Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘avort’

alianta logo

Ref. Scrisoare deschisă

21 iunie 2015

Doamnă Doctor/ Domnule Doctor,

 

 Vă rugăm să vă acordaţi câteva minute de întoarcere a privirii către oglinda dinlăuntru – conştiinţa – care este glasul lui Dumnezeu în om.

Inevitabil, toţi ne confruntăm, în cele din urmă, cu întrebări referitoare la relaţia noastră cu semenii şi cu Dumnezeu – interogaţie necesară pentru definirea propriei identităţi şi a valorilor la care ne raportăm.

Dacă în urmă cu trei decenii momentul în care începe viaţa unui copil putea fi considerat incert, în prezent tehnologia medicală de vârf a spulberat orice îndoială: ea începe în momentul concepţiei.

Eufemismul “întrerupere de sarcină”, folosit curent în profesia dumneavoastră, perverteşte simţul responsabilităţii şi înăbuşă facultatea interioară care apreciază justeţea morală a propriei conduite. Sarcina” nu este un dispozitiv a cărui funcţionare poate fi întreruptă şi, eventual, reluată. “Sarcina” este un copil şi vieţii acelui copil i se pune capăt prin avort. Dacă nu doriţi să-l numiţi copil când are doar câteva grame, numiţi-l om! Statutul de om este definit prin apartenenţa la specia umană şi nu depinde de mărime.

Ignorarea repetată a glasului conştiinţei duce la atrofierea ei. Unii oameni se simt vinovaţi dacă au omorât nişte pui de pisică. Alţii nu se mai simt vinovaţi nici dacă ani la rând au inventariat membre, coloane vertebrale şi capete umane pentru a se asigura că au extras în întregime corpul fragmentat al copilului.

Cu siguranţă, nu aţi prescrie unei femei însărcinate medicamente care pot dăuna copilului, mai ales în primele 3 luni de sarcină, când este mai vulnerabil, pentru că nu ar fi etic. Dar dacă peste două zile aceeaşi femeie ar hotărî că nu doreşte să-l nască, i-aţi face chiuretaj la cerere.

Deci, nu este etic ca acel copil nenăscut să fie vătămat cu bună ştiinţă, dar este etic ca acelaşi copil să fie omorât prin avort. De ce?

“Pentru că este decizia femeii”- puteţi spune. Aţi ucide copilul deja născut al aceleiaşi femei dacă ea v-ar cere asta? Uciderea celui încă nenăscut înseamnă acelaşi lucru. Femeia poate lua decizii pentru sine, într-adevăr, dar copilul este altcineva, cu un cod genetic diferit. Mâna dumneavoastră este cea care pune în aplicare o decizie greşită, deşi nimeni nu are drept de viaţă şi de moarte asupra altcuiva.

Doamnă doctor/domnule doctor, o femeie însărcinată înseamnă doi pacienţi, pentru că vieţile umane au valoare egală! Viaţa copilului nedorit este egală ca valoare cu viaţa copilului dorit şi egală ca valoare cu viaţa mamei lui!

“Este legal”- puteţi argumenta. Nu vă amăgiţi! Conştiinţa morală este mai importantă decât legile pentru că, de multe ori, ceea ce este legal nu este şi moral. Aveţi în jur nenumărate exemple.

Dacă valoarea vieţii umane nu este recunoscută ca atare începând de la concepţie, orice dată ulterioară nu poate fi decât arbitrară, lucru care se vede clar comparând vârstele gestaţionale diferite până la care este permis avortul în diverse ţări.

Pe umerii dumneavoastră apasă o povară uriaşă: din perspectivă socială, considerând avortul nu mai mult decât o activitate obişnuită care aduce câştig, aţi contribuit decisiv la deficitul demografic care afectează deja vizibil piaţa forţei de muncă, bugetele de pensii, asigurările de sănătate şi va avea consecinţe dramatice pe termen lung.

Din perspectiva veşniciei, suntem responsabili atât pentru răul pe care l-am făcut, cât şi pentru binele pe care-l puteam face şi nu l-am făcut.

Multe dintre femeile care vin la dumneavoastră pentru avort nu fac asta fiindcă nu-şi doresc copilul, ci pentru că sunt speriate, presate sau lăsate singure într-un moment greu. Atitudinea dumneavoastră poate schimba destine. Multe au nevoie de foarte puţin pentru a decide să-şi nască copilul, indiferent de situaţia în care se află.

Le arătaţi imaginea copilului pe monitorul ecografului? Le spuneţi că inima lui bate de la 21 de zile şi că la 40 de zile de la concepţie bătăile inimii pot fi detectate cu stetoscopul ultrasonic (adevăruri indubitabile stabilite de medicina nucleară)? Le spuneţi că acel copil ar putea fi singurul pe care îl vor avea vreodată? Le daţi timp să se gândească?

Puteţi avea şi alte argumente care anesteziază conştiinţa.

“Dacă nu o fac eu, o face altcineva”. Probabil. Şi fiecare om este responsabil pentru faptele proprii. Un discurs despre valoarea vieţii poate să sune destul de abstract. Uneori însă, Dumnezeu hotărăşte să ne mai dea o şansă şi ne trezeşte în mod brutal. Atunci când viaţa care se pierde este a copilului propriu sau a cuiva foarte apropiat şi drag, lucrurile capătă o altă dimensiune, valoarea vieţii încetează să fie o abstracţiune. Intr-o asemenea situaţie sau în alte situaţii nefericite, întrebarea “Ce am făcut ca să merit asta?” este retorică.

“Este un serviciu de sănătate”. Nu este. O femeie însărcinată nu este o femeie bolnavă. După cum ştiţi, avortul la cerere nu este un act medical cu scop terapeutic.

“Este o obligaţie de serviciu”. Nu este. Beneficiaţi de dreptul la obiecţie pe motive de conştiinţă, drept fundamental protejat de legislaţia naţională şi de cea europeană. Din fericire, mulţi medici ginecologi, din alte ţări şi din ţara noastră, îşi reconsideră rostul propriei vieţi şi renunţă la avort. După declaraţiile domniilor lor, niciunul nu regretă această decizie şi niciunul nu a pus în pericol siguranţa materială a familiei sale prin această decizie.

“Ajut femeia”. Oare câte dintre cele ajutate astfel au rămas sterile pe viaţă şi îşi doresc cu disperare un copil? Oare câte nu se pot ierta şi se luptă ani de zile sau toată viaţa cu depresii datorate sentimentelor de vinovăţie? Oare câte au trecut prin diverse alte complicaţii cauzatoare de suferinţă fizică sau sufletească?

Poate că unii dintre dumneavoastră aveţi un duhovnic şi vă spovediţi. Primirea iertării păcatelor prin spovedanie trebuie să fie urmată de încetarea lor. “Du-te şi nu mai păcătui”- a spus Iisus. Repetarea aceloraşi fapte pentru care s-a dobândit iertare prin spovedanie arată că nu există căinţă, că nu s-a produs nicio schimbare şi atunci nici iertarea nu există.

Poate că unii dintre dumneavoastră aveţi un duhovnic care, din raţiuni lumeşti, vă şi împărtăşeşte, încălcând canoanele. Nu vă amăgiţi! Duhul Sfânt nu este acolo, pentru că Dumnezeu nu poate fi păcălit. Căinţa şi iertarea nu se pot negocia. Există sau nu există.

Dumnezeu v-a oferit şi libertatea de a alege să fiţi ateu. Pentru unii oameni este o opţiune confortabilă deoarece “dacă Dumnezeu nu există, totul este permis” (Dostoievski). Dar dacă există?

Doamnă doctor/domnule doctor, nu v-am adresat această scrisoare pentru a vă judeca ori pentru a vă jigni, ci cu speranţa că veţi decide să faceţi un bilanţ al carierei dumneavoastră şi să o reconsideraţi din perspectiva veşniciei.

De ce ne pedepseşte Dumnezeu o veşnicie pentru păcatele unei vieţi efemere? Pentru că ne-a pus în faţă binele şi răul şi ne-a lăsat să alegem, liberi de orice constrângere. Căci cum i s-ar putea cere omului socoteală pentru o faptă pe care el n-ar fi avut libertatea să o facă, ori să nu o facă?

Doamnă doctor/domnule doctor, aveţi în faţă viaţa şi moartea. Alegeţi viaţa!

Cu consideraţie,

Popa Olimpia

Alianţa Familiilor din România

stampila alianta

 

 

 

 

Anunțuri

Read Full Post »

 Steriletul- factor criminal

Dr. med. Antun Lisec

Steriletul (spirala sau firul uterin) acţionează ca un factor abortiv (ucigaş), deoarece, după testele folosite pentru stabilirea sarcinii timpurii (beta HCG în ciuda folosirii spiralei, fecundaţia se petrece de câteva ori pe an. Insă steriletul împiedică nidarea fătului, şi astfel fătul moare, de cele mai multe ori, după una sau două săptămâni.

Fecundaţia are loc cu aproximativ două săptămâni înaintea menstruaţiei aşteptate. Steriletul ucide pruncul cel mai adesea exact înainte de menstruaţia aşteptată. În această situaţie, menstruaţia totuşi apare, astfel încât femeia, care fusese însărcinată, poate crede că, de fapt, n-a fost. Şi este la fel de grav faptul că a ucis un prunc atât de mic ca si dacă l-ar fi ucis ceva mai târziu.

Uneori se întâmplă că, luptând pentru viaţă, fătul se nidează totuşi în uter, astfel că nu mai are loc menstruaţia. In acest caz, steriletul încearcă să elimine fătul, chiar după nidare. Trebuie să accentuăm faptul că nici în acest caz nu este permis avortul. Să luăm aminte, avortul nu este niciodată permis! El este crimă!

Steriletul este un corp străin, şi de aceea intervine o reacţie a ţesuturilor. Din cauza prezenţei spiralei apar infecţii care se pot extinde în trompă şi chiar în interiorul abdomenului. In trompă pot apărea aderenţe, care cauzează obstrucţie şi, deseori, infertilitate sau sarcini atopice.

Infecţiile din abdomen pot degenera în peritonite purulente şi, în aceste cazuri, poate avea loc foarte uşor infectarea sângelui (septicemie), femeia putând să moară în chinuri îngrozitoare. Spirala poate cauza dureri, sângerări grave, anemie. În cazul anemiei, femeile devin palide, nervoase, îşi pierd puterea de concentrare, obosesc repede şi chiar ajung la ameţeli şi leşin.

Definiţia spiralei ar putea fi următoarea: un şarpe, pe care femeia îl poartă sub inimă; acest şarpe se hrăneşte cu copii, îmbolnăvind femeia sănătoasă!

Uneori se întâmplă că steriletul perforează uterul. În Statele Unite, unele dintre firmele care produc sterilete au dat faliment deoarece au trebuit să plătească despăgubiri femeilor care au suferit efecte secundare ca cele mentionate. Au mai rămas însă câteva firme care exportă spirala în alte ţări.

 

Pilulele – factor criminal

Pilulele anti-baby conţin hormoni sintetici, care îmbolnăvesc femeia sănătoasă. Din cauza pilulelor, femeile sunt expuse la cancer de piele, la cancer mamar şi la cancer uterin, la pericolul de hemoragie cerebrală şi infarct; sunt mult mai expuse infecţiilor, deoarece hormonii din pilulă se aseamănă cu aşa-numitul corticosteroid (ceea ce înseamnă că ei suprimă sistemul imunitar).

Pilulele afectează nervii optici şi ficatul şi cauzează perturbări în coagularea sângelui. Femeile care folosesc pilula sunt expuse flebitelor şi pericolului formării de trombi, care, conduşi prin sistemul circulator, pot cauza embolii în plămâni, în creier etc.

Iată cele patru moduri în care acţionează pilulele:

  1. Impiedică ovulaţia şi eliberarea ovulului, cu toate că de multe ori ovulaţia se produce în ciuda pilulelor de orice fel.

La primele pilule, la sfârşitul anilor’ 60, ovulaţia avea loc la 2-10% din cicluri. Aceasta înseamnă că ovulaţia şi eliberarea ovulului aveau loc în perioada în care se luau două până la zece cutii de pilule din fiecare o sută de cutii folosite.

Pilulele actuale contin o cantitate mai mică de hormoni decât pilulele anterioare şi, în consecinţă, ovulaţia are loc mai des.

  1. Pilulele dăunează secreţiei colului uterin, iar ca urmare, aceasta îngreuiază penetrarea spermatozoizilor. Este însă sigur că, chiar dacă secreţia este deteriorată, spermatozoizii pot pătrunde spre ou. Aceasta înseamnă că, orice tip de pilule s-ar fi folosit, fertilizarea oului poate totuşi avea loc. În aceste cazuri apar următoarele două efecte ucigătoare ale pilulelor:
  1. Pilulele deteriorează mucoasa uterină, care se subţiază, şi nu mai are destule glande şi hrană (glycogen) pentru copil. Acesta moare de foame, în timp ce mama sa râde, se plimbă, vorbeşte sau mănâncă.
  1. Aşa-numitul „factor tubar”: Pilule le împiedică dinamica trompei, astfel încât fetiţa sau băieţelul conceput adeseori nu poate ajunge la timp în uter. Din această cauză, copilul poate să moară.

Având în vedere faptul că fecundaţia are loc aproximativ cu două săptămâni înainte de lipsa menstruaţiei şi că pilulele omoară copilul chiar în aceste două săptămâni, menstruaţia totuşi va avea loc şi femeia nici nu va observa că a fost însărcinată. Este însă indiferent la ce vârstă se ia viaţa copilului, la concepere sau mai târziu, fiindcă ambele înseamnă acelaşi mare păcat.

În timp ce pilulele, steriletul şi celelalte mijloace abortive au devenit arme de luptă împotriva credinţei, a vieţii, a familiei, a sănătăţii, a moralei, împotriva unor întregi naţiuni, industria chimică si farmaceutică încasează sume uriase de bani.

Trebuie să subliniem faptul că pilulele nu reprezintă o soluţie nici pentru femeile cu cicluri lunare haotice. Iregularitatea ciclului, de cele mai multe ori, nu este o boală. Menstruaţia poate să întârzie din cauza întârzierii ovulaţiei în luna respectivă, ca urmare a unor situaţii stresante. Pilulele nu vindecă ciclurile haotice, nu îmbunătăţesc situaţia. Hemoragia care apare atunci când încetează luarea pilulelor nu este o menstruaţie adevărată. După luarea pilulelor, situaţia este aceeaşi, numai că pilulele au multe consecinţe negative, menţionate sau nementionate. În cazul în care o femeie este cu adevărat bolnavă, de exemplu dacă are o tumoare a glandei pituitare (hipofiza), pilula nu face altceva decât să amâne diagnosticarea corectă şi deci şi tratamentul.

Argumentele amintite mai sus arată, aşadar, că există diferite mijloace fals numite „anticoncepţionale’: Chiar dacă sunt folosite, fecundarea are loc, iar aceste mijloace omoară pruncii în primele zile ale vieţii lor. Aceste mijloace ucid aproximativ acelaşi număr de copii ca şi avorturile aşa-numite „chirurgicale”: Nu de mult s-a dovedit chiar că spermicidele care conţin „nonoxynol 9” (cele mai multe conţin această substanţă) pot cauza moartea pruncului, atunci când fecundarea are loc în ciuda folosiri lor.

Când se folosesc Depo-Provera, implanturi, diferite mijloace de după relaţiile sexuale etc., fecundarea are, de asemenea, loc şi aceste mijloace în mod automat ucid pruncii.

 Care este solutia?

Soluţia este să iubim copiii, să fim generoşi faţă ei, iar nu să ne fie frică de ei. Pentru copii, merită să facem sacrificii. Trebuie să păstrăm castitatea înainte de căsătorie şi fidelitatea în căsnicie, să respectăm faptul că sexualitatea umană nu poate fi folosită în afara căsătoriei binecuvântate de Dumnezeu si care este indisolubilă.

In cazurile serios justificate, pentru evitarea concepţiei, singurul mijloc permis este abstinenţa totală!

Nu folosiţi în nici un fel avortul, contracepţia sau sterilizarea.

Nu permiteţi şi nu practicaţi metode artificiale de fecundare, în care zămislirea are loc în afara actului specific de iubire conjugală a părinţilor. Nu participaţi şi nu permiteţi procedurile de diagnostic prenatal cu intenţia de a detecta şi de a ucide un copil bolnav. Ceea ce nu este îngăduit să-i faci unui copil bolnav născut, nu este îngăduit să-i faci nici bolnavului încă nenăscut! Fiecare copil are dreptul să trăiască, chiar şi cel care nu s-a născut încă. Nu există nici o deosebire între omul născut şi cel nenăscut. Singura deosebire constă doar în locul în care acesta se află. Omul este om oriunde s-ar afla. Omul este o fiinta Vie, este fetiţă sau băiat, chiar din momentul conceperii sale!

Vă rugăm să transmiteţi şi altora informaţiile pe care le-aţi aflat aici, motivându-le cu respectul pentru viaţa umană şi pentru valorile morale, spre a evita astfel participarea la uciderea oamenilor din momentul zămislirii lor şi pe mai departe, fără excepţie, spre a evita participarea la păcat.

 

O nouă problemă: SIDA

Dacă lumea este decimată acum de avorturi, anticoncepţionale si sterilizări, ea este, de asemenea, decimată de SIDA. care se poate transmite chiar şi prin sărut, deoarece saliva conţine nenumărate limfocite si virusuri.

In ce priveşte SIDA, nu se cunoaşte doza infecţioasă (numărul exact de viruşi suficient pentru infectate), ceea ce înseamnă implicit ca trebuie să evităm primirea în trupul nostru chiar a celor mai mici cantităti de virusi.

S-a stabilit posibilitatea infectării cu SIDA şi prin folosirea mijloacelor imorale, anume a prezervativului. Prezervativul are micro fisuri de 5-50 microni, iar virusul SIDA este mult mai mic, având 0,1 microni!

Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece perioada medie de incubaţie a virusului este de zece ani!

Nu uitaţi că virusul care cauzează SIDA rămâne viu la temperatura camerei, în afara trupului, mai mult de două săptămâni!

Soluţia este să respectăm cele zece porunci date de Dumnezeu, iar înainte de căsătorie să facem testele necesare HIV Numai oamenii buni, numai familiile bune şi numai popoarele care au un număr destul de mare de oameni morali vor supravieţui.

Trebuie să ne rugăm zilnic lui Dumnezeu, cerându-I să ne arate ce mai putem face pentru a proteja vieţile umane şi valorile morale atât de grav periclitate!

 

 

Read Full Post »

 

Mijloace anticoncepţionale.

Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog

Dr, med. Rudolf Ehmann (medic primar ginecologie/obstetrică la spitalul cantonal Stans,Elveţia, CH – 6370) în colaborare cu Orto Dopper (Articolul de mai jos este un extras din textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22 septembrie 1990 la Dresda, la Congresul internaţional “World Federation of Doctors Who Respect Human Life”.)

 

Introducere

 Contracepţia – binecuvântare sau blestem?

Contracepţia este inseparabil legată de starea moral spirituală a Europei şi a aproape întregii lumi industrializate contemporane. Ridicată în slăvi ca o mare binecuvântare de unii, condamnată ca un blestem de alţii, ea a provocat mari transformări sociale şi ideologice.

Ruptura dintre sexualitate şi procreaţie

Pentru prima dată în istoria omenirii s-a ajuns la o despărţire de mari proporţii între sexualitate şi procreaţie. Această sciziune, aparţinând până acum doar sferei private, a năvălit deodată în domeniul public. S-a promovat un drept la uzul liber al sexualităţii conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare. Principiul plăcerii a căpătat prevalenţă asupra finalităţii biologice a sexualităţii, reproducerea. Valul de pornografie a pregătit teoretic acest proces, anticoncepţionalele l-au realizat practic.

 Medicalizarea controlului sarcinii

În cadrul acestei desfăşurări de fenomene, s-a produs ceva cu totul nou: reglementarea concepţiei a ajuns să fie aproape total medicalizată; medicul, protectorul vieţii până atunci, s-a transformat pe negândite, şi la început involuntar, într un important factor de codecizie la împiedicarea vieţii şi un monstruos reducător al numărului de naşteri, iar lumea occidentală va avea de suferit încă mult timp urmările acestei situaţii.

Medicalizarea nu s-a produs din întâmplare: contraceptivele moderne cele mai importante sunt „medicamente” în sensul cel mai larg al termenului. Adică ne aflăm în faţa unor mijloace care au efect direct pe o cale sau alta asupra organismului omenesc şi a căror administrare trebuie să fie monitorizată în mod obligatoriu de specialişti în materie. A fost de asemenea o noutate şi faptul că, pentru prima dată în practica medicală, produsele farmaceutice au fost folosite în stil mare nu sub prescripţie medicală, ci din alte motive.

Răul mai mic

Nu a fost prea greu să se câştige pentru acest proiect corpul medical, sugerâdu-i se acestuia, şi de altfel întregii populaţii, cuvântul de ordine: „mai bine să previi decât să avortezi” Extrem de puţini au observat însă că astfel se înlocuia diavolul cu belzebut. Pentru că în acelaşi timp a fost propagată – chiar de teologi, îndeosebi! – ideea „răului mai mic”, nici ea nu şi a ratat ţinta. A acţionat foarte insidios din primele momente şi încă mai are efect.

Din cine este format Iobby-ul internaţional

Avortul a fost propagat aproape concomitent în toate ţările occidentale, sistematic şi gradat, cu toate mijloacele la dispoziţie, inclusiv prin minciună şi manipulare verbală. In prima fază, au fost intenţionat încălcate prevederile legale din domeniu, apoi acestea au fost înlăturate de factorii puterii legislative şi astfel a fost distrusă conştiinţa asupra demnităţii inviolabile şi a dreptului inalienabil la viaţă ale copilului nenăscut. [ … ]

Dr. Nathanson descrie şi o altă tactică:

„Tactica cea mai importantă şi mai eficientă pe care noi, cei din NARAL, am folosit o între 1968 şi 1973 a fost «cartea (de joc) catolică», adică:

1. atacuri şi calomnii directe împotriva Bisericii catolice: înapoiată, reacţionară, nu merge în pas cu vremea: şi

  1. falsa reacţie a multor funcţionari din organismele bisericeşti şi a episcopilor catolici la aceste lovituri neîncetate: (14: Concepte, vol. 5 9/1990, p.18).

Numai această tactică ar fi îndeajuns pentru a ne demonstra că nu se poate lua în serios sloganul anticoncepţioniştilor: ,,mai bine să previi decât să avortezi” După cum se vede, este vorba de acelaşi lobby, adică cel al planificatorilor populaţiei (de exemplu, International Planned Parenthood Federation, Population Council şi altele). Dacă s-ar fi avut într-adevăr în vedere anticoncepţia preventivă, nu s-ar fi propagat masiv şi în paralel avortul, ajungându-se, ca o consecinţă directă a acestei presiuni asupra legiuitorilor, la posibilitatea efectuării de avorturi practic fără pedeapsă legală. Dacă se urmărea promovarea prevenirii sarcinii, avortul ar fi trebuit să fie combătut pe scară largă.

Linia de unire între contraconceptie si avort: copilul ca ameninţare

Astăzi o ştim: anticoncepţia şi avortul se află în strânsă legătură.

Nu numai în planul mecanismului de acţiune (aşa cum se va vedea în continuare), ci mai ales din punct de vedere ideologic şi psihologic. a anticoncepţie eficientă urmăreşte să prevină: Ceea ce trebuie să fie împiedicat este tocmai copilul. Astfel se formează şi se dezvoltă intensiv o concepţie negativă despre copil, se cristalizează rapid imaginea copilului duşman. Dar întrucât în toate acestea este implicată sexualitatea, un instinct dominant al umanităţii, era absolut inevitabil ca sexualitatea să ajungă rapid prioritară faţă de copil. Copilul a devenit tot mai mult fenomenul nedorit ce însoţeşte sexul. Şi atunci când, în ciuda anticoncepţionalelor, acest fenomen asociat se produce, el este respins şi îndepărtat prin avort. Promotorilor contracepţiei le era bine cunoscută realitatea că nici un anticoncepţional nu poate oferi garanţie absolută, ultima soluţie fiind avortul. Astfel încât avortul este necesar ca asigurare a contracepţiei şi tocmai de aceea este propagat în mod egal. Din cazul Californiei, aflăm că 40% din cele 300.000-500.000 avorturi dintr un an sunt legate de rateuri ale contraceptivelor. Deosebit de semnificativă este şi observaţia că tocmai în ţările care au acceptat în stil mare contracepţia, numărul de avorturi nu numai că nu a scăzut, ci, dimpotrivă, a crescut masiv exact în aceeaşi perioadă de timp. Situaţia din Iugoslavia ne dovedeşte că pentru mulţi oameni o perfidă schimbare de mentalitate înlocuieşte în cele din urmă contracepţia cu avortul. Iar în ceea ce îi priveşte pe planificatorii populaţiei, în final şi ei îl recomandă ca mijloc curent de „control al naşterilor”: In acest sens descifrează cei mai mulţi medici infama înşelătorie: „Mai bine să previi decât să avortezi” [ … ]

Manipularea limbajului

Dr. med. B. Nathanson (care a condus un an şi jumătate cea mai mare clinică specializată în avorturi din SUA şi care, de la Saul la Paul, a devenit între timp cel mai hotărât adversar al avortului) a creat următoarea expresie: „Verbal engineering precedes always social engineering” Adică, manipularea verbală precedă totdeauna manipularea socială; manipularea limbajului – manipulare a societăţii.

Politica evoluează în sfera puterii: lupta pentru putere, lupta pentru menţinerea la putere, influenţarea cetăţenilor. Dar puterea este totală numai atunci când îşi poate aservi şi gândi rea. Gândirea se transmite prin limbă. De aceea, limba este şi politică! Deja Friedrich Nietzsche formula o previziune: Adevăratul deţinător al puterii va fi în viitor cel ce va putea impune noi reguli în limbaj [48]. ,,O astfel de răspândire a propriilor reguli verbale are întotdeauna caracterul unui proces de dominare.” [61, p. 44J

Prof. Dr. Gunter Rohrmoser din Stuttgart scrie: „Toate schimbările din societatea noastră sunt rezultatul unor schimbări culturale revoluţionare care le au premers, şi anume: mai întâi, limba, apoi, prin limbă, conştiinţa şi, în cele din urmă, prin conştiinţă sunt modificate cerintele oamenilor. Din aceste cerinte necesităti rezultă revolutia aşteptărilor în ascensiune şi corespunzător acestor noi speranţe se instalează şi se impun şi politic noi valori şi noi norme” [99, 100].

„Dimensiunea fundamentală a procesului de modificare a societăţii se împlineşte în modificările antropologice, în domeniul formării şi interpretării realităţii sociale.”

Scoaterea din domeniul criminalităţii a uciderii copiilor în trupul mamei lor a devenit posibilă prima dată prin limbaj.

Un exemplu clasic pentru o astfel de manipulare a limbajului este modificarea paragrafului 218 din Codul Penal pe vremea guvernului social democrat (SPD ) în Germania. Textul de lege în speţă, în vigoare până în 1974, definea fapta în următorii termeni:

„O femeie care îşi ucide fătul (“Leibesfrucht” în germană, «rodul trupului», n.tr.) sau permite altei persoane să o facă va fi pedepsită”

Obiectul protecţiei legale împotriva acţiunii de ucidere, copilul nenăscut, era numit făt. Spre deosebire de această formulare, norma schimbată de SPD şi valabilă din 1974 ne spune numai că:

„Cel care întrerupe o sarcină va fi pedepsit”

Obiectul protecţiei legale, copilul nenăscut, nu mai este desemnat; este încriminată numai o intervenţie asupra corpului femeii! O f1agrantă manipulare verbală. In baza cunoştinţelor moderne de embriologie umană, prescripţia legală ar fi trebuit să sune cam aşa:

„Cel care ucide un copil nenăscut în trupul mamei va fi pedepsit. Noul om începe din momentul fecundării”

Studiile de cultură şi limbaj realizate de Sapir şi Whorf au arătat că limba de fiecare zi influenţează decisiv, profund şi durabil trăirile subiective, acţiunile şi percepţiile omului [61, p. 44 J.

Regulile şi normele limbii au modificat în profunzime conştiinţa juridică. In paralel cu dispariţia conştiinţei a ceea ce este drept, dispare întotdeauna şi conştiinţa a ceea ce este nedrept, ca faptă sau neglijenţă criminală. Nu trebuie deci să ne mirăm că a dispărut aproape cu desăvârsire constiinta naturii criminale a uciderii copiilor nenăscuti.

S-a dorit oare aceasta? A fost o politică deliberată? Ce amploare a luat pierderea conştiinţei binelui şi a răului ne pot arăta într un mod cutremurător cele relatate de o soră de caritate despre practicile din secţia de ginecologie dintr o mare clinică din Hamburg, de la mijlocul anilor ‘80. Cităm din Schwabischer Zeitung – (apare la Leutkirch 1 D 7970, Postfach 1145, Rudolf – Roth – Str. 18) – articolul „Biserică şi Viaţa’ din 05.12.1990:

… Altă dată am participat la o întrerupere de sarcină în luna a şasea. Femeii i se aplicase perfuzia pentru stimularea naşterii, adică procesul de expulzare a fătului fusese provocat artificial, pe cale medicamentoasă. De îndată ce a început travaliul de eliminare am chemat medicul de gardă. Femeia se afla întinsă pe pat. I-am pus plosca dedesubt şi copilul a căzut în ea. Scâncea … Necrezându şi urechilor, femeia a întrebat: «Trăieşte cumva? Strigăt?» Medicul a tăiat cordonul ombilical şi a pus capacul pe vas. Am dus oala în spălătorul secţiei, unde, conform regulamentului interior} trebuia lăsată circa două ore, interval după care copilul era sigur mort. De acolo ajungea la lada de gunoi a clinicii …. Din câte ştiu eu, situaţia din secţie nu s-a schimbat de atunci încoace.

În cazul de mai sus nu este vorba de un avort în sensul paragrafului 218 din Codul Penal german, ci de omor cu premeditare, în sensul paragrafului 211. Dar şi aici se aplică formula lingvistică trecută cu vederea: amorul premeditat al unui copil în vârstă de 6 luni – născut viu! – este descris drept „întrerupere de sarcină în luna a şasea”: .. S-a folosit aceeaşi tactică – „manipularea limbajului manipularea societăţii” – pentru a impune nepedepsirea de facto a pornografiei. Sloganuri ca „Mai bine să previi decât să avortezi”, sau: “A te păzi este un rău mai mic”, ca şi multe altele sunt toate manipulări ale limbii făcute cu scopuri precise.

Ce efect au aceste idei? În prima fază ele provoacă o relativizare a structurilor etice transmise de a lungul timpului şi perfect verificate. „Răul mai mic” trece cu totul cu vederea faptul că „nu este îngăduit să facem nimic negativ pentru a obţine ceva pozitiv”:

Medicina fără valori – medicina fără etică

Cu această relativizare a ideilor morale s-a urmărit în stil mare o etică „eliberată” de valori. Este inadmisibil să-i impui cuiva propriile tale concepţii valorice, chiar dacă ele sunt juste. Aşa a apărut medicina avalorică, medicina fără etică. [ … ] Această poziţie trimite la o altă urmare de proporţii a „eticii moderne” – permisivitatea în medicină. Pacientul poate dori orice – medicul este doar executantul neutru, neconstrâns de consideraţii moral valorice.

Provocarea panicii prin teoria suprapopulării

Un alt factor creator de motivaţii care a ajutat atât emoţional, cât şi ideologic la pătrunderea şi instalarea contraconcepţiei moderne a fost ideea stăvilirii „suprapopularii” şi ea tot o minciună crasă.

Mijloace contraceptive artificiale

Deosebim cinci mari grupe de astfel de mijloace:

Spirala sau STERILETUL (lUD =Intra Uterin Device) Spirala este, în primul rând, un mijloc abortiv timpuriu. Prin producerea intenţionată a unei congestii de iritaţie în ţesutul conjunctiv uterin, implantarea embrionului este împiedicată şi acesta moare. Rolul spermicid al cuprului înglobat în materialul spiralei moderne nu schimbă hotărâtor acest mecanism de funcţionare. Tot atât de puţin convingătoare este şi descrierea mai recentă a spiralei, care pretinde că IUD pur şi simplu ar împiedica realizarea fecundării.

Efecte secundare

Cele mai importante sunt, aici, infecţiile, mai ales în zona trompelor uterine, ceea ce conduce adesea la închiderea lor şi deci la sterilitate. Din cauza acestor infecţii apare un mare pericol de sarcină extrauterină (de 10 ori mai frecventă decât la femeile fără spirală) şi sarcină ovariană (de 4 ori mai frecventă). Prin urmare, implantarea unui IUD la o nulipară este, din punctul de vedere al ginecologiei academice, un procedeu greşit profesional.

Un alt efect sunt perforaţii ale uterului, însoţite de pericolul rănirii peretelui intestinului, de exemplu.

Sângerările şi durerile sunt alte posibile efecte secundare.

In SUA, din cauza acestor factori de risc, se află în curs circa 2500 procese de responsabilitate personală, implicând pretenţii la daune de ordinul a miliarde de dolari. Din această cauză, din anul 1987, IUD a fost retras de pe piaţă îri SUA. Industria farmaceutică a avut această iniţiativă chiar înainte de a se fi pronunţat interdicţia FDA (Food and Drug Administration). Această abilă mişcare de şah a avut drept scop asigurarea posibilităţii de a produce în continuare spirale pentru export în alte ţări. Verdictul FDA ar fi provocat mari dificultăţi pentru continuarea exportării produsului.

 Prezervativul

A fost mult timp criticat şi respins. I s-a atribuit un foarte ridicat coeficient de eşecuri în evitarea sarcinii. Abia odată cu masiva răspândire a Sindromului Imuno deficienţei Umane Dobândite (SIDA) a reintrat brusc în uz, propagat de stat cu milioane luate din veniturile din impozite, deşi ar trebui să se recunoască un coeficient foarte ridicat de eşecuri şi în evitarea propagării SIDA.

Astfel, medicul ginecolog Prinz, din Munchen, a stabilit prin calcule statistice că 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă.

Spermicide sub formă de supozitoare, săruri, alifii, sprayuri, tampoane

Acestea sunt substanţe chimice destinate uciderii spermatozoizilor.

Incertitudinea impiedicării fecundării prin acest procedeu nu este nevoie să mai fie scoasă în evidenţă. Toate sărurile, alifiile, spray-urile, tampoanele, supozitoarele anticoncepţionale conţinând monoxidol 9 nu produc doar reducerea mobilităţii spermatozoizilor şi a funcţiei lor acroseminale, ci au ca efect şi o decondensare a nucleului lor celular”. Se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. In cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat totuşi naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent.

Sterilizare a bărbatului si a femeii

Este cunoscută de mult timp. Se realizează pe cale chirurgicală, deseori fără o indicaţie medicală, şi constituie un mijloc radical de evitare a sarcinii.

Există două tehnici operaţionale: laparotomia, deschiderea cavităţii abdominale, şi laparoscopia, intervenţie realizată prin examinarea vizuală a cavitătii abdominale.

Efecte secundare

Intervenţia nu este lipsită de riscuri şi aceasta mai ales în cazul femeilor, la care este necesară anestezia totală şi deschiderea abdomenului, indiferent de metoda adoptată pentru sterilizare.

Pericole deosebite prezintă sterilizare a tubelor prin laparoscopie: dubla introducere a acestora în abdomen, fără control vizual, orbeşte, poate produce, de exemplu, răniri ale vezicii urinare, intestinelor şi pe traiectul vaselor sangvine etc.

 Urmări pe termen lung ale sterilizării:

Sarcini extrauterine (acestea survin în urma unor eşecuri în sterilizare), tulburări ale ciclului menstrual, tulburări psihice.

Alături de argumentele împotriva sterilizării în timpul lehuziei, rata mult prea ridicată a complicaţiilor după sterilizarea tub ară constituie un argument împotriva opţiunii pentru această intervenţie. Pe lângă toate acestea, creşterea de două trei ori în numai zece ani a repercusiunilor psihice ale intervenţiei arată că nu ne este permis să neglijăm nici acest aspect al problemei.

 Efectul depresiv asupra ovulaţiei şi cel de avort timpuriu exercitat de pilula anti-baby

 Efectul de inhibare a eliberării ovulului

Intenţia iniţială a inventatorilor pilulei era inhibarea ovulaţiei prin imitarea procesului ciclic cu componente de estrogen şi progesteron în doză ridicată. Tipurile de pilulă produse la început corespundeau acestui model într o mai mare măsură prin conţinutul enorm de mare de estrogen şi progesteron. Din cauza ratei înalte de efecte secundare obiective şi subiective, fapt curând constatat, procentul de hormoni a fost micsorat continuu. Scăderea numărului de hormoni a condus la o creştere a numărului de ovulaţii care nu au putut fi împiedicate. [ … ]

Efectul de ucidere a ovulului fecundat prin împiedicarea implantării împiedicarea implantării se bazează pe modificările secretorii ale endometrului şi pe schimbările regresive ale acestuia, în sensul secreţiei insuficiente, transformări provocate de IO (IO=inhibitori de ovulaţie).

Modificarea mucoasei cervicale

Este cunoscut faptul că în ciclul natural progesteronul îngroaşă mucoasa cervicală şi creează astfel o anumită barieră pentru ascensiunea spermatozoizilor. Această stare face parte şi din efectele IO, dar creşterea vâscozităţii nu este deplină, situaţie dovedită de sarcinile care apar la pacientele care şi administrează pilula, cazurile fiind în continuă creştere numerică în ultimii ani datorită preparatelor cu doze tot mai mici.

Un alt efect ucigător al pilulei cu hormoni artificiali: factorul tubar sau transportul încetinit al ovulului fecundat în trompele uterine

Factorii exogeni (externi) care influenţează „efectul de împiedicare a sarcinii” al pilulei

Perseverenţa pacientei – după cum arată diverse studii, nu se poate conta prea mult pe seriozitatea administrării. S-a constatat uitarea administrării pilulei în 2 7% din cazuri.

Interacţiunile: alcool, cofeină, nicotină, medicamente

Până acum a fost prea puţin cunoscut şi s-a dat prea puţină atenţie rolului important jucat de cantităţile mari de alcool, cofeină sau nicotină. Mai ales cofeina şi nicotina au o influenţă care nu poate fi neglijată.

Formulă enzimatică atipică – observaţiile lui Grunental: „Afară de aceasta, sunt cazuri de paciente la care, probabil din cauza unei constituţii enzimatice personale diferite de medie, pilula nu este pe deplin eficientă”:

Tulburări în tranzitul intestinal – este de mult cunoscut că diareea şi voma reduc folosirea pilulelor în mod remarcabil.

Alimentaţia naturală acidă din Asia – în Asia predomină o alimentaţie naturală aci dă, care neutralizează efectul alcalin al pilulei. In consecinţă, sunt numeroase eşecuri, dacă nu chiar ineficacitate totală. Toţi aceşti factori completează tabloul indiciilor care dovedesc efectul de avort timpuriu al pilulei. [ … ]

 

Efecte secundare ale pilulei anti-baby

De la începutul anilor ’60, de când au fost scoşi pe piaţă “Inhibitorii de ovulaţie”, s-au adunat mii de publicaţii despre efectele secundare ale pilulei. Până de curând opinia publică cunoştea foarte puţin, dar în ultimul timp pătrund tot mai multe ştiri şi în mediile de informare pentru publicul larg. Până în 1970 apăruseră deja 600 de lucrări ştiinţifice despre efectele colaterale, însă studenţii de la medicină nu auzeau aproape nimic despre ele. Dar şi în prezent, studenţii medicinişti nu află mai nimic despre aceste efecte secundare.

 

Prezentare sintetică a efectelor secundare ce însoţesc inhibitorii de ovulatie:

 

  1. Efecte secundare cardiovasculare şi cerebrovasculare (infarct cardiac, îmbolnăviri ale sistemului circulator, hemoragii cerebrale, tromboembolii).

 

  1. Favorizarea de infecţii – Sterilitate: Urmări pentru starea dc sarcină şi pentru urmaşi, Legătură fără echivoc între sarcina extrauterină pe trompele uterine şi infecţia chlamydică, Rată crescută dc naşteri premature.

 

  1. Riscul de cancer – Cervix (colul uterin): Corpus (ţesutul mucoasei uterine): ovarian, mamar, piele, ficat.

 

  1. Tumori benigne – Cervix: ovar: mamar, ficat.

 

  1. Modificări stomacale şi intestinale, formarea de pietre la vezica biliară este favorizată

 

  1. Tulburări oculare

 

  • Neuritis nervi optici (inflamaţia nervilor optici)

 

  • Tromboză retiniană (picături de sânge în ţesutul ocular).

 

  1. Malformaţii (ale embrionului)

 

  • Tulburări cromozomiale (triploidie şi monosomie X) în 48% cazuri.

 

Polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în 30% din cazuri.

 

  1. Tulburări psihice

Despre efectele pilulei, Peterson (1978) [8S ] se pronunţă astfel: ,,Inspăimântătoarea înrăutăţire a afectivităţii (stare sufletească şi immpulsivitate) şi a relaţiilor interumane la grupa celor ce folosesc pilula este produsă, fără îndoială, într o bună măsură de psihosindromul endocrin (M. Bleuer) provocat de acţiunea hormonilor, dar şi motivaţia anticoncepţională ambivalentă, neclară, a multor femei le dezechilibrează foarte mult”: Pornind de la propria lor experienţă, femeile spun următoarele: stare de spirit depresivă, mergând până la dcpresiunea propriu zisă.

 

  1. Tulburări ale sexualităţii – scădere a libidoului până la totala lui dispariţie, ceea ce, pe de o parte, este un efect al tratamentului cu hormoni, iar pe de alta, rezultatul separării sexualităţii de procreaţie, reuşită aproape perfect, prin pilulă.

 

Se poate deci spune :

 

  • Niciodată până acum nu s-a mai administrat un produs farmaceutic atât de puternic, cu atât de multe efecte necunoscute unor oameni sănătoşi, fără ca să existe necesitate din punct de vedere patologic (medical).

 

  • Niciodată până acum nu s-a mai permis prezenţa în comerţ a unui produs farmaceutic cu atât de multe şi grave efecte secundare cunoscute ca inhibitorii de ovulatie.

 

  • Niciodată până acum un produs farmaceutic nu a mai adus atâţia bani industriei chimice. In SUA, pilula este desemnată drept “The biggest money-maker of pharmaceutics”

 

Bilanţul contracepţiei şi urmările ei

Ce datorăm contracepţiei din ultimii 30 de ani?

 

  1. Contracepţia modernă a făcut posibil un libertinaj al sexualităţii fără frâne, în sensul rupturii dintre sexualitate şi procreare. Sexualitatea a devenit bunul de consum numărul 1 şi a găsit locul în afara comunităţii maritale în urma unei eliberări juridice a pornografiei, impusă şi intenţionată politic. Consecinţa directă a fost că vârsta primelor contacte sexuale la tineri a coborât drastic.

 

  1. Avortul nu a putut fi îndiguit prin contracepţie, frecvenţa lui a crescut tocmai în ţările cu mai mare acceptare a anticoncepţionalelor. A devenit şi este necesar ca mijloc de anulare a cazurilor de eşec în folosirea anticoncepţionalelor. Astfel încât deviza: „Mai bine să previi decât să avortezi”, devine tot mai evident o minciună.

 

  1. Distrugerea fundamentelor morale ale lumii occidentale, mai ales ale ţărilor creştine, datorită revoluţiei sexuale şi instituţionalizării avortului, mijlocul de planificare familială cel mai des folosit în acest timp (conform OMS, circa 50 de milioane de avorturi pe an). Prin toate acestea s-a realizat mai ales nimicirea moralei tinerilor.

 

  1. Creşterea bolilor transmise pe cale sexuală (STD – Sexual Transmitted Diseases) prin libertinajul sexual, mai ales a anexitelor. Urmarea acestei situaţii este numărul sporit de sarcini tubare şi de sterilităţi de origine tubară.

Astfel s-a creat terenul pentru medicina de reproducere artificială de tip IVF/ET şi prin aceasta ruptura între procreare şi sexualitate.

Extinderea SIDA ca cea mai pernicioasă formă de boală cu transmitere sexuală. Este posibil ca inhibitorii de ovulaţie ca atare să fi contribuit direct la extinderea SIDA: favorizarea mutatiilor virotice maligne, facilitarea producerii de infecţii şi favorizarea izbucnirii bolii datorită slăbirii apărării imunitare consecutive tratamentului cu steroizi.

 

  1. Alte efecte secundare devastatoare din punct de vedere medical, printre altele şi datorită 10 (inhibitori) şi IUD (spirala).

 

  1. Masive implozii demografice în ţările industriale, care au devenit populaţii muribunde. Ca urmare, masive imigraţii de oameni din Lumea a treia pentru a se putea garanta standardul de viaţă al naţiunilor industrializate. Odată cu aceasta, pericolul de decădere şi marginalizare mai ales a culturii creştine.

 

  1. Nici un fel de limitare a creşterii demografice în lumea a treia, pentru că acolo nu pot penetra nici inhibitorii de ovulaţie, nici spirala, nici sterilizarea.

 

  1. Întrucât contracepţia modernă, din cauza efectelor secundare şi cotei de eşecuri, nu oferă satisfacţie, se caută metode de planificare familială noi şi mai bune (“perfecte”). Acestea permit avortul pe cale medicamentoasă şi în faze înaintate ale sarcinii şi pot înlocui în mare măsură avortul chirurgical, în multe privinţe o intervenţie incomodă sau împovărătoare.

În continuare, vaccinarea anti-baby (Anti HCG inoculate), care va apărea curând în calitate de adaos suplimentar, este tot un mijloc de avort timpuriu. Cu aceasta, uciderea perfecţionată a copiilor nenăscuţi îşi continuă drumul “tot mai triumfal” în societatea noastră, cu urmarea directă a unui veritabil holocaust al nenăscuţilor. Se poate spune că marea tragedie a sfârşitului de veac este sărăcirea în vieţi omeneşti, care ar fi trebuit să şi facă mai târziu datoria şi au fost împiedicate de la aceasta.

În ciuda acestor catastrofale realităţi, care este imposibil să fi rămas ascunse (sau necunoscute) anumitor cercuri conducătoare, această evoluţie nu este stăvilită. Dimpotrivă, ea îşi continuă cu precizie şi cu o acceleraţie de necrezut cursa spre abis …

Personal, am convingerea că, din faptele prezentate, orice om raţional va trage concluzia că învăţătura Bisericii nu trebuie privită sau simţită ca o povară sau acuză sau chiar ca o şicană pentru oameni, ci ca servind binele lor. Ea îndreptăţeşte la o adâncă încredere în călăuzirea de către Biserică.

Acesta este un apel insistent, să ne străduim cu seriozitate şi perseverenţă să reinstaurăm ordinea legislativă morală precedentă, pierdută în prezent. Trebuie ca omul modern, şi mai ales tânărul, să fie adus în situatia de a fi din nou constient de sensul creator si misiunea sexualitătii. Trebuie să invătăm să sesizăm iarăsi în toată profunzimea sa semnificaţia cuvântului: ,,Făcut după chipul Său”.Singura cale pe care i se face omului dreptate în adevăratul înţeles şi se poate interveni într un mod demn la nivelul său este, după experienţa mea, reglarea naturală a sarcinii.

 

Read Full Post »

 Întrebare: Ce este radiestezia?

Răspuns: Radiestezia este o practică vrăjitorească prin care demonii acţionează asupra unor obiecte pentru a răspunde vrăjitorului la anumite întrebări.

Întrebare: Care este provenienţa acestei practici?

Răspuns: Radiestezia provine din şamanism. Tehnica şamanică qilaneq consta în variaţia greutăţii unui obiect când li se puneau diverse întrebări spiritelor.”

radbla52647356fbhwefb374

Întrebare: Cum se practică radiestezia în prezent?

Intrebare: Am văzut reprezentanţi ai unor firme străine de blănuri care folosesc anse pentru promovarea produselor. Aceasta este tot radiestezie?

Răspuns: Da, este tot radiestezie. Firmele au angajat astfel de vrăjitori pentru a „demonstra” că blănurile respective au „proprietăţi energetice”. Aceşti vrăjitori încearcă să ne convingă să nu folosim blănurile româneşti tradiţionale, ci să le folosim doar pe cele comercializate de firmele străine, pentru că ar avea” proprietăţi energetice speciale”.

Întrebare: Ei afirmă că nu este nimic magic, ci doar ceva fizic. Este adevărat?

Răspuns: Nu este adevărat. Radiestezia nu are bază ştiinţifică. În plus, cei care promovează „blănurile magnetice” folosesc anse de cupru, fără proprietăţi magnetice.

Întrebare: Este adevărat că radiesteziştii aplică această metodă şi pentru „diagnosticarea” în timpul sarcinii?

Răspuns: Da. Folosind ansa, ei pun diagnosticul de „sarcină malefică” şi recomandă avortul.

Întrebare: Radiestezia are legătură cu doctrina reîncarnării?

Răspuns: Da. Unii radiestezişti folosesc această metodă pentru a vedea la a câta reîncarnare se află. Este evident faptul că demonii răspund la această întrebare, având interesul să crească încrederea oamenilor în doctrina reîncarnării.

 Întrebare: Radiestezia are caracter magic?

Răspuns: Da. Prin faptul că foloseşte în mod egocentric energiile create (fizice şi demonice), radiestezia are caracter magic. Nu este o lucrare teocentrică, ci o acţiune egocentrică.

Întrebare: Radiesteziştii îşi dau seama că lucrează în mod magic?

Răspuns: Nu s-a făcut un studiu statistic referitor la acest aspect. În general, ei afirmă că nu este nimic magic în practica lor. Mulţi dintre ei nici nu cunosc deosebirea dintre mistic şi magic. Totuşi, din scrierile lor se vede clar caracterul magic al radiesteziei.

Un specialist în radiestezie recunoaşte: „Prin practicarea Radiesteziei, vom constata că ne modificăm în plan spiritual, psihic sau al structurii fizice; se schimbă gândirea, impactul cu viaţa, devenim mai deschişi, ‘realizăm’ că suntem şi că putem mai mult decât părem. Pentru aceasta, apelăm la imagini, care pot sugera infinit mai mult decât cuvântul; prin ele se face un transfer, se activează biocâmpurile care se află în jurul fiecărei fiinţe umane, prin ele putem să descoperim şi să accesăm realităţile necunoscute din însăşi fiinţa noastră interioară. Radiestezia apelează mult la imaginaţia dirijată prin imagini dar şi la unul din simţurile noastre – şi anume la cel tactil. Putem construi astfel FC (Forme-Când) cu finalitate medicală sau pentru diferite situaţii de viaţă, ne putem cunoaşte mai bine pe noi şi îi putem cunoaşte pe cei din jur, le putem cuantifica acţiunile sau intenţiile”.

Din această descriere se poate constata caracterul magic al radiesteziei: se face un transfer, se activează biocâmpurile, se accesează realităţile necunoscute, se construiesc „forme-gând”, se cuantifică acţiunile şi intenţiile oamenilor.

Întrebare: Radiestezia are legătură cu inforenergetica?

Răspuns: Da. Claudian Dumitriu, întemeietorul inforenergeticii scrie despre aceste practici şi despre sine: „Inforenergetica este ştiinţa spirituală şi raţională care include Sfânta Scriptură, ştiinţele moderne şi radiestezia. Termenul de inforenergetică a fost utilizat în premieră de către fondatorul acestei ştiinţe de graniţă – Claudian Dumitriu la Brăila, cu ocazia înfiinţării Asociaţiei Naţionale a Oamenilor de Stiintă – filiala Brăila, în anul 1987. Cursurile de radiestezie şi inforenergetică au început a fi predate de către autor din data de 9 mai 1990.

Rătăcirea este evidentă. Întemeietorul consideră că sistemul său este mai cuprinzător decât Sfânta Scriptură.

Întrebare: Cartea din care s-a citat este editată de Fundaţia de Inforenergetică „Sfântul Apostol Andrei”. Această fundaţie are o activitate compatibilă cu Ortodoxia?

Răspuns: Nu. Deşi foloseşte numele Sfântului Apostol Andrei, asociaţia are o activitate anti-ortodoxă. Blasfemiile lui Claudian Dumitriu se găsesc din abundenţă în scrierile sale. De exemplu:

„Cu 70.000 ani înainte de Hristos, oamenii întrebuinţau vizualizarea: închideau ochii şi «vedeau» figuri, fiinţe şi ce se întâmpla cu «ţinta», intrau în legătură cu aceasta, ştiau ce simte «ţinta», citeau «ţinta» atât în prezent, cât şi în trecut şi viitor. Aceasta este citirea în duh, pe care o puteau face şi Sfinţii Prooroci creştini”.

În acest fragment, în afară de datarea ateist-evoluţionistă (70.000 ani), radiestezistul identifică nălucirile demonice ale păgânilor cu vederea duhovnicească a Sfinţilor.

Întrebare: Ce informaţii primesc radiesteziştii?

Răspuns: Radiesteziştii primesc de la demoni felurite informaţii: despre starea de sănătate, despre „reîncarnări”, despre caracteristicile psihice, despre evenimentele trecute sau viitoare.

Întrebare: De unde provin informaţiile pe care le primesc radiesteziştii în timpul acestei practici?

Răspuns: Claudian Dumitriu afirmă că „În Univers există o Bancă Informaţională de Date – Banca de Date a Domnului Dumnezeu – BDDD”.

Evident, sursa reală o constituie ceata numeroasă a demonilor care cunosc evenimentele trecute şi se străduiesc să intuiască evenimentele viitoare.

Read Full Post »

 

Scrisoare deschisa a Aliantei Familiilor din Romania

BIZAR – DREPTUL PLANTELOR LA VIATA

Mentionam frecvent stiri bizare in buletinul saptaminal AFR de marti. Astazi, insa, comentam mai pe larg una dintre ele – dreptul plantelor la viata. Da, ati citit corect. Conform unor academicieni, filosofi si, mai ales, grupuri ecologice extremiste ne aflam in fazele incipiente ale unei miscari globale pentru recunoasterea dreptului la viata, si la evolutie, a plantelor. Ca si cind capitolul drepturilor omului a fost deja incheiat ori problema drepturilor omului ar fi fost rezolvata. Plictiseala ii constrange pe academicieni si intelectuali sa abodreze subiecte noi, sa deschida noi frontiere de gandire si dezbateri intelectuale, de tipul celor care socheaza si atrag atentia. Adica bizare. Asa cum a fost, acum doar citeva decenii, casatoria intre persoane de acelasi sex. Subiectul acesta a suscitat multa valva atunci, dar incepe sa plictiseasca. Noi drepturi trebuie inventate pentru a justifica catedra si salariile academicienilor, a profesorilor de drept, a filosofilor, a carturarilor. Competitia intre ei ii forteaza sa afle subiecte noi de dezbatere, unul mai bizar ca altul. In categoria asta de idei bizare se afla notiunea noua ca plantelor ar trebui sa li se recunoasca un drept la viata. Din perspectiva crestina si valorica idea aceasta poate fi inteleasa si la nivelul Scripturii: in loc de a se inchina divinitatii ori Creatorului, oamenii zilelor noastre incep sa se inchine lucrurilor create. Suntem martori, se pare, reintoarcerii in trecutul indepartat si innegurat al istoriei cind oamenii practicau animismul, adica inchinarea la lucrurile create. 

O noua gandire radicala si periculoasa

Stiri despre noua frontiera in gandirea ecologista apar destul de des in media internationala, dar rar in cea romana. De exemplu, in 2012 Noua Zeelanda a acordat statut de persoana juridica  unei ape curgatoare. In cursul istoriei multe rauri ale lumii au fost desemnata sfinte, de exemplu Gangele si Indusul subcontinentului asiatic. Dar in septembrie 2012 raul Whanganui, al treilea rau ca lungime din Noua Zeelanda, a devenit primul rau din istoria omenirii caruia un tribunal i-a acordat “legal personhood”, adica personalitate juridica. Iar in mai anul acesta, in Irlanda, miscarea ecologica a cerut criminalizarea dezvoltarii terenurilor ori extractia resurselor naturale in detrimentul naturii. Devoltarea terenurilor in detrimentul mediului e numita o crima, “ecocide”, adica ecoucidere. In 2008 Ecuador a devenit primul stat din lume care sa acorde drepturi constitutioanale plantelor. Textul englez al constitutiei face referinta la “the right to the maintenance and regeneration of [nature’s] vital cycles, structure, functions and evolutionary processes”. (“Dreptul naturii la intretinere, regenerarea ciclurilor vitale, structura, functii si procese evolutionare”.)

Natiunile Unite e si ea in spatele acestei miscari stranii. A redactat o Conventie internationala impotriva ecouciderii (International Convention against the Ecocide). Scopul ei e sa protejeze planeta si speciile de actiunile destructive ale corporatiilor, fiintelor umane, ori ale autoritatilor. Iar in 2009 ONU l-a declarat pe presedintele Boliviei “World Hero of Mother Earth”, adica “Eroul mondial a planetei mama”. 

Drepturile fiintelor neumane

Despre drepturile animalelor se scrie des, cerindu-se ca si ele sa primeasca statut legal de persoane juridice. Acest trend, insa, faca parte dintr-o miscarea mai larga sub titlul generic de Rights for NonHuman Persons, adica Drepturi pentru persoanele neumane. Chiar saptamina trecuta Yale University a organizat un simpozion de trei zile, intre 6 si 8 decembrie, cu acest titlu. Printre conferentiari s-au aflat extremistii pro-avort, anti fiinte umane si transumanistii Peter Singer, Joel Marks, profesor de filosofie la University of New Haven, si Lori Marino de la Universitatea Emory din Georgia. Ce au acesti profesori in comun? Notiunea ca personalitatea juridica nu trebuie acordata doar fiintelor umane, ci tututor fiintelor, inclusiv cele neumane, care simt durere, sunt constiente de sine ori au abilitatea de a comunica. Si tot recent a fost emisa The Cambridge Declaration on Consciencesness (Declaratia de la Cambridge privind constientizarea) care cere acordarea de personalitate legala “animalelor neumane, inclusiv mamalele si pasarile si multe alte creaturi, inclusiv caracatitele”.

Ultima stire privind incercarile de echivalare a fiintelor neumane cu fiintele umane a pervenit ieri, 11 decembrie, din Statele Unite unde doua tribunale au refuzat sa acorde statut de persoana cimpanzeilor. [Detalii pot fi citite aici: http://news.sciencemag.org/policy/2013/12/judges-deny-chimpanzee-personhood] 

Drepturile plantelor

Daca drepturile animalelor se pot justifica prin faptul ca simt durere, sunt constiente de ele insele si pot comunica, cum se justifica dreptul la viata al plantelor? Prin atribuirea acelorasi trasaturi si capacitati plantelor firave, incepind de la ierburi pina la copacii cei mai falnici. Fiintele umane au dreptul la viata pentru ca sunt vii. Si plantele sunt vii si, in consecinta, zic ecologistii, trebuie si lor sa li se acorde dreptul la viata. Promotorii drepturilor plantelor deja au in minte o noua frontiera a drepturilor – aceea a robotilor. Se vorbeste tot mai des despre “drepturile fiintelor neumane”. Ocazional plantele se comporta ca si fiintele umane, zic unii botanisti indragostiti de natura. Cercetatorii spun ca plantele reactioneaza pozitiv ori negativ la muzica depinzind de tipul de muzica la care sunt expuse: suava ori scartiitoare. Unele plante se miroase unele pe altele. Altele se inchid cind sunt atinse. Altele poseda o memorie la fel ca fiintele umane ori animalele. Ele poseda, spun expertii, o contiinta anoetica, adica abilitatea de a simti stimuli externi si de a reactiona la ei. Alti botanisti spun ca anumite plante aud alte plante. Alte plante isi cunosc vecinii ori vecinele, adica plantele care cresc linga ele. Valva a facut anuntul din 2 noiembrie 2012 al unui grup de cercatatori israeliti de la Universitatea Ben Gurion ca plantele comunica intre ele. Era vorba de o pastaie desertica care comunica altor pastai ca seceta o streseaza. Deci, zic botanistii, e vorba de “neurobotany” adica neurobotanica, stiinta care acorda plantelor abilitati neuronale.

Unul din expontentii actuali ai miscarii pentru drepturile plantelor este Michael Marder, autorul lui Plant Thinking: A Philosophy of Vegatal Life, (“Gandirea plantelor: o filosofie a vietii vegetale”) publicata in 2013 de Columbia University Press. Cartea e greu de citit si de inteles. Dar e cartea de capatii a miscarii ecologiste asa cum Das Kapital a radicalizat si catalizat gandirea secolului XIX. El vorbeste despre notiuni cu totul bizare, cum ar fi “plant intelligence”, adica “inteligenta plantelor”. In plus, fortifica ideea unui drept al plantelor la evolutie. Plantele planetei sunt un rezultat al evolutiei. Ecouciderea stinge procesului continuu de evolutie si, ca atare, trebuie interzisa prin lege. De aici, zice el, decurge un drept al plantelor la evolutie.

Dar drepturile oamenilor la viata?

Drepturile animalelor. Drepturile cainilor. Drepturile robotilor. Drepturile fiintelor neumane. Drepturile plantelor. Dar dreptul la viata al copilului nenascut? E greu de inteleasa aceasta contradictie in gandirea contemporana. Fara dreptul la viata al copiilor nenascuti specia umana va dispare, iar creaturile neumane carora li se acorda drepturi vor stapini pamantul. Adica va rezulta in reversul intentiei naturii si a firii lucrurilor.

AFR va recomanda: Recomandam materialul alaturat privind conferinta din saptamina trecuta de la Universitatea Yale privind The Rights of NonHumans: http://www.lifenews.com/2013/12/10/my-discussion-with-pro-infanticide-philosopher-peter-singer/ Recomandam deasemenea un articol privind agresivitatea ecologistilor irlandezi in promovarea si recunoasterea unei crime impotriva naturii (ecouciderea): http://www.lifenews.com/2013/05/10/ireland-abortion-activists-want-ecocide-against-plants-flowers/ Iar aici puteti afla detalii despre eforturile ONU pentru recunoasterea crimei de ecocid: http://www.portalangop.co.ao/angola/en_us/noticias/politica/2013/8/37/Head-State-appoints-Ecocide-Convention-Work-Team,ed2ba931-528f-41e5-9748-de98072cb08b.html

PARLAMENTUL EUROPEAN RESPINGE AVORTUL

Europa cere insistent recunoastarea unui drept la avort in intreaga Uniune Europeana. Am scris deja despre acest subiect de multe ori. Din fericire insa, ultima incercare de a impune un astfel de drept la nivel unional a fost respinsa pe 10 decembrie. Raportul Estrela, despre care am scris cu citeva luni in urma, a fost pus din nou la vot in Parlamentul European si a fost respins. Europarlamentarii romani au votat cum am anticipat. Partidele de stanga (PNL si PSD) au votat pentru, iar PDL a votat impotriva. In mod traditional partidele de stanga voteaza pentru avort, iar europarlamentarii de stanga ai Romaniei voteaza cu stanga europeana, anti-crestina si anti valori. 

Pentru avort au votat: Norica Nicolai, Renate Weber, Bostinaru, Cliveti, Cretu, Dancila, Enciu, Pascu, si dl Tanasescu de la Partidul Romania Mare. Impotriva au votat: Antonescu, Basescu, Luhan, Macovei, Marinescu, Niculescu, Preda, Stolojan, Tokes, Ungureanu, si Iuliu Winkler. S-au abtinut: Vadim Tudor, Cutas si Ticau.

AFR si inteaga miscare pro-familie si pro-viata din Romania multumeste europarlamentarilor romani care au votat impotriva Raportului Estrela si recomanda tuturor cetatenilor de buna credinta ai Romaniei sa voteze, in mai 2014, impotriva europarlamentarilor care au votat pentru avort.

Multumiri speciale trebuie mentionate pentru dl Petru Luhan care a comunicat de buna credinta cu diverse grupuri pro-familie si pro-viata din Romania privind dezbaterile asupra Raportului Estrela si respingerea lui.

O alta stire imbucuratoare este ca Parlamentul European, cu sprijinul partidelor de dreapta, a adoptat o rezolutie care afirma suveranitatea statelor membre in domeniul avortului si al educatiei sexuale. Textul relevant afirma ca “the formulation and implementation of policies on sexual and reproductive health and rights and on sex education in schools is a competence of the member states”. (“Formularea si implementarea politicilor privind drepturile sexuale si sanatatea reproductiva, cit si educatia sexuala in scoli, este o competenta a statelor membre”.)

Read Full Post »

DESPRE INFANTICID
Avortul e uciderea legala a copiilor nenascuti, iar infanticidul uciderea legala a celor nascuti. Din cind in cind scriem despre infanticid, si revenim astazi pentru ca recent dlui Peter Singer, profesor de bioetica la Universitatea Princeton din Statele Unite si exponent major al infanticidului, i s-a decernat cel mai distins premiu al Austaliei. Anuntul a fost facut mai devreme in saptamina intr-un comunicat de presa al Universitatii Princeton. Premiul i s-a decernat pentru, citam, “aportul eminent facut filozofiei si bioeticii ca lider in dezbateri publice si comunicator de idei in domeniile subdezvoltarii, protectiei animalelor si conditia umana.”

Lucrul acesta este o dizgratie, afirma dl Wesley Smith, profesor si jurist provita din Statele Unite intr-un articol publicat in National Review Online pe 12 iunie. Dl Singer este cel mai bine cunoscut pentru promovarea infanticidului. L-a promovat cu asiduitate inca din anii 70 iar ideile lui stranii l-au pozitionat in grupul intelectualilor de elita al lumii academice contemporane. Alte idei stranii pe care le promoveaza includ: (1) folosirea persoanelor handicapate mintal in loc de animale pentru experimente medicale; (2) fiinta umana are dreptul la viata doar incepind de la 2 ani; (3) eutanasierea fortata a fiintelor umane vazute de el ca fiind de fapt “ne-umane” (adica a celor care si-au pierdut capacitatea cognitiva, de exemplu persoanele bolnave de alzeimer); (4) legalizarea bestialitatii si a zoofiliei; (5) reconstituirea societatii umane intr-un mix social care sa includa, pe linga fiinte umane, adica homo sapiens, maimutele mai evoluate (cum ar fi gorilele si cimpanzeii); (6) acordarea asistentei medicale in functie de “calitatea vietii” pe care bolnavul ar pute-o dobindi prin tratament, nu in functie de scopul ultim de a se face sanatos; (7) condamnarea asa numitului specieism (specieismul fiind notiunea ca fiinta umana este superioara animalelor).

Pe scurt, acesta este dl Peter Singer, australianul care exercita, din nefericire, o influenta mare asupra gindirii juridice si bioeticii contemporane. Printre discipolii lui Singer se afla si un roman-australian, actualmente profesor la Universitatea Oxford, dl John Savulescu, o personalitate despre care am scris cu alte ocazii.

AFR va Recomanda: Puteti citi in intregime, in engleza, articolul din National Review Online aici: http://www.nationalreview.com/blogs/print/302551

Read Full Post »

ANUL DEMOGRAFIC 1966
Ne aflam in anul demografic al Romaniei 1966. Asta ne spun datele recensamintului 2011 emise saptamina trecuta. In Romania lui 2011 locuiesc atitia oameni cit locuiau in 1966, 19 milioane. Dupa doua generatii realizam ca Romania a facut un regres nu progres demografic. Unul cu consecinte severe pentru generatia noastra, dar mai ales pentru soarta copiilor nostri. Criza demografica a Romaniei s-a transformat intr-o veritabila iarna si cosmar demografic. Asupra acestui cataclism national am atras atentia de multi ani. Este cu adevarat un eveniment unic in istoria noastra cind in doua generatii de oameni natiunea nu a progresat demografic. Si atit de semnificativ incit suntem tentati sa afirmam ca de acum inainte 1966 va ramine anul de referinta pentru demografia Romaniei pentru generatiile viitoare. Asemenea civilizatiilor vechi care numarau anii in functie de evenimentele tragice cu care se confruntau. Iudeii, spre exemplu, incepusera sa numere anii luind ca reper ducerea lor in robie in 587/568 inainte de Hristos.
Reactia noastra, a romanilor, la aceasta veste cit se poate de tragica, exprimata in bloguri sau in comentariile la multele articole scrise despre recensamint, a fost identica, dar exprimata diferit. “E groaznic”! “Cum se poate”? “Nu-mi vine sa cred”! “Au numart gresit”! “Infiorator”! Atribuim crizei demografice, insa, cauze diferite. Cu unele suntem si noi de acord. Fara indoiala ca emigratia masiva din 1992 incoace a cauzat in mare parte situatia demografica precara a Romaniei. Dar aceasta explicatie nu e suficienta. Caci emigratia nu e un fenomen tocmai nou in istoria romanilor, nici alte cauze care au incetinit sporul ei demografic de-a lungul istoriei. In secolul trecut Romania a trecut prin doua cataclisme ucigatoare care i-au decimat populatia. Sute de mii de tineri barbati romani au murit in cele doua razboaie mondiale, sute de mii de romani au fost exterminati de comunisti, alte multe mii au murit in foametea si seceta anilor 40. Iar la finele secolului 19 si inceputul secolului 20 sute de mii de romani au emigrat in America de Nord, in special din Ardeal. Si cu toate astea, vitalitatea biologica a natiunii nu a slabit. Pina acuma recent. De ce?
 
 
Idolatria Avortului
Cauza principala, o spunem noi, asa cum o repetam mereu, este avortul. Romania si-a alipit inima de idolul avortului. Iar avortul este, la rindul lui, o simptoma a unei probleme si mai acute – lipsa de interes a romanilor de a se procrea. Lipsa aceasta de interes nu ne este tipica doar noua, este o realitatea europeana. Inaintea noastra au luat-o tarile occidentale, unde inca incepind cu generatia de dupa razboi europenii si-au pierdut vointa de procreare. Nihilismul si hedonismul le-a impregnat conceptia vietii, iar rezultatele sunt bine cunoscute. Incet, incet Germania se transforma intr-o tara fara germani, Marea Britanie intr-o tara fara britanici, Franta intr-o tara fara francezi, si Scandinavia intr-o peninsula fara scandinavi. Majoritatea europeana se micsoreaza rapid, iar enclavele neeuropene cresc si mai rapid. [Stire de ultima ora: Luni 6 februarie Franta a inaugurat primul cimitir municipal exclusiv musulman, in Strasbourg:  http://www.brecorder.com/general-news/single/599/172/1151387/ ] Raspindirea contraceptivelor incepind cu anii 60 a intensificat si facilitat si el declinul demografic european.
In ultimii 60 de ani am avortat 22 de milioane de copii nenascuti. In contrast, din 1973 incoace cind avortul a fost legalizat in SUA, acolo au fost avortati 54.5 milioane de copii. Raportat la populatia Romaniei, numarul avorturilor noastre este extrem de mare. Ne pricepem la avort mai bine ca la orice. De aceea repetam ce am spus in paragraful precedent: putem spune ca Romania si-a alipit inima de idolul avortului. Este pacatul nostru national. Un pacat pentru care suntem cunoscuti in intreaga lume. Un pacat finantat din fondurile publice. Un pacat impotriva caruia se aud voci putine si timide. Un pacat pentru care deja suntem pedepsiti si care daca nu va fi remediat ne va cauza moartea biologica in doar citeva generatii. In unul din articolele pe care le citisem pe tema recensamintului se calculase deja ca Romania va dispare biologic in doar 73 de ani. In vara anului trecut ONU a emis un clasament al tarilor celor mai afectate demografic. Romania era in topul celor 10. Raportul prognostica ca aceste 10 tari vor fi si primele care vor muri demografic. In doar 20 de ani se preconizeaza moartea ultimei fiinte de pe micuta insula Montserrat din Caraibe. Tinerii au plecat, iar ceasul biologic al celor ramasi in urma a incetat sa mai bata. Romania nu e cu mult in urma acestei micute insule.
 
 
Ce-i de facut?
Problema demografica a Romaniei nu o poate rezolva statul. Nici Uniunea Europeana. Nici statul nici Uniunea European nu au creat-o. Am creat-o noi, fiecare cititor al acestor rinduri. Fiecare dintre noi avem pe cineva in familie sau printre rudeniile noastre care au avortat un copil sau mai multi. Fiecare dintre noi avem pe constiinta copiii avortati ai Romaniei. De aceea familia e importanta. Familia conteaza. Revenirea biologica a Romaniei impune revitalizarea valorilor. In primul rind crearea in Romania a unei culturi pro viata. A unei culturi pro-familie. Pro-casatorie. Pro-valori. Pro-moralitate. O cultura in care viata celor nenascuti e pretuita si afirmata ca o valoare inestimabila, nu ca o povara. O cultura in care oamenii se mindresc ca au copii si nu iau avortul ca pe ceva banal. O cultura in care toti ne dam mina sa rezolvam impreuna aceasta problema pe care noi insine am creat-o. Trebuie sa incepem in familie. In relatiile de cuplu. In consilierea inainte de casatorie a tinerelor cupluri. In consilierea tinerelor care sunt ispitite sa avorteze. In consilierea ficelor noastre ca viata e pretioasa. In edificarea unei atitudini noi fata de fetele tinere insarcinate dar fara sot, ori abandona-te de prietenii lor. In edificarea unei culturi de moralitate sexuala, abstinenta, a unei vieti intime responsabile. O cultura de afectiune si dragoste, nu de prejudecati fata de tinerele necasatorite dar insarcinate. Apoi a unei culturi pro viata in biserica, in parohii, in conducerea cultelor religioase din Romania. Avortul e un pacat. Lucrul acesta trebuie amintit mereu si mereu de la altarele bisericilor. In omiliile preotilor si al pastorilor. In orele de cateheza si pregatire biblica. In seminariile care pregatesc liderii spirituali ai Romaniei. In mare masura Biserica din Romania tace in fata acestui pacat. Biserica trebuie provocata sa-si faca datoria. Sa fie un ghid spiritual in aceste vremuri intunecoase pentru tara. Asa cum a fost si in trecut. De ce tace Biserica?
Pentru promovarea unei culturi proviata in Romania e nevoie nu doar de teorie dar si de implicare concreta. De o implicare pragmatica. Marsurile pentru viata in Romania sunt putine si anemice. Cele din Spania sau Paris sunt enorme. De ce acolo si nu in Romania? Pentru ca acolo Biserica se implica si s-a implicat de multi ani. Isi mobilizeaza enoriasii sa afirme valorile vietii in spatiul public. De ce nu si la noi?
In plus, e nevoie sa incetam a ne mai culca cu dusmanul in acelasi pat. La urma urmelor ne numim crestini si o tara crestina. Majoritatea covirsitoare a romanilor afirma ca avortul este indefensibil din punct de vedere moral. Ca e un rau moral. Un act imoral. Ca si cei nenascuti au dreptul la viata. Atunci? De ce practicam, cu nesat si nesabuire, acest pacat? De ce facem voia celui rau si ne facem rau si noua? Celui ce fumeaza i se spune sa se lase de fumat, altfel va muri. Betivului i se spune sa nu mai bea, ori va face ciroza si va muri inainte de vreme. Diabeticului i se spune sa nu mai manince zahar ca isi scurteaza zilele. La fel e si cu avortul. Romania – daca vrei sa traiesti si sa nu-ti scurtezi zilele, nu-ti mai avorta copiii!
 
 
Recomendari AFR: Din multele articolele aparute pe tema crizei demografice din Romania am ales doua. Primul ne parvine din partea unui medic pediatru din Baia Mare, si a fost scris la inceputul anului inainte de publicarea datelor recensamintului 2011. Al doilea e scris de dl Adrian Papahagi, de la Fundatia Crestin Democrata. Ne bucuram sa vedem ca nu suntem singurii care gindim ca solutia principala pentru salvarea Romaniei este edificarea si promovarea unei culturi a vietii bazata pe valorile crestine.
 
 
PREZENT ŞI VIITOR

de dr. Maria MESAROŞ, medic specialist pediatru, Baia Mare

Am auzit odată o zicală din vremuri nu tare vechi, care spunea că o familie e bine să aibă cel puţin trei copii, câte unul să înlocuiască în evoluţie pe cei doi părinţi şi al treilea să fie pentru ţară.
Ce echilibru social, întărit de faptul că familiile de la ţară şi chiar multe din cele ce reprezentau înalta societate aveau mai mulţi copii! Erau foarte puţine familiile cu 1-2 copii. Ce întorsătură a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magazinele sunt suprapline, ţăranii nu ştiu cum să-şi valorifice produsele în exces şi renunţă la lucrarea pământului propriu pentru motivul că nu este profitabil. Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naşte un singur copil sau poate niciunul, dar câinii de rasă sunt nelipsiţi. Uneori întreţinerea unui asemenea animal costă mai mult decât întreţinerea unui copil.
Se au de uneori la ştiri că a fost găsit la container un nou-născut abandonat sau mort: o ştire vagă, după care nu se mai vorbeşte nimic…, pe când dacă sunt eutanasiaţi nişte câini vagabonzi, care fac atâtea victime omeneşti prin muşcăturile lor, se iau poziţii cu răsunet mondial. Ce întorsătură a lucrurilor! Oare aceşti câini atât de protejaţi şi care ţinuţi în lesă înlocuiesc cărucioarele cu copiii de altă dată prin parcuri, vor putea asigura viitorul ţării? De pe urma ocrotirii acestor animale, care au ajuns mai presus decât copiii, vom putea lua noi, cei care acum trăim aceste vremuri, pensiile necesare la vârsta a treia? Nu este destul reducerea poporului român prin plecarea atâtor tineri în alte ţări, lăsând în ţara noastră loc liber pentru invadarea musulmanilor, negrilor etc.? Oare ne vor aduce aceştia, care vin din ţările subdezvoltate şi teroriste o civilizaţie şi o credinţă mai bună? Unde este gândirea  şi morala sănătoasă a românului? Oare o fi devenit politică de stat (de cine suntem oare conduşi?) scăderea natalităţii, distrugerea naţiunii, limitarea valorilor intelectuale şi lăsarea frâului liber şi necontrolat pentru categoriile sociale de jos?
Mă ispiteşte un gând urât: sterilizarea femeilor productive intenţionat prin practicarea variatelor metode anticoncepţionale, a avortului liber, insuficient controlat la cabinetele particulare, mai ales la fetele tinere, tendinţa crescând pentru practicarea operaţiei cezariene, care limitează naşterea la cel mult doi copii. Oare suntem în situaţia Chinei, ca să limităm chiar aşa de mult înmulţirea populaţiei? Atât noi cât şi restul Europei avem spor natural negativ.
Se abandonează tot mai mult calea naturală de naştere: viitoarele mame  nu sunt pregătite moral şi psihico-fizic pentru a fi mame. Totul se rezumă la egoismul momentului: acum să nu mă doară, dar la ce va urma nu se gândesc. Pe cale naturală s-a născut de când este acest pământ, iar acum se luptă cu toate puterile să se renunţe la ce e natural.
Ziua de 8 Martie – Ziua Internaţională a femeii a fost onorată într-un mod aparte la secţia Nou-Născuţi Baia Mare: în cele 24 ore ale zilei de 8 martie au fost 8 naşteri, din care toate au fost cezariene, niciuna pe cale naturală ! Să fie o coincidenţă, se dorea să se atingă atunci procentajul de 30%, de cezariene din totalul de naşteri, tendinţă expresă de a se mai creşte acest procentaj?
Desigur nu toate au avut indicaţii medicale, un număr redus dintre cezariene au motivaţie medicală. O parte sunt opţiunile mamelor pentru acest tip de naştere, dar pentru justificare medicul le dă tot o conotaţie de motivaţie medicală şi în sfârşit o parte bună dintre ele sunt eşecuri ale unui travaliu natural eşuat, grăbit, forţat şi care pentru a nu compromite probitatea profesională, se termină tot cu cezariană.
Oare nu ar trebui să ne punem câteva întrebări care ar viza atât corpul medical, cât mai ales viitoarele mămici şi viitorul copiilor lor? Este o politică socială de moment, ale cărei repercusiuni nu ne interesează în momentul de faţă? Este aspectul mercantil urmărit de medicii ginecologi? Este o lipsă de profesionalism în urmărirea gravidelor, care ulterior sunt dirijate intenţionat spre a opta pentru operaţia cezariană? Îndrăznesc să fac o afirmaţie dură: nu mai avem obstetricieni, ci numai ginecologi, printre care sunt tot mai multe femei ginecologi. Unele au copii şi cu toate acestea rămân indiferente la ce se petrece cu alte femei şi resping ceea ce este natural şi fiziologic.Am surprins odată o afirmaţie: „mie îmi place mai mult să tai”, referindu-se la secţiunea cezariană.
Nouă, românilor, nu ne place să facem statistici şi nici să evaluăm anumite fenomene negative, care ar trebui elucidate. Suntem prea comozi şi indiferenţi la ce se întâmplă cu copiii ce se nasc în mod forţat, programat – când medicul este de gardă, pentru a nu fi deranjat de pacientă atunci când s-ar declanşa în mod natural naşterea. Deşi uneori prea târziu, dar poate edificator pentru viitor s-ar impune o rememorare a momentului şi felului naşterii copilului care ulterior este descoperit cu handicapuri psihice şi fizice.
Oare explozia de cazuri de „Autism” nu are legătură cu naşterile forţate, programate, cu medicaţia (cytotec) şi metodologia de a grăbi naşterile, cu suferinţele neurologice „minore în  aparenţă” ce le prezintă nou-născutul după asemenea naşteri? Executarea cezarienelor înainte de a apărea semnele declanşării travaliului este asemenea metodei de a forţa un ou de găină clocit, din care nu a ieşit puiul odată cu ceilalţi fraţi, iar dacă este forţat prin spargerea cojii, va ieşi un „pui nimuric”. Toate aceste lucruri ar trebui să ne dea de gândit referitor la viitorul copiilor şi al neamului nostru.
 
 
 
 
IN TOIUL IERNII VRAJBIEI NOASTRE SE INSTALEAZA SI IARNA DEMOGRAFICA

De Adrian Papahagi

Ocupati cu viscolul, zăpada si gerul, riscăm să nici nu mai simtim iarna demografică  pe care ne-o anuntă, iată, primele rezultate ale recensământului. Suntem 19 milioane, ca în 1966: e, de altfel, singurul punct de vedere din care putem spune că am anulat efectele ceausismului.
Dar impresia e înselătoare. Din 1966 încoace România a crescut si apoi a scăzut cu 4 milioane de oameni si a avortat peste 20 de milioane de copii. Vina tragică  este împărtită între politica natalistă scelerată  dusă de Ceausescu si relativismul moral care a însotit-o si i-a supravietuit. Comunismul nu încuraja natalitatea din dragoste crestinească fată de om, din atasamentul fată de valorile traditionale ale familiei sau, sau măcar din umanism ateu. Era vorba pur si simplu de ratiuni meschine, economice, militare, de paranoia si megalomania unui dictator care stăpânea peste o tară prea mică pentru ambitiile lui. Ceausescu dorea o productie de masă  de grâu, otel sau copii – la asta se rezuma totul.
Reversul medaliei s-a văzut imediat după 1989: sute de mii de copii ai străzii, orfelinate imunde, epidemie de avorturi. Cinismul si moartea cutreierau mână în mână vastul desert populat al natalitătii programate. Am depăsit acel moment, dar nu prin dragoste crestinească si grijă fată de familie, ci prin hedonism si materialism. Ne-am împutinat, compromitându-ne viitorul. Lipsiti de sperantă, multi au plecat din tară. Am rămas 19 milioane, dar probabil încă 2-3 milioane de compatrioti, inclusiv multi copii, trăiesc în străinătate.
Recensământul e doar cronica unei sinucideri etnice anuntate. Sociologi precum Vasile Ghetău si Marian Preda nu contenesc să ne anunte cifrele viitorului, sau lipsei de viitor: în 2050 vom fi 16, în 2100 – 10 milioane. Din care, probabil, peste jumătate vor fi bătrâni. Dacă de mâine natalitatea ar creste de la 1,3 la 2,1 copii/femeie, abia în 70 de ani am opri declinul demografic: un gând care îmi dă fiori. A venit momentul ca întreaga clasă politică românească să renunte la populism, la măturat zăpada de pe străzi si mizeria sub pres, si să se gândească la viitorul acestei tări. Aceasta înseamnă trei lucruri: a. politici umaniste, dar ferme, pro-viată  si pro-familie, în bun spirit crestinesc; b. politici de încurajare a tinerilor să rămână sau să revină în România; c. politici economice de reducere a decalajelor pentru a limita emigratia sau chiar pentru a-i inversa tendinta.
E evident că nu vom scăpa de desertificarea demografică a României doar prin cresterea prosperitătii economice. Stim bine că în tările bogate ale Europei, natalitatea este mai mică decât în cele sărace ale Africii; în păturile pauperizate ale României, inclusiv în rândul minoritătii tigănesti, avem o natalitate mai mare decât în clasa medie si relativ prosperă. Ca în alte cazuri, criza e morală: o scădere a dragostei pentru copii, plasarea carierei înaintea familiei, cresterea individualismului si încercarea faustică de prelungire a unei vieti egoiste, dedicată plăcerii si având oroare de responsabilitate.
Acest diagnostic coincide însă cu o mărturisire de neputintă. Nu putem îndrepta politic o situatie morală pe care o deplângem în calitate de crestini. Ce e de făcut deci? Putem încerca să  descurajăm avorturile prin informare. Există în acest sens un proiect de lege redactat de Asociatia Pro Vita, pe care îl sustine si Fundatia Crestin-Democrată. Trebuie să punem pe primul loc constructia de crese si grădinite, prioritare fată de piscine, săli de sport sau parcuri rurale. Doar asa vom permite femeilor din clasa de mijloc să devină mame fără a-si condamna cariera. Autoritătile locale trebuie obligate si, dacă nu au mijloace, sprijinite să creeze o anumită cotă de crese si gtrădinite.
Trebuie regândit din temelii sistemul alocatiilor familiale prin încurajarea mamelor care muncesc si a familiilor cu doi sau mai multi copii, fără ca acest lucru să încurajeze o natalitate dublată de precaritate în mediile cele mai sărace. Reforma sistemului de asistentă socială trebuie să devină echitabil: nu văd niciun motiv pentru care am risipi banii acordând universal alocatia ridicolă de 42 de lei tuturor copiilor. Ar fi mult mai util să se acorde triplul acestei sume copiilor săraci si nimic celor din familii cu venituri decente. La aceste politici familiale, cărora trebuie să li se adauge altele, suntem chemati să reflectăm cu maximă urgentă. Nu putem lăsa ca falsele imperative mediatico-politice ale momentului să ne deturneze de la o gândire cu bătaie lungă, responsabilă si vizionară.
La criza natalitătii se adaugă hemoragia emigratiei. Să nu fim ipocriti: emigratia este firească într-o Europă unită. Dincolo de drame sau împliniri umane, ea este chiar utilă tării noastre, în măsura în care elimină presiunile sociale, reduce somajul si povara asistentială si generează un flux de valută înspre România. Dar de la un punct încolo, emigratia sărăceste fibra natiunii. Cel mai tragic aspect este exodul creierelor: nu ne putem permite să rămânem o natie de consumatori, de muncitori ieftini si de agricultori neproductivi. Singura noastră fortă poate veni din cresterea productivitătii si crearea de produse cu valoare adăugată mare. Asta înseamnă: tehnologie, software, servicii medicale. Deci o bună educatie si un viitor pentru tinerii care se decid să devină ingineri, medici, cercetători.
Reforma educatiei este o bună premisă pentru reinventarea meritocratiei, oricât ar protesta dinozaurii, brontozaurii si tiranozaurii universitari împotriva dictaturii articolelor ISI. Feudalismul universitar si medical au sufocat sistemul, perpetuând nu doar venerabila competentă, în fata căreia mă înclin, ci si intolerabila impostură. Tinerii cu studii în străinătate trebuie să fie atrasi înapoi: există în acest sens proiecte meritorii ale UEFISCDI, în domeniul cercetării. Dar junii sorbonarzi sau oxonieni trebuie să investească si patriotism în lupta cu un sistem anchilozat, care nu le va face loc cu una cu două. O diplomă nu mai este astăzi, pe fondul inflatiei universitare, decât un bilet de intrare, nicidecum titlu de proprietate sau act de înnobilare.
În fine, cresterea economică va reduce măcar tendinta emigrationistă, dacă nu si “sporul demografic negativ” (sinistră litotă nihilistă, nu-i asa?). Nu vom putea avea prosperitate fără limitarea coruptiei si a reglementărilor absurde, liberticide care sufocă initiativa. O firmă trebuie să poată fi înfiintată într-o singură zi, prin interactiunea cu un singur functionar, sau chiar pe internet. Controalele fiscale, sanitare etc. trebuie reduse proportional cu înăsprirea pedepsei pentru evaziune, intoxicarea populatiei sau munca la negru. Ghiseul unic trebuie să devină o realitate. Dereglementare si laxism maxim pentru cei ce functionează corect, pedepse exemplare pentru abateri: asta e filosofia.
Răspunsurile sunt la îndemână: capitalism mergând până la laissez-faire si morală crestină. Spiritul libertătii si duhul iubirii. Cu alte cuvinte, revenirea la firesc. Leviatanul coruptiei statale si balaurul stricăciunii morale sunt dusmanii. Dragostea crestinească si intransigenta civică sunt remediile. Fără de ele, ne vom trezi în nici o generatie într-un desert înghetat, unde în loc de râsetele copiilor vor răsuna gemetele unei societăti muribunde, crispate în cinism si paralizate de neputintă.
 
 

Read Full Post »

Older Posts »