Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘druid’

*Expresia lat. Cui prodesti înseamnă “Cui foloseşte”?

În România, ca peste tot în lume, în seara de 31 octombrie spre I noiembrie, celebrarea Halloween-ului a devenit deja o nefericită cutumă fără ca statului laic si institutiilor care se vor de învătământ si educatie, să le mai pese că „sărbătoarea mortii” este una din cele trei zile anuale importante ale cultului satanist. De fapt, Halloween-ul a devenit în panoplia mondialismului actual, un instrument simbolic de control al discursului public aşa încât în funcţie de modul în care te poziţionezi faţă de această sărbătoare de import, devii „bun” sau „rău”. Psihologii şi psihiatrii se întrec în a născoci teorii care mai de care mai sofisticate si mai aberante cum că „Halloween-ul ar fi, de fapt, o celebrare emfatică a morţii, care are chiar o importanţă socială imensă pentru că aduce în constiinta occidentală sentimentele refulate despre subiectul morţii, generând experienţe benefice care-i vor face pe copii şi pe adulţi să-şi învingă teama de moarte”. Însă un lucru demonstrat si aprobat chiar de stiintă rămâne faptul că răul este mult mai uşor acceptat atunci când ia masca aparent inofensivă a unui simplu joc. Jocul de-a moartea, constantă de bază a Halloween-ului, îi familiarizează pe cei care îl practică cu macabrul, agresivitatea, scabrosul, sinistrul, satanicul, vrăjitoria şi magia neagră, specifice lumii fricii şi a întunericului. Vânaţi să fie transformaţi în agenţi ai consumului, copiii devin treptat principalele victime ale prezenţei maleficului, percepută ca o simplă joacă sau distractie nevinovată. Analizând consecintele operării cu simboluri asupra fiinţei umane, Mircea Eliade scria: ,,psihologia profunzimilor ne-a învătat să acordăm mai multă importantă prezentei active a unui simbol decât experientei constiente care îl manipulează si-l valorizează”, Cu alte cuvinte, ceea ce produce consecinţe în mintea copilului este simbolul mortii sinu gândul constient că el doar sejoacă.

RĂDĂCINILE PĂGÂNE ALE HALLOWEN-ULUI

Halloween-ul îşi are originile în străvechiul festival galic închinat zeului morţii, Samhain, festival desfăşurat la sfârşitul recoltei ce devenea adeseori pretext pentru a fura proviziile şi a săvârsi masacre. Cei implicati credeau că în 31 octombrie, graniţa dinspre lumea morţilor se estompează, iar mortii revin la viată aducând molime.
Sărbătoarea implica frecvent focuri, ruguri în aer liber unde erau aruncate sacrificii în grâne, animale sau oasele celor măcelăriţi. Costume şi măşti hidoase erau de asemenea purtate în timpul festivalului în încercarea de a îmbuna spiritele morţilor. Când sărbătoarea lua sfârşit, celţii de acum 2000 de ani, foloseau focul de la rugurile de sacrificiu pentru a-şi aprinde focurile de acasă cu scopul de a fi protejaţi cu puterea focului „sacru”, de aici venind practica dovlecilor luminaţi din interio’. George William Douglas în cartea The American Book of Days (Cartea americană a zilelor) face următoarea precizare: ,,Multe din obiceiurile de Halloween se trag de la vechile sărbători ale lui Baal. Alte obiceiuri îşi au originea în culegerea prevestirilor din luptele victimelor în focurile sacrificiilor druidice”. O altă mărturie despre corespondenţa dintre zeul Baal şi practicile actuale ale Halloween-ului, o găsim la Alexander Hislop în cartea sa, The Two Babylons (Cele două Babiloane): ,,Zeul pe care druizii, preoţii vechilor celţi din Galia, îl venerau era Baal, aşa cum arată flăcările focurilor aprinse lui Baal. Ştim că ei aduceau sacrificii umane către zeii lor sângeroşi. Avem dovada că ei îi făceau pe «copiii lor să treacă prin foc la Moloh», şi aceasta face foarte probabilă realitatea că îi ofereau şi spre sacrificare”. Ulterior cuceririi romane, festivalul celtic Samhain a fost combinat cu două sărbători de origine romană: Feralia, de la sfârşitul lui octombrie, în care romanii îşi comemorau morţii şi festivalul în care o cinsteau pe Pomona, zeiţa romană a abundenţei casnice.
Până în anul 800 creştinismul reuşeşte să se răspândească şi printre celţi. De aceea, în secolul VII, preocupat să înlocuiască sărbătoarea păgână a celţilor cu una religioasă, papa Bonifaciu declară ziua de 1 noiembrie Ziua Sfinţilor (All Saints Day), o zi menită să cinstească martirii si sfintii Bisericii crestine. Această sărbătoare se mai numea şi All hallows (hallow însemnând sfânt), iar cu timpul seara de dinaintea Tuturor Sfintilor a devenit, ,,all hallows eve” – Halloween.
Din păcate în istoria recentă este reafirmată originea luciferică a acestei sărbători. În 1966 în SUA, Anton Lavey care a înfiinţat biserica lui satan, institutie de cult recunoscută oficial de autoritătile americane, a scris lucrarea numită Biblia satanică şi a sistematizat ritualurile şi sărbătorilor satanice, cultul organizat de el existând până astăzi. Despre Halloween el mărturisea că este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de Noaptea Walpurgică, celebrată la 1 mai, iar într-unul din interviurile sale declara satisfăcut: ,,Mă bucur că părinţii îşi lasă copiii să îl serbeze pe diavol cel puţin odată pe an, de Halloween”,
Halloween-ul, aşa cum îl ştim astăzi, este produsul industriei de marketing. Acest fapt se vede cel mai bine în SUA, unde există o reală industrie a Halloween-ului. Industria cinematografică, televiziunile, barurile, restaurantele, cluburile, parcurile de distracţii, industria dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate aduc câştiguri enorme, iar oamenii plătesc scump aceste „distracţii”. În timpul Halloween-ului, în SUA şi nu numai, se înregistrează o explozie a violenţelor, fapte penale, accidente grave, distrugeri, consum crescut de alcool şi droguri la persoane din ce în ce mai tinere, inclusiv la copii”.

POZIŢII ORTODOXE DE IERI ŞI DE AZI

Sf. Ioan Maximovici care a mărturisit valorile ortodoxiei pe meleagurile Americii bântuite de duhurile Hallowen-ului, rămâne viu în inima ortodoxiei prin sfintenia vietii, dar si prin atitudinea mustrătoare pe care a avut-o faţă de creştinii americani care au lipsit de la slujba de canonizare a Sf. Ioan de Kronstadt săvârşită chiar de arhiepiscop la sfârşitul anului 1964 -, pentru a celebra macabrul Halloween. Ne stau mărturie pilduitoare până astăzi însemnările părintelui Serafim Rose, pe atunci fratele Eugene: ,,În ajunul duminicii de 1 noiembrie, Arhiepiscopul Ioan a oficiat slujba solemnă de canonizare. Aceasta a fost prima canonizare de la revoluţie a unui sfânt rus, un act al Bisericii în lumea liberă, care va da nădejde acelora din patria rusă înrobită. Totuşi, spre marea durere a Arhiepiscopului Ioan, au lipsit oameni de la slujbă. Chiar în noaptea aceea, ei organizaseră un bal mascat de Halloween. După slujbă, Vlădica a mers la locul unde balul era încă în desfăşurare. A urcat scările şi a intrat în sală, spre uimirea totală a participanţilor. Muzica s-a oprit şi Vlădica, fără să scoată o vorbă, s-a uitat la oamenii aceia uluiţi, făcând înconjurul întregii săli încet şi în mod intenţionat, cu toiagul în mână. N-a spus o vorbă şi nimic nu era necesar; simpla privire a Vlădicăi a înţepat conştiinţele tuturor, după cum se vedea limpede din consternarea generală. Vlădica a plecat în linişte; şi în ziua următoare, în biserică a tunat şi a fulgerat, manifestânduşi sfânta sa indignare şi râvna sa înflăcărată, chemând pe toţi la viaţă creştină evlavioasă.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Rusă prin declaraţia şefului adjunct al Departamentului pentru Relaţii între Biserică şi Societate, Roman Bogdasarov, semnalează cu îngrijorare efectele schimonositoare pe care mimesisul urâtului şi al grotescului le are asupra frumosului zidit de Dumnezeu în sufletul omului: ,,Tema Halloween-ului nu este atât de inofensivă pe cât se spune. Frumuseţea naturală a feţei umane este concepţia lui Dumnezeu despre încununarea creaţiei Sale. Nu este întâmplător faptul că termenul «cosmetic» are ca rădăcină cuvântul grecesc care înseamnă frumuseţe. Denaturarea acestei frumuseti, cu măsti reprezentând animale sau fiinte demonice, nu poate să nu influenţeze starea emoţională a unei persoane, atingându-i sufletul. Prin aplicarea unei măşti sataniste, un participant la Halloween începe să-şi sperie vecinii, într-un mod terifiant, terorizându-i. O astfel de glumă, de multe ori, are ca rezultat traume psihologice, în special în rândul copiilor”.

ECOURI ÎN SOCIETATEA CIVILĂ ROMÂNEASCĂ CU VIAŢA CA ŞI CU MOARTEA, NU E DE JOACĂ

În ţara noastră, cu precădere în ultimii doi ani, vocile care semnalează impactul dezastruos pe care Hallooween-ul îl are asupra tinerilor, au devenit din în ce mai puternice, dar şi deranjante pentru cei care au dezvoltat o adevărată afacere pe seama neghiobiei românilor. Anul trecut, 28 de ONG-uri au cerut MEN să respecte Legea Educaţiei care conţine prevederi foarte clare privind păstrarea identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român, în unitătile de învătământ, fiind strict interzise activitătile care pun în pericol moralitatea şi integritatea psihică şi fizică a copiilor şi a cadrelor didactice, cerând totodată să nu permită apariţia Halloweenului în şcoli”. Cu toate acestea, exponenţii învăţământului românesc continuă să încalce cu nonşalanţă voită principiile Legii Educaţiei, generând reacţii din ce în ce mai vehemente din partea părinţilor care anul acesta au alcătuit o Scrisoare deschisă către profesori din care spicuim următoarele rânduri: Este vorba desigur de celebrarea Halloween-ului în marea majoritate a unitătilor de învătământ româneşti, fie în mod explicit, fie în mod camuflat în sărbători inventate ale toamnei, recoltei sau măştilor, utilizându-se pretexte convenabile pentru a se pune în scenă, parţial sau integral, pe faţă sau voalat, întreg tipicul legat de Halloween. Copiii noştri sunt încurajaţi să se deghizeze în vrăjitoare, fantome, draci, monştri, zombi, schelete, să impersoneze prin costume, măşti şi gestică o lume a fricii şi întunericului. Una din cele mai puternice metode de educaţie este imitarea. Prin joc de rol, prin asumarea interioară a unui model extern considerat ideal, intrând

în pielea personajului imitat, copilul se contaminează de toate valorile implicite ale acestuia şi face exerciţiul sufletesc al devenirii spre aceste valori a căror întrupare este acel personaj. S-au observat efecte cumulative dezastruoase ale acestei sărbători, ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului în viata lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat. Dacă personajele model sunt cele ce populează mitologia angoasantă a Halloween-ului, atunci valorile asumate implicit de copii vor fi legate de urât, violenţă, groază, demonism, cruzime, vrăjitorie, tenebre, grotesc, valori ce sunt străine de educaţia firească din şcolile româneşti, şcoli ce sunt născute în tinda bisericilor şi care au promovat dintotdeauna valorile luminoase ale acestui neam creştin: bunătatea, cuviinţa, inocenţa, frumosul, spe, ranţa, mila, duioşia, dragostea, credinţa, curajul”. Aceeaşi indignare justificată o regăsim şi în Memoriul suceveanului Ionel Butnariu, intitulat “Opriţi promovarea şi serbarea urii, a groazei şi a sângelui în şcoli!” şi înaintat Inspectoratului şcolar care fără să ne surprindă prea mult cu declaraţia făcută, nu vede niciun impediment legal pentru organizarea Halloween-ului în şcoli. În Memoriu se arată: ,,Din păcate cultura vestică suferă dezechilibre ordinare, împrumutând tot felul de obiceiuri lipsite de cel mai mic bun-simţ. Trebuie să iubim tradiţiile bune ale acestui popor român: familia, iubirea de glie, iubirea de ţară, iubirea de Dumnezeu, iubirea valorilor creştine, obiceiurile şi portul românesc”.
Cu puţină vreme în urmă, România a îmbrăcat haina cernită a doliului pentru tinerii care au murit în incendiul de la Clubul Colectiv din Bucuresti. Unele voci nu s-au ferit să asocieze tristul eveniment cu apropiatul Hallowen care urma să fie celebrat şi în ţara noastră. Dintre comentariile care s-au făcut pe marginea tragediei, vă oferim ca o concluzie, gândurile părintelui Savatie Baştovoi. Ele însumează o critică pertinentă la adresa „sărbătorii groazei” şi a manifestărilor ei „distractive”, dar si un îndemn la o viată autentică care să ne facă părtaşii luminii, nu ai întunericului: ,,De ce nu e bun mascatul? Mii de oameni se frămîntă acum ghicind dacă între un joc mascat cu draci si lumânări si moartea care intră brusc peste ei, este vreo legătură. Mascatul nu e bun de niciun fel. Există multe mărturii creştine din primele secole în care se condamnă jocul de-a preoţia. Asta pentru că, chiar în joacă, lucrurile devin serioase. Altminteri, v-am propune să vă jucaţi de-a preoţia şi de-a îngerii, dar canoanele opresc îmbrăcarea vesmintelor preotesti de formă. Cu viata, ca si cu moartea, nu e de joacă. Atunci când, în Apus, catolicii au început să se mascheze în îngeri la Crăciun, să se îmbrace în Maica Domnului, să facă spectacole cu Hristos, ei au spulberat taina şi au deschis drumul mascărilor de tot felul. Nu că ele ar fi fost închise, ele au existat în lumea păgână, dar creştinismul le oprise pentru sine. Jocul de-a bostanii este un joc de-a moartea. Slavă Domnului, îngerii ne păzesc şi îi păzesc şi pe cei care se joacă de-a jocurile morţii. Uneori însă moartea capătă prea multă îndrăzneală, aşa cum s-a întâmplat în Bucureşti. Moartea e obraznică de felul ei. Unul Dumnezeu e timid, sfios în atotputernicia Sa. Nu vă jucaţi cu moartea! Nu mimati nimic din ce este al mortii. Sau n-ati înteles că în această lume nu există simboluri, ci numai forme ascunse ale realitătiir Rămâneri în lumină, jucati-vă de-a lumina, fiti lumină! Pentru a trăi”.

Read Full Post »

( Preot Ioan)

Iubiti crcdinciosi,

Pentru că mulţi dintre creştini nu ştiu ce să creadă în legăturăcu această tradiţie, haideţi mai întâi să lămurim aceste trei cuvinte: sarbatoare, Halloween, masca, privindu-le din punctul de vedere al, „cotidianului”, dar mai ales din perspectiva creştină:

Cuvântul a sărbători provine din limba latină şi înseamnă „a ţine festivităţi în onoarea unui eveniment special”. Sărbătoare înseamnă „zi sfântă”, o zi în care oamenii îi mulţumesc şi-l slăvesc pe Dumnezeu. De sărbători (cruce roşie în calendar) oamenii n-ar trebui să muncească. Sărbătorile pot fi de mai multe feluri: religioase, naţionale saupersonale. Cu mii de ani în urmă oamenii au considerat ziua de naştere ca o zi importantă. Cu mult timp în urmă oamenii credeau că de ziua nasterii persoana respectivă poate fi ajutată de spiritele bune, sau rănită de spiritele rele. Aşadar, când o persoană îşi sărbătorea ziua de naştere, rudele şi prietenii apropiaţi se adunau pentru a-l proteja, astfel au început petrecerile cu ocazia zilei de nastere.

Ce înseamnă Halloween?

Hall – înseamnă sfinţi, umbre, cei ce nu mai sunt, iar ween – înseamnă a învinge. Deci halloween înseamnă a învinge fantomele (spiritele) celor ce nu mai sunt. Halloween este o veche sărbătoare păgână, originile ei găsindu-se cu mii de ani în urmă. Se serbează anual si derivă dintr-un amestec de idei păgâne, folclor şi religie. Este o noapte dedicată fantomelor şi vrăjitoarelor.

Mulţi copii se îmbracă în vrăjitori, fantome, monştri, piraţi, animale, cărând în mâini plase din hârtie şi merg din casă în casă, bătând la usi si spunând: „Ne tratati sau vă bântuim?”. Persoanele care răspund la uşi le pun în plase copiilor bomboane sau gumă de mestecat, încercând să afle cine este sub mască. Dacă nu primesc nimic, copiii le vor juca o farsă cum n-au mai văzut. Odinioară, în Beauce, avea loc un eveniment special. Grupuri de băieţi se plimbau din loc în loc pe câmpuri purtând cu ei dovleci iluminaţi. Aceşti dovleci erau fixaţi la capătul unor lungi bastoane. Văzuţi din depărtare, în noapte, semănau cu un defileu de suflete rătăcite. Dovlecii iluminati înăuntru sunt de asemenea simbolul Halloween-ului.

Cum au apărut dovlecii iluminaţi?

 

Originea lor se pare că ar fi „Lanterna lui Jack”, o poveste care vine din folclorul irlandez, şi care ne spune că un bărbat pe nume Jack, cunoscut ca glumeţ şi beţivan, păcăleşte pe Satan să se urce într-un copac. Apoi face o înţelegere cu diavolul cum că, dacă-i promite să nu-l mai ispitească cu băutura, îl lasă să coboare din copac. Diavolul îi promite, dar Jack fiind glumeţ repede sculptează o cruce pe trunchiul copacului şi-l blochează acolo pe diavol. Potrivit povestirii folclorice după ce Jack a murit nu a fost primit în Rai datorită păcatelor sale, dar nici în iad pentru că l-a păcălit pe Satan. A fost deci pedepsit să rătăcească pururea. Diavolul i-a dat de acolo din iad un tăciune să-si lumineze drumul prin întunericul îngheţat. Tăciunele era plasat într-un nap (un fel de sfeclă scobită). Irlandezii au folosit napii ca lanterne originare ale lui Jack. Dar, când au venit imigranţii în America, au aflat că dovlecii sunt chiar mai buni decât napii. Lanterna (lumina) lui Jack în America a fost un dovleac călăuzitor de suflet luminat de o lumânare. Dovlecii cu lumină înăuntru sunt de asemenea simbolul Halloween-ului şi chiar şi azi se mai folosesc dovlecii tăiaţi de copii.

Sărbătoarea pe care o cunoaştem sub numele de Halloween a fost influentată de numeroase culturi. În Imperiul Roman era Ziua Pomona, la celtici era Festivalul Samhain, iar la crestini era Sărbătoarea Tuturor Stintilor.

Cu sute de ani în urmă, actuala Marea Britanie şi Nordul Franţei erau populate de celţi. Celţii venerau natura şi aveau numeroşi zei, iar Zeul Soare era cel favorit. Ei sărbătoreau Anul Nou pe data de 1 Noiembrie. Fiecare an nou era celebrat cu un festival, care marca sfârsitul „sezonului soarelui” şi începutul „sezonului întunericului şi frigului”. În 31 octombrie, după ce toate câmpurile erau recoltate şi depozitate, toate focurile erau stinse, druizii, adică preoţii celţilor, se întâlneau pe o culme din pădurea de stejari – fiindcă stejarii erau consideraţi copaci sacri – şi aprindeau noile focuri, făcând sacrificii de bucate şi animale. În timp ce druizii executau dansuri rituale în jurul noilor focuri, sezonul soarelui trecea, iar sezonul înunericului începea. Când se făcea dimineaţă, druizii dăruiau câte o torţă aprinsă din noile focuri, fiecărei familii cu care urma să-şi aprindă focurile în gospodărie. Aceste focuri erau menite să le încălzească casele şi să le ocrotească de spiritele întunericului. Festivalul din 1 Noiembrie era numit „Samhain”. Acest festival este un fel de Halloween antic, dura 3 zile şi oamenii participau la el îmbrăcaţi în costume făcute din piei şi oase de animale.

În primul secol după Hristos legiunile romane invadează Britania şi aduc cu ei numeroase festivaluri şi obiceiuri proprii. Unul dintre acestea a fost şi festivalul cunoscut sub numele de „Ziua Pomona”, numit aşa după zeiţa romană a fructelor şi grădinilor. Şi această sărbătoare se celebra tot în jurul datei de 1 Noiembrie. După zeci de ani de stăpânire romană, obiceiurile festivalului celtic Samhain şi tradiţiile romane de Ziua Pomona s-au amestecat, devenind o sărbătoare unică care, se celebrează toamna.

Următoare influenţă a apărut odată cu răspândirea noii religii creştine în Europa şi Britania. În anul 835 Biserica Romano-Catolică a transformat ziua de 1 Noiembrie într-o sărbătoare creştină care era numită „Ziua Tuturor Sfinţilor” sau Hallowmas sau All Hallows. Decenii mai târziu, Biserica a stabilit o sărbătoare si în 2 Noiembrie şi era destinată celebrării celor morţi. Dar răspândirea creştinisrnului nu i-a făcut pe oameni să uite vechile lor tradiţii. În ajunul zilei de Hallows, pe 31 octombrie, oamenii au continuat să celebreze festivalurile de Samhain şi Pomona-Day. De-a lungul anilor, tradiţiile tuturor acestor sărbători s-au combinat. Astfel 31 octombrie a devenit cunoscută ca All Hallows Even, apoi All Hallow’s Eve, Hallowe’en şi, în cele din urmă, HALLOWEEN. Halloween-ul pe care americanii îl sărbătoresc în zilele noastre include toate aceste influenţe: merele, nucile şi alte produse agricole specifice Zilei Pomona, pisicile negre, magia, spiritele rele şi moartea specifice festivalului Samhain şi, în cele din urmă, stafiile, scheletele şi craniile specifice sărbătorilor All Saint’s Day şi All Soul’ s Day.

Dar despre măşti ce putem spune ?

Măştile sunt acoperăminte faciale în strânsă legătură cu miturile, datinile şi riturile religioase primitive şi fiind purtate într-un cadru ceremonial de şamani, vrăjitori, războinici şi dansatori rituali. Măştile au apărut probabil în perioada animismului, funcţia şi stilul lor simbolic fiind influenţate de credinţele totemiste (Totem) şi fetişiste (Fetis). La popoarele primitive exista o adevărată „cultură a măstii”, masca fiind duhul strămoşului, animal totemic al tribului. Dansurile cu măşti erau legate de riturile  agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerare la care participau cei vii şi cei morţi (oare ???), divinităţile tribului, masca fiind în concepţia lor o „imitaţie imputrescibilă a strămoşului”. Credeau că masca conţine o putere magică împotriva răului, dar în realitate ea producea şi produce groază celor dinjur, impunându-le voinţa purtătorului măştii, De asemenea credeau că purtătorul măştii este pătruns de forţa ei (???). Spuneau că „măstile” fură, spun adevărul, pedepsesc, fără a fi pedepsite.

Celtii credeau că în această zi a anului (31 octombrie) toate legile spaţiale şi temporale erau suspendate, permiţând spiritelor să revină la viată.

Normal că cei încă vii NU VOIAU să fie posedaţi. De aceea în noaptea de 31 octombrie oamenii sting focurile din case pentru a le face reci şi nelocuibile. Apoi se îmbracă tot felul de costume groteşti şi fac zgomote „fiind pe cât se poate mai distrugători şi răi, pentru ca spiritele în căutare de corpurile vii să nu-i poată poseda”. O explicaţie a stingerii focului ar fi NU aceea a descurajării posesiei spiritelor, ci aceea că toate triburile celtice îsi luau focul de la o sursă comună, Focul Druidic, care a fost păstrat arzând în mijlocul Irlandei la Usinach.

Sarbatoarea Halloween are si o  fată ascunsă?

 

Da, are o faţă ascunsă, şi pentru a o afla prezentăm în rândurile de mai jos (preluată din cadrul emisiunii „Invazia păgână” – TVR Timişoara), mărturisirea lui Glen Hobbs (ACUM DEVENIT CREŞTIN !), care o fost iniţiat în satanism încă din copilărie de către bunicul său, şi a continuat să participe la asemenea ritualuri mulţi ani. Aşadar, iată ce mărturiseşte el despre importanţa pe care o are Halloween-ul pentru satanisti:

 

Se întâmplă în toată lumea cazuri în care copiii îşi pierd viaţa în noaptea de Hallowenn. Şi totuşi noi, ca societate, sărbătorim, ne mascăm, mergem din poartă-n poartă şi cerem bomboane (trick or treat = ne dati ori vă bantuim!). Ironia soartei este că, în timp ce un grup de oameni nu vede în Halloween decât un prilej de distracţie, alt grup sacrifică o viaţă umană.

Pare a fi un zid pe care nimeni nu-l străbate pentru a vedea realitatea care se află dincolo de el!

Atât animale, cât şi copii pot fi răpiţi de sărbătoarea Halooween. Vă mărturisesc că atunci când se apropie sărbătoarea, mergând prin magazine văd costumele, văd mame care le cumpără copiilor lor coifuri de vrăjitoare, măşti de diavol, bomboane si dovleci de Halloween. Oamenii îsi decorează casele cu schelete si simboluri ale mortii si toate acestea îmi trezesc amintiri neplăcute.

Ce am putea spune despre ,profiturile obţinute cu ocazia, acestei sărbători ?

În timp ce unii sunt prea ocupaţi de originea sărbătorii Halloween şi de accentul pus pe sânge, moarte, groază şi ocult, pentru milioane de adolescenţi aceasta . este doar un prilej de distracţie cu gusturi îndoielnice. Este o ocazie de a îmbrăca cele mai năstruşnice costume, de a-ţi imagina că eşti vampir, fantomă, diavol sau … colindător… Alţii vizionează proiecte maraton cu filme de groază şi case cu fantome. Cei mai îndrăzneţi merg în cimitir noaptea, se joacă cu mesele de spiritism şi ţin şedinţe de ocultism pentru a lua legătura cu spiritele morţilor. În şcolile publice este acceptat Hallowcen-ul. În unele locuri se depun eforturi mai mari de a sărbători Halloween-ul decât pentru sfintele sărbători ale Pastelui şi ale Crăciunului. Se depun aceste eforturi pentru că de mulţi ani această sărbătoare înseamnă afaceri grozave. Un eveniment de asemenea proporţii aduce profituri de milioane de dolari. Pe lângă costumele obişnuite, un număr tot mai mare de reţele comerciale lansează creaţii cât mai macabre. Sunt magazine care obţin cu această ocazie un profit chiar de o jumătate de miliard de dolari. Fermierii văd si ei în Halloween o sursă de profit. Dovlecii (bostanii) sunt accesorii tradiţionale folosite de copii ca decoruri. Halloween-ul este o sursă importantă de afaceri şi pentru producătorii de filme de groază. Genurile artistice preferate sunt cele pornografice şi cele de groază. Ironia este că, în timp ce producătorii etichetează aceste filme ca distractive şi fabulaţii, mulţi dintre ei angajează vrăjitori sau satanişti drept consilieri tehnici pentru a reproduce autentic jertfele, ritualurile, blestemele …

Halloween-ul.văzut de crestini

Iubiti credinciosi

IAm înţeles cu toţii că Halloween-ul este o sărbătoare păgână, a împărăţiei întunericului, oricât de inofensivă ar părea la prima: vedere, oricât de multă bucurie ar aduce copiilor (fapt pentru care mulţi părinţi sunt confuzi ! ). Mulţi spun: „De ce să nu-mi împodobesc casa cât mai sinistru cu putintă pentru a face o bucurie copilului meu?” sau „De ce să nu-l las să se degizeze, să se mascheze, fiindcă nu face nimic rău, doar se distrează puţin împreună cu prietenii lui?”. Numai că dânşii nu ştiu ce spun Sfântul Maxim Mărturisitorul:  Neştiinţa, ignoranţa şi uitarea sunt trei uriaşi care ne duc în iad.

„Diavolul estre mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44), şi ne aderneneşte de multe ori prin practici care par inofensive: ghicirea în cărţi, în zaţ de cafea, în bobi, consultarea horoscopului, mers la vrăjitorie, celebrarea tradiţiei Halloween etc.

Halloween-ul este o sărbătoare naţională, o fi şi internaţională, dar nu este a naţiunii noastre şi ce este deosebit de important, NU ESTE BISERICEASCĂ!

Halloween-ul este incompatibil cu creştinismul

 

Halloween-ul nu este un amuzament, o simplă distracţie, un simplu carnaval, câtă vreme are o tentă religioasă. Subtilitatea este foarte mare pentru că este una din multiplele metode de amăgire folosite de diavol, şi este cea mai potrivită pentru inimile curate dar neinstruite sau a căror vigilenţă spirituală este scăzută. Când copiii noştri se deghizează şi se maschează acest lucru nu este o frumos ci hidos spre chipul diavolului.

In timp ce în Vechiul Testament vrăjitoarele erau omorâte cu pietre: „Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască” (Ieşire 22: 18); noi le sărbătorim, ba chiar se editează reviste cu vrăjitoare („Magia Vrăjitoarelor”). Mulţi oameni cumpără şi citesc această revistă, dar Biblia sau Vieţile Sfinţilor nu le citesc. Dacă ne deghizăm şi ne mascăm, practic îl mâniern pe Dumnezeu pentru că schimbăm chipul pe care ni l-a dat cu un alt chip: „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti (pantaloni) nici bărbatul să nu îmbrace veşminte femeieşti, că tot cel ce face aceasta, blestemat este înaintea Domnului Dumnezeului Său” (Deuteronom 22:5). Copiii care urmăresc desene animate despre monştrii, balauri etc., devin mult mai vulnerabili la boli psihice, devin depresivi, au stări de frică, sunt dezechilibraţi, dezorientaţi şi chiar agresivi – devin influenţaţi de cel rău. Deci această sărbătoare este periculoasă pentru că ne duce cu gândul la întuneric nu la lumină, la moarte nu la viaţă, la Satan nu la Dumnezeu. Nu pot locui împreună lumina si întunericul! Să iesim din lume! Să ne îndrumăm copiii pe care ni i-a dat Dumnezeu în dreapta credinţă ortodoxă, şi să le descoperim că.primejdia bate la uşa inimii noastre şi prin această sărbătoare diabolică: HALLOWEEN!

Read Full Post »