Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘casatorie’

Căsătoria
In vechime, se spunea despre tânărul necăsătorit că este „liber”.

Aceasta înseamnă că din momentul în care acesta vine „la comuniunea nunţii” încetează să fie liber şi este legat de celălalt (v. 1 Corinteni 7, 27). Ei s-au legat la acelaşi jug, ca să are împreună ogorul vieţii lor celei noi.

Şi, dacă unul vrea să meargă în dreapta şi celălalt în stânga, nu se ară ogorul. Amândoi sunt datori să urmeze aceeaşi linie dreaptă. Şi, ca să se întâmple aceasta, ar trebui să aibă un îndrumător, căruia să-i arate încredere oarbă. Şi cine va fi acest îndrumător? Ei înşişi? Dar unul spune într-un fel, celălalt în alt fel! Prin urmare unul va fi îndrumătorul lor: Legea lui Hristos. Bărbatul, din punctul lui de vedere, să pună în practică ceea ce stabileşte Legea dumnezeiască în relaţie cu soţia lui (s-o iubească, să se jertfească pentru aceasta), iar femeia, din punctul ei de vedere, să săvârşească ceea ce porunceşte Legea dumnezeiască în legătură cu bărbatul ei (să-l cinstească şi să i se supună). Atunci se vor împlini cuvintele rostite de Prorocul David, din experienţa proprie: iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună (Psalmul 132, 1).

Cununiile

În vremurile bizantine, cununiile de nuntă nu erau precum cele de astăzi (fragile etc.), ci erau meşteşugite şi solide, ceva în genul coroanelor. Şi erau legate cu lanţuri preţioase. Şi cu acestea erau încununaţi noii miri. Şi nu le scoteau de pe capetele lor la sfârşitul slujbei, aşa cum se întâmplă astăzi, ci după opt zile. Adică, în acest răstimp, mirii purtau pe cap cununiile care erau legate între ele cu lanţuri, ca să cugete bine, să conştientizeze, să le intre în minte că de acum înainte viaţa

lor s-a schimbat din temelii. Mergeau pe drum, călătoreau cu cununiile pe capetele lor. O lua unul la dreapta, trebuia ca şi celălalt să-I urmeze. Şi să nu fi vrut, îl trăgea cununia pe care o avea pe capul lui. Dacă îşi ridicau cununiile de pe cap, căsătoria se rupea. Şi pentru că era cu neputinţă practic să ţină toată viaţa cununiile pe cap, la opt zile după nuntă mergeau la preot, care le citea rugăciunea de dezlegare a cununiilor şi le scotea de pe capetele lor. Deci primeau o lecţie!

„Nu mai sunt eu!”

Soţii ar trebui să înţeleagă că, din momentul în care au ales viaţa conjugală (jugul în doi), nu mai sunt doi oameni, nici unul singur, ci doi oameni care au devenit unul: şi vor fi cei doi un trup (Facerea 2, 24). Şi aşa trebuie să lucreze. De pildă, soţia nu poate să spună: „eu voi merge acolo şi acolo, pentru că aşa îmi place”, ci „noi vom merge”, pentru că, vă repet, nu mai este liberă, nu este necăsătorită, nici văduvă, ci are bărbat. A ales jugul în doi, şi nu libertatea.

Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa banilor, a casei, a averii. În căsătorie nu există: „casa mea, banii mei” etc., ci „casa noastră, banii noştri”. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:

„Probabil că vreodată soţia îţi va spune: niciodată până acum n-am cheltuit din ale tale, ci le am pe ale mele, pe care mi le-au dat părinţii mei. Şi atunci spune-i: ce zici, nevastă? Ce cuvânt poate fi mai rău decât acesta? Nu mai ai propriul tău trup, şi ai banii tăi? După nuntă nu mai suntem două trupuri, ci unul. Toate sunt ale tale, şi eu sunt al tău, soţia mea! Aceasta mă sfătuieşte Sfântul Apostol Pavel, când spune că bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia! (v. 1 Corinteni 7, 4) şi dacă eu n-am stăpânire asupra trupului meu, ci tu, cu atât mai mult sunt ai tăi şi banii.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 20 la Epistola către Efeseni).

Reclame

Read Full Post »

„M-am culcat şi am visat că viaţa era fericire. M-am trezit şi am văzut că viaţa este datorie. Mi-am făcut datoria, şi a venit fericirea.”

(R. Tagare, 1941)

Prolog

Mai fericit este a da decât a lua (Fapte 20, 35). Când primeşti, ţi se umplu mâinile, în timp ce atunci când dăruieşti ţi se umple sufletul! Când asuzi pentru celălalt, trupul oboseşte, dar sufletul tău se odihneşte. Viaţa înseamnă dăruire!

Şi nunta este o ofrandă, deci izvorul vieţii!

Lumânarea, atunci când nu se topeşte, nu luminează! Şi tămâia bine-mirositoare, dacă nu se topeşte în foc, nu scoate bună mireasmă! Şi soţul sau soţia, dacă nu se mistuie în îndatorire, nu luminează, nu scot mireasma cea bună.

Aş dori ca prezenta carte să-i ajute pe fraţii noştri întru Hristos, bărbaţi şi femei, să perceapă căsătoria lor ca pe o luptă duhovnicească, care-i va ridica pe înălţimi, pe culmi, către cer. Amin.

Lămuriri

Familia nu este alcătuită din maşini neînsufleţite, cărora le apeşi butonul de pornire şi toate merg „ceas”, ci din oameni sensibili, care sunt măcinaţi de patimi şi de neputinţe. Acest aspect de simbioză, de comuniune, ar trebui să-l avem întotdeauna în vedere. Altfel, vom cere de la celălalt să se supună voii noastre cu aceeaşi uşurinţă cu care roboţii neînsufleţiţi ne execută comenzile!

„Să-l înţelegem pe celălalt, în măsura în care ne înţelegem pe noi înşine.” (Jung) De aceea, „cel mai bun medic este cel care a fost încercat de boală” (Platon). Acelaşi lucru este valabil şi pentru boala noastră duhovnicească. Cel mai bun medic este cel care s-a

vindecat, care s-a izbăvit de patimile şi de neputinţele lui, adică sfântul. Aceasta înseamnă că el este „specialistul” în problemele căsătoriei, nu cel căsătorit, nici cel necăsătorit.

Câti oameni căsătoriti din lumea aceasta îşi conduc familiile ca pe propriul automobil neînsufletit! Câti înţelepţi, câţi cercetători ai iumii acesteia se poartă inuman cu soţia sau cu soţul lor, destrămându-şi familiile!

Cât de frumos şi de duios vorbeşte despre relatiile dintre soti Sfântul ieromonah Cosma Etolianul! El grăieşte: “Bărbatilor, luati seama să nu le priviţi pe femeile voastre cu ochi sălbatici!” Şi la fel fac şi Sfântul Ioan Gură de Aur, şi Sfântul Grigorie Teologul în epistola către Olimpiada, fiica lor duhovnicească.

Nu suntem sfinţi, ci pur şi simplu în cartea aceasta doar ne ocupăm de Taina cea mare a Căsătoriei, avându-i drept îndrurnători pe Sfinţii Părinţi. Prin ea nădăjduim să se întărească puţin această legătură sfântă, pentru că; în zilele noastre rele, multe se întâmplă

 

1. Căsătoria: întregirea firii

Şi a grăit Dumnezeu: nu este bine să fie omul singur! (Facerea 2, 18). Luaţi aminte că n-a grăit primul om: „Nu mă simt bine singur!”, ci Dumnezeu Înţelepciunea a grăit că nu este bine să fie singur Adam, cel plăsmuit de Însuşi Dumnezeu, Care l-a sălăşluit în paradisul minunat, pe care l-a creat în mod special pentru acesta (v. Facerea 2, 8). Adam a fost şi un mare sfânt, un văzător de Dumnezeu, Îl privea pe Creator şi grăia cu El. Oh, pentru acest Adam, Dumnezeu a socotit că nu era bine să fie singur, fără tovarăşul lui! Creatorul, fiind şi Atotcunoscător, a ştiut că Adam, la un moment dat, Îi va cere însoţitor, o tovărăşie omenească. Şi ca să nu simtă de timpuriu golul, singurătatea, Dumnezeu S-a apucat şi a creat-o pe Eva. Şi nu direct din pământ, aşa cum l-a plăsmuit pe Adam, ci din mijlocul trupului, din coasta lui Adam [v, Facerea 2, 12), ca s-o simtă ca fiind a lui, trup din trupul lui, os din oasele lui. Şi a simţit-o în acest fel! (v. Facerea 2, 23).

Cele de mai sus ne arată că omul, oricât de sfânt ar fi (cine era mai sfânt decât Adam în Rai?), are nevoie, în afară de prezenţa dumnezeiască nevăzută, şi de prezenţa omenească văzută. Simte nevoia să aibă lângă el un om de-al lui, să-l privească, să-l atingă, să-l asculte, să se plece asupra lui şi să-i arate iubire (amintiţi-vă că Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos l-a însărcinat pe Sfântul Ioan să se îngrijească de Preacurata Sa Maică (v. Ioan 19,27). (Gândiţi-vă la pustnici, la martiriul lor!)

Atractia

Un părinte a îmbrăţişat monahismul împreună cu fiul său, pe atunci încă la vârsta prunciei. După ani, s-au coborât amândoi în cetate. Tânărul, acum călugăr, se găsea pentru prima dată în mijlocul cetăţii. Şi a simţit că se găsea în altă lume. A văzut pentru prima dată şi câteva femei mergând prin cetate. Le-a privit oarecum curios şi a întrebat:

– Tată, cine sunt aceşti oameni?

– Călugări care trăiesc în lume, i-a răspuns părintele său, nevoind să-i aducă gânduri viclene.

Şi fiul i-a zis:

– Să luăm cu noi în pustiu un astfel de călugăr, aşa, pentru tovărăşie!

Ce l-a făcut pe călugăr să se „lipească de femeie”? Însăşi firea lui! Femeia este ieşită din bărbat (v. Facerea 2, 21), aşadar acestuia îi lipseşte ceva. El simte că are ceva lipsă şi de aceea caută, cercetează, ca să afle partea lui pierdută. Dar şi femeia, la rândul ei, caută să-şi afle izvorul, locul, originea ei. Şi, astfel, între ei există o căutare reciprocă, ascunsă, un magnetism îmbietor.

Pe această” taină” se sprijină căsătoria, ceea ce înseamnă că ea reprezintă completarea firească a bărbatului cu femeia. În căsătorie, firea omenească îşi găseşte plinătatea ei. „Deoarece firea noastră era neîntregită, a apărut căsătoria. Prin aceasta, ceea ce lipseşte unuia este completat de celălalt” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 19, 1, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan). În spatele acestei atracţii hedoniste, înnăscută şi nestinsă, dintre bărbat şi femeie mocneşte întotdeauna dorinţa pentru unirea trupească, care în orice moment se poate concretiza, poate primi „trup şi oase”. Şi, câtă vreme omul poartă trup, mocneşte mereu înăuntrul lui această dorinţă. El este întotdeauna atras spre această plăcere, „alunecă” precum şarpele de apă şi, aşa cum spunea cu înţelepciune arhimandritul Epifanie Teodoropoulos (†1989), problema trupului va fi rezolvată definitiv doar de lespedea mormântului.

Dumnezeu, ca să-l păzească pe om de pofta desfrânată (în afara nunţii), a întemeiat căsătoria. Adică, dacă nu poţi să-ţi stăpâneşti trupul, ţi se îngăduie să guşti legitim plăcerea doar înăuntrul căsătoriei: pentru desfrânare, fiecare să aibă femeia lui (1 Corinteni 7, 2).

1 De aceea, conform ultimelor studii, căsătoria (se înţelege că este vorba de cea reuşită) este benefică sănătăţii. Cel căsătorit are mai puţine probabilităţi să fie lovit de angoasă sau de depresie. („Cotidianul”, 15.2.2010) Şi nu numai, dar, chiar dacă suferă de vreo oarecare boală sufletească, este posibil ca prin căsătoria reuşită boala să se vindece, sau prin căsătoria nereuşită să se înrăutăţească. Medicul psihopatolog Paul Toumie nu ezita să mărturisească: . De mic aveam fobii şi eram capricios, dar soţia mea mi-a devenit cel mai bun psihoterapeut!” (n. a.)

 

Nuntă – feciorie

Cele de mai sus relevă faptul că omul are din fire înclinaţia către căsătorie. Însăşi firea îl îndeamnă spre aceasta. A nu se căsători este împotriva propriei firi, înseamnă a se opune acesteia, rămânând lipsit. Astfel, monahismul este o stare care depăşeşte firea, este supra-firesc. Şi tocmai de aceea este vrednic de admiraţie! (Scara, Cuvântul 15, 4). Prin urmare monahismul nu este harisma firii, ci a voinţei. Voinţa (puterea) intervine şi îmblânzeşte înclinaţia (firea) către căsătorie. Cine poate înţelege, să înţeleagă – este deviza Mântuitorului nostru Iisus Hristos (v. Matei 19, 12).

2. Alegerea

Rabinii înţelepţi sfătuiau: „Să ezitaţi mult înainte să vă alegeţi soţia! Să nu vă gândiţi la frumuseţe, căci aceasta trece. Cândiţi-vă la familie!”

Te căsătoreşti ca să devii fericit, nu ca să fii nefericit. Totul constă nu în a te căsători, ci în a deveni fericit prin nuntă. Şi vei fi fericit când vei găsi un tovarăş bun. Cel care şi-a găsit o soţie bună şi-a îndulcit viaţa lui (Pilde 18, 22). Totul în căsătorie ţine de cele dinaintea nunţii. Acum ţii în mâini cheia fericirii tale!

„Dacă urmează să călătoreşti, roagă-te o dată, dacă trebuie să mergi la război, roagă-te de două ori, dar, dacă urmează să te căsătoreşti, roagă-te de trei ori!” (Proverb).

 

 

 

„Să vedem dacă ne potrivim”

Aşa spun astăzi tinerii, când vor să se căsătorească. Şi, sub pretextul acesta, amână căsătoria sau chiar convieţuiesc în păcat, chipurile, poate se vor găsi. Dar cine poate spune că l-a găsit pe celălalt? Sub acest aspect nu ne potrivim nici cu fratele nostru, cu care am crescut şi ne-am dezvoltat în acelaşi mediu familial. Nu ne găsim nici pe noi înşine! (De câte ori afirmăm cu convingere şi repetăm, dar astăzi facem într-un fel, iar mâine în alt fel?!) Şi ne vom potrivi cu o persoană străină?

Ar trebui să cântărim lucrurile bine, căci fiecare om este o personalitate unică şi irepetabilă. Există şase miliarde de oameni? Există şi şase miliarde de personalităţi irepetabile.

Plecând de la aceste premise, oricât ai căuta, nu-ţi vei găsi un tovarăş cu care să te potriveşti la modul absolut, să ai aceeaşi gândire, aceleaşi dorinţe, aceeaşi voinţă! Nu vei găsi! „Nepotrivirea de caracter” (cauza divorţului) este un fapt real.

Criteriile alegerii

Desăvârşit este singur Dumnezeu, chiar şi sfinţii au neputinţe, cu atât mai mult noi, oamenii lumeşti şi pătimaşi. De aceea, să fii sigur că soţul pe care-l cauţi va avea propriile sale patimi şi neputinţe.

Bineînţeles că aceasta nu înseamnă că omul este alcătuit doar din patimi, neputinţe şi nimic altceva (ar fi vai de el). În paralel, are şi virtuţi înnăscute (Scara, Cuvântul 26, 41) (cu excepţia faptului dacă a încetat să fie om). Şi primele virtuţi de frunte care-l înfrumuseţează sunt smerenia şi bunătatea, mai ales bunătatea: „un dram de bunătate valorează mai mult decât sumedenie de cunoştinţe”] (Proverb). Şi iarăşi: „De frumuseţe ţi se face lehamite după patruzeci de zile, de bunătate nu te saturi nici după patruzeci de ani” (Proverb). Omul lipsit de iubire şi de smerenie este nepotrivit (primejdios) pentru familie (şi nu numai pentru ea … !).

„Primeşte sfaturi?”

Un părinte a logodit-o pe fiica sa.

Plin de bucurie, a vestit evenimentul unei bătrâne înţelepte în vârstă de optzeci de ani:

– Fiica mea ia un flăcău cu studii, cu serviciu bun!

– ??? ….

– Mamaie, mă auzi? Am logodit-o pe fiica mea. Se căsătoreşte cu un tânăr instruit, cu salariu bun, ce să-ţi spun …

– Primeşte sfaturi? l-a întrebat bătrâna. Pentru că, dacă nu primeşte sfaturi de la părinţi, de la preoţi, de la părinţii duhovnici, este stăpânit de o trufie „exemplară”! Şi va trebui să te temi de un asemenea om!

Înainte să te căsătoreşti, ochii tăi să fie larg deschişi. Când te căsătoreşti, să fie pe jumătate închişi!” (Proverb). Să nu fie înainte de nuntă deschişi pe jumătate, şi după aceea larg deschişi!

3. Căsătorie cu „peţire” sau „din iubire'”?

In vechime, în marea lor majoritate căsătoriile se făceau „cu peţire”, „cu înţelegere”. Părinţii rânduiau din culise nunta copilului lor (se pare că acelaşi lucru îl prescrie şi Legea mozaică – Ieşirea 22, 17)

Şi primul lucru pe care îl întrebau despre nora candidată era: „Este gospodină? Este dintr-o familie bună?”, pentru că ceea ce ,,îi ardea” întâi de toate era să-şi creeze o familie. Astăzi, primul lucru pe care îl întreabă este:

„Cum arată? Este frumoasă?” Rar se întreabă dacă este din familie bună, şi mai niciodată dacă este gospodină. Mai mult, în vechime, mirii nu aşteptau să se găsească unul pe altul. Ceea ce era să se întâmple se întâmpla.

Astăzi, lucrurile s-au schimbat. Majoritatea covârşitoare a tinerilor au repulsie faţa de căsătoria făcută „prin peţire”, „prin înţelegere”. Tinerii doresc să-şi găsească de unii singuri partenerul (prin mijlocirea iubirii). Este dreptul, alegerea lor. Însă ceea ce are importanţă în fond nu este dacă se vor căsători „din iubire” sau „din înţelegere”, ci dacă soţul ales va fi bun. Statisticile ne spun că nunţile care se încheie „prin înţelegere” sunt mai statornice, mai trainice, decât cele care se fac „din iubire”, şi aceasta pentru că alegerea tovarăşului se face în primul caz prin raţiune, şi nu prin sentiment. Candidatul la căsătorie nu este cu capul în nori, ci cu picioarele pe pământ. Aşa cum îl percepe pe tovarăşul său acum, înainte de nuntă, îl va percepe şi după aceea. În timp ce în căsătoria „din iubire” o ia înainte sentimentul nebunesc.

Legătura

„Când dragostea intră în inimă, mintea fuge din cap!”, spune o vorbă din popor. Adică raţiunea este pervertită de sentiment şi denaturează situaţia. Drept urmare, cel îndrăgostit o vede pe tovarăşa sa nu aşa cum este, ci aşa cum ar dori să fie. Este vorba despre o stare patologică.

În timpurile recente, specialiştii s-au preocupat de fenomenul îndrăgostirii şi au ajuns la concluzia că es- . te vorba despre nebunie. În mod concret, ziarul „Cotidianul” a publicat articolul cu titlul: „Creierul îndrăgostit este schizofrenie”, al lui Benedict Carey, de la „New York Times”, care demonstrează prin documente că, într-adevăr, îndrăgostirea este o boală a creierului! Fragmente din acest articol: „Dragostea este nebunie, un amestec de pasiune, demenţă şi tulburare obsesivă, care-l înstrăinează pe cel îndrăgostit de cei din jur, îi schimbă comportamentul şi caracterul, şi-l face de nerecunoscut. [ … ] Neurologii deţin reprezentri ale creierului îndrăgostit, în faza lui delirantă. Cercetătorii americani susţin că dragostea este o necesitate biologică, diferită de excitaţia sexuală. Ea se aseamănă cu foamea, cu setea, cu nevoia de narcoticel”

Studiul explică faptul că iubirea poate să cuprindă în egală măsură şi sentimente extremiste şi opuse, precum euforia, angoasa şi mânia, pentru că, atunci când ne pierdem obiectul dorinţei, dragostea se intensifică. „Când eşti îndrăgostit îţi pierzi controlul, logica, explică un antropolog de la Universitatea Rogers. Comportamentul pe care îl are cel îndrăgostit este dincolo de limitele logicii” („Cotidianul”, 1.6.2005, p. 11).”

Câtă vreme durează „dragostea”, relaţiile interpersonale sunt „roze”, romantice, însă sentimentul are şi „termen de valabilitate”. El îşi va face jocul şi va pleca (altfel, nici o relaţie şi nici o căsătorie nu s-ar destrăma). „Căsătoria este mormântul iubirii.” (Victor Hugo) Şi atunci creierul fugar se reîntoarce în cap şi omul vine cu picioarele pe pământ, la cruda realitate. Atunci, băiatul sau fata nu te vor mai atrage, ci ţi se vor părea nişte străini, nişte persoane anoste. Este posibil să-l percepi pe celălalt chiar ca pe un diavol, pe cel pe care înainte îl priveai ca pe un înger, şi să te gândeşti serios la despărţire. „Când m-am căsătorit am ştiut că m-am îndrăgostit de doi ochi verzi, minunaţi! N-a durat mult însă ca să înţeleg că m-am căsătorit cu o fată întreagă!”, spunea un bărbat divorţat.

Înţelegerea

L-ai aflat, l-ai descoperit pe tovarăşul alături de care vei trăi toată viaţa. Însă există o problemă nerezolvată: încheierea „contractului”. Adică, va trebui să discutaţi condiţiile convieţuirii. Caracteristici: nu sunt înger, ci om cu neputinţe. Deci accepţi să trăim toată viaţa împreună? Mă vei suporta în momentele grele? Eşti pentru familie, pentru o familie cu mulţi copii? Vom trăi o viaţă creştinească? Ne vom ruga? Vom merge la biserică în fiecare duminică? Vom ţine posturile? Ne vom mărturisi, dacă este cu putinţă, la un duhovnic comun? Cum vom folosi banii noşti? Vom avea banii în comun? Care vor fi relaţiile noastre cu părinţii? etc … După aceea veţi merge la biserică şi veţi declara oficial (la ceasul depunerii „jurământului” – al ritualului Tainei) hotărârea voastră comună de a trăi împreună pe viaţă şi neîncălcând condiţiile de mai sus. Şi cine încalcă chiar şi o condiţie din contract, adică cine nu respectă propria „semnătură” (consimţământul lui), va fi marele vinovat.

4. Relatiile înainte de căsătorie

Ti-ai ales-o pe viitoarea tovarăşă, dar ia seama că nu este încă soţia ta! Va fi, dar este posibil şi să nu fie, căci se întâmplă multe. Când tatăl şi mama ei ţi-o dau în biserică şi se săvârşeşte Taina, atunci va deveni soţia ta!

Păcatul

Astăzi, relaţiile intime înainte de nuntă au devenit ceva obişnuit în viaţa tinerilor noştri. Desigur că şi tinerii aduc propriile argumente. Însă despre ceea ce este păcatul nu hotărâm noi, nu hotărăsc patimile şi dorinţele noastre, ci Hristos, Care este Legiuitorul şi Care grăieşte foarte limpede:

 

Oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui (Matei 5, 28).

Prietene, vezi că Hristos nu-ţi îngăduie să priveşti” trupeşte” nici o femeie (fireşte, în afară de femeia ta, cu care te-ai căsătorit), cu atât mai mult să săvârşeşti păcatul în chip practic cu ea! Dar de ce? Pentru că Hristos te doreşte stăpân al instinctelor de jos, şi nu robul lor. Te doreşte atlet, luptător! (Ca să faci sex nu este nevoie de luptă, ci, dimpotrivă, de opusul acesteia; pentru înfrânare este necesară lupta!) Viaţa primeşte sens prin ţinerea poruncii dumnezeieşti, şi nu prin dispreţuirea ei (în situaţia de faţă prin stabilirea de legături intime înainte de nuntă).

Temelia fragilă

La Târgul Etnic al Religiilor cu participare internaţională din America, s-a realizat un sondaj de opinie referitor la relaţiile înainte de nuntă şi la nunta reuşită. Şi s-a demonstrat că relaţiile înainte de căsătorie nu contribuie la reuşita acesteia. În mod concret: căsătoria celor care avuseseră relaţii înainte de încheierea mariajului, spre deosebire de a celor care nu avuseseră, era fragilă, înregistrându-se în primul caz cu 50% la sută mai multe divorţuri.. Desfrânarea (relaţia trupească înainte de nuntă) nu este nuntă, nici nu constituie un punct de plecare bun pentru încheierea unei căsătorii.” (Sfântul Vasile cel Mare, Canonul 26).

Campania împotriva relatiilor înainte de căsătorie

Se pare că guvernul american (2007) a înţeles că relaţiile înainte de căsătorie, printre altele, sunt şi primejdioase pentru sănătatea tinerilor, şi s-a însărcinat să lupte împotriva lor. Astfel, citim titluri precum: „Războiul SUA împotriva relaţiilor înainte de nuntă: Bush impune şi înfrânarea maturilor”. „De anul acesta guvernul lui George Bush plănuieşte să pună în practică promovarea înfrânării şi educaţia sexuală la americanii majori, Campania cu denumirea: «abstinence only» (doar abstinenţa), care se adresa până acum doar adolescentilor, recomandând retinerea de la sex din motive morale şi de sănătate, se va adresa mai ales tinerilor maturi, cu vârste cuprinse între 19 şi 29 de ani.”

Campania este sponsorizată printre altele de către statul american, care din 1996 şi până astăzi (2007) a dispus pentru scopul acesta aproximativ 1,1 miliarde de dolari. Cu lozinci precum: „it’s great to wait!” („este mare lucru să aştepţi”), inspiratorii campaniei se străduiesc să convingă tineretul Statelor Unite ale Americii că reţinerea de la sex este cel mai bun mod de a evita problemele care pot să reiasă din activitatea sexuală, ca de exemplu: sarcina nedorită sau bolile cu transmitere sexuală. Mesajul campaniei, după cum sustine Gwen Horn din Serviciul Naţional de Sănătate, este următorul: „mai bine este să aştepte cineva până la căsătorie, şi cea mai bună garanţie pentru aceasta este înfrânarea”, În ultimii ani s-au redus substantial relatiile sexuale înainte de căsătoie la tinerii din Statele Unite (ziarul ”Investitorul”, 27-28/1/2007).

1. Nunta este cinstită (Evrei 13, 4)

Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat! (Evrei 13, 4).

Nunta este cinstită şi patul matrimonial este curat de păcat, adică relaţiile dintre soţi. Datorită binecuvântării Bisericii, ele sunt curate, lipsite de păcat’. Drept urmare, cuplul poate să coabiteze fără mustrări de conştiinţă şi vinovăţie. Sfântul Apostol Pavel scrie: Cât despre cele ce mi-a scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar, din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neinfrânării voastre. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel (1 Corinteni 7, 1-7).

 

Cel care socoteşte relaţiile dintre soţi spurcate primeşte din partea Bisericii epitimii grele, pentru că dispreţuieşte binecuvântarea ei. Clericul este caterisit, mireanul este afurisit (Canonul 51 al Sfinţilor Apostoli). Sinodul din Gangra dă o epitimie şi mai grea: anathema, „Dacă cineva aduce reproşuri nuntii, să fie anatema!” (Canonul 1) (n. a.).

 

 

„Să convieţuiţi cu bună cuviinţă”

Prin faptul că Biserica binecuvântează unirea trupească înăuntrul căsătoriei nu înseamnă că sunt îngăduite toate. Sfântul Cosma Etolianul îi sfătuieşte pe cei căsătoriţi: „să convieţuiţi cu bună-cuviinţă, ca nişte creştini” (Predici 2). Cele neîngăduite constituie un păcat grav şi primesc mustrare. Şi una dintre cele mai mari binefaceri pe care le poate oferi soţia bună soţului ei este să-l împiedice de la astfel de păcate.

Icoanele

Unii soţi evlavioşi îşi pun probleme dacă ar trebui să aibă icoane în dormitorul lor. Răspunsul este da! Tocmai pentru că relaţiile lor nu constituie păcat. Şi dacă aceste legături au drept scop naşterea de copii, atunci dobândesc sfinţenie, pentru că aduc pe pământ un om, încă un „chip” al lui Dumnezeu, înmulţind astfel pe fiii şi mădularele împărăţiei Lui, aşa cum spunea arhimandritul Sofronie (t1993), stareţul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, Anglia.

Şi chiar dacă nu există icoane în casă, Dumnezeu este pretutindeni şi întotdeauna prezent, fie că-L vedem sau nu, prin mijlocirea icoanelor. Prin urmare, trebuie ca întotdeauna să lucrăm ca şi cum am avea în faţă sfânta Lui icoană, aşa cum făcea Prorocul David (v. Psalmul 15, 8).

 

 

Read Full Post »

 

Subiectul de astazi ne-a fost impus de incidente recente care dovedesc intoleranta si dispretul pe care asa numitele “minoritatile sexuale” le au fata de restul societatii. Revolutia sexuala si “minoritatile sexuale” sunt noii totalitari. Revolutia sexuala e o revolutie totalitara, cu o ideologie totalitara si obiective totalitare. Toate revolutiile promit libertate. Insa o proclama doar pentru unii, nu pentru toti. Promit toleranta, dar numai pentru unii, nu pentru toti. Cei pretinsi “persecutati” ieri devin la rindul lor tirani astazi. Asa au fost iacobinii francezi in Secolul XVIII si bolsevicii rusi in Secolul XX. Tot mai multe dovezi apar, insa, ca si “minoritatile sexuale” si “revolutia sexuala” fac la fel: devin totalitari. Sunt noii totalitari, totalitarii inceputului Mileniului III. Au, de fapt, si “inchizitia”lor, asa cum bolsevicii au avut NKVD-ul si KGB-ul lor, iar nazistii Gestapo. Inchizitia “minoritatilor sexuale” e si ea un fel de Gestapo, un “Gaystapo” de fapt, fiind constituita din agresivii homosexuali care stau la pinda, monitorizeaza ce se scrie, publica, ori declara, in mass media sau online, si ataca pe cei care nu sunt de acord cu ei. Atacurile sunt verbale dar si fizice, iar uneori chiar violente. Exemple de genul acesta au fost neobisnuit de multe in ultimele doua-trei saptamini si ne-au impus subiectul de astazi cu titlul pe care-l gasim foarte potrivit. Curios insa, toate aceste incidente au pornit de la pozitii deosebit de respectuoase afirmate in public de cei care inca mai au curajul sa afirme virtutea, valorile, abstinenta, si primordialitate casatoriei traditionale.

 

 

In Marea Britanie

Incepem cu Marea Britanie unde Christina Summers reprezinta Partidul Ecologic (Green Party) in consiliul municipal din Sussex. Crestina, necasatorita si de 50 de ani, luna trecuta a fost singura deputata din consiliul municipal care a votat impotriva unei motiuni in sprijinul proiectului guvernului britanic de a legifera casatoriile homosexuale in Marea Britanie. In shimb, s-a exprimat pentru casatoria crestina barbat-femeie. Partidul Ecologic a inceput o ancheta pentru excluderea ei din partid. Summers a primit o multime de mesaje electronice amenintatoare si murdare care o acuza de homofobie, ca nu mai e in pas cu lumea, ca e bolnava mintal ori fascista. Reactii similare a mai primit si mai devreme in an din partea colegilor de partid cind s-a pronuntat  impotriva avortului. Sursa: http://www.christianconcern.com/our-concerns/sexual-orientation/christian-faces-expulsion-from-greens

 

 

In Suedia

Recent reteaua suedeza de stiri svt.se a anuntat ca un liceean a fost cazut la clasa de biologie pentru ca a scris intr-o tema de casa ca homosexualitatea e anormala. Din acest motiv profesorul i-a dat o nota mica si a cazut la curs. In opinia noastra, Suedia se transforma in cea mai dictatoriala tara a Europei unde libertatea cuvintului pare sa nu mai insemne nimic. Cu o decada in urma autoritatile Suediei au arestat un pastor protestant pentru ca a predicat, citind din Romani 1, ca homosexualitatea e pacat. In timp, cazul a fost rezolvat in favoarea pastorului in Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Sursa: http://www.lifesitenews.com/news/swedish-high-school-student-fails-bio-class-for-saying-homosexuality-abonor

 

 

In Canada

Dincolo de Atlantic, in America de Nord, homosexualii fac la fel – asalteaza pe cei care li se opun din motive de constiinta, convingeri religioase, ori se opun casatoriilor homosexuale. Cu citeva saptamini in urma un tribunal canadian a gasit vinovata si a amendat cu citeva mii de dolari o familie menonita din vestul Canadei pentru ca a refuzat sa inchirieze o camera in micul lor motel de tara unui cuplu homosexual. Menonitii s-au scuzat, spunindu-le celor doi ca ei inchiriaza camere doar cuplurilor casatorite barbat-femeie, ori persoanelor necasatorite dar singure. Homosexualii au fost ofensati si i-au dat in judecata. Justificarea religioasa a menonitilor, a decis judecatorul, a fost insuficienta sa evite penalizarea. Discriminarea si egalitatea in drepturi, a spus el, sunt obiective sociale mai valoroase decit libertatea de constiinta sau religioasa. In final, menonitii au acceptat sa plateasca amenda si si-au inchis hanul. Recomandam un comentariu care pune punctul pe i: secularimsul devine tot mai ostil religiei si expresivitatii religioase in spatiul public. Comentariul a fost publicat pe 28 iulie in New York Times. http://www.nytimes.com/2012/07/29/opinion/sunday/douthat-defining-religious-liberty-down.html?_r=1 

 

 

In Boston, Chicago, San Francisco, Washington, etc.

In SUA, afirmatia recenta a unui crestin in favoarea casatoriei traditionala a atras furia homosexualilor. E vorba de presedintele lui Chick Fil-A, o companie de fast foods din Georgia, fondata in 1967, rivala lui McDonald’s, dar care se specializeaza pe preparate de pui. Chick Fil-A are restaurante in majoritatea statelor americane si este foarte cautata. Proprietarii ei sunt crestini care promoveaza valorile crestine, atit in SUA cit si la nivel international. De multi ani si-au afirmat opozitia fata de casatoriile homosexuale si au finantat actiuni constitutionale de protejare a casatoriei traditionale in Carolina de Nord, California, Minnesota, etc. Pe 16 iulie presedintele companiei, Dan Cathy, a dat un interviu lui Baptist Press afirmind ca el, sotia si toti ai lui cred in casatoria traditionala asa cum invata Biblia. Declaratia exacta a lui, in engleza, a fost: “We are very much supportive of the family – the biblical definition of the family unit. We are a family-owned business, a family-led business, and we are married to our first wives. We give God thanks for that”. (“Sprijinim foarte mult familia – definitia biblica a familiei. Familia e proprietara companiei si a afacerilor, si inca suntem casatoriti cu primele noastre sotii. Multumim lui Dumnezeu pentru asta.”)

Incredibil cum ni s-ar parea, comentariul acesta inofensiv a stirnit un incendiu de ura si reactii intolerante cit se poate de vitriolice in comunitatea homosexuala din America. “Minoritatile sexuale” au lansat boicoturi, kiss-ins (adica proteste la intrarea in restaurantele Chick Fil-A consistind din sarutari in public ale cuplurilor homosexuale), si proteste pentru inchiderea restaurantelor Chick Fil-A in campusurile universitare americane. Doar in prima parte a acestei saptamini au avut loc demonstratii in mai multe campusuri din Texas, Kentucky, New York. Mai rau, primarul Bostonului a anuntat ca nu va mai permite deschiderea de noi restaurante Chick Fil-A in Boston. Pe 24 iunie un deputat influent din consiliul municipal al orasului Chicago a anuntat si el ca va interzice deschiderea unui nou restaurant Chick Fil-A in districtul lui din Chicago. Dupa el a urmat primarul lui Chicago, Rahm Emanuel, fost consilier al Presedintelui Obama, care a anuntat si el ca va bloca deschiderea altor restaurante Chick Fil A in intregul oras Chicago. La inceputul acestei saptamini s-a alaturat acestor pozitii si primarul orasului Philadelphia. Primarii au acuzat familia Cathy de discriminare, homofobie, si i-au numit bigoti. Juristii, insa, sunt sceptici. Legal vorbind, autoritatile publice nu pot impune astfel de restrictii draconice deoarece, spun ei, afirmatiile familiei Cathy, facute in public sunt protejate de constitutie si libertatea cuvintului. Articol: http://news.yahoo.com/blogs/lookout/chick-fil-kiss-protests-boycott-same-sex-173038515–finance.html

 

 

In Texas

Un exemplu si mai radical provine din Texas unde Mark Regnerus e profesor asistent de sociologie la prestigioasa University of Texas in Austin. Crestin catolic, de mai multi ani el si-a specializat munca de cercetare in rolul familiei in societatea moderna si mai ales a consecintelor sociale a destramarii institutiei familiei. Cu putini ani in urma a inceput cel mai ambitios proiect sociologic facut pina in prezent privind impactul cresterii copiilor in familii unisex, adica unde ambii partinti sau partenerul/partenera mamei sau al tatalui sunt persoane de acelasi sex. In ultimii 10 ani tribunalele au fost asaltate de actiuni judecatoresti pentru recunoasterea casatoriilor homosexuale, actiuni care au fost sprijinite de studii de “expertiza” alcatuite de American Psychological Association care afirmau mereu si mereu ca homosexualitatea parintilor nu afecteaza copiii. Uneori judecatorii au fost influentati de astfel de studii, dind decizii favorabile homosexualilor, inclusiv dreptul de a adopta copii.

Pozitiile lui American Psychological Association insa i s-au parut stranii profesorului Regnerus si dupa mai multi ani de efort a alcatuit cei mai autoritativ studiu in domeniu. Concluziile lui erau de asteptat: in comparatie cu copiii crescuti in familia traditionala, copiii crescuti de homosexuali se dezvolta anormal, mai anevoios, lipsiti de confidenta.

Studiul lui Regnerus e important pentru ca e cel mai vast alcatuit pina acum, si acopera intregul spatiu american. E si cel mai recent. Adica, spre deosebire de studiile anterioare, include adulti care au crescut ca si minori in familii homosexuale. E bazat pe sute de studii publicate in reviste de specialitate, si pe interviuri luate la aproape 3000 de adulti si adolescenti, intre 18 si 39 de ani, care au fost crescuti de parinti homosexuali. Studiul se numeste New Family Structures Study (“Studiul Noilor Structuri de Familie”) Studiile precedente erau bazate pe raspunsuri la chestionare date de parintii homosexuali ai copiilor, nu de copii. Care sunt unele din concluziile studiului lui Regnerus?

*          copiii crescuti de homosexuali au o probabilitate de 4 ori mai mare de a trai din asistanta publica ca adulti decit copiii crescuti in familia traditionala

*          copiii crescuti de homosexuali au o probabilitate de 3,5 ori mai mare de a fi someri ca adulti decit copiii crescuti in familii traditionale

*          copiii crescuti de homosexuali au un nivel de criminalitate si recidivism mult mai ridicat decit ceilalti copii

*          copiii crescuti de cupluri lesbiene raporteaza ca au fost abuzati sexual mult mai frecvent decit copiii crescuti in familiile binare (barbat-femeie), de 11 ori mai mult. (Doar 2% din copiii crescuti in familii traditionale au raportat abuzuri sexuale din partea parintilor lor, in comparatie cu 23% din copiii crescuti de cupluri lesbiene)

*          copiii crescuti de barbati homosexuali au raportat si ei ca au fost abuzati sexual mai frecvent decit copiii crescuti in familii binare, de 3 ori mai mult

*          copiii crescuti de cupluri lesbiene au raportat ca au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 4 ori mai frecvent decit copiii crescuti in familiile normale

*          copiii crescuti de barbati homosexuali au raportat ca au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale de 3 ori mai frecvent decit copiii crescuti in familiile normale

*          in procente, 31% din copiii crescuti de cupluri lesbiene, 25% din copiii crescuti de barbati homosexuali, si 8% din copiii crescuti in familii traditionale au fost constrinsi sa intretina relatii sexuale.

Studiul lui Regnerus contine o multime de tabele si date statistice care reflecta ca in toate categoriile de comparatie si din toate punctele de vedere copiii crescuti de homosexuali sunt in urma celor crescuti in famliile traditionale: sanatate fizica si mintala, educatie, divort, stabilitatea in relatii, violenta domestica, anxietate, depresie, confuzie privind propria identitate sexuala si promiscuitatea. De exemplu, fetele crescute de cupluri lesbiene au raportat, in medie, ca pina la momentul studiului, au intretinut relatii sexuale cu o fata si cu patru baieti. In contrast, doar .22% din fetele crescute in familii traditionale afirma ca au intretinut relatii sexuale cu alte fete. Ingrijorator, 4.1% din fetele crescute de cupluri lesbiene se declara “asexuale”, adica lipsite de interes in viata de intimitate, in alte cuvinte de simtaminte sexuale. Doar .5% din fetele crescute in familii traditionale indica astfel de simtaminte.

Cum era de asteptat, rezultatele studiului lui Regnerus au atras furia homosexualilor. Gaystapo-ul homosexual a intrat in actiune. In iulie au facut o plingere oficiala la asociatia sociologilor americani cerind ca profesorului Regnerus sa i se retraga titlul, acuzindu-l de frauda academica. Au strins peste 200 de semnaturi pentru demiterea lui din functiile academice. 

 

 

AFR Va Recomanda: va recomandam urmatoarele materiale privind incidentul profesorului Regnerus: (1) un articol pe aceasta tema aparut recent in Weekly Standard: http://www.weeklystandard.com/articles/revenge-sociologists_648829.html ; (2) scrisoarea activistilor homosexuali adresata organizatiilor academice de rigoare care cer retragarea titlului profesorului Regnerus, semnata de mai mult de 200 de academicieni;
http://thenewcivilrightsmovement.com/bombshell-letter-scores-of-ph-d-s-ask-for-retraction-of-regnerus-study/legal-issues/2012/06/29/42413
; (3) un sumar al studiului: http://www.thepublicdiscourse.com/2012/06/5640?printerfriendly=true; si (4) textul integral, in engleza, al studiului: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0049089X12000610

 

Read Full Post »

PRAVDA: CUI II MAI PASA DE CASATORIE?
Incepem editia de astazi cu scuze, din motive pe care nadajduim ca le veti intelege usor. Editia de astazi AFR e mai lunga ca de obicei, cu toate ca ne straduim sa le tinem cit mai scurt posibile. Evenimentele care s-au petrecut doar in ultima saptamina si care afecteaza valorile familiei insa au fost drastice si merita discutate urgent. In plus, volumul de materiale, informatii si anunturi pe care le-am primim de la d-tra in cursul saptaminii trecute si prezente a fost neobisnuit de mare. Am selectat si scurtat cit am putut avind insa si grija sa nu denaturam esenta mesajelor d-tre.
Scriem astazi din nou despre casatorie. Initial nu intentionasem sa o facem avind in vedere ca doar acum citeva saptamini am alocat o editie intreaga subiectului “Casatoria – Declin sau Disparitie?” De atunci insa citeva evenimente importante s-au petrecut care ne constring sa ne focalizam din nou astazi asupra aceluiasi subiect. Spre sfirsitul lui ianuarie Curtea Constitutionala franceza a emis o decizie care respinge dreptul la casatorii intre persoane de acelasi sex, legea franceza definind casatoria exact cum e definita si in Codul Civil Roman – uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie. Curtea franceza a refuzat sa declare aceasta definitie neconstitutionala si in plus a afirmat ca institutionalizarea casatoriei naturale nu constituie un act de discriminare la adresa homosexualilor.
In contrast, miercuri, 23 fabruarie, dincolo de Atlantic, Presedintele Obama a anuntat in mod oficial, printr-o declaratie emisa de Ministerul Justitiei americane, ca nu va ma interveni in actiunile judecatoresti prin care homosexualii americani cer sa li se recunoasca un drept la casatorii unisex. Actiunea Presedintelui american a socat natiunea, avind in vedere ca in conformitate cu Constitutia americana, el are obligatia sa “faithfully execute the Laws and the Constitution of the United States” (adica de a “aplica cu credinciosie legile si constitutia Statelor Unite”). In consecinta, este realmente posibil ca tribunalele federale americane sa declare neconstitutionala legea federala americana, adoptata in 1996, care defineste casatoria in America ca relatia dintre un barbat si o femeie. NOTA AFR: celor interesati de subiect le recomandam comentariul alaturat care explica de ce Presedintele Obama a incalcat Constitutia americana refuzind sa apere in tribunal legile americane aferente casatoriei. http://www.telladf.org/userdocs/HolderDOMARejectionResponse.pdf
Tot recent, ziarul comunistilor rusi Pravda a captat audienta internationala publicind un comentariu despre casatoria naturala. Putin cam surpsinzator spunem noi, considerind ca fondatorii comunismului si al secularismului nu au fost nici o data cunoscuti pentru pozitiile lor pro-familie sau pro-casatorie. Dimpotriva au atacat cu inversunare ambele institutii ca fiind unelte de inrobire a femeii de catre barbat, o institutie eminamente burgheza destinata sa dispara o data cu disparitia statului. Aceea dintre noi care am trait sub comunism, insa, ne amintim proclamatiile frecvente si contrarii ale autoritatilor comuniste, facute in special de catre ofiterii de stare civila cu prilejul cununiilor oficiale, ca statul comunist protejaza casatoria si familia. Un disconect profund insa s-a produs in doar ultima decada intre comunistii de est si cei din vest, cei din urma fiind, fara exceptie, campionii si promotorii virulenti ai casatoriilor homosexuale in Europa occidentala.
Dar comunistii rusi? Daca ne ghidam dupa articolul din Pravda pe care vi-l dam astazi, este evident ca ei  inca stau pe pozitii ferme privind viabilitatea casatoriei si a familiei naturale in epoca post-moderna. Pe 11 februarie editia engleza a ziarului Pravda a publicat articolul unui comentator canadian, Paul Kokoski, rezident al orasului Hamilton, Ontario, si intitulat “Is there Anyone Left to Defend Traditional Marriage?” (“Mai este cineva care sa apere casatoria traditionala”?) Traducerea romana a fost facuta pentru noi de d-na Dalia Lechintan, profesoara de engleza si voluntar AFR din Bistrita. Ii multumim.

MAI ESTE CINEVA CARE SA APERE CASATORIA TRADITIONALA?

De Paul Kokoski

Recent, CEDO (Nota AFR: Curtea Europeana a Drepturilor Omului] a acceptat un proces din partea a doua femei moscovite, Irina Fet si Irina Sheptiko, care acuzau Federatia Rusa pentru ca refuza sa le inregistreze „casatoria.” Ele incearca sa legalizeze si sa faca acceptabila in plan social perversiunea actelor homosexuale si a casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Rusia. CEDO incearca de ceva vreme sa impuna homosexualitatea tuturor tarilor membre. Rusia ar trebui sa militeze impotriva acceptarii actelor homosexuale.
Impactul negavit al comportamentului homosexual
In Occident, legalizarea homosexualitatii a dus deja la proliferarea criminalitatii si la distrugerea familiei. Copiilor de cinci ani – care nu au nici o idee despre sex – li se inoculeaza in scoli ideea ca actele homosexuale sunt normale si binevenite. Exista foarte multa dezinformare si distorsionare a faptelor de catre presa zilelor noastre in privinta homosexualitatii. Mass-media portretizeaza adesea stilul de viata si relatiile homosexualilor drept fericite, sanatoase si stabile. Din contra, exista rate inalte ale promiscuitatii in randul populatiei homosexuale, atat in cazul relatiilor de scurta durata, cat si al celor care se doreau pe termen lung. De asemenea, homosexualii au o incidenta ridicata a bolilor cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV.
Mai mult, multe studii arata cote mult mai inalte ale bolilor psihice, cum ar fi depresia, tentativele de suicid si abuzul de droguri in randul homosexualilor fata de populatia normala. Si statisticile – care compara homosexualii cu minoritati etnice expuse rasismului – indica faptul ca acest lucru nu se datoreaza homofobiei. Stilul de viata al homosexualilor a fost asociat si cu o speranta de viata mai scazuta cu 20 de ani. Homosexualitatea este anormala, imorala si impotriva vietii. Inchide actul sexual fata de darul vietii si nu este innascuta, cum cred unii. Asa-numita gena homosexuala nu a fost gasita niciodata. Biblia condamna clar si fara echivoc actele homosexuale. Dr. Francis Collins, care a primit Presidential Medal of Freedom (Nota AFR: Medalia Prezidentiala a Libertatii, o medalie decernata de presedintele american) pentru munca lui in secventierea codului genetic uman, a dovedit de fapt ca homosexualitatea nu este determinata genetic. Daca ar fi fost, atunci gemenii identici ar trebui sa arate acelasi tip de atractie fata de acelasi sex. Cu toate acestea, un studiu al Registrului Australian al Gemenilor a aratat ca doar 11% dintre gemenii care au aratat atractie fata de persoane de acelasi sex au avut un frate geaman care sa simta acelasi lucru.
In 1973, activistii homosexuali au reusit sa forteze Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) sa scoata homosexualitatea din lista lor oficiala de boli mintale. Aceasta, conform unui studiu stiintific al dr. Jeffery Satinover, Director al Durckheim-Gladstone International Center for Quantitative Analysis din Washington, s-ar datora unor opinii si pretentii false, lipsa de expertiza stiintifica, lipsa de experienta clinice si unor probe fabricate. In esenta, decizia APA a fost influentata de argumentele lui Evelyn Hooker si Alfred Kinsey, ale caror date au fost punctate fraudulos cu mostre de opinii ale populatiei si fortarea, chiar mituirea, unor subiecti din inchisori. Studiul lui Hooker, care nu continea detalii ale demersului stiintific aplicat, a omis pasi elementari ai metodei stiintifice. Inadecvarea studiului ei a fost recunoscuta chiar de jurnalul care l-a publicat.
Homosexualitate si pedofilie
Studii stiintifice autentice arata ca homosexualitatea este legata de pedofilie. De exemplu, un studiu din 1992 din Journal of Sex and Marital Therapy a ratat ca homosexualii sunt de trei ori mai dispusi sa se angajeze in acte pedofile decat barbatii normali. Un studiu din 1988 pe 229 pedofili condamnati, publicat in Archives of Sexual Behaviour, a aratat ca 86% dintre pedofili s-au descris drept homosexuali sau bisexuali. Un articol din 2000 din acelasi jurnal a conchis ca printre pedofili rata atractiei homosexuale este de 20 de ori mai mare decat la restul populatie masculine. Dr. Richard Fitzgibbons, psihiatru american cu vasta experienta in tratarea preotilor pedofili, a declarat: “Fiecare preot pe care l-am tratat, care a avut relatii sexuale cu copii, a fost mai intai implicat in relatii homosexuale cu adulti”.
La fel de evidenta e si dovada activistilor homosexuali care declara ferm ca exista o legatura intre stilul de viata homosexual si pedofilie. De exemplu, Alfred Kinsley, cercetatorul pe probleme sexuale, a descoperit in 1948 ca 37% dintre barbatii homosexuali au recunoscut ca au facut sex cu copii mai mici de 17 ani. Activistii homosexuali Jay si Young au raportat si ei in 1979 ca 23% dintre barbatii homosexuali isi cauta parteneri adolescenti sau chiar baieti mai mici.
Dr. Michelle Cretella, membra a Colegiului American al Pediatrilor, a conchis, dupa studii multiple, ca acei copii crescuti de cupluri homosexuale sunt confuzi in privinta identitatii sexuale si sunt o categorie de risc pentru bolile cu transmitere sexuala. Cretella a remarcat ca tinerii si adolescentii care se comporta homosexual au rate crescute de depresie, neliniste, disfunctii digestive, dependente si ganduri de suicid. In plus, baietii care adopta stilul de viata homosexual datorita parintilor lor de acelasi sex au cu 30% mai multe sanse de a muri sau a se infecta cu HIV inainte de a implini 30 de ani.
Raportul Laumann, publicat in 1994, e azi recunoscut ca definitiv. Pe scurt, descoperirile majore sunt ca homosexualitatea nu este o trasatura stabila si ca tinde sa se schimbe in heterosexualitate pe masura ce individul creste; ca identitatea sexuala nu este definitivata la adolescenta, ci continua sa se schimbe pe parcursul vietii si ca nu exista probe ca homosexualitatea ar fi innascuta. Putem spune acum ca tinerii care dezvolta o identitate homosexuala o datoreaza mediului social in care traiesc. Acest mediu social este modelul social si cultural creat de deciziile Curtii Supreme a SUA, care actioneaza conform reprezentarii gresite a probelor stiintifice furnizate de APA si de Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali.
Homofobie
Homosexualii tind sa-i eticheteze in mod incorect pe toti cei care se opun activitatii homosexuale drept “homofobi” – termenul homofobie insusi menit sa denote o disfunctie. In acest mod, ei cauta sa isi impuna propriul lor comportament si stil de viata dereglat in societate, sub masca tolerantei. Activistii homosexuali au facut mari eforturi pentru a rasturna sau distorsiona probele, dar acestea raman prea puternice pentru a fi ignorate. In fond, avem de-a face aici nu cu drepturile omului, ci cu homosexualitatea si distrugerea unitatii familiale – structura fundamentala a societatii. Casatoria este o institutie care precede civilizatia, ordonata de Dumnezeu si exclusiva intre un barbat si o femeie, carora li se da responsabilitatea de a perpetua rasa umana, de a invata, a educa si a trece mai departe urmasilor lor valorile morale impartasite. A redefine casatoria astfel incat sa includa cupluri de acelasi sex inseamna sa vaduvesti casatoria de o componenta esentiala, si anume abilitatea si obligatia de a procrea. Aceasta ar face casatoria lipsita de sens si ar deschide-o catre unele redefiniri si reconsiderari fara sfarsit.
Nu surprinde faptul ca orice studiu credibil sustine ca copiii au rezultate mai bune la scoala, traiesc vieti mai sanatoase si devin contribuitori mai buni in societate cand sunt crescuti de o mama si un tata in aceeasi casa. Societatea se confrunta acum cu rezultatele “divortului usor” din anii 70` si cu copiii nascuti in afara casatoriei din anii 80, deoarece copiii acestei generatii au acum toate aceste probleme psihologice.
Libertatea de constiinta
Odata legala, puterea coercitiva a statului ii va pedepsi pe cei care refuza sa accepte casatoriile homosexuale. Aceast se intampla deja in provincia Saskatchewan din Canada. Intr-un regim juridic care permite casatoriile homosexuale, oficialii publici sunt constransi sa oficieze casatorii intre persoane de acelasi sex. Scolilor publice li se cere sa ii invete pe copii ca actele homosexuale sunt bune si sanatoase, indiferent de dorinta parintilor lor. In Canada, campioana democratiei! Casatoria homosexuala este un oximoron. Familia este structura fundamentala a societatii. Familia – si prin ea intreaga societate umana – isi au sursa si originea in casatorie. Casatoria este randuita pentru procreare si educarea urmasilor.
Ca expresie de baza a naturii sociale a omului, casatoria exista doar intre un barbat si o femeie care, prin daruirea de sine unul fata de celalalt, se perfectioneaza unul pe celalalt intr-o comuniune de persoane. Aceasta dezvoltare umana a sotilor si cresterea corespunzatoare a copiilor care sunt rodul unor asemenea uniuni aduc o contributie imensa binelui societatii. Nu e nevoie sa ai o anume religie sau sa apartii unui anumit partid politic ca sa recunosti asta sau ca familia bazata pe casatorie este calea cea mai buna de a creste copii fericiti si productivi. Caesar Augustus, un pagan, a cautat sa intareasca puterea societatii romane scotand in afara legii adulterul si sodomia si incurajand casatoria traditionala si procrearea. El a inteles ca exista un lucru, anume moralitatea publica. Imparatul Augustus a vazut acest lucru, dar a fost prea tarziu pentru a combate decaderea sexuala din Imperiul Roman tarziu. Acesta a fost adevaratul motiv al prabusirii lui.
Date fiind dovezile coplesitoare despre homosexualitate si inclinatia ei spre subminarea fundamentului familiei, cuplurilor homosexuale nu trebuie sa li se acorde drepturi. Din contra, trebuie sa fie combatute in mod sustinut. Sfatul Pavel ne spune ca “uraciunea” homosexualitatii este atat dovada, cat si rezultatul excluderii lui Dumnezeu din atentia colectiva si viata sociala. Demersul crestin fata de homosexualitatea din zilele noastre trebuie sa faca diferenta intre respectul datorat persoanei si repudierea necesara a oricarei ideologii exaltate a homosexualitatii.

Read Full Post »

Dumnezeu a dat omului înclinaţii trupeşti nu în vederea desfrâului, ci pentru
înmulţirea neamului omenesc. Judecăţile lui Dumnezeu sunt întotdeauna cele mai bune, curate şi sfinte. Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi! (Facere 1, 28) – este dumnezeiasca poruncă, lipsită de orice întinăciune. însă omul, prin căderea lui în păcat, a pervertit totul. Desprins de Dumnezeu prin neascultarea sa, el s-a rupt şi de cinstitele scopuri dumnezeieşti şi a început să întrebuinţeze inclinările lui trupeşti către rău.

Creatorul a rânduit ca bărbatul să nu fie singur (Facerea 2, 18), ci să aibă familie. Familia a fost plănuită de Dumnezeu ca un loc sfânt pentru nevoinţa întru evlavie, curăţie şi viaţă sfântă. În Noul Testament, unde se restabileşte curăţia dintru început a firii omeneşti, se vorbeşte despre familie ca de o mică biserică din casă (1 Cor. 16, 19), în care trăieşte Hristos, care se sfinţeşte de Duhul Sfânt şi în care toate mădularele se îndreaptă către Dumnezeu-Tatăl prin cuvintele: „Tatăl nostru, Care eşti în ceruri …”  Oamenii căsătoriţi trebuie să convieţuiască în deplină credincioşie unul faţă de celălalt, demonstrând prin aceasta şi credincioşia lor către Dumnezeu. Curăţia şi dragostea reciprocă – iată legătura dintre bărbat şi femeie. Sfinţenia nunţii trebuie păzită cu grijă. Doar o singură privire plină de poftă în afara căsătoriei devine deja un mare păcat (Mat. 5, 28).

Cel căsătorit este legat prin porunca lui Dumnezeu de a nu se abate de la nuntă, exprimată încă din rai prin cuvintele: De aceea va lăsa omul pe tatăL său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup (Facere 2, 24). Domnul Iisus Hristos a întărit sfinţenia şi neîncălcarea unirii prin nuntă, spunând: Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă! (Mat. 19,6).

Greşeala împotriva sfinţeniei nunţii poate să fie de două feluri: 1) trădarea ori preadesfrânarea, care în ambele cazuri sunt o deviere de la căsătorie; 2) curvia chiar în hotarele nunţii, atunci când oamenii căsătoriţi nu trăiesc fireşte, aşa cum legea dumnezeiască a poruncit şi conştiinţa ne dă mărturie, ci se dedau la diferite perversiuni. Toate aceste necurătii sunt urâciune în fata lui Dumnezeu. Ele au condus încă de demult omenirea desfrânată (Facere 6, 3) la potopul universal (Facere 6, 5-7), iar mai târziu la focul şi pucioasa care au pedepsit Sodoma şi Gomora (Facere 19, 1-28). Nici omenirea din zilele noastre nu se deosebeşte de cea veche prin imoralitatea ei strigătoare la cer. De aceea, pentru cei ce înmulţesc păcatele, Dumnezeu şi pe noi ne va pedepsi, după proorocire a Sa, însă de această dată prin focul universal prin care se va întrerupe existenţa acestei lumi păcătoase, ca să se arate ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea (2 Petru 3, 13).

Toate făpturile au prinfirepredispoziţia de înmulţire, însă la animale instinctele sunt păstrate în felul lor primitiv. Făpturile necuvântătoare se împreunează nu În vederea desfrânării, ci ca să împlinească înmulţirea speciei lor, aşa cum au fost hărăzite. Numai cu omul nu se petrece astfel. Căzut din pricina păcatului sub influenţa demonilor, firea lui s-a pervertit şi de aceea cu el se întâmplă adesea căderi înfiorătoare şi, ca urmări ale acestora, şi catastrofe naturale.
Domnul Iisus Hristos a venit ca să ne invete adevărata viată întru curătie şi să ne dezbare de pervertire a morală în care am fost atraşi. El a binecuvântat căsătoria prin prezenţa Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 1-11) şi a osândit necurăţia nu doar în forma ei cea mai grosieră, a preadesfrânării, ci şi cel mai rr inofensiv” chip al necurăţiei, privirea plină de poftă către celălalt gen, spunând: Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter!”. Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui! (Mat. 5, 27-28).

Şi Sfinţii Apostoli s-au luptat plini de râvnă împotriva preadesfrânării şi a diferitelor chipuri ale desfrânării (Fapte 15, 29; Iuda 1, 7-8; 2 Petru 2,14; Gal. 5, 19; 1 Cor. 6, 9; 6, 18). Sfântul Apostol Pavel a delimitat clar curata şi binecuvântata nuntă de oricare chip de manifestare a necurăţiei, spunâri.d:

Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe des frânaţi îi va judeca Dumnezeu (Evr. 13, 4). El sfătuieşte: … Bine este pentru om să nu se atingă de femeie. Dar, din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său … , fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă (1 Cor. 7, 1, 2, 9). După învăţătura Sfintei Biserici, legiuita nuntă, încheiată în numele Domnului (1 Cor. 7, 39), este unica dezlegare a problemei privitoare la convieţuirea între un bărbat şi o femeie.

Căsătoria are, în afara scopului ei de temelie – naşterea de fii (1 Tim. 2, 15), încă şi un alt scop important – de a fi pază a curăţiei. Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă: „Omul trebuie să se căsătorească pentru a alunga păcatul şi pentru a se izbăvi de orice faptă a desfrânării. Anume pentru aceasta trebuie să ne căsătorim, pentru a ne ajuta reciproc să ducem o viaţă curată”. După învăţătura acestui mare bărbat, căsătoria nu este o piedică a curăţiei, ci mai degrabă ea o păzeşte şi o întăreşte. Din această pricină, trădarea este un mare şi greu păcat. „Omul căsătorit, dacă încalcă căsătoriile altora ori priveşte cu poftă la vreo femeie străină, nu merită nicio iertare, nici din partea oamenilor, nici înaintea lui Dumnezeu, oricât s-ar îndreptăţi prin fire”. Această judecată, foarte aspră la prima vedere, este în realitate întru totul îndreptăţită, deoarece, dacă monahii dintru început se lipsesc de un astfel de chip al dezmierdării, omul căsătorit poate să-şi manifeste pornirile lui trupeşti, în limitele legiuitei căsătorii. Dar a privi plin de poftă în afara acestor cadre, acesta este un păcat vădit, fiind un semn al desfrânării, şi nu al dorinţei de înmulţire a neamului omenesc prin legi uita şi binecuvântata căsătorie. Astfel, omul, pentru a ajunge la adevărata curăţie, trebuie să se nevoi as că, şi aceasta pe când e încă tânăr, şi să nu aştepte să îmbătrânească, pentru a vieţui în curăţie. Curăţia se obţine cu nevoinţă, rugăciune şi luptă. Ca orice altă virtute generală, ea nu se obţine fără osteneală.

Sfântul Vasile cel Mare lămureşte în chip minunat: „Virtutea curăţiei nu o are acela în care dorinţele necurate au slăbit ca urmare a bătrânetii, ori a bolii, ori din vreo altă pricină. Într-un astfel de om, chiar de ar mai şi vieţui păcatul, trupul lui neputincios îl împiedică de la fapte păcătoase. Curăţia este silire continuă, în afundul sufletului, şi ucigătoare a urmelor mişcărilor ruşinoase rămase acolo. Cel ce s-a lecuit astfel şi a dobândit această virtute, a înrădăcinat întru sine curăţia cea potrivnică păcatului”.

Read Full Post »

Traducerea a fost făcută după originalul în limba bulgară: Arhimandrit Serafim Alexiev, „Molitvata na Sv. Efrem Sirin v svetlinata na svetooteceskoto nravoucenie – Ţelomădrieto”, Editura „.Sf. Apostol şi Evanghelist Luca”, Sofia,2003.

Păcatele sunt legate între ele, tot astfel cum şi virtuţile sunt înrudite una cu cealaltă. După ce ne îndeamnă să ne păzim de diferite păcate, unele, în aparenţă, neînsemnate, dar care, trecute cu vederea, provoacă mari nenorociri şi lasă grele urmări, Sfântul Efrem ne povăţuieşte mai departe, în rugăciunea sa, spre cele mai de seamă virtuţi: curăţia, smerita cugetare, răbdarea şi dragostea.

CAPITOLUL 1

Deosebirea dintre feciorie şi curăţie

Ce este curăţia? Unii, în mod greşit, confundă curăţia cu fecioria. Şi, pentru faptul că fecioria nu este obligatorie, ei socotesc şi curăţia ca pe un lucru neobligatoriu pentru toţi oamenii. „Monahii şi monahiile au făcut legământul fecioriei, spun ei – şi trebuie, prin urmare, să se afierosească unei vieţi de curăţie, însă noi, oamenii trăitori în lume şi cu familie, suntem slobozi de îndatorirea de a ne nevoi întru această virtute”. Oare aşa stau lucrurile? Nu, deoarece curăţia nu înseamnă feciorie, ci curăţenie sufletească. Iar ea este obligatorie şi pentru oamenii căsătoriţi, şi pentru cei necăsătoriţi. Nunta este dintru început curată şi binecuvântată de Dumnezeu. Însă aceasta se ridică la înălţimea virtuţii doar atunci când este însoţită de curăţie, adică de cinste şi de încredere reciprocă. Fecioria are o şi mai mare binecuvântare de la Dumnezeu. Ea nu este o îndatorire, ci o nevoinţă asumată de bunăvoie de către cei ce au chemare către ea, după cuvintele lui Hristos: Cine poate întelege, să înţeleagă! (Mat. 19, 12). Însă, doar atunci este plăcută lui Dumnezeu, când este însoţită de virtutea curăţiei.

Nunta ar putea fi întinată de păcatele necurăţiei. Şi starea celor necăsătoriţi ar putea să fie murdărită tot din această pricină. Ca să nu se întâmple aşa ceva, noi trebuie să ne ostenim a dobândi virtutea curăţiei.
Sfânta Biserică propovăduieşte nu numai celor feciorelnici, ci tuturor fiilor ei – şi celor căsătoriţi, şi celor ne căsătoriţi – să se roage fierbinte, cu rugăciunea Sfântului Efrern, pentru dobândire a virtuţii curăţiei.

Fecioria este cu totul deosebită, virtute îngerească, care, o dată pierdută, nu mai poate să revină. Dar curăţia poate fi redobândită oricând. Şi cei mai de plâns des frânaţi pot să dobândească curăţia. Fecioria nu este o condiţie prealabilă pentru mântuire, nefiind o poruncă, o îndatorire pentru toţi. Ea este obligatorie doar pentru aceia care, de bunăvoie, au făgăduit să o păzească. Însă fără curăţie nimeni nu va putea să se mântuiască, dacă nu va urma o pocăinţă pe măsura păcatului împotriva curăţiei şi restabilirea ei. Sfântul Apostol Pavel spune că nici desfrânaţii … nici adulterii … nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 9-10), dar după aceste cuvinte, îndată deschide şi pentru ei uşa mântuirii prin pocăinţă. Termenul „desfrânaţi” se referă la cei care au păcătuit împotriva curăţiei nefiind căsătoriţi; iar „adulteri” sunt cei căsătoriţi care au încălcat porunca curăţiei. Delimitarea făcută de Sfântul Apostol Pavel urmează întocmai celor spuse de Mântuitorul, că din inima păcătoasă ies adultere, desfrânări şi alte răutăţi (Mat. 15, 19).

Deci, cel ce-şi pierde fecioria poate să se mântuiască şi fără feciorie, dacă face o pocăinţă pe măsură şi duce o viaţă în curăţie. Însă cel ce încalcă porunca curăţiei nu poate să se mântuiască, fără redobândirea prin pocăinţă a curăţiei sale. De aici se vede limpede cât de importantă este pentru orice creştin păzirea legământului curăţiei, făcut chiar la Sfântul Botez.

Mai multe femei desfrânate au venit la Mântuitorul Iisus Hristos şi au plecat înţelepţite, adică întoarse la Dumnezeu, întru totul înnoite. Prin cuvintele Mergi; de-acum să nu mai păcătuieşti! (Ioan 8,11), Mântuitorul a întors la mântuire pe cei ce umblau pe calea pierzării. Aşa s-a întâmplat şi cu femeia cea desfrânată, ce a venit în casa lui Simon leprosul, ca să ungă capul Lui cu mirul cel scump, şi cu lacrimile ei de pocăinţă să spele picioarele lui Hristos (Mat. 26, 6-13). Despre ea, Sfânta Biserică spune în slujbele sale următoarele: „Femeia ce fusese mai înainte desfrânată, pe dată s-a înţelepţit. Păcatul ei cel de ocară şi dezmierdările cele trupeşti le-a urât, luând aminte la ruşinea cea mare de la înfricoşătoarea Judecată, când vor fi vădiţi cei desfrânaţi şi cei care s-au pângărit pe sine”.

Fecioria este, într-adevăr, o virtute sfântă. Însă şi căsătoria, atunci când este trăită în curăţie, este la fel de sfântă.

Hristos hotărăsc de comun acord să trăiască precum un frate şi o soră, în deplină feciorie, sub acoperământul legiuitei căsătorii. Aceasta este o mare nevoinţă. către care puţini sunt chemaţi şi pe care încă şi mai puţini oameni o împlinesc în deplină neprihănire şi cu folos pentru sufletele lor.

Nu trebuie să se socotească totuşi ca virtute orice deviere de la căsătorie. Când aceasta nu se face pentru năzuinţa către nevoinţă şi înfrânare. ci pentru scârba faţă de legătura căsătoriei, atunci nu numai că ea nu este îngăduită, însă este chiar osândită în cel mai aspru chip de către canoanele bisericeşti (Pravila 51 a Sfinţilor Apostoli). Sfânta Biserică le aminteşte unor astfel de oameni că tot ce a făcut Dumnezeu este întru totul bun (Facere 1, 31) şi că El a făcut parte bărbătească şi parte femeiască spre înmulţirea neamului omenesc, binecuvântând aceasta. Deci, respingerea căsătoriei este socotită erezie.

Maniheii, marcioniţii şi alţi eretici dualişti, care socotesc că nu Dumnezeu, ci diavolul este creatorul lumii materiale, s-au lepădat de căsătorie, scârbindu-se de aceasta. Creştinii nu trebuie să urmeze însă ereticilor!

În afara fecioriei şi a căsătoriei, mai există încă o stare – fecioria în căsnicie. Aceasta se vădeşte mult mai rar, mai ales în zilele noastre. Însă în Vieţile Sfinţilor se întâlnesc nu puţine asemenea cazuri. Ea constă în următorul fapt: tinerii soţi, cununaţi în numele lui Dumnezeu, din dragoste pentru

Sfântul Ioan Scărarul lămureşte în cel mai ortodox chip chestiunea căsătoriei şi a curăţiei acesteia, scriind:

„Unii spun că, după gustarea îndulcirilor trupeşti, omul nu poate să se mai numească curat. Însă eu, în opoziţie cu părerea lor, întăresc: … dacă cheile Împărăţiei cerurilor ar fi fost încredinţate celui feciorelnic (Sfântul Apostol Ioan Teologul), care nu a gustat din patima îndulcirii trupeşti, ar fi putut să fie îndreptăţită părerea unor asemenea oameni. Ca să se ruşineze însă cei ce judecă astfel, anume acela care a avut soacră (adică a fost căsătorit – se are în vedere Sfântul Apostol Petru – n.n.) a fost socotit curat şi a păstrat cheile Împărăţiei curăţiei”.

Prin urmare, să luăm aminte că nu numai în feciorie, ci şi în căsătorie, omul poate şi trebuie să fie curat şi îmbrăcat întru cinste!

Read Full Post »