează efectul alcalin al pilulei. In consecinţă, sunt numeroase eşecuri, dacă nu chiar ineficacitate totală. Toţi aceşti factori completează tabloul indiciilor care dovedesc efectul de avort timpuriu al pilulei. [ … ]

 

Efecte secundare ale pilulei anti-baby

De la începutul anilor ’60, de când au fost scoşi pe piaţă “Inhibitorii de ovulaţie”, s-au adunat mii de publicaţii despre efectele secundare ale pilulei. Până de curând opinia publică cunoştea foarte puţin, dar în ultimul timp pătrund tot mai multe ştiri şi în mediile de informare pentru publicul larg. Până în 1970 apăruseră deja 600 de lucrări ştiinţifice despre efectele colaterale, însă studenţii de la medicină nu auzeau aproape nimic despre ele. Dar şi în prezent, studenţii medicinişti nu află mai nimic despre aceste efecte secundare.

 

Prezentare sintetică a efectelor secundare ce însoţesc inhibitorii de ovulatie:

 

  1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, tromboembolii).

 

  1. Favorizarea de infecţii – Sterilitate: Urmări pentru starea dc sarcină şi pentru urmaşi, Legătură fără echivoc între sarcina extrauterină pe trompele uterine şi infecţia chlamydică, Rată crescută dc naşteri premature.

 

  1. Riscul de cancer – Cervix (colul uterin): Corpus (ţesutul mucoasei uterine): ovarian, mamar, piele, ficat.

 

  1. Tumori benigne – Cervix: ovar: mamar, ficat.

 

  1. Modificări stomacale şi intestinale, formarea de pietre la vezica biliară este favorizată

 

  1. Tulburări oculare

 

  • Neuritis nervi optici (inflamaţia nervilor optici)

 

  • Tromboză retiniană (picături de sânge în ţesutul ocular).

 

  1. Malformaţii (ale embrionului)

 

  • Tulburări cromozomiale (triploidie şi monosomie X) în 48% cazuri.

 

Polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în 30% din cazuri.

 

  1. Tulburări psihice

Despre efectele pilulei, Peterson (1978) [8S ] se pronunţă astfel: ,,Inspăimântătoarea înrăutăţire a afectivităţii (stare sufletească şi immpulsivitate) şi a relaţiilor interumane la grupa celor ce folosesc pilula este produsă, fără îndoială, într o bună măsură de psihosindromul endocrin (M. Bleuer) provocat de acţiunea hormonilor, dar şi motivaţia anticoncepţională ambivalentă, neclară, a multor femei le dezechilibrează foarte mult”: Pornind de la propria lor experienţă, femeile spun următoarele: stare de spirit depresivă, mergând până la dcpresiunea propriu zisă.

 

  1. Tulburări ale sexualităţii – scădere a libidoului până la totala lui dispariţie, ceea ce, pe de o parte, este un efect al tratamentului cu hormoni, iar pe de alta, rezultatul separării sexualităţii de procreaţie, reuşită aproape perfect, prin pilulă.

 

Se poate deci spune :

 

  • Niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere patologic (medical).

 

  • Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca inhibitorii de ovulatie.

 

  • Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a mai adus atâţia bani industriei chimice. In SUA, pilula este desemnată drept “The biggest money-maker of pharmaceutics”

 

Bilanţul contracepţiei şi urmările ei

Ce datorăm contracepţiei din ultimii 30 de ani?

 

  1. Contracepţia modernă a făcut posibil un libertinaj al sexualităţii fără frâne, în sensul rupturii dintre sexualitate şi procreare. Sexualitatea a devenit bunul de consum numărul 1 şi a găsit locul în afara comunităţii maritale în urma unei eliberări juridice a pornografiei, impusă şi intenţionată politic. Consecinţa directă a fost că vârsta primelor contacte sexuale la tineri a coborât drastic.

 

  1. Avortul nu a putut fi îndiguit prin contracepţie, frecvenţa lui a crescut tocmai în ţările cu mai mare acceptare a anticoncepţionalelor. A devenit şi este necesar ca mijloc de anulare a cazurilor de eşec în folosirea anticoncepţionalelor. Astfel încât deviza: „Mai bine să previi decât să avortezi”, devine tot mai evident o minciună.

 

  1. Distrugerea fundamentelor morale ale lumii occidentale, mai ales ale ţărilor creştine, datorită revoluţiei sexuale şi instituţionalizării avortului, mijlocul de planificare familială cel mai des folosit în acest timp (conform OMS, circa 50 de milioane de avorturi pe an). Prin toate acestea s-a realizat mai ales nimicirea moralei tinerilor.

 

  1. Creşterea bolilor transmise pe cale sexuală (STD – Sexual Transmitted Diseases) prin libertinajul sexual, mai ales a anexitelor. Urmarea acestei situaţii este numărul sporit de sarcini tubare şi de sterilităţi de origine tubară.

Astfel s-a creat terenul pentru medicina de reproducere artificială de tip IVF/ET şi prin aceasta ruptura între procreare şi sexualitate.

Extinderea SIDA ca cea mai pernicioasă formă de boală cu transmitere sexuală. Este posibil ca inhibitorii de ovulaţie ca atare să fi contribuit direct la extinderea SIDA: favorizarea mutatiilor virotice maligne, facilitarea producerii de infecţii şi favorizarea izbucnirii bolii datorită slăbirii apărării imunitare consecutive tratamentului cu steroizi.

 

  1. Alte efecte secundare devastatoare din punct de vedere medical, printre altele şi datorită 10 (inhibitori) şi IUD (spirala).

 

  1. Masive implozii demografice în ţările industriale, care au devenit populaţii muribunde. Ca urmare, masive imigraţii de oameni din Lumea a treia pentru a se putea garanta standardul de viaţă al naţiunilor industrializate. Odată cu aceasta, pericolul de decădere şi marginalizare mai ales a culturii creştine.

 

  1. Nici un fel de limitare a creşterii demografice în lumea a treia, pentru că acolo nu pot penetra nici inhibitorii de ovulaţie, nici spirala, nici sterilizarea.

 

  1. Întrucât contracepţia modernă, din cauza efectelor secundare şi cotei de eşecuri, nu oferă satisfacţie, se caută metode de planificare familială noi şi mai bune (“perfecte”). Acestea permit avortul pe cale medicamentoasă şi în faze înaintate ale sarcinii şi pot înlocui în mare măsură avortul chirurgical, în multe privinţe o intervenţie incomodă sau împovărătoare.

În continuare, vaccinarea anti-baby (Anti HCG inoculate), care va apărea curând în calitate de adaos suplimentar, este tot un mijloc de avort timpuriu. Cu aceasta, uciderea perfecţionată a copiilor nenăscuţi îşi continuă drumul “tot mai triumfal” în societatea noastră, cu urmarea directă a unui veritabil holocaust al nenăscuţilor. Se poate spune că marea tragedie a sfârşitului de veac este sărăcirea în vieţi omeneşti, care ar fi trebuit să şi facă mai târziu datoria şi au fost împiedicate de la aceasta.

În ciuda acestor catastrofale realităţi, care este imposibil să fi rămas ascunse (sau necunoscute) anumitor cercuri conducătoare, această evoluţie nu este stăvilită. Dimpotrivă, ea îşi continuă cu precizie şi cu o acceleraţie de necrezut cursa spre abis …

Personal, am convingerea că, din faptele prezentate, orice om raţional va trage concluzia că învăţătura Bisericii nu trebuie privită sau simţită ca o povară sau acuză sau chiar ca o şicană pentru oameni, ci ca servind binele lor. Ea îndreptăţeşte la o adâncă încredere în călăuzirea de către Biserică.

Acesta este un apel insistent, să ne străduim cu seriozitate şi perseverenţă să reinstaurăm ordinea legislativă morală precedentă, pierdută în prezent. Trebuie ca omul modern, şi mai ales tânărul, să fie adus în situatia de a fi din nou constient de sensul creator si misiunea sexualitătii. Trebuie să invătăm să sesizăm iarăsi în toată profunzimea sa semnificaţia cuvântului: ,,Făcut după chipul Său”.Singura cale pe care i se face omului dreptate în adevăratul înţeles şi se poate interveni într un mod demn la nivelul său este, după experienţa mea, reglarea naturală a sarcinii.

 

Read Full Post »

Meditând la soarta omului, Sfântul Nicolae din Serbia ne spune următoarele: „Începând cu Adam şi până în zilele noastre un râu roşu de sânge acoperă şuvoiul negru al păcatului. Păcatul se ascunde în sânge şi din sânge se transmite păcatul, prin sânge păcatul se moşteneşte, de la Adam până în zilele noastre.”

Diagnosticul este amar, dar just. Din punct de vedere ortodox, noi toţi suntem copiii lui Adam şi ai Evei şi suntem vinovaţi, chiar dacă nu avem vreo vină. Nimeni din noi nu a păcătuit personal, dar cu toţii suntem părtaşi la păcatul originar. Aceasta înseamnă încălcarea legii dumnezeieşti şi îmbolnăvirea sufletului căzut din harul divin.

Păcatul originar este o alterare moştenită sau, după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul, o pătimire, putreziciune şi mortificare”,

Analizând textele Sfântului Maxim, cercetătorii ajung la concluzia că păcatul originar este un mecanism înnăscut sau o tendintă a omului de a nu-L căuta pe Dumnezeu, ci plăcerea fizică.

„Biserica Ortodoxă Răsăriteană a înteles întotdeauna prin păcatul originar «sămânţa putreziciunii», acel defect moştenit şi înclinaţie spre păcat, pe care oamenii le primesc de la Adam. [ … ] conceperea şi naşterea sunt canalul prin care se transmite acest defect protopărintesc.”

Intru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea, spune cu pocăinţă în faţa lui Dumnezeu prorocul David (Psalmi 50,7). Apostolul Pavel leagă direct defectul păcătos al naturii umane de păcatul lui Adam: Printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa că moartea a trecut la toţi oamenii, fiindcă toţi au păcătuit (Romani 5, 12).

„Adam a fost dat morţii şi atunci judecata a trecut la toţi oamenii, aşa cum patima a trecut ca de la rădăcină la crengi … Adam a răspândit asupra întregului neam omenesc o moştenire care trece firesc la toti, în virtutea blestemului său” ne învaţă Sfântul Chiril al Alexandriei.

Autorul cunoscutelor Schiţe ale teologiei dogmatice ortodoxe, protoprezbiterul Nikolai Malinovski, identifică „păcatul moştenit în urmaşii lui Adam” cu „starea păcătoasă a naturii sau cu defectul păcătos moştenit”. Iată de ce părinţii pot transmite copiilor, nepoţilor, strănepoţilor şi tot aşa, ca într-un lanţ al generaţiilor, înclinaţiile spre patimi, neajunsuri trupeşti şi predispoziţii spre boli.

„Urmaşii lui Adam, conchide protoprezbiterul Nikolai, moştenind natura infestată de păcat, înmulţesc păcătoşenia moştenită prin păcatele personale şi de aceea rabdă pedeapsa pentru păcatul condamnat în Adam, ca fiind cel din care se trag cu toţii.”

Defectul moştenit a lovit neamul omenesc cel nefericit şi îl împânzeşte ca o tumoare canceroasă”. În om binele s-a amestecat cu răul şi a încetat să mai fie bine cu adevărat, asemenea modului în care hrana gustoasă şi folositoare devine otravă sub acţiunea elementelor chimice corespunzătoare.

„Toţi se nasc stricaţi pe lumea aceasta, cu prezenţa sau cu sămânţa tuturor patimilor, subliniază Sfântul Teofan Zăvorâtul, Depinde de temperament ca la unul această sămânţă să se dezvolte într-un fel sau în altul, dar şi de educaţie şi, cel mai mult, de imitare, care se alimentează cu exemple, obiceiuri şi relaţiile cu societatea. Asemenea unui copac tânăr, omul se îndoaie după cum bate vântul, iar dacă rămâne astfel, ajunge să deprindă obiceiurile proaste, care devin, după cum se mai spune, a doua lui natură.”

De când Adam a dorit să se aşeze în centrul creaţiei pe sine, iar nu pe Dumnezeu, tendinţa principală a inimii noastre a devenit egoismul. La baza iubirii de sine se află căutarea plăcerilor sau, după cum spunea Sfântul Maxim Mărturisitorul, „lipirea pătimaşă faţă de trup'”.

Nu în zadar Apostolul Pavel ne spune să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. Culmea nesimţirii şi a învârtoşării inimii este să săvârşeşti cu nesaţ toate faptele necurăţiei (vezi Romani 13, 13-14; Galateni 5,16; Efeseni 4,18-19).

Scrierile autorilor contemporani descoperă noi hotare ale prezicerilor teologice din vechime. Astfel, savantul englez Richard Dawkins, în cartea sa “Gena egoistă” numeşte omul fiinţă defectă din punct de vedere biologic, care se îngrijeşte doar de interesele proprii. ,,«Egoismul genetic» ne conduce doar spre două tipuri de sacrificii (mai degrabă, ceva care împinge spre autosacrificare) comportamentale: apărarea speciei şi căutarea avantajului reciproc. Dragostea dezinteresată, jertfelnică, faţă de copii este un instinct părintesc, un nucleu al maternităţii şi paternităţii.'”

Frâna care opreşte înclinaţia biologică spre egoism constă, conform Providenţei Divine, în porunca creştină Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi (Matei 22, 39) şi în alte recomandări creştine. Chemându-ne să ne supunem interesele personale în faţa normelor şi a cerinţelor societăţii, aceste porunci sprijină creşterea duhovnicească a omului şi supravieţuirea umanităţii, în general. În acest plan, principiile creştine ajută la ţinerea în frâu şi chiar la biruirea egoismului oamenilor.

Sprijinindu-se pe rezultatele obţinute, R. Dawkins se adresează cititorilor cu o chemare caracteristică: „Haideţi să încercăm să învăţăm să fim mărinimoşi şi altruişti, deoarece suntem din natură egoişti. Haideţi să înţelegem spre ce ne împing genele egoiste, deoarece doar astfel vom putea, cel puţin, să le diminuăm activitatea, lucru pe care nu-l poate face altă specie biologică în afara omului”.

Psihanalistul Peter Kutter din Stuttgart consideră că lăcomia, în fapt egoismul, este baza sau izvorul tuturor patimilor. Indiferent la ce am visa noi, fie mâncăruri deosebite sau băuturi înnebunitoare, relaţie intimă, bogăţie, dorinţă de putere, de slavă, cauza unică a acestor dorinte este lăcomia. Conform lui P. Kutter, aceasta este nevoia de a primi imediat ceea ce îţi doreşti, pentru a putea simţi plăcerea. Altfel, omul se simte gol şi părăsit.

Cele spuse de R. Dawkins şi de P. Kutter servesc drept comentariu ştiinţific strălucit al cuvintelor Apostolului Iacov: De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri (Iacov 4,1-3).

Aşadar iubirea de sine este sămânţa păcatului semănată în noi din vechime. La fel ca buruienile, aceasta creşte şi împinge omul spre orice fel de fărădelege.

Sfintii Părinti au stabilit care este legătura între genetică şi ordinea apariţiei patimilor. Întâi de toate, avem de-a face cu trei patimi ereditare: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii (1 Ioan 2, 16). Aceste trei patimi de bază dau naştere la alte opt patimi: lăcomia, desfrânarea, iubirea de arginţi, mânia, mâhnirea, deznădejdea, slava deşartă şi mândria. La fel ca zalele unui lanţ, acestea sunt atrase una după alta. Doar slava deşartă şi mândria sunt patimi autosuficiente din cele enumerate.

Sfântul Ioan Casian presupune că „lăcomia, desfrânarea, iubirea de arginţi, mânia, mâhnirea şi deznădejdea sunt legate între ele printr-o înrudire, astfel că înfăptuirea uneia dintre acestea dă naştere celeilalte … de aceea împotriva acestor patimi trebuie luptat în acelaşi fel, trecând de laultima către cea dinaintea ei … Pentru a birui deznădejdea, mai întâi trebuie luptat împotriva tristeţii; pentru a alunga tristeţea, trebuie înăbuşită mânia; pentru a stinge mânia, trebuie alungată iubirea de arginţi; pentru a scăpa de iubirea arginţilor, trebuie să punem frâu desfrânării; pentru a lupta cu pofta trupească, trebuie strunită lăcomia'”.

Toate patimile se împart, de asemenea, în trupeşti şi sufleteşti. Cele trupeşti sunt lăcomia şi desfrânarea, căci acestea îşi au rădăcina în necesităţile biologice şi în instincte. Uneori este foarte greu să deosebeşti elementele lor fiziologice de cele psihologice. Însă omul hotărăşte singur dacă se lasă ispitit sau nu.

Celelalte şase patimi sunt sufleteşti, acţionând fără ajutorul trupului. „Provenind din înclinaţia sufletească, acestea nu numai că nu aduc nici un fel de plăcere trupului, dar îl şi lovesc cu boli periculoase, hrănind sufletul bolnav cu dezmierdările unei hrane iluzorii.’?

„Unele patimi care s-au născut în suflet trec în trup, iar altele invers? – învaţă Sfântul Ioan Scărarul. Intr-adevăr, unele feluri de mânie, deznădejde lumească şi tristeţe apar din cauze interioare, inclusiv din cauza tulburării sistemului nervos şi a hormonilor (vezi cap. al VII-lea – al IX-lea).

Alte patimi, trecând într-o stare de păcat al spiritului şi învârtoşând inima cu lipsa pocăinţei, sunt privite ca fiind mult mai grave. Acestea strigă la cer pentru răzbunare. Păcate de moarte (1 Ioan 5, 16) sunt hula împotriva Sfântului Duh (Matei 12, 31-32), dezicerea conştientă şi hotărâtă de credinţa creştină, mai ales de credinţa în întruparea Fiului lui Dumnezeu (1 Ioan 4, 3; Evrei 10, 262-31), ura faţă de oameni (1 Ioan 3, 15), lipsirea lucrătorilor de plata meritată (Iacov 5, 1-5), jignirea şi lovirea părinţilor (Matei 15, 4).

Deosebit de grele, unele patimi duc sufletul la moartea veşnică şi de aceea se cheamă de moarte. În conformitate cu traditia Sfintilor Părinti există şapte păcate de moarte:

– mândria până la considerarea sinelui ca fiind Dumnezeu (cultul propriului „eu”);

– iubirea de arginţi ca a lui Iuda;

– invidia fără margini (atunci când eşti extrem de necăjit de binele aproapelui, când duşmăneşti pe cei care au succes şi-i bârfeşti ş.a.)

– lăcomia nesfârşită a pântecelui (şi băutura intră aici);

– desfrânarea de orice fel;

– cruzimea extremă (răzbunarea, răutatea şi ura până la ucidere, mai ales uciderea copiilor şi a părinţilor);

– neglijenţa duhovnicească legată de mântuire, ajungând până la deznădejde şi chiar sinucidere.

Cauzele patimilor sunt diferite. Dar acestea pot fi împărţite în trei grupe mari: dorinţa trupului, ispita mediului şi viclenia demonilor. ,,[ … ] Oamenii care au trup şi trăiesc în lume s-au ispitit de diavolul” – auzim noi în rugăciunea preotului înainte de Taina Spovedaniei.

Vom privi cu atenţie aceşti factori de apariţie a patimilor, social-psihologiei sau biologici.

1. După învăţătura Sfinţilor Părinţi, fiecărei patimi îi corespunde propriul demon”. „Nu-i ştiţi oare pe oamenii care mint întotdeauna? striga marele medic, arhiepiscopul Luca (Voino-Iaseneţki). Oare nu sunt aceştia posedaţi de duhul necurat al minciunii, în virtutea faptului că Domnul a numit pe diavol tatăl minciunii? Iar atunci când vedeti o desfrânată, nu veti spune oare că este posedată de demonul curviei? Tâlharii sau bandiţii care omoară zeci de oameni cu scopul de a fura şi care sunt capabili să ucidă şi un copil, oare nu sunt ei posedaţi de demonii lăcomiei, de demonii violenţei? Toţi aceştia sunt îndrăciţi şi sunt mulţi printre noi. Dar oare noi suntem departe de aceştia? Nu, căci suntem infestaţi de mândrie, de slavă deşartă, de invidie. Şi ce sunt acestea, dacă nu posedări de demonii mândriei, invidiei şi slavei deşarte?’

2. Prieteniile rele strică moravurile bune (1 Corinteni 15, 33). Acest citat din epistola Apostolului Pavel arată că imoralitatea este capabilă să descompună bazele sănătoase ale societăţii. Principiul este următorul: Puţin aluat dospeşte toată frământătura (1 Corinteni 5, 6). Sau, după cum spune un proverb rusesc, „o lingură de păcură strică un butoi cu miere”. Influenţa nefastă a lumii înconjurătoare este atât de mare, că e în stare să distrugă chiar pe cel mai înţelept şi statornic dintre oameni. Propaganda violenţei, a desfrâului şi a lăcomiei ucide milioane de suflete, iar viaţa ne confirmă aceasta în permanenţă.

Un rol negativ îl joacă în această schemă educaţia necorespunzătoare. Copilul este ca un burete şi absoarbe deprinderile păcătoase ale rudelor şi ale celor apropiaţi. Uneori, fără să ne dăm seama, el se obişnuieşte să mănânce mai mult decât are nevoie, să se uite la televizor foarte mult şi să se certe cu sau fără motiv, ţinând-o tot timpul pe-a lui ş.a.

3. Nu arareori miezul păcatului se ascunde în fiziologic, adică în reacţiile biologice normale şi în instincte, în „patimile fireşti şi fără păcat” (foame, sete, somn ş.a.). Atunci când înclinaţia către ceva anume este foarte puternică, aceasta iese din controlul conştientului şi acaparează omul. Apoi, necesitatea, desfigurată de păcat, trăieşte înlăuntrul nostru cu o viaţă independentă, în mod autonom. Se pare că acesta este unul din semnalmentele „felului” deosebit al păcatului, despre care aminteşte Cuviosul Macarie cel Mare şi pe care, după interpretarea sa, Domnul ne îndeamnă să îl urâm (Luca 14, 2 şi Ioan 12, 25)’.

Sfântul Teofan Zăvorâtul scrie că dacă înclinaţia violentează necesitatea, încuind-o într-o formă oarecare şi denaturând-o, cu direcţie greşită, atunci necesitatea şi natura se află în subjugare violentă.

Instigând aparatul genetic, sistemul nervos şi glandele cu secreţie internă, păcatul cere, iar uneori ne obligă să avem un comportament anume, care nu răspunde cerinţelor reale ale organismului. Spre exemplu, în loc de o hrană raţională, el împinge spre îmbuibare. Astfel, tendinţa fiziologică spre hrană devine lăcomie, iar noi devenim „sclavi”, după ce am fost „stăpâni” peste trup, fund oameni fără libertate şi sănătate (vezi Cap. IV).

Este naiv să credem că cele trei cauze indicate, spirituală, social-psihologică şi biologică, acţionează pe rând şi instigă patimile într-o anumită ordine. Toţi aceşti factori acţionează asupra noastră împreună, cu o putere întreită. Atunci când omul ajunge într-o mlaştină, totul îl trage în jos, la fund: şi apa, şi şocul intern, şi greutatea proprie, şi gravitaţia pământului …

După părerea Avei Evagrie, dacă demonul nu reuşeşte să ne distragă atenţia la rugăciune, el „obligă temperamentul trupesc să închipuie o imagine în minte”. Demonii se ating de anumite zone ale creierului şi provoacă oamenii spre fapte rele. Vorbind în limbaj ştiinţific, puterea întunericului acţionează asupra centrilor excitării şi stopării în scoarţa cerebrală.

„Astfel este viclenia demonilor – ne spune Sfântul Paisie Velicikovski -, căci ei sunt ocupaţi tot timpul cu noi; sunt ca nişte paznici, care ne urmăresc înclinaţiile şi dorinţele … Dacă observă vreo înclinaţie la noi, ne îndeamnă spre patima corespunzătoare ei, aruncându-ne plase ca să ne prindă cât mai strâns … Demonii caută în noi un pretext, ca să ne încurcăm cât mai repede în dorinţele şi înclinaţiile noastre.”

După cuvintele părintelui Paisie Aghioritul, omul sensibil şi nervos de la natură va fi făcut şi mai recalcitrant de demon, mai nesupus şi violent, iar „beţivul va fi influenţat să bea din ce în ce mai mult'”.

Din fericire, Domnul nu permite niciodată ispite peste măsură şi dozează timpul de acţiune al acestora. Altfel, nimeni nu ar fi putut rezista în acest război nevăzut. Creatorul compătimeşte neputinţele noastre şi consideră că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui (Facerea 8, 21).

Pentru aceea pedepseşti cu măsură pe cei care cad şi, când păcătuiesc, le deschizi ochii şi-i dojeneşti, ca să se lase de răutatea lor şi să creadă întru Tine, Doamne (Isus Sirah 12, 2). Lăsând loc pocăinţei şi milostivindu-Se de cei păcătoşi, Dumnezeu ştie foarte bine că neamul lor este viclean şi răutatea lor este firească şi răsădită înlăuntru şi că gândul lor nu se va schimba în veac (Isus Sirah 12, 10-11).

După cuvintele Sfântului Teofilact al Bulgariei, urmare a căderii în păcat a lui Adam, trupul uman s-a făcut „prieten păcatului”. Dar aceasta nu este vina lui. Înclinaţia sufletului spre rău îi oferă păcatului libertate ca să acţioneze. „Dacă tâlharul a ocupat un castel, nu este vina castelului. Aşa e şi aici: dacă în mădularele mele va locui păcatul, atunci nu trupul este rău, căci el este violentat în acest fel.”

„Faptele mărturisesc despre creşterea păcătoşeniei naturii noastre căzute şi despre legătura dintre păcat şi predispoziţiile genetice – conchide doctorul în teologie, protoprezbiterul Vladislav Sveşnikov. În multe cazuri înclinaţia către o anumită patimă are baze genetice. Astfel, adesea poţi vedea acelaşi fel de mânie la trei generaţii (la bunică, mamă şi fiică) … Căderea în păcat, indiferent de felul păcatului, poate fi legată de o anumită predispoziţie firească … Unii oameni au înclinaţii înnăscute faţă de anumite păcate, iar faţă de altele au o respingere înnăscută.

Mai subliniem că se moştenesc nu patimile, ci doar înclinatia către acestea, înclinatia cea rea. înclinaţia firească spre cădere, sub influenţa patimilor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, poate fi biruită de minte cu ajutorul lucrului.

Din păcate, egoismul moştenit este ca o buruiană vie, care se înmulţeşte foarte rapid. Migrând dintr-o generaţie în alta, acesta produce în noi pleava patimilor păcătoase care, deşi ne umbreşte libertatea, totuşi nu ne-o paralizează total. Iată de ce suntem responsabili pentru comportamentul nostru şi trebuie să luptăm cu patimile moştenite sau dobândite. Iată de ce în sufletele noastre se ivesc zilnic diferite conflicte interioare: între “vreau” şi „nu e voie”, între „nu vreau” şi „trebuie”.

Read Full Post »