Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘drepturi’

 

Scrisoare deschisa a Aliantei Familiilor din Romania

BIZAR – DREPTUL PLANTELOR LA VIATA

Mentionam frecvent stiri bizare in buletinul saptaminal AFR de marti. Astazi, insa, comentam mai pe larg una dintre ele – dreptul plantelor la viata. Da, ati citit corect. Conform unor academicieni, filosofi si, mai ales, grupuri ecologice extremiste ne aflam in fazele incipiente ale unei miscari globale pentru recunoasterea dreptului la viata, si la evolutie, a plantelor. Ca si cind capitolul drepturilor omului a fost deja incheiat ori problema drepturilor omului ar fi fost rezolvata. Plictiseala ii constrange pe academicieni si intelectuali sa abodreze subiecte noi, sa deschida noi frontiere de gandire si dezbateri intelectuale, de tipul celor care socheaza si atrag atentia. Adica bizare. Asa cum a fost, acum doar citeva decenii, casatoria intre persoane de acelasi sex. Subiectul acesta a suscitat multa valva atunci, dar incepe sa plictiseasca. Noi drepturi trebuie inventate pentru a justifica catedra si salariile academicienilor, a profesorilor de drept, a filosofilor, a carturarilor. Competitia intre ei ii forteaza sa afle subiecte noi de dezbatere, unul mai bizar ca altul. In categoria asta de idei bizare se afla notiunea noua ca plantelor ar trebui sa li se recunoasca un drept la viata. Din perspectiva crestina si valorica idea aceasta poate fi inteleasa si la nivelul Scripturii: in loc de a se inchina divinitatii ori Creatorului, oamenii zilelor noastre incep sa se inchine lucrurilor create. Suntem martori, se pare, reintoarcerii in trecutul indepartat si innegurat al istoriei cind oamenii practicau animismul, adica inchinarea la lucrurile create. 

O noua gandire radicala si periculoasa

Stiri despre noua frontiera in gandirea ecologista apar destul de des in media internationala, dar rar in cea romana. De exemplu, in 2012 Noua Zeelanda a acordat statut de persoana juridica  unei ape curgatoare. In cursul istoriei multe rauri ale lumii au fost desemnata sfinte, de exemplu Gangele si Indusul subcontinentului asiatic. Dar in septembrie 2012 raul Whanganui, al treilea rau ca lungime din Noua Zeelanda, a devenit primul rau din istoria omenirii caruia un tribunal i-a acordat “legal personhood”, adica personalitate juridica. Iar in mai anul acesta, in Irlanda, miscarea ecologica a cerut criminalizarea dezvoltarii terenurilor ori extractia resurselor naturale in detrimentul naturii. Devoltarea terenurilor in detrimentul mediului e numita o crima, “ecocide”, adica ecoucidere. In 2008 Ecuador a devenit primul stat din lume care sa acorde drepturi constitutioanale plantelor. Textul englez al constitutiei face referinta la “the right to the maintenance and regeneration of [nature’s] vital cycles, structure, functions and evolutionary processes”. (“Dreptul naturii la intretinere, regenerarea ciclurilor vitale, structura, functii si procese evolutionare”.)

Natiunile Unite e si ea in spatele acestei miscari stranii. A redactat o Conventie internationala impotriva ecouciderii (International Convention against the Ecocide). Scopul ei e sa protejeze planeta si speciile de actiunile destructive ale corporatiilor, fiintelor umane, ori ale autoritatilor. Iar in 2009 ONU l-a declarat pe presedintele Boliviei “World Hero of Mother Earth”, adica “Eroul mondial a planetei mama”. 

Drepturile fiintelor neumane

Despre drepturile animalelor se scrie des, cerindu-se ca si ele sa primeasca statut legal de persoane juridice. Acest trend, insa, faca parte dintr-o miscarea mai larga sub titlul generic de Rights for NonHuman Persons, adica Drepturi pentru persoanele neumane. Chiar saptamina trecuta Yale University a organizat un simpozion de trei zile, intre 6 si 8 decembrie, cu acest titlu. Printre conferentiari s-au aflat extremistii pro-avort, anti fiinte umane si transumanistii Peter Singer, Joel Marks, profesor de filosofie la University of New Haven, si Lori Marino de la Universitatea Emory din Georgia. Ce au acesti profesori in comun? Notiunea ca personalitatea juridica nu trebuie acordata doar fiintelor umane, ci tututor fiintelor, inclusiv cele neumane, care simt durere, sunt constiente de sine ori au abilitatea de a comunica. Si tot recent a fost emisa The Cambridge Declaration on Consciencesness (Declaratia de la Cambridge privind constientizarea) care cere acordarea de personalitate legala “animalelor neumane, inclusiv mamalele si pasarile si multe alte creaturi, inclusiv caracatitele”.

Ultima stire privind incercarile de echivalare a fiintelor neumane cu fiintele umane a pervenit ieri, 11 decembrie, din Statele Unite unde doua tribunale au refuzat sa acorde statut de persoana cimpanzeilor. [Detalii pot fi citite aici: http://news.sciencemag.org/policy/2013/12/judges-deny-chimpanzee-personhood] 

Drepturile plantelor

Daca drepturile animalelor se pot justifica prin faptul ca simt durere, sunt constiente de ele insele si pot comunica, cum se justifica dreptul la viata al plantelor? Prin atribuirea acelorasi trasaturi si capacitati plantelor firave, incepind de la ierburi pina la copacii cei mai falnici. Fiintele umane au dreptul la viata pentru ca sunt vii. Si plantele sunt vii si, in consecinta, zic ecologistii, trebuie si lor sa li se acorde dreptul la viata. Promotorii drepturilor plantelor deja au in minte o noua frontiera a drepturilor – aceea a robotilor. Se vorbeste tot mai des despre “drepturile fiintelor neumane”. Ocazional plantele se comporta ca si fiintele umane, zic unii botanisti indragostiti de natura. Cercetatorii spun ca plantele reactioneaza pozitiv ori negativ la muzica depinzind de tipul de muzica la care sunt expuse: suava ori scartiitoare. Unele plante se miroase unele pe altele. Altele se inchid cind sunt atinse. Altele poseda o memorie la fel ca fiintele umane ori animalele. Ele poseda, spun expertii, o contiinta anoetica, adica abilitatea de a simti stimuli externi si de a reactiona la ei. Alti botanisti spun ca anumite plante aud alte plante. Alte plante isi cunosc vecinii ori vecinele, adica plantele care cresc linga ele. Valva a facut anuntul din 2 noiembrie 2012 al unui grup de cercatatori israeliti de la Universitatea Ben Gurion ca plantele comunica intre ele. Era vorba de o pastaie desertica care comunica altor pastai ca seceta o streseaza. Deci, zic botanistii, e vorba de “neurobotany” adica neurobotanica, stiinta care acorda plantelor abilitati neuronale.

Unul din expontentii actuali ai miscarii pentru drepturile plantelor este Michael Marder, autorul lui Plant Thinking: A Philosophy of Vegatal Life, (“Gandirea plantelor: o filosofie a vietii vegetale”) publicata in 2013 de Columbia University Press. Cartea e greu de citit si de inteles. Dar e cartea de capatii a miscarii ecologiste asa cum Das Kapital a radicalizat si catalizat gandirea secolului XIX. El vorbeste despre notiuni cu totul bizare, cum ar fi “plant intelligence”, adica “inteligenta plantelor”. In plus, fortifica ideea unui drept al plantelor la evolutie. Plantele planetei sunt un rezultat al evolutiei. Ecouciderea stinge procesului continuu de evolutie si, ca atare, trebuie interzisa prin lege. De aici, zice el, decurge un drept al plantelor la evolutie.

Dar drepturile oamenilor la viata?

Drepturile animalelor. Drepturile cainilor. Drepturile robotilor. Drepturile fiintelor neumane. Drepturile plantelor. Dar dreptul la viata al copilului nenascut? E greu de inteleasa aceasta contradictie in gandirea contemporana. Fara dreptul la viata al copiilor nenascuti specia umana va dispare, iar creaturile neumane carora li se acorda drepturi vor stapini pamantul. Adica va rezulta in reversul intentiei naturii si a firii lucrurilor.

AFR va recomanda: Recomandam materialul alaturat privind conferinta din saptamina trecuta de la Universitatea Yale privind The Rights of NonHumans: http://www.lifenews.com/2013/12/10/my-discussion-with-pro-infanticide-philosopher-peter-singer/ Recomandam deasemenea un articol privind agresivitatea ecologistilor irlandezi in promovarea si recunoasterea unei crime impotriva naturii (ecouciderea): http://www.lifenews.com/2013/05/10/ireland-abortion-activists-want-ecocide-against-plants-flowers/ Iar aici puteti afla detalii despre eforturile ONU pentru recunoasterea crimei de ecocid: http://www.portalangop.co.ao/angola/en_us/noticias/politica/2013/8/37/Head-State-appoints-Ecocide-Convention-Work-Team,ed2ba931-528f-41e5-9748-de98072cb08b.html

PARLAMENTUL EUROPEAN RESPINGE AVORTUL

Europa cere insistent recunoastarea unui drept la avort in intreaga Uniune Europeana. Am scris deja despre acest subiect de multe ori. Din fericire insa, ultima incercare de a impune un astfel de drept la nivel unional a fost respinsa pe 10 decembrie. Raportul Estrela, despre care am scris cu citeva luni in urma, a fost pus din nou la vot in Parlamentul European si a fost respins. Europarlamentarii romani au votat cum am anticipat. Partidele de stanga (PNL si PSD) au votat pentru, iar PDL a votat impotriva. In mod traditional partidele de stanga voteaza pentru avort, iar europarlamentarii de stanga ai Romaniei voteaza cu stanga europeana, anti-crestina si anti valori. 

Pentru avort au votat: Norica Nicolai, Renate Weber, Bostinaru, Cliveti, Cretu, Dancila, Enciu, Pascu, si dl Tanasescu de la Partidul Romania Mare. Impotriva au votat: Antonescu, Basescu, Luhan, Macovei, Marinescu, Niculescu, Preda, Stolojan, Tokes, Ungureanu, si Iuliu Winkler. S-au abtinut: Vadim Tudor, Cutas si Ticau.

AFR si inteaga miscare pro-familie si pro-viata din Romania multumeste europarlamentarilor romani care au votat impotriva Raportului Estrela si recomanda tuturor cetatenilor de buna credinta ai Romaniei sa voteze, in mai 2014, impotriva europarlamentarilor care au votat pentru avort.

Multumiri speciale trebuie mentionate pentru dl Petru Luhan care a comunicat de buna credinta cu diverse grupuri pro-familie si pro-viata din Romania privind dezbaterile asupra Raportului Estrela si respingerea lui.

O alta stire imbucuratoare este ca Parlamentul European, cu sprijinul partidelor de dreapta, a adoptat o rezolutie care afirma suveranitatea statelor membre in domeniul avortului si al educatiei sexuale. Textul relevant afirma ca “the formulation and implementation of policies on sexual and reproductive health and rights and on sex education in schools is a competence of the member states”. (“Formularea si implementarea politicilor privind drepturile sexuale si sanatatea reproductiva, cit si educatia sexuala in scoli, este o competenta a statelor membre”.)

Reclame

Read Full Post »

VREAU SA-L CUNOSC PE TATA!
Adultilor le plac drepturile. Ei si le imagineaza si le si legifereaza. Le legifereaza la nivel national si international, in constitutii, tratate, conventii. Imaginatia lor in decretarea de noi drepturi este bine cunoscuta si pare a fi fara limite. Si e atit de prolifica incit nimeni nu le poate sta in cale sau sa tempereze inflatia de drepturi pe care cu totii o cunoastem. Nici chiar copiii, cele mai firave si inocente fiinte ale societatii. Adultii nu se gindesc la ei cind isi decreteaza propriile drepturi. Indraznim insa sa afirmam ca unele din aceste „drepturi ale adultilor” sunt de fapt crime legalizate pe care adultii le savirsesc impotriva celor mici. Astfel de crime sunt sunt multe si grave. Fiecare manifestare imorala inventata ori practicata de adulti este ridicata la rang de „drept al omului” fara a lua in considerare impactul lor asupra copiilor. Sunt, in consecinta, un fel de crime legale impotriva copiilor. Adultii au dreptul sa voteze, sa intre in parlament, sa legifereze. Cum le place. Copiii nu. Adultii se gindesc doar la ei, sunt egoisti, si nu iau in seama interesele fundamentale ori bunastarea morala si emotionala a copiilor. Un ultim exemplu, strigator la cer, tocmai parvine din Franta laica si agresiv seculara a lui Hollande, unde socialistii francezi au anuntat un proiect de lege pentru legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si eliminarea din actele oficiale a termenilor de „mama” si „tata” si inlocuirea lor cu termenul de „parinti.” De acum inainte micutii francezi vor fi identificati in actele oficiale ca avind „parinti”, nu „mama si tata”. [Link: http://www.newz.ro/stire/142242/franta-interzice-cuvintele-%27mama%27-si-%27tata%27.html]
Astazi insa comentam asupra unei alte crime impotriva celor mici, o crima deosebita, mai putin discutata sau cunoscuta: aceea de a interzice copiilor sa-si cunoasca filiatia paternala sau maternala, adica parintii biologici. O generatia noua de copii devine adulta, aceea a copiilor nascuti prin donarea anonima de material genetic: barbatii isi doneaza sperma iar femeile ovulele. Pina in prezent, acestor copiii le-a fost interzis sa-si cunoasca mamele sau tatii biologici. Nu doar cind sunt micuti, dar si cind devin adulti. Si nu putini dintre ei sufar. Mai alesc vazind ca sunt inconjurati de copii si adulti normali care isi cunosc parintii biologici, adica fiintele umane care le-au dat viata si i-au adus pe lume. Oare nu au copiii un drept de a-si cunoaste parintii biologici? Dreptul de a iubi si de a fi iubiti de cei care i-au adus pe lume? Fara indoiala. De altfel, Articolul 7(1) al Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului enunta un drept al copiilor de a-si cunoaste parintii biologici. (“Copilul se inregistreaza imediat dupa nasterea sa si are, prin nastere, dreptul la un nume, dreptul de a dobandi o cetatenie si, in masura posibilului, dreptul de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit de acestia.”) Se pare, insa, ca acest drept, de altfel atit de evident, este ignorat de legiuitori. Iar copiii, ajunsi adulti, continua sa sufere. Stilurile de viata moderne si tehnologia moderna isi dau mina in deprivarea copiilor de acest drept fundamental. Femei tinere care doresc copii dar nu soti; barbati care-si doresc copii dar nu sotii; femei care traiesc impreuna fara barbati, ori barbati care traiesc impreuna fara femei pot, in zilele noastre, sa-si satisfaca foarte usor dorinta de a avea copii prin intermediul tehnologiei moderne. Atita timp cit pe piata sunt bani si cumparatori si vinzatori de material genetic. Si din acestia se gasesc peste tot. La fel si surogate, adica femei binevoitoare sa poarte, contra cost, sarcina pentru barbati necasatoriti ori cupluri de barbati care traiesc impreuna.
Are anonimatul donatorilor si surogatelor consecinte asupra copiilor care se nasc si cresc fara sa-si cunoasca parintii biologici? Fara indolaia. Sunt aceste consecinte negative? Fara indoiala. Iar simtamintele acestor copii, acum deveniti adulti, incep sa fie exprimate tot mai vocifer si des. Se si organizeaza in grupuri de discutii si de activism legislativ. Cauta sa schimbe legile sa li se acorde si lor un drept esential, acela de a-si cunoaste parintii biologici. Incearca in tribunale, parlamente, in editorialele marilor publicatii occidentale. Uneori reusesc, dar de cele mai multe ori nu. Astazi ne concentram asupra acestor demersuri in Canada, tara care a facut pionierat in reproductia umana prin donarea anonima de sperma si ovule. In acest scop reproducem, in traducere romana, un articol dintr-o publicatie canadiana. Articolul original poate fi citit in engleza aici:http://www.thedailybeast.com/newsweek/2011/02/25/donor-conceived-and-out-of-the-closet.print.html Materialul a fost tradus, editat si adaptat pentru cititorii nostri de parintele Emil Ember, AFR Baia Mare. Ii multumim.
 
 
Copiii donatorilor de sperma anonimi cresc, iau cuvantul si isi cer drepturile intr-un forum incarcat de controverse

de Alessandra Rafferty 

 
Copii si adolescenti suferinzi
Cand era tanara, Alana S. obisnuia sa spuna celor care o intrebau ca tatal ei a murit cand era mica si ca nu a reusit sa-l cunoasca. Pentru asta, primea o imbratisare sincera si o compatimire de felul, „Imi pare atat de rau”. Dar cand le spunea oamenilor adevarul despre tatal ei, ea primea un raspuns mai degraba plin de confuzii.  „Cand le spun oamenilor ca sunt conceputa in laborator, Doamne, fata lor nu mai schiteaza nimic”, spune Alana. „Ei sunt socati, paralizati”. Aceasta reactie a determinat-o sa creeze AnonymousUs.org, o istorie online a celor conceputi in laborator, familiile lor, donatorii si personalul medical.  Obiectivul lui este sa fie o resursa de vindecare proprie. „Ma simt ca o bucatica intr-un mare mozaic si vreau sa vad bucatelele celorlalti oameni pentru a obtine o imagine completa”, spune ea. AnonymousUs.org este o parte a prezentei online crescande a adultilor care au fost conceputi in vitro – copii care nu sunt tocmai in ordine.
Spre deosebire de Joni si Laser, adolescentii conceputi cu donatori ai cuplului de lesbiene Jules si Nic din recentul film The Kids Are All Right, foarte putini oameni conceputi cu donator au acces la informatii despre donatorul lor. Majoritatea donatorilor sunt anonimi si doresc sa ramana asa, si majoritatea datelor inregistrate sunt distruse. Pentru Alana S., Lindsay Greenawalt, autorul blogului Confessions of a Cryokid; si Olivia Pratten, o jurnalista din Toronto care astepta ca un tribunal canadian sa stabileasca o regula pentru dezvaluirea inregistrarilor donatorilor, aceasta atitudine este inacceptabila. Ele argumenteaza ca materialul genetic, tatii lor biologici sunt reali si o parte viscerala a ceea ce ele sunt, si ca au dreptul uman fundamental de a cunoaste aceasta mostenire: „De fiecare data cand ma uit in oglinda, il vad pe tatal meu”, spune Alana S.
In mod curent, in Statele Unite, ai nevoie de licenta pentru a vinde un prezervativ sau pentru a tunde parul intr-un salon, dar nicidecum pentru a negocia viata umana. Industria fertilitatii de 3 milioane de dolari functioneaza fara a fi reglementata, oferind pagini albe celor care cauta informatii unde noi restul avem acces liber la statistici vitale ale registrelor publice. „Nu sunt un tratament, sunt o persoana, si acele registre imi apartin”, spune Pratten. Pratten, in varsta de 28 de ani, spune ca tribunalul i-a fost ultima scapare. „Acum cinci ani, era expresia Sunteti un grup marginal cu probleme”, spune ea. Acum tribunalul ne asculta. A depus o petitie la Curtea Suprema a provinciei British Columbia pentru a deschide registrele donatorilor (desi ea suspecteaza ca al ei a fost deja distrus). Ea vede insa problema din punct de vedere practic: „Vrem aceleasi drepturi pe care le au cei care sunt adoptati”. (British Columbia are printre cele mai liberale legi privind adoptia din Canada, unde orice persoana adoptata care ajunge la 18 ani poate accesa registrele de nastere.)
 
Lipsiti de drepturi
Acest drept exista in doar 8 state din SUA. Regatul Unit, Suedia, Norvegia, Germania, Italia, Noua Zeelanda si Australia au legiferat pentru o mai mare transparenta privind donatiile de sperma si de ovule. In aceste tari, este ilegal sa vinzi mijloace pentru reproducerea umana, clinicile sunt licentiate, donatorii sunt inregistrati intr-o agentie centrala si nu pot fi anonimi, si numarul donatiilor este limitat. Activistii ar prefera sa vada ca la fel se intampla si in Statele Unite. In ciuda prezentei lor crescande, ei nu au reusit sa se uneasca intr-o singura organizatie puternica, desi activista si scriitoarea pentru drepturile celor adoptati Zara Phillips noteaza ca mai multi oameni conceputi in laborator au cautat parteneriate la conferintele despre adoptii. Lindsay Greenawalt, de 26 de ani, si-a inceput blogul, Confessions of a Cryokid ca un mod de a da friu liber frustrarii si a-si cauta tatal donator. Cautarea lui Greenawalt dupa tatal ei biologic a modelat-o literalmente. Ea crede ca a devenit o parte a sistemului de sprijin pentru ceilalti: „Am ajuns la punctul cand este mai putin vorba de mine si mai mult despre ceea ce pot da inapoi si sprijinul pe care il pot obtine si sa fiu o resursa pentru oameni.”
Alana S., de 24 de ani, este preocupata sa capteze latura emotionala a lucrurilor intr-o istorie colectiva care sa ofere un loc pentru oricine este implicat – copii, donatori, parinti sociali, surogati, sau doctori – sa contribuie cu povestile lor de viata intr-un anonimat total. „Am avut o multime de probleme personale pentru a trece prin asta, dar nu am vrut sa-mi umilesc mama sau pe oricine altcineva din familia mea,” spune ea despre conceptia saitului. Copiii conceputi cu donator adesea vorbesc despre faptul ca se simt sau sunt perceputi ca „grozavii ale naturii”. „A fost foarte important pentru mine sa intalnesc altii ca mine intr-o comunitate online”, spune Greenawalt. „Nu am mai intalnit nicio alta persoana conceputa cu donator”. Si deoarece cautarea parintelui biologic si militarea pentru donatie la vedere este o smucitura a loialitatii in razboiul dintre tanjirea pentru descoperirea familiei genetice si sentimentele fragile ale familiei sociale, majoritatea coplesitoare se teme sa inainteze, observa Greenawalt, care nu putea telefona acasa pentru ca parintii ei nu vroiau sa abordeze subiectul. „Cand mediatizez, ramane in mintea mea ideea Nu spune nimic ce te-ar putea dezmosteni! Toti avem acest sentiment ca nu putem fi complet sinceri”, spune ea.
Un alt factor care impiedica aducerea vocilor celor conceputi cu donator in for este perceptia ca cei care vor sa-si cunoasca mostenirea biologica originala sunt nerecunoscutori fata de familiile din care fac parte deja. Iar multi oameni nu cred ca de fapt exista o problema. „Iubirea este de ajuns”, spun ei, dar nu vor dezvalui ipocrizia inerenta in dorinta unui cuplu infertil de a avea un copil biologic si apoi sa ii interzica acelui copil sa-si cunoasca radacinile biologice proprii. Mass-media in general sunt preocupate doar de portretizarea „reuniunilor” fericite ca la showurile lui Oprah, si nu chinul anilor neroditori sau cautarile dureroase. Activistii vor sa clarifice ca intentia lor nu este de a-si rani familiile, ci doar sa puna capat frustrarii. Pratten spune, „Sunt fericita. Sunt iubita. Tatal meu este tatal meu. Parintii mei sprijina cazul meu. Ei sunt prezenti la tribunal cu mine in fiecare zi”.
 
 
Studii ingrijoratoare
Studiile asupra starii de bine de durata ale indivizilor conceputi cu donator sunt putine. Intr-un studiu provocativ din 2010, intitulat My Daddy’s Name Is Donor, cercetatoarea Elizabeth Marquardt, director al Centrului pentru Casatorie si Familii la Institutul pentru Valorile Americane, s-au supravegheat 485 de adulti conceputi cu donator, 562 de indivizi adoptati, si 563 de adulti tineri crescuti de parintii lor biologici. Marquardt si co-autorii Norval Glenn si Karen Clark au descoperit la copiii conceputi cu donator ca sunt mai predispusi spre depresie sau anxietate si se angajeaza in abuzul de substante si delicventa. Marquardt a primit cateva critici pentru ca studiul sau nu a fost revizuit cu atentie, insa si pentru ca nu sprijina casatoriile unisex: „Suntem atacati cind afirmam ca mamele si tatii conteaza pentru copii,” spune ea. Suntem asemuiti cu o agenda conservatoare sau religioasa.” „Nu este o problema religioasa”, spune Greenawalt, care personal evita religia „Este una de etica”.
De fapt, The Sperm Bank of California, (Banca de Sperma a Californiei), care serveste o larga clientela de lesbiene si mame singure a preluat initiativa in Statele Unite privind transparenta in donatia de sperma. Joanna Scheib, profesor asociat adjunct de psihologie la Universitatea din California, Davis, si directorul de cercetare a bancii, isi conduce singura studiile si descopera ca dinamica familiei este factorul cheie al starii de bine al copiilor din cuplurile homosexuale. Un studiu recent al lui Nanette Gartrell publicat in jurnalul Pediatrics a ajuns la o concluzie similara. Banca este pioniera programului Dezvaluirea Identitatii, primul de acest gen din SUA, unde cei conceputi cu donatori pot accesa registrele lor la varsta de 18 ani.
 
Dreptul de a cunoaste pe mama si pe tata
Toti cercetatorii insa par sa fie de acord asupra acestui punct: majoritatea adolescentilor conceputi cu donator sunt curiosi privind originile lor biologice. „Ei vor informatia pe care majoritatea dintre noi o avem de la nastere si pe care o consideram sigura si asta ajuta la a raspunde la intrebarile pe care noi toti ni le punem in procesul psihologic normal al dezvoltarii identitatii personale – ceea ce suntem”, spune Scheib. Poate cea mai mare provocare pentru a fi luati in serios este faptul ca „simpatiile colective ale societatii se indreapta spre nefertili”, explica Greenawalt. „Nu conteaza ce spunem, ei se vor uita prin lentile infertilitatii si ne vor vedea nerecunoscatori.” Alana S. in aceeasi directie spune: „Am intalnit cupluri infertile si le simpatizam. Suntem prietene cu persoane infertile si le cunoastem povestea.”.
Pasi mari au fost facuti in contexte creative. Multi din comunitatea celor conceputi cu donator au primit cu bine personajele apropiate de realitate din filmul nominalizat la Oscar The Kids Are All Right (desigur o saritura in timp de la degradantele comedii romantice ca The Switch sau The Back-Up Plan), dar ei sunt descurajati ca, inca o data, ceea ce vedem este doar perspectiva parintilor. „Filmul ofera impresia ca (donatorul) nu va fi o parte din viata lor si ca ei vor fi ine”. Inseminarea cu donator are un impact pe viata care este prea putin inteles, in special de cei mai multi dintre noi care nu-si vor gasi niciodata tatal sau mama genetici,” spune Bill Cordray, 65 de ani, un pionier in lupta pentru drepturile celor conceputi cu donator si moderator al grupului Yahoo PCVAI (Persoane concepute prin inseminare artificiala), unul dintre primele forumuri ale comunitatii.
Practica vanzarii gametilor creste. Femei din campusurile colegiilor de elita sunt urmarite cu agresivitate pentru ovulele lor, si cataloagele donatorilor de sperma arata acum ca acela al celebritatilor. O legislatie mai stricta din unele tari a incurajat „turismul reproductiv” in altele, determinand Societatea Europeana a Reproducerii Umane si a Embriologiei sa propuna un cod standardizat de practica. Potrivit CDC [Nota AFR: Center for Disease Control – Centrul pentru Controlul Bolilor – este o agentie federala SUA care monitorizeaza extinderea bolilor si epidemiilor], mai mult de 1% dintre americani se nasc prin tehnologia reproducerii asistate (in Australia mai mult de 3 procente). Nimeni nu stie exact cati din acesti copii sunt produsele ovulelor si spermei anonime. Ceea ce insa stim despre acesti „copii” este ca sunt adulti si folosesc internetul si tehnologia ADN pentru a incerca sa scrie primul capitol din povestea vietilor lor: cine i-a adus pe lume. Incep sa-si pierda pasivitatea si rusinea din trecut si cer ca vocile lor sa fie auzite. Avertizeaza Pratten: „Eu sunt doar varful icebergului.”
 
AFR Recomanda: Pe o tema similara va recomandam articolul alaturat publicat pe 25 septembrie. Priveste exploatarea tinerelor din universitati de catre cuplurile homosexuale si batrinele lesbiene care le cumpara ovulele sau le inchiriaza pintecele pentru o vreme pentru a avea copii.http://www.thepublicdiscourse.com/2012/09/6168?printerfriendly=true
Va recomandam inca un articol, tot recent, care „decreteaza” un alt drept al adultilor, acela de a alege, prin mutatii tehnologice, sexul copiilor nenascuti, un prerogativ care pina de mult apartinea exclusiv lui Dumnezeu si naturii. Link: http://www.policymic.com/articles/15191/sex-selection-of-fetuses-is-a-parental-right 
 
SENATUL RESPINGE CONSILIEREA FEMEILOR INSARCINATE
Pe 24 septembrie Senatul a respins, cu un vot de 53 la 2, proiectul legislativ de consiliere a femeilor insarcinate. Suntem consternati de acest vot iresponsabil care e in detrimentul familiei si al Romaniei. Tinerele insarcinate au nevoie de informatii privind impactul avortului asupra propriei bunastari fizice si psihice. Colegii de la Pro-Vita au pregatit urmatorul anunt privind votul de luni.
http://www.culturavietii.ro/2012/09/24/senatul-a-respins-propunerea-de-lege-pentru-infiintarea-cabinetelor-de-consiliere-in-criza-de-sarcina/ Senatul a respins propunerea legislativă pentru înființarea cabinetelor de consiliere în criza de sarcină, initiativă care a stârnit atât de multe controverse și pasiuni în această primăvară. Am scris de mai multe ori pe acest blog despre propunerea celor 51 de initiatori – semnată, aproape în totalitate, de parlamentari PDL, mai exact 2 senatori si 48 de deputati – si nu este un secret pentru nimeni că organizațiile provita românești au susținut și susțin o asemenea formă de sprijin pentru femeia aflată într-un moment de cumpănă al vieții sale. Rezultatul votului în plen nu este o surpriză, de vreme ce comisia de specialitate – cea care recomandă plenului, conform procedurilor, adoptarea sau respingerea unui proiect de lege – a ignorat total argumentele aduse de noi în dezbatere, preferând să le preia exclusiv pe cele ale taberei adverse (așa-zișii „reprezentanți ai societății civile”, cu Institutul de Politici Publice și Fundația Soros în prim plan).  Deocamdată vă putem comunica faptul că 53 de senatori au votat împotriva adoptării, 2 pentru adoptare și alți 11 s-au abținut. Oricum, Camera Deputaților este decizională pentru această propunere iar dezbaterile vor începe în săptămânile următoare.
Vom reveni cu actualizarea informatiilor. Deocamdată, să subliniem că fostul deputat PDL Cătălin Croitoru, după ce și-a trădat partidul fugind la PSD chiar în ziua votării moțiunii de cenzură contra guvernului Ungureanu, și-a retras semnătura de pe propunerea unde era și el inițiator. Ceea ce ne spune, la prima vedere, fie că dl. Croitoru, fost lider sindical, a devenit peste noapte partizan al avortului, fie că habar n-a avut ce a semnat, fie că acționează, la fel ca mai toți acești oameni ajunși să ne reprezinte, doar din interes electoral. Doar vin alegerile, iar o asemenea lege ar fi evident nepopulară într-o țară de „creștini” unde avortul este o procedură banală, accesibilă și practicată la o scară incredibilă. Și când ne gândim că odată l-am apreciat pe acest om pentru sprijinul dat în campania contra celor care doreau să elimine simbolurile religioase din scoli! Dar, duplicitatea este una din trăsăturile politicienilor români. Ne aducem aminte de cazul d-nei Teodora Bertzi (PNL), premiată de PF Daniel „în semn de recunostintă si apreciere pentru sprijinirea activităților social-filantropice si teologic-educaționale ale Patriarhiei Române”, susținătoare vehementă a avortului în cazul unei fete de 11 ani, caz care a ocupat multă vreme prima pagină a ziarelor acum 4 ani. (Va urma)
 
VESTI BUNE PENTRU FAMILIA ROMANA!
Pe 25 septembrie Guvernul a facut ceva bun pentru familia romana: au crescut indemnizatiile pentru copii. Informatia a fost scrisa de jurista Dana Barbu: Astazi a fost adoptat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistenţă socială. Mai exact, este vorba (printre altele) despre modificari aduse concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului … modificari in bine! Printre acestea se numara: (1) cresterea cuantumului indemnizatiei de la 75% la 85% (desi plafoanele maxime raman neschimbate); (2) dreptul de acordare a stimulentului de 500 de lei si pentru parintele ce opteaza pentru varianta concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani; (3) eliminarea discriminarii legate de acordarea indemnizatiei doar pentru primii 3 copii. Se pare ca proiectul va intra in vigoare la 1 octombrie 2012 (daca va trece si de presedinte si nu se va reintoarce in Parlament). In orice caz, o veste buna pentru parinti!
 
PENTRU ROMANII DIN LONDRA
Am primit urmatorul anunt din partea unor romani din Londra pentru romanii din Londra. Dragi prieteni, Biserica Romana SPERANTA si HAR are deosebita placere sa va invite la un Eveniment Unic in istoria Comunitatii Romane din Londra: CONCERT cu formatia PROCONSUL (www.proconsul.com.ro), Sambata 13 Octombrie 2012 la ora 19:00. CONCERTUL va avea loc intr-un local special inchiriat, chiar langa SATUL OLIMPIC din STRATFORD. Detalii aici: http://www.speranta-har.org.uk/proconsul.html Pe langa muzica de calitate, unul din cei doi vorbitori va fi: ES Dr Ion Jinga, Ambasadorul Romaniei la Londra. Vino sa petreci o seara de neuitat in Londra impreuna cu Fomatia PROCONSUL. Biletele pot fi cumparate doar la: http://www.speranta-har.org.uk/bileteproconsul.html Va rugam sa ne ajutati la informarea Comunitatii Romane mediatizand acest eveniment prin mijloacele de care dispuneti. Daca doriti posterul cu Concertul PROCONSUL, dati-ne de stire si vi-l vom trimite. Pentru orice alte informatii, va rugam nu ezitati sa ne scrieti. Multumim mult si va asteptam la CONCERT PROCONSUL.  Echipa SPERANTA si HAR. www.speranta-har.org.ukwww.facebook.com/SperantaSiHarUK
 
FELICITARI AUSTRALIEI!
Daca socialistii francezi o iau razna, parlamentarii Australiei protejaza familia si casatoria naturala. Joia trecuta parlamentul federal australian a respins, cu o majoritate covirsitoare, legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Australia. Link:http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5jSHBCV7yOqODzUWTRzu3doQqxyMQ?docId=CNG.ad00043d32a4959140347b7f45ef6e6d.9f1
 
VA MULTUMIM PENTRU APRECIERI
Inca un mesaj pentru care va suntem recunoscatori. Vă mulțumim pentru mesajele dumneavoastră pline de esență creștină! Țineți-vă tari! Așteptăm cu interes noile mesaje. Nicu T., tată a 4 copii si care a crescut deja un copil provenit din prima căsătorie a soției. P.S. Societatea de azi, în loc să te ajute să crești copii integri (la urma urmei tot în interesul societății) te obstrucționează parcă din ce în ce mai mult, înșelându-i pe copiii tăi, prin faptul că le oferă independența de la o vârstă la care voința copiilor nu e încă maturizată. Copiii își dau seama de această înșelăciune de multe ori prea târziu, când au reușit deja să facă mult rău: propriei persoane, familiei și societății în general. Da, copiii noștri au nevoie de independență, pentru a-și dezvolta neîngrădiți personalitatea și a-și dezvolta o relație personală cu Creatorul lor, dar numai pe măsură ce știu ce să facă cu propria voință. Ceea ce este acum nu e în folosul societății. Imposibil ca ea să nu își dea seama de acest lucru. Cum se explică, totuși, că cei ce o conduc accentuează numai o latură a adevărului și nu dau directive echilibrate? Asistăm oare la un nou fel de dictatură, ce a „libertăţii” şi a toleranţei? Dumnezeu să vă binecuvânteze! (NT)
 
NOUL AN SCOLAR
Cu prilejul noului an scolar Patriarhul Daniel a emis comunicatul de mai jos privind starea jalnica in care se afla invatamintul din Romania. Socotim important ca parintii sa exercite un rol mai pregnant in educatia copiilor lor.
 
Cooperarea dintre Familie, Şcoală şi Biserică în actul educaţional (17 septembrie 2012) Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor, părinților și profesorilor, cu ocazia începerii anului școlar 2012-2013, 17 septembrie 2012: Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.
În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră și lucidă a sistemului de învățământ din țara noastră. Cauzele eșecului din școala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost și vor mai fi analizate de specialiștii din diverse instituții abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea și școala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul „cine are carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacă departe”, adică în străinătate.
Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel când zice: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2). În acest context, dorim ca la începutul unui nou an școlar să adresăm câteva îndemnuri care țin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualității creștine în actul educaţional, știut fiind că educația religioasă în familie şi în școală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educațional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferență spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educației religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste.
Deoarece predarea religiei în școală este un act misionar creștin, cu profunde conotații educaționale și spirituale, educația religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi iubirea de ţară şi de neam. Biserica, alături de Familie și de Şcoală, trebuie să fie activă şi creatoare în educația copiilor și a tinerilor. Prin urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii, să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educațional, sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării noastre. Având în vedere caracterul dinamic, ușor modelabil, al copiilor și tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educație bazată pe valorile creștine şi democratice europene: credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate și responsabilitate, egalitate în faţa legii și solidaritate în faţa suferinţei.
Anevoioasa tranziție românească, de la un regim totalitar monolitic la unul democratic şi pluralist, a făcut și face numeroase victime în societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi copiii și tinerii. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delicvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului, se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educației în școală și în familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări și face eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât şi prin diferite programe adresate copiilor și tinerilor, ca de pildă: „Hristos împărtășit copiilor”; „Alege Școala!”; „Copilul învață iubirea lui Hristos”, care se desfășoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an școlar (2012-2013) să binecuvinteze pe elevi, profesori, preoți și părinți, dar şi pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul educațional și de formare spirituală! Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă pentru prezentul şi viitorul poporului român! Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare, † DANIEL, Patriarhul României
 
SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Haideti, haideti! Semnati, semnati! Nu mai avem mult sa ajungem la cele 10.000 de semnaturi pe care le dorim in sprijinul Declaratiei de la Timisoara. Apreciem foarte mult toate semnaturile date, dar dorim sa ajungem cit mai repede la 10.000 de semnaturi pentru a ne incheia campania de semnaturi. Am ajuns la 9.700 si mai avem nevoie de mai putin de 300 pentru a ne atinge telul. Unde intra 9.700 mai intra 300! Va rugam deci, semnati! Declaratia enunta si promoveaza sanctitatea vietii, a casatoriei, si acorda un loc central dreptului copilului de a creste cu mama si tata lui si de a-i cunoaste.
 
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

 

 

Read Full Post »

Scrisoare AFR

 

La inceputul Mileniului III, ca nici odata in istorie, familia e de vinzare si cumparare. Se poate face la comanda. Se vorbeste, scrie, si dezbate mult despre redefinirea ei. Ce defineste familia? Aspectul ei biologic, aspectul relational, sau o combinatie a acestor doi factori? Mai sunt si alti agenti care o definesc? Ne aflam, se pare, intr-un context in care tendinte sinistre graviteaza parca inevitabil spre redefinirea familiei naturale, definita in mod traditional ca fiind constituita dintr-un barbat si o femeie casatoriti si cu copii. Aspectul biologic a fost, de la inceputul speciei umane, trasatura definitorie fundamentala si aproape exclusiva a familiei naturale. Factori care acum o generatie nici macar nu aparusera pe orizont incep, insa, sa infuenteze tot mai mult definirea familiei. Pe linga aspectul biologic, se reliefeaza tot mai agresiv si aspectul intentional, relational si tehnologia moderna. Acesti factori exercita presiuni asupra societatii sa elimine definitia biologica a familiei si sa o inlocuiasca cu factori noi.

Despre acest subiect vorbim astazi. E vorba de familia “moderna”, facuta la comanda, asemenea unor pantofi sau a unei rochii de mireasa. E vorba de ceea ce sociologii din ultimii 10-15 ani denumesc tot mai frecvent “familia intentionala”, (in literatura de specialitatea “intentional family”) adica familia planificata, proiectata dinainte asemenea unui tunel, si nu cea spontana izvorita din sentimentele de dragoste reciproca a tinerilor casatoriti ori din instinctul natural spre procreare a fintei umane. Stiri despre acest fenomen apar si au aparut des in ultimii 10-15 ani fara insa ca cititorul de rind sa le priceapa sau sa le poata asimila ori sa le dea sens. In toamna, Institute for American Values a publicat un studiu comprehensiv privind redefinirea familiei, identificind mai multe variante ale “familiei intentionale” si factorii care tind spre redefinirea ei.

Intitulat One Parent or Five, A Global Look at Today’s New Intentional Families (“Unul sau cinci parinti, a privire de ansamblu asupra noilor familii intentionale”), studiul a fost facut de Elizabeth Marquardt, sociolog si autor prolific privind familia ca fenomen uman si institutie sociala. In acest studiu, ea reliefeaza trendurile actuale in familiile intentionale: ce defineste un parinte, biologia sau intentia? Mamele sau tatii mai au vreun rost?  Ce e mai imprtant pentru cresterea unui copil, structura familiei ori factorii biologici? Pot copiii creste normal chiar daca au parinti “multipli”? Le lipsesc copiilor parintii naturali? Sunt poligamia si poliamoria daunatoare sau sanatoase pentru copii? Este posibil ca crearea de familii la comanda sa insemne de fapt insasi mercantilizarea familiei? La aceste intrebari raspunde autoarea in cele 72 de pagini ale studiului ei.

Intilnim tot mai des in rezolutiile si studiile Parlamentului European si ale Consiliului Europei notiunea de familii intentionale, cu toate ca inca nu sub acest nume. In toamna a aparut in proiectul de tratat al drepturilor copilului editat de Consiliul Europei si impotriva caruia am scris si v-am informat atunci. E vorba de parintii sociali, adica de “familii” fundamentate nu pe legaturi biologice intre parinti si copii ci pe relatii de convietuire intre adulti.

Notiunea  de “familie intentionala” a aparut in anii 90, dar sub terminologii diferite. A aparut in deciziile judecatoresti privind mamele surogat. Apoi a devenit o tema favorita de cercetare si publicatii pentru sociologi. Adeptii “familiei intentionale” sustin ca “planificarea si pregatirea pentru nasterea copilului, nu casatoria, constituie elementele esentiale in determinarea celui care este sau nu este parintele intentional” al noului nascut. Tatal copilului nu este neaparat fiinta biologica care i-a dat viata ci persoana care in mod intentionat ii acorda asistenta si ii poarta de grija. Dupa ei, familia naturala e irelevanta, asa cum sunt si relatiile biologice si de singe. Conteaza mai mult “familiile constituite prin alegere”, alegerile facute de adultii care se asociaza sa traiasca impreuna.

Studiul lui Elizabeth Marquardt identifica patru tipologii sau tipuri de familii: (1) familia monoparentala (unde exista doar un singur parinte); (2) familia constituita din doua persoane adulte; (3) familia constituita din trei persoane (poligamia si poliamoria); si (4) familia constituita din patru sau cinci persoane. 

 

Familia Monoparentala

Exista mai multe tipuri de familii monoparentale: (1) mama intentionat necasatorita; (2) tatal intentionat necasatorit; si (3) conceptia post-mortem.

Emanciparea sociala a anilor 60 a generat familia manoparentala, in special in rindul tinerelor care doreau cariera si copii dar nu casatorie. Tinerele care prefereau sa traiasca singure, cu un copil sau doi pe care sa-i creasca singure. Gindeau ca micutii se pot dezvolta bine si fara un tata sau barbat in casa. Au conceput prin inseminare artificiala. Barbatii au profitat de noua moda pentru a-si vinde materialul genetic, facilitind astfel familia monoparentala, numita in studiile sociologice single mother by choice. Media de elita a promovat aceasta familie, portretizind-o ca una cool si preferabila casatoriei si familiei traditionale. Asa incit copiii au primit de la mamele lor alti frati si surori, dar nu tati. De citiva ani incoace, insa, trendurile au inceput sa se inverseze. Dupa o generatie, tinerele devenite mame isi sfatuiesc propriile ficele, ele la rindul lor ajunse la virsta casatoriei, sa opteze pentru casatoria traditionala, cu sot si tata in camin. A creste singura un copil sau doi este dificil, spun ele.

Un alt tip de familie monoparentala e tinarului necasatorit care traieste singur cu copilul sau copiii lui. Astfel de barbati isi fac si ei familii la comanda, folosind mame surogat. Fenomenul acesta e intilnit mai des in America de Nord, Marea Britanie si India. Barbatii cumpara ovule, le incubeaza in pintecele unei mame surogat contra cost, iar cind copilul se naste, devin, legal, tati. Cum era de asteptat, traficul in ovule si servicii de surogat s-a intensificat mult in ultimii ani.

 

 

Conceptia post-mortem se intilneste mai rar si consista in conceptia unui copil din sperma unui barbat decedat. Dupa moartea fizica a barbatului, sperma mai supravietuieste 36 de ore, ingaduind medicilor sa o preleveze si sa o inghete. Cazuri bizare au aparut in Dallas si Rusia unde parintii si prietenele barbatului decedat s-au dat reciproc in instanta pretinzind sa fie “proprietari” ai spermei decedatului cu scopul de a-si concepe un nepot sau o fica.

 

 

Familia cu doi parinti

In aceasta categorie intra, pe linga familia naturala si traditionala barbat-femeie, asa numitele familii constituite din persoane de acelasi sex. Acest ultim tip de familie e tipul clasic de familie unde legaturile biologice intre parinti si copii sunt eliminate. Copiii cresc intr-un context relational nebiologic, intr-un cadru ales de adulti. Doar unul dintre parteneri e parintele biologic al copilului sau al copiilor, iar celalat nu. Copiii crescuti in astfel de camine tind sa se dezvolte diferit si mai anevoios decit copiii crescuti in familii binare (barbat-femeie), si multi dintre ei sunt confuzi privind propria identitate sexuala. In majoritatea cazurile ei provin din relatii pe care parintii biologici si nebiologici le-au avut in trecut cu alte persoane de acelasi sex. In consecinta, copiii nu sunt legati intre ei biologic (frate si sora) ci trec prin structuri de familii diverse de-a alungul anilor in masura in care parintii lor isi schimba partenerii de viata de acelasi sex. In ultimii ani tot mai multi adolescenti, care au fost crescuti din copilarie de cupluri homosexuale sau lesbiene, incep sa-si exprime in public experientele de viata. Si nu sunt placute. Multi dintre ei nu se pot relationa cu partenerul de viata de sex opus, fiind crescuti si obisnuiti cu modele sexuale de acelasi sex, barbat-barbat si femeie-femeie.

O alta varianta a familiei cu doi parinti este aceea de co-parinti (in literatura de specialitate “co-parenting pre-conception arrangements”) Este o varianta aparuta recent in care doua persoane de sex opus sau de acelasi sex stabilesc prin contract (1) aducerea pe lume a unui copil (de obicei prin inseminare artificiala); si (2) cresterea lui. Cele doua persoane adulte nu sunt casatorite, nici nu locuiesc impreuna. Cheltuielile pentru inseminare si surogat sunt impartite egal sau stabilite prin contract. Aici copilul devine o comoditate, e mercantilizat. Un exemplu tipic este femeia care solicita (online) sperma, se insemineaza si se intelege cu vinzatorul sa fie co-parintii copilului prin contract. Deja incep sa se iveasca copii care in loc de “parinti” au “co-parinti”. Reclamele sugestive pentru acest fel de “familie” sunt de genul: “find your co-parent or sperm donor”, iar serviciile de facilitare incep sa devina tot mai numeroase.

O alta variantsudo aptitude purge empathy

a, tot recenta, este numita “same-sex procreation” (“procrearea unisex”). Este o varianta cit se poate de bizara, dar deocamdata doar in faza de cercetare in laboratoare. In 2004 oameni de stiinta japnozei au creat un cobai exclusiv cu materialul genetic a doua femele, fara implicarea materialul genetic masculin. Aceasi notiune se incearca si la nivel uman, universitatea Sheffield din Marea Britanie fiind un “pionier” al acestor teste in fiintele umane.

 

 

Familia cu Trei Parinti

“Familia” cu trei parinti a fost legal inaugurata in aprilie 30, 2007 cind un judecator american a decis, pentru prima data, ca un copil poate avea trei (3) parinti legali, doua femei (ca si co-parinti) si un tata, adica barbatul care si-a vindut sperma cu care una dintre femei a fost inseminata. Cei trei adulti sunt declarati parinti “egali” ai aceluiasi copil si au obligatii egale sa-l intretina. Cazuri similare incep sa apara si in Canada, Australia si Noua Zeelanda. Iar recent, in California a fost introdus un proiect de lege care, in caz ca va fi adoptat, va permite fiecarui copil sa aibe trei parinti mentionati in certificatul de nastere. Intrebarea inevitabila este: daca un singur parinte nu e bun pentru un copil dar doi sunt, cu atit mai mult trei? De ce nu chiar patru sau mai multi?

A alta familie cu trei parinti este poliamoria. Poliamoria este o relatie intre mai mult de doua persoane, necasatorite, dar care traiesc impreuna, o relatie ne-monogama, dar care inevitabil produce copii. In contrast, poligamia este familia unde un barbat si cele doua sau mai multe sotii sunt casatoriti. In ultimii ani, in special dupa legalizarea casatoriilor unisex, practicantii poliamoriei si a poligamiei au lansat si ei actiuni agresive in tribunale pentru a  li se recunoaste si lor tipurile de familii pe care si le constituie pe baze relationale, nu exclusiv biologice. Pentru ei monogamia e o notiune demodata. Au aparut reviste poliamoroase, printre ele Loving More, cu 15.000 de abonati. Iar showurile TV de avantgarda incep si ele sa lansese programe speciale despre familiile poliamoroase si poligame, proclamindu-le mai fericite si sanatoase decit familia naturala si traditionala binara barbat-femeie. Parintii care constituie aceste familii se numesc “poli-parinti”. Titlul unei bine cunoscute carti care promoveaza poliamoria? Heather Has Two Moms and Three Dads (“Heather are doua mamici si trei tatici”) Pina in prezent nici familiile poliamorice nici cele poligame nu au fost recunoscute legal, dar exista.

O alta varianta, si mai bizara, de familii din trei persoane este numita “three-person reproduction”, unde copilul e produsul unui embrion conceput de trei parinti, de exemplu materialul genetic a doua femei si al unui barbat. Primul proiect de acest gen a fost lansat de Newcastle University din Marea Britanie in 2005. Acest tip de “familie” e probabil cea mai clara dovada ca copiii au devenit o comoditate pentru adulti, o comoditate pentru satisfacerea vanitatii lor. Copii nascuti in modul acesta sunt prea putini si insuficient de maturi pentru a fi intrebati ce simt ori ce opinie au despre aceasta nebunie a adultilor. In citiva ani vom afla.

 

 

Familii cu Patru si Cinci Parinti

Familia cu patru sau cinci parinti se constituie dintr-o femeie, un barbat, un donator (a se citi “vinzator”) de sperma, o mama surogat, si o donatoare (a se citi “vinzatoare”) de ovule. Tribunalele sunt presate tot mai mult sa accepte si aceste aranjamente contractuale si sa le declare “familii” legale si “egale” cu familia traditionala. In cuvintele celor care promoveaza astfel de familii, “definitia familiei traditionale dispare in mod treptat. Am avut ingrijorari acum citiva ani cu familiile de acelasi sex. Dar preocuparile acelea s-au dovedit a fi nefondate. Familiile viitorului vor putea combina pina la cinci parinti. In oricare cultura sau civilizatie, evidenta indica ca copiii se adapteaza bine si ce e important e calitatea vietii oferite copilului in astfel de structuri.” Oare asa sa fie?

Ultima moda sau varianta de familie, poate cea mai bizara dintre toate, tocmai si-a facut aparitia in San Francisco. Sociologii o numesc “co-parenting bothies”, un termen mai greu de tradus in romaneste, dar care poate fi inteles usor din modul in care e structurata. Acest tip de “familie” se constituie din doua cupluri, un cuplu lesbian si altul homosexual, adica doi barbati si doua femei. In alte cuvinte, copilul are patru (4) parinti homosexuali. Prin contract, cei patru se inteleg care dintre barbati isi va dona sperma, care dintre femei va fi inseminata artificial cu ea, si toti cad de acord sa fie “co-parinti” ai noului nascut. Cei patru nu traiesc toti impreuna, iar copilul trece periodic in custodia fiecarui cuplu. Contractul deasemenea decide cine va avea grija de copil in vacante, cind e bolnav, cine i-i va plati scoala, unde va locui, cu cine si cit timp. In aceasta structura copilul e asemenea unei suveici aruncate dintr-un loc in altul. Copiii acestia nu vor trai nici o data impreuna cu ambii parinti biologici. In permanenta vor trebui sa se ajusteze unor noi si stranii structuri sociale.

 

 

Concluzie

Aceasta e o scurta prezentare a “familiei intentionale”, adica planificata, facuta la comanda. Pretul? Costurile uneori sunt astronomice. Unele cupluri unisex au cheltuit pina la 200.000 de dolari pentru a-si atinge scopul. Un cuplu homosexual din Tel Aviv a cheltuit aceasta suma sa afle o donatoare de ovule in California si o mama surogat in Mexic sa le implineasca visul. Cu adevart un cost exorbitant pentru a-ti intemeia o familie. Ce am scris astazi e un scenariu periculos dar real. Nu mai e doar pe orizont. Deja e o realitate. Intrebarea este, ca societate e bine sa acceptam si sa legiferam aceste trenduri periculoase? Daca credem ca am ajuns la finalul variantelor “familiilor” ne inselam. Tehnologia si vanitatea adultilor se impletesc in variante inca de negindit, dar care vor impinge frontierele antivalorilor spre orizonturi si mai bizare si periculoase. De aceea asteptam, cu ingrijorare, anul 2014 cind Uniunea Europeana va celebra “Anul European al Familiilor” (la plural). Da, tot ce se face la comanda e scump. Inclusiv “familiile intentionale.” 

Read Full Post »

Va rog vizionati aceste link-uri.

Si semnati petitia : http://www.avaaz.org/en/eu_save_the_internet/

Read Full Post »

STUDIU GENERAL ASUPRA MICROCIPULUI DE TIP R.F.I.D.

 Introducerea documentelor electronice în România

Începând cu 1 ianuarie 2009, în România se emit paşapoarte electronice care, pe lângă datele personale obişnuite, conţin elemente biometrice – imaginea facială şi impresiunlle digitale (amprente) – stocate pe un microcip de tip R.F.I.D. (Radio Frequency Identification – identificare prin unde radio). România este prima ţară din Uniunea Europeană cu acest regim al actelor de identitate reglementat prin OGU 94/2008, HG 1566/20083 şi prin Regulamentul Consiliului Europei nr. 2.25212004. Nici o ţară din Europa nu deţine deocamdată acest tip de paşaport cu ambele elemente biometrice incorporare. Început în judeţul Ilfov, până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului în toată ţara.

1 http://en.wikipedia.org/wikilRFID

2 ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 94 din 24 iunie 2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 485 din 30 iunie 2008.

3 HOTĂRÂRE nr 1.566 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Hotărărn Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea datei de la care se pun în circulaţie paşapoartele electronice, precum şi a formei şi conţinutului acestora publicatii în: MONITORUL OFICIAL nr. 842 din 15 decembrie 2008.

http://eur-lex.europa.eu

III ORDIN nr. 1.455 din 25 septembrie 2006 privind forma, dimensiunile fi conţinutul permisulul de conducere publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 822 din 5 octombrie 2006

ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 184 din 25 noiembrie 2008 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate publicată în: MONITORUL OFICIAL nr. 803 din 2 decembrie 2008.

8 NORME METODOLOGICE din 16 noiembrie 2004 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate, republicat:1, precum şi a formei şi conţinutului cărţii electronice de identitate MONITORUL OFICIAL nr. 1.113 din 27 noiembrie 2004.

Măsura a fost implementată în ascuns, fără promovarea în mass-media şi fără o bază legislativă naţională (actualul Ordin nr. 1.455/20065 nu include microcipul între elementele permisului), ci doar în baza Directivei UE 126/2006 privind permisele de conducere. Cip-ul va conţine obişnuitele date personale, dar şi informaţii privind starea de sănătate: vederea, auzul, boli, ori restricţionări de tipul „posesorul trebuie să conducă doar ziua sau doar însoţit”. Contravenţiile, amenzile şi orice alte date vor fi stocate tot aici, asemenea unui cazier care nu se poate şterge.

Pentru 1 ianuarie 2011 e programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip R,F.I.D., platforma-pilot fiind realizată în judeţul Caraş-Severin, de unde proiectul se va extinde în anii următori în celelalte judeţe (OGU 184/20087), Informaţiile sunt memorate pe două suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Microcipul permite detectarea posesorului de la distanţă, fără ştirea acestuia, iar datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele, şi numai de către Ministerul Internelor şi cel al Comunicaţiilor (Norme metodologice ale OC 69/20028). Există aşadar un drept suveran asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise: cine înscrie, ce înscrie şi cât înscrie.

Aspecte internaţionale

Campania de introducere a noilor documente biometrice de identitate şi călătorie a început după anul 2000, odată cu dezvoltarea la scară largă a tehnologiei microcipurilor R.F.I.D., la nivelul Uniunii Europene paşapoartele biometrice intrând în vigoare din anu12006. Măsura face parte din proiectul de creare a unei singure baze de date biometrice mondiale cu denumirea de Consorţiu Informaţional Internaţional, controlat de SUA şi, în parte, de Marea Britanie la care s-au adăugat şi alte ţări sub pretextul luptei antiteroriste”. Lucrurile evoluează într-un ritm îngrijorător, întrucât încă de pe acum există presiuni din partea organizaţiilor internaţionale şi ale diverselor agenţii guvernamentale de implantare a microcipului chiar în corpul uman. Unele state deja au intrat în această fază, implantând cipul la anumiţi bolnavi din spitale, la elevii de şcoală sau la persoanele în vârstă. Numeroase organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, asociaţii civile şi culte religioase din Statele Unite şi Uniunea Europeană au protestat faţă de această campanie iresponsabilă de marcare a fiinţei umane, de îngrădire a libertăţii şi de înjosire a demnităţii persoanei.

La nivel de stat, poporul grec, în frunte cu Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia, a respins încă din 1997 introducerea buletinelor electronice în faza de proiect, reacţionând prompt şi fără ezitare.

În statul vecin, Serbia, în urma unei campanii pornite de o organizaţie non-guvernamentală, cu susţinerea Bisericii Ortodoxe Sârbe şi a cercurilor academice, după doi ani de proteste, introducerea cipurilor biometrice a fost blocată până la o dezbatere publică naţională. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie „Viaţa fără a fi însemnat”, a mers mai departe, contestând în 2008 legea abuzivă la Curtea Supremă a Serbiei.

Despre toate aceste frământări în presa românească nu s-a scris aproape nimic. La începutul anului ştirea a venit brusc, punându-ne în faţa faptului împlinit: „de la 1 ianuarie 2009 românilor li se vor introduce … „. într-un stat de drept asemenea măsuri nu se pot iniţia fără o informare prealabilă a populaţiei despre cursul evenimentelor şi despre implicaţiile în viaţa persoanei, fără o conştientizare a opiniei publice.

Ce este si la ce foloseste microcipul R.F.I.D.?

Microcipul R.F.I.D. este un circuit electronic de câţiva milimetri care înmagazinează şi transmite informaţii prin unde radio către un aparat de citire. Primele microcipuri au apărut în anii ’70 în Statele Unite şi de atunci s-au perfecţionat continuu, ajungând să fie folosite in cele mai variate domenii ale industriei şi serviciilor, aplicate sau încorporate pe produsele din supermarket-uri, pe cărţi, pe medicamente, în mijloacele de transport în comun, la aparatele de securitate, pe paşapoarte şi acte de identitate, dar şi în şcoli sau închisori, ca dispozitive de urmărire, şi chiar implantate pe animale şi pe oameni.

Ceea ce a început ca un sistem de gestionare a mărfurilor s-a extins treptat, din anii ’90, la identificarea animalelor şi, în final, la urmărirea şi monitorizarea persoanelor. Astfel, elevilor din unele şcoli li se aplică cipuri pe ghiozdane sau pe ceasuri, pentru a fi urmăriţi de părinţii lor, unele penitenciare folosesc brăţări electrice pentru controlul eficient al deţinuţilor, iar din 2004 anumite spitale implantează pacienţii lor cu cipuri pentru a le monitoriza simptomele şi evoluţia bolii. În asemenea cazuri s-au putut observa reacţii adverse: arsuri, apariţia celulelor cancerigene în jurul cipului, migrarea acestuia în organism, sensibilitatea la radiaţii, electricitate sau câmpuri electromagnetice, precum şi o întreagă serie de alergii şi infecţii.

 http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Identification_of_patients_and_hospital_staff

 http://en.wikipedia.org/wiki/RFID#Privacy

 

Lipsa de securitate a microcipului

Cipurile încorporate în paşapoartele biometrice şi în actele de identitate pot conţine substanţial mai multe informaţii faţă de simplul cod de bare, pe care îl încorporează şi îl înlocuiesc. Nu există nici o garanţie că pe lângă nume şi adresă, nu vor fi trecute de pildă şi datele medicale, cazierul persoanei, anumite tulburări de care suferă, detalii despre alte persoane din viaţa sa, despre evenimente la care a luat parte, ori chiar opţiunile sale politice sau religioase. Acest minuscul cip este dosar electronic la purtător, pe el putând fi adăugate sau şterse orice fel de date, de la distanţă şi la bunul plac al supraveghetorului. Deşi încă se folosesc în paralel, se urmăreşte înlocuirea treptată a codului de bare prin cipul electronic, probabil cu păstrarea sistemului de citire prin repetarea cifrei 6.

Informaţiile conţinute pe cipurile pasive pot fi citite de la 10 metri distanţă, fără ca purtătorul să-şi dea seama şi fără consimţământul său, iar cele de pe cipurile active, dotate cu antenă de emisie, chiar până la 100 metri, în funcţie de puterea aparatului de citire. De exemplu un scanner aflat la aeroport va citi de la depărtare datele de pe cipul din paşaport fără ca titularul să ştie, chiar cu actul în buzunar. Securitatea informaţiilor este extrem de fragilă, orice persoană cu puţine cunoştinţe şi aparatură putând intra în posesia lor. Paşapoartele biometrice produse în Marea Britanie au fost fraudare în 48 de ore de la intrarea în circulaţie, iar cele americane, care oficial puteau fi citite doar de la distanţă mică, de câţiva centimetri, au fost supuse unui experiment de citire de la peste 10 metri distanţă. Aparatele de citire – scannerele – pot fi montate în orice încăpere, nu doar în instituţiile publice avizare, spre exemplu într-o şcoală, într-un magazin, într-un birou, încadrat în tocul uşii sau în tavan ori în aparatul de aer condiţionat. Datele oricărei persoane care are la ea actele de identitate – carte de identitate, permis auto, paşaport – pot fi citite instantaneu şi încorporare într-o bază de date, iar cipurile avansate pot înregistra şi sunetele din jur. Aplicaţiile sunt practic nelimitate. Fie că ne aflăm la serviciu, la cumpărături, la spital sau in orice alt loc, nu ne dăm seama când suntem scanaţi. Cipul poate emite un semnal de localizare a posesorului, asemănător sistemelor GPS, şi poate fi urmărit constant de către o staţie terestră. Dacă telefoanele mobile sunt urmărite oriunde dintr-un satelit, să ne închipuim ce poate face un satelit când e vorba de un cip ce poate primi şi transmite informaţii şi care conţine mult mai multe date personale decât un telefon mobil.

Printre avantajele prezentate de cei care implementează sistemul microcipurilor se numără securitatea sporită a persoanei, combaterea infracţionalităţii, prevenirea fraudelor. În realitate am văzut că noile acte biometrice sunt mult mai uşor de fraudat, iar fragilitatea sistemului de date creşte numărul de infractori potenţiali. Între un act de identitate cu foi şi cu elemente grafice imprimate şi unul cu circuite electronice cu informaţii codare, întotdeauna va fi mai uşor de fraudat cel din urmă. Dacă înainte existau câteva cazuri de furt de identitate la 1.000 de oameni, acum o singură persoană cu aparatură corespunzătoare poate citi şi descărca datele tuturor celor 1.000 de oameni. Unde este securitatea? La fel şi dacă vorbim de bani lichizi şi bani electronici, a căror securitate este mult mai fragilă. E mai probabil în zilele noastre să ne golească cineva banii din cont prin operaţiuni informatice, decât să ne deposedeze de bani lichizi prin tâlhărie.

Un studiu efectuat de The Identity Theft Resource Center arată că în anul 2008 cazurile de pierdere a datelor şi de accesare neautorizată au crescut brusc, cu 47%, faţă de 2007. Astfel, din datele publice privind pierderea datelor personale în SUA, rezultă 251.175.706 de înregistrări pierdute sau accesate fraudulos începând cu ianuarie 2005, fiind implicate companii binecunoscute (Eastman Kodak, Fedlîx). unităţi de învăţământ, unităţi de control al sănătăţii publice şi spitale, servicii de utilităţi publice.

În august 2008, o companie privată din Marea Britanie a pierdut datele despre 10.000 de infractori şi 84.000 de deţinuţi şi 30.000 de înregistrări din registrul naţional al Poliţiei. BBC estimează că în perioada ianuarie-aprilie 2008, s-au pierdut informaţii confidenţiale ale aproximativ 4.000.000 de cetăţeni ai Marii Britanii.

Cu toate acestea, în timp ce controlul posesorului asupra siguranţei datelor personale este nul, s-a observat că legislaţia privind protecţia acestor date tinde să pedepsească victimele şi nu instituţiile vinovate de pierderea lor.

Riscurile dezvoltării tehnologice contemporane

Cele mai avansate cercetări ştiinţifice privind interacţiunea dintre organismul uman şi aparatura electronică intră în cea mai mare parte sub incidenţa secretului militar. Există motive întemeiate să credem că rezultatele depăşesc cu mult ceea ce un om obişnuit îşi poate imagina.

Într-o revistă editată de Departamentul de Justiţie American, autorul, director al Consiliului de Politici pentru Cercetări Penale al Statului Texas, prezintă posibilele tehnologii care ar putea fi folosite în monitorizarea şi controlul infractorilor recidivişti şi comentează pe marginea ameninţărilor la adresa democraţiei pe care aceste tehnologii le ridică. O posibilă tehnică de coerciţie ar fi următoarea: „,., am putea implanta un cip în violatorii recidivişti pentru a le monitoriza deplasările şi a le măsura nivelurile hormonale care controlează libidoul… Aceşti infractori ar putea fi paralizaţi instantaneu de substanţe chimice, eliberate de dispozitivul care li s-a implantat, dacă s-ar apropia de grădiniţe, şcoli şi locuinţe dotate cu sisteme de alarmă speciale”,

Relevant este şi materialul extras din previziunile Forţelor Aviatice Americane elaborate în anul 1996. Citim în acest document”: „pare posibil să putem produce limbaj de mare fidelitate în corpul uman, creând posibilitatea de a sugestiona în mod secret şi de a direcţiona psihologic o persoană. Când un puls de microunde de mare putere de ordinul gigahertzilor loveşte corpul uman, apare o variaţie foarte mică de temperatură. Aceasta este asociată cu o dilatare instantanee a ţesutului uşor încălzit. Această dilatare este îndeajuns de rapidă pentru a produce o undă acustică. Dacă se foloseşte o secvenţă de pulsuri se poate crea un câmp acustic intern în intervalul de 5-15 kilohertzi, care este auzibil. În acest fel este posibil să se „vorbească” cu un adversar într-un mod cât se poate de tulburător pentru acesta. Conform aceluiaşi raport „se pot controla emoţiile (deci şi acţiunile), produce somn, transmite sugestii, interfera atât cu memoria de scurtă cât şi cu cea de lungă durată, produce o serie de experienţe personale şi şterge o scrie de experienţe personale … „.

Toate aceste date au menirea de a ne face să întrezărim uriaşul potenţial tehnologic pe care l-a atins omenirea în secolul XXI. Ce vom face dacă această tehnologie se va afla în mâinile unor persoane sau grupuri fără responsabilitate şi fără conştiinţă?

Aspecte morale

Omul este făcut după chipul lui Dumnezeu şi în vederea unei nesfârşite asemănări cu El. Cugetul ortodox arc temeiuri pentru a susţine că acceptarea cipului pe actele de identitate este o înjosire a demnităţii de creştin şi ca are efecte în viaţa sufletească a celor care sunt de acord cu aceste măsuri. Acceptarea cipului pe actele de identitate este un compromis care duce la slăbirea credinţei şi a nădejdii în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Persistând în logica acestui compromis se va ajunge inevitabil la implantarea cipului în trupul uman. Prin această pecetluire creştinii îşi vor încredinţa viaţa unui sistem care se declară autonom faţă de Dumnezeu. Această pecetluire va fi într-un fel un nou botez, dar nu în numele lui Hristos şi ea va reprezenta intrarea simbolică, psihologică şi fizică în robia sistemului.

Cercetând informaţiile tehnice despre acest tip de acte, gândul nostru se îndreaptă imediat către descoperirea din Apocalipsă privind pecetluirea tuturor oamenilor, in vremea sfârşitului lumii, pe mâna dreaptă şi frunte cu ceva fără de care nu se va putea cumpăra şi nu se va putea vinde, dar care va constitui semnul Antihristului şi lepădarea de Hristos (Apocalipsa 13,16-18). În zilele noastre se cunosc deja cazuri de persoane cărora li s-au implantat cipuri pe mâna dreaptă din motive de securitate, medicale sau economice.

Pe baza învăţăturii Bisericii înţelegem două aspecte. Mai întâi faptul că primirea actelor în forma actuală nu reprezintă pecetluirea finală.

Al doilea este conştiinţa că primirea lor este unul din ultimii paşi înaintea pecetluirii finale şi că această primire are drept consecinţă intrarea pe un drum al cărui capăt este acceptarea pecetluirii pe mână şi frunte şi apostazia. Dacă primim acum paşapoarte şi carnete de conducere cu cipuri, vom primi începând cu 1 ianuarie 2011 (conform acu 184/2008) şi buletinele cu cip. Peste câţiva ani vom accepta fără probleme de conştiinţă îmbogăţirea cipurilor cu noi informaţii, care ne vor uşura legătura cu diverse instituţii medicale, informaţionale, comerciale; apoi ne va părea firească unificarea lor într-unul singur, care să incorporeze şi cărţile de credit. Peste alţi câţiva ani se va spune că, pentru a preveni pierderea şi furtul, este mai eficientă implantarea cipului în trupul omului. Va mai trece încă o perioadă şi se va ajunge la concluzia că, pentru buna funcţionare a societăţii, este strict necesar ca toţi oamenii să aibă implantate aceste cipuri pe frunte şi pe mâna dreaptă. Ce vom face atunci?

Să fim încredinţaţi că va fi mult mai greu de rezistat atunci decât acum, când nu ne aflăm în ultima fază! Obişnuindu-ne cu toate comodităţile asigurate de viaţa bazată pe o infrastructură controlată prin cipuri, ne va fi extrem de greu să renunţăm la toate înlesnirile pe care le avem.

Efortul pe care îl avem astăzi de făcut este să înţelegem corect ceea ce se întâmplă şi cum trebuie să acţionăm concret. Armele noastre sunt în primul rând cele duhovniceşti: postul şi rugăciunea, împreună-sfătuirea, smerenia şi sinceritatea cu care vom cerc ajutor de la Dumnezeu. Nu cunoştinţele teoretice ne vor ajuta să ne păstrăm în credinţă, ci trăirea cât mai profundă a vieţii duhovniceşti. Tot binele pe care îl poate face omul izvorăşte din legătura cu Dumnezeu. Dacă-L avem pe Hristos, Hristos ne va dezlega toate întrebările şi ne va ajuta să biruim ispitele la vremea potrivită. De aceea principala noastră preocupare trebuie să fie dobândirea harului Duhului Sfânt. Dacă nu avem agonisit harul, la vremea încercărilor, oricât de bine informaţi am fi, nu vom avea putere să rezistăm şi ne vom lepăda de Dumnezeu.

În aceste momente dificile, toţi cei ce dorim binele României trebuie să ne unim în jurul Adevărului, să depăşim disensiunile, să nu ne lăsăm dezbinaţi de orgoliile personale. Grecia (in 1997) şi Serbia (în 2008) au reuşit să respingă introducerea actelor biometrice prin unitatea cu care poporul a acţionat.

Temeiuri juridice ale libertăţii persoanei

Din punct de vedere juridic, măsura introducerii actelor biometrice in România încalcă legile care garantează libertatea persoanei, din Constituţia României?, cât şi normele internaţionale ale drepturilor omului. Reproducem mai jos fragmente din prevederile respective:

Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale UE (protecţia datelor cu caracter personal):

1. Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.

Aceste date trebuie tratate in mod loial, in scopuri precise şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are drept de acces la datele colectate care o privesc fi să obţină rectificarea acestora. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autorităţi independente.

Art. 23 alin. 1 din Constituţia României – libertatea individuală: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”.

Art. 25 din Constituţia României – libera circulaţie: ,,(1) Dreptul la libera circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. (2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa in orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni in ţară”.

Art. 26 din Constituţia României – viaţa intimă: ,,(1) Autorităţiie publice respecta fi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privata. (2) Persoana fizică are dreptul sa dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi ţibertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri „.

Art. 27 alin. 1 din Constituţia României – inviolabilitatea domiciliului (indirect): „Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliu, ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia”. (reamintim că cipul poate servi ca dispozitiv de localizare ori de înregistrare a sunetelor, pe care posesorul îl ia cu el la domiciliu)

Art. 29 alin. 1 din Constituţia României – libertatea conştiinţei: „Libertatea gândirii fi a opiniilor, precum fi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale”.

Art. 31 – dreptul la informaţie: ,,(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice fi asupra problemelor de interes personal” (posesorul nu are acces la informaţiile din propriul cip; în raport cu acestea el este persoană neautoriz.ată).

La vremea apariţiei cărţilor de identitate simple, cetăţeanul putea alege: „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase primesc buletine de tip vechi” (Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, acum scos din circulaţie). Sau HG 978/200631, de pildă, referitor la fotografiile de paşaport care lasă libertatea personalului monahal ca „fotografia poate fi realizată cu capul acoperit, pentru motive religioase”. O prevedere similară este şi art. 4 alin. 1 din Legea 446 din 200632 privind serviciul militar: „Cetăţenii care, din motive religioase sau de conştiinţă, refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul alternativ”.

O garanţie fundamentală o oferă Carta Drepturilor Fundamentale a UE prin art. 10 -libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. La alineatul 2 se prevede: „Dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept”.

Este de remarcat că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic. Astfel, într-un proces intentat de doi cetăţeni britanici statului Marii Britanii la CEDO, Marea Cameră a concluzionat-” la 28 februarie 2008 că: „reţinerea de mostre de celule şi a profilului ADN încalcă dreptul la viaţă privată, stipulat în Articolul 8 § 1 al Convenţiei Drepturilor Omului. Curtea consideră că amprentele digitale conţin informaţii unice despre persoană şi reţinerea lor fără consimţărnântul persoanei nu poate fi privită ca neutră sau insignifiantă. Reţinerea amprentelor digitale poate aşadar, în sine, să cauzeze importante îngrijorări privind viaţa privată şi, în consecinţă, constituie o interferenţă cu dreptul de a respecta viaţa privată.” Aceste temeiuri sunt suficiente pentru a cere modificarea dispoziţiilor legale privind noile acte biometrice, astfel încât fiecare să aibă posibilitatea să accepte sau să respingă o măsură care constituie o ingerinţă în viaţa sa privată.

Când statul greşeşte

Istoria arată că au existat decizii la nivel de stat care au influenţat in mod negativ întreaga populaţie a unei ţări sau a unei mari părţi din ea.

În Statele Unite, în anii ’60, medicamentul thalomide”, contra greţurilor şi insomniei femeilor însărcinate, a fost declarat sigur în privinţa reacţiilor adverse. Rezultatul a fost tragic: mii de copii s-au născut malformaţi, cu braţe şi picioare ca înotătoarele peştilor.

Cazuri ca acesta au determinat apariţia organizaţiilor non-guvernamentale de protecţie a consumatorilor şi de monitorizare a posibilelor abuzuri ale statului. De asemenea, cetăţenii au înţeles că nu se pot încrede orbeşte în deciziile guvernanţilor. Astfel au apărut acţiuni de respingere a unor legi care lezau interesul populaţiei.

Un exemplu recent din ţara noastră este introducerea vaccinului Gardasil, împotriva cancerului de col uterin, la fete. Ministerul Sănătătii a făcut acestui vaccin campanie în 2008, fără să atenţioneze că în Statele Unite se înregistraseră deja 25 de decese şi cifra uimitoare de 10.000 de cazuri de reacţii adverse, însoţite de riscul pe termen lung de cancer sau sterilitate. Populaţia nu a avut încredere în această campanie şi doar 2,57% din elevele de clasa a IV-a vizate au acceptat vaccinul.

Există diverse motive pentru apariţia unor astfel de situaţii. Unul dintre acestea este faptul că deciziile luate de diverse organisme internaţionale au fost transplantate uneori în legislaţia noastră fără a se lua în calcul impactul lor social, neţinând cont de dorinţele şi necesităţile reale ale poporului român. De exemplu, în iunie 2008, europarlamentarii români au aprobat Tratatul de la Lisabona (noua formă a Constituţiei UE), fără amendamente, deşi 9 state încă nu o ratificaseră, iar celelalte o făcuseră cu rezerve. Din 387 de delegaţi români, unul singur a votat împotrivă: „Am votat împotriva Tratatului pentru că România nu a avut nici o contribuţie la acest document. În momentul de faţă arătăm că la nivelul UE noi nu contăm. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus european.

Un motiv în plus de îngrijorare pentru securitatea persoanei îl constituie recenta lege 298 din 18 noiembrie 200838 privind reţinerea informaţiilor. Aceasta obligă furnizorii reţelelor publice de comunicaţii (operatorii de telefonie fixă şi mobilă) şi furnizorii de comunicaţii electronice (operatorii de Internet) să reţină, să păstreze şi să predea, la cerere, autorităţilor competente, date privind convorbirile telefonice şi mesajele pe Internet. Datele trebuie păstrare timp de 6 luni de la înregistrare, şi pot fi cerute în cadrul unui proces în principiu numai de către judecător sau procuror (art. 3 alin. 2). Adevăratul nucleu al legii pare a fi însă art. 20, din care cităm un fragment:”În scopul prevenirii şi contracarării ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, organele de stat cu atribuţii în acest domeniu pot avea acces la datele reţinure”. Aceasta înseamnă că orice agenţie, comisie sau corp guvernamental, poate fi uşor împuternici să prelucreze aceste date, în numele securităţii naţionale. Prevalenţa puterii politice asupra puterii judecătoreşti a creat dintotdeauna deviaţii în bunul mers al societăţii, cu urmări asupra siguranţei individuale. Legat de această lege şi de problema paşapoartelor biometrice, s-a exprimat avocatul şi senatorul român Iulian Urban. În cadrul interviului publicat în Curentul din 22 ianuarie 200939, cu titlul „Noile măsuri pot fi anticamera unui nou tip de dictatură”, acesta a sesizat tendinţa spre centralism: „oamenii sunt invitaţi sau, mai degrabă, împinşi către momentul la care vor ajunge complet dependenţi de sistem, de tehnologie şi existenţa lor nu va mai fi posibilă în afara sistemului. Aşa că, referitor la <<siguranţă>>, eu cred că de fapt nu există siguranţă a cetăţenilor, există doar o mână de cetăteni care controlează, prin sintagma „securitate a statului”, pe ceilalţi cetăţeni”.

Aceste exemple ne arată că, în ultimă instanţă, nu putem încredinţa total statului responsabilitatea pentru viaţa noastră.

Concluzii

Toate datele prezentate mai sus ne trezesc îngrijorarea cu privire la viitorul libertăţii persoanei şi a respectării conştiinţei religioase în România. Cipurile de pe noile acte de identitate şi călătorie nu prezintă siguranţă tehnică) informaţiile de pe ele putând fi cu uşurinţă deturnate şi folosite în scopuri contrare intereselor noastre.

În virtutea drepturilor fundamentale garantate de art. 23-31 din Constituţia României – libertatea persoanei, respectul vieţii private, libertatea de conştiinţă şi accesul la informaţie , considerăm noile prevederi legale abuzive şi cerem cu fermitate respectarea dreptului fiecărui cetăţean de a accepta sau respinge actele de identitate biometrice, pe temeiul libertăţii convingerilor şi al conştiinţei religioase

Solicităm Parlamentului României, Guvernului şi instituţiilor publice interesate suspendarea de urgenţă a aplicării actelor normative OGU 94/2008 şi HG 1566/2008 privind paşapoartele electronice, a Directivei UE 126/2006 privind standardelor pentru permisele auto şi a OUG 184/2008 şi OG 69/2002 privind cărţile electronice de identitate precum şi iniţierea unei dezbateri publice la nivel naţional, pentru ca societatea românească să conştientizeze implicaţiile pe care le are introducerea noilor documente electronice faţă de protecţia libertăţilor cetăţeneşti şi a vieţii private.

Read Full Post »